Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “mai, 2013”

Altopiano del Montasio – Etapa “Twitter”

Il Giro 2013 – etapa a X-a

Image

Prima bătălie adevărată din Turul Italiei este aşteptată marţi, atunci când plutonul va avea parte de un impresionant finiş la altitudine. Etapa care se va desfăşura între Cordenons şi Altopiano del Montasio urcă încă de la start, prima jumătate fiind un fals plat. După această lungă procesiune, îşi va face apariţia Passo Cason di Lanza, o ascensiune în lungime de 14,5 kilometri, care va fi urcată în trepte, cicliştii urmând să coboare la un moment dat. Passo Cazon di Lanza are o pantă maximă de 16% şi nu ar fi deloc exclus ca unii rutieri care nu contează deloc în clasamentul general să plece de acolo.

Coborârea de pe Passo Cason di Lanza este foarte tehnică, iar dacă va ploua, va fi şi mai periculoasă pentru ciclişti. Ultimul obstacol al zilei va fi Altopiano del Montasio, care va avea o pantă dulce în prima parte, lucrurile urmând să devină serioase odată cu a doua jumătate. Când mai sunt exact 4,5 kilometri rămaşi până la final, panta va ajunge la 20%, iar acela va fi terenul ideal pentru atacuri ale oamenilor interesaţi de tricoul roz.

Lider la general, Vincenzo Nibali va trebui să stea cu ochii pe adversarii săi, dar şi să aibă grijă să îşi păstreze cât mai mulţi colegi alături de el, după ce Astana a arătat semne de vulnerabilitate în runda precedentă. Mai aşteptată decât evoluţia italianului va fi cea a lui Sky, care trebuie să arate dacă este în stare să impună ritmul sufocant din Turul Franţei 2012, când i-a scuturat pe toţi adversarii lui Bradley Wiggins.

Dacă şi-a revenit după problemele de duminică, Ryder Hesjedal ar trebui să iasă la atac, la fel ca Samuel Sanchez şi Carlos Betancur, aflaţi deja la o diferenţă însemnată în ierarhia generală. Un candidat cert la victorie va fi Michele Scarponi, care a arătat o formă excelentă până acum, dar nici Cadel Evans nu ar trebui neglijat, cu atât mai mult cu cât se ştie că australianul creşte de la o săptămână la alta într-un Mare Tur. Alţi pretendenţi la primul loc în etapă mai sunt Mauro Santambrogio, Robert Gesink şi Domenico Pozzovivo, dar orice s-ar întâmpla marţi, lucrurile tot vor rămâne foarte deschise, deoarece săptămână secundă a Il Giro mai are trei finişuri în căţărare.

Claudio Corti: “Colombia vrea o etapă în Giro”

Una dintre cele trei echipe care au primit invitaţii pentru a 96-a ediţie a Turului Italiei, Colombia nu a dezamăgit în prima jumătate a cursei, implicându-se în mai multe evadări şi chiar bifând un loc pe podium, la Florenţa, prin Jarlinson Pantano, care a terminat pe locul al treilea. În afară de acesta, şi Robinson Chalapud a ieşit în evidenţă, adunând puncte care l-au ajutat să urce pe poziţia secundă în clasamentul căţărătorilor.

Pe lângă cei doi rutieri menţionaţi mai sus, gruparea manageriată de Claudio Corti îi mai are pe Darwin Atapuma şi Fabio Duarte, cu care speră să se faca remarcată odată cu apariţia munţilor înalţi, în a doua săptămână. Mai multe despre obiectivele echipei sud-americane, în interviul următor, pe care Claudio Corti l-a acordat pentru Cafe Roubaix.

– Domnule Corti, care este atmosfera în tabăra Colombiei înainte de debutul într-un Mare Tur?

Toată lumea e fericită. Rutierii noştri au aşteptări mari, deşi ştiu că va fi o cursă la un cu totul alt nivel decât cele în care au concurat până acum. Columbienii au atitudinea potrivită pentru a aborda o competiţie de anvergura Turului Italiei.

– Este echipa sub presiune din cauza lipsei de victorii în 2013?

Nu, absolut deloc. Pe vremea când eram ciclist, îmi amintesc că am participat într-un Giro cu echipa Sammontana, iar Moreno Argentin ne-a adus acolo primul succes al sezonului. Nu ar fi pentru prima dată când o grupare ar sparge gheaţa în Turul Italiei.

– Cine va fi liderul echipei?

Nu aşa vom pune problema, chiar dacă avem doi sau trei rutieri foarte buni. Nu ne dorim să ne bazăm pe un singur lider. Evident, în ultima săptămână, atunci când vor apărea căţărările cele mai dificile, Darwin Atapuma va fi sprijinit de colegii săi. Totuşi, până atunci, sper că desfăşurarea cursei ne va arăta cine este liderul nostru.

– Şi care vor fi obiectivele Colombiei pentru Corsa Rosa?

Să onorăm cursa, deoarece reprezentăm Columbia şi trebuie să concurăm cu onoare şi cu respect. Vrem să câştigăm o etapă, asta contează cel mai mult. Clasamentul general nu e atât de important pentru mine. Îmi doresc mai mult ca echipa să fie combativă, puternică şi să crească de la o săptămână la alta.

– Ar putea tricoul albastru să devină o ţintă în a doua jumătate a cursei?

Categoric! Lucrurile vor fi clare în acea ierarhie doar în ultima săptămână, ceea ce înseamnă că nu va conta prea mult ce se va întâmpla în primele etape. Căţărările mari vor decide câştigătorul tricoului albastru.

– Ce părere aveţi despre traseul Turului Italiei?

Este frumos, dar, în acelaşi timp, dificil, şi chiar dacă avem mulţi kilometri de contratimp, nu cred că această probă va avea un impact atât de mare asupra clasamentului general. Il Giro din 2013 are şapte finişuri în căţărare, iar acestea vor oferi o formă ierarhiei finale. Ca să fiu mai precis, Galibier, Val Martello şi Tre Cime di Lavaredo vor conta cel mai mult.

Team Trek

pare să fie numele echipei care va prelua licenţa de la RadioShack-Leopard, odată ce actualul sponsor principal se va retrage, la finalul sezonului. Timp de câteva luni, s-a crezut că viitorul formaţiei luxemburgheze este pecetluit, însă în ultima vreme au apărut mai multe zvonuri, potrivit cărora compania americană producătoare de biciclete are de gând să devină sponsorul de bază al echipei înfiinţate în 2011.

Conform informaţiilor apărute în Gazzetta dello Sport, Trek va susţine financiar gruparea în următorii cinci ani, condiţiile pe care le pune pentru a se implica fiind ca Luca Guercilena să rămână în funcţia de manager, iar Fabian Cancellara să nu plece la o altă echipă. De asemenea, tot cotidianul italian a anunţat şi una dintre primele ţinte ale noii echipe în perioada de transferuri, aducerea lui Fabio Aru, actualul ciclist al Astanei.

Concluzii după prima săptămână din Il Giro

Turul Italiei a ajuns aproape de jumătate, moment în care “torni espresso-ul în bolul cu cereale, pentru a termina mai repede masa”, aşa cum s-a exprimat Taylor Phinney pe contul său de Twitter. Lider în clasamentul general este un favorit, dar nu cel pe care îl aştepta toată lumea. Înainte de start, se credea că Bradley Wiggins va fi îmbrăcat în roz, cu un avans de câteva minute în faţa lui Vincenzo Nibali, însă italianul este cel care ocupă primul loc, în timp ce adversarul său are o întârziere de 76 de secunde.

Care sunt concluziile ce pot fi trase după ceea ce s-a întâmplat în primele nouă etape ale cursei din Peninsulă?

– Vincenzo Nibali se află într-o formă excelentă şi o poziţie ideală, fiind principalul favorit la victorie. Progresele pe care le-a făcut (atât pe munte, cât şi la contratimp) de când a trecut la Astana sunt vizibile şi se pot materializa într-un triumf în Il Giro.

– Bradley Wiggins are probleme de fiecare dată când plouă şi se află pe coborâre, iar adversarii săi au devenit conştienţi de acest lucru. Tocmai de aceea, e posibil să îl atace pe astfel de porţiuni în etapele următoare, pentru a-i lua minute şi a-l scoate din lupta pentru tricoul roz. Vremea şi coborârile nu sunt singurele probleme pentru Wiggins, care pare să simtă lipsa unui director sportiv ca Sean Yates, cel care l-a ghidat la ediţia din 2012 a Turului Franţei.

– Vincenzo Nibali şi Cadel Evans sunt principalii favoriţi la câştigarea clasamentului pe puncte. Evident, niciunul dintre aceştia nu e interesat de ierarhia respectivă, dar tricoul roşu le este la îndemână, deoarece în etapele de munte vin mereu în primul grup. De asemenea, dacă Evans va continua la acelaşi nivel înalt arătat până acum, va deveni principalul oponent al italianului.

– Ryder Hesjedal şi Samuel Sanchez sunt primii oameni importanţi care au ieşit din cărţi pentru tricoul roz. Este adevărat, Turul Italiei e lung, dar problemele pe care le-au avut cei doi în ultimele zile nu le mai dau şanse la primul loc; cel mult, Hesjedal şi Sanchez pot spera la o clasare pe podium.

– Katusha, echipă fără licenţă World Tour la începutul anului, a avut o primă săptămână minunată, cu două succese şi patru zile în roz. Omega Pharma-Quick Step, Lotto-Belisol, Bardiani Valvole, Astana, Argos-Shimano şi Movistar pot fi la rândul lor mulţumite de cum au decurs lucrurile. În schimb, Androni Giocattoli-Venezuela, Colombia şi Vini Fantini încă nu au obţinut acea victorie de etapă pentru care au venit în Giro, iar asta înseamnă că a doua săptămână va fi una nebună, cu atacuri peste atacuri venite din partea rutierilor acestor echipe Pro Continentale.

– Tricoul alb, al celui mai bun tânăr, va reprezenta o afacere între trei oameni: Rafal Majka, Wilco Kelderman şi Carlos Betancur. Deşi are o întârziere mare în clasament, columbianul pare să fie principalul favorit, urmat de Kelderman, care va trebui să îl ajute pe coechipierul său, Robert Gesink.

– Chiar dacă are un avans bun în ierarhia tricoului albastru, Stefano Pirazzi va avea de tras serios pentru a se impune acolo. Momentan, se creionează un duel cu Robinson Chalapud, dar nu este deloc exclus ca în lupta pentru acest clasament să se implice mai mulţi rutieri, mai ales că munţii mari încă nu şi-au făcut apariţia.

– Prima săptămână a Il Giro a fost mai spectaculoasă şi plină de evenimente decât tot Turul Franţei de anul trecut. Dacă lucrurile vor continua pe acelaşi făgaş în următoarele două săptămâni, Giro 2013 are toate şansele să devină unul dintre cele mai bune Mari Tururi din istoria recentă.

Chris Horner: “Nu mă gândesc la retragere”

Image

Unul dintre cei mai simpatici rutieri din pluton, Chris Horner se află în al 17-lea sezon ca profesionist, fiind unul dintre veteranii plutonului. Americanul, fost câştigător al Turului Ţării Bascilor şi Turului Californiei, a arătat în prima parte a stagiunii că vârsta nu reprezintă un obstacol pentru el, terminând pe locul şase Tirreno-Adriatico, cursă care s-a bucurat de prezenţa mai multor ciclişti importanţi.

Din păcate pentru Horner, odată cu Turul Cataluniei s-a confruntat cu probleme la genunchi, din cauza cărora a ratat mai multe curse, printre care şi Turul Californiei. Totuşi, lovitura primită nu l-a descurajat pe rutierul echipei RadioShack-Leopard, care speră să revină mai puternic în a doua jumătate a stagiunii. Despre obiectivele sale, dar şi planurile pentru viitor, în interviul următor, la a cărui realizare m-a ajutat Philippe Maertens, ofiţerul de presă al lui RadioShack-Leopard.

– Chris, ai 41 de ani, dar în continuare evoluezi la nivel înalt. Ce te motivează să mergi mai departe?

Ceea ce m-a determinat să mă apuc de ciclism: cursele şi bucuria de a concura alături de colegi. Atunci când participi într-o cursă, te gândeşti mereu doar la ea şi te simţi bine bine. Chiar şi etapele nebune, dificile, au propriul lor farmec. Evident, speri să nu ai parte de multe dintre acestea, iar atunci când termini astfel de curse şi ai scăpat de o căzătură, te simţi şi mai bine.

– Va fi 2013 ultimul tău sezon ca profesionist sau este asta o decizie pe care o vei lua în toamnă?

Sincer să fiu, sper ca anul acesta să nu fie ultimul pentru mine în pluton. Vreau să mai continui multă vreme.

– Din  păcate, o accidentare te-a împiedicat să participi în Turul Californiei, unul dintre obiectivele tale.

Într-adevăr, Turul Californiei e mereu un obiectiv pentru mine. Este cea mai frumoasă cursă din Statele Unite, o cursă de-a dreptul fantastică, la startul căreia se prezintă mulţi rutieri foarte buni. Ratez Turul Californiei, dar sper să particip în Turul Elveţiei şi Turul Franţei, după care îmi doresc să fiu prezent în Turul Spaniei şi la Campionatele Mondiale. Ca profesionist la acest nivel, ai multe curse frumoase în care poţi să mergi.

– Te-ar fi avantajat traseul Turului Californiei din acest an, cu multe finişuri în căţărare.

Este adevărat, e un traseu care mi-ar fi plăcut, deşi trebuie să recunosc că atunci când am câştigat, am avut parte de cel mai bun traseu, cu cele două sosiri în urcare şi acel contratimp individual valonat. Totul a mers de minune atunci.

– Ai spune că este cea mai dificilă ediţie a Turului Californiei?

Cred că în 2011 a fost mult mai grea cursa.

– Atunci când ai câştigat.

Da, exact. Ediţia aceasta va fi dificilă, însă sunt de părere că finişurile în ascensiune pe care le-am avut în urmă cu doi ani au fost mai dure. Categoric, etapa secundă de acum şi cea care se va încheia pe Mount Diablo vor fi extrem de importante în stabilirea ierarhiei generale.

– Turul Californiei nu este cursă de World Tour. Crezi că ar trebui să facă parte din calendarul mondial, deşi asta ar însemna ca echipele americane mai mici să nu mai fie primite la start?

Ar fi fabulos să facă parte din World Tour, dar partea mai puţin plăcută ar fi că echipele de aici nu vor mai fi invitate. Totuşi, mi-ar plăcea ca Turul Californiei să ajungă în World Tour, pentru a atrage la start şi mai mulţi ciclişti importanţi, chiar dacă asta ar presupune un efort financiar mai mare din partea organizatorilor, pe care aceştia nu ştiu dacă îl pot face acum.

– Care este nivelul ciclismului american în acest moment, care ai spune că sunt îmbunătăţirile majore din ultimii ani?

În primul rând, o mai bună calitate a plutonului de la an la an, ceea ce a dus la o acoperire mai mare a Turului Californiei şi Turului Colorado. În plus, aceste două curse mari, cele mai importante de pe continent, arată cât de mult a crescut ciclismul în Statele Unite.

– Revenind la tine, care va fi programul tău în a doua parte a sezonului, cât de sigur eşti că vei merge în Turul Franţei?

Singurul lucru de care nu sunt sigur este genunchiul meu. Din cauza acestuia, e dificil de spus când voi fi 100% recuperat şi apt. Dacă aşa ar sta lucrurile în această seară, când facem interviul, atunci aş putea spune fără probleme că voi participa în Turul Elveţiei, Turul Franţei, Turul Spaniei şi Campionatele Mondiale. De asemenea, mi-ar plăcea că concurez şi în Turul Lombardiei, ultima cursă a anului. Ştiu că vreau să particip în toate aceste competiţii, însă totul depinde de genunchiul meu.

– Care este cea mai frumoasă sau importantă victorie pentru tine din întreaga carieră?

Cea din Turul Ţării Bascilor.

– Mai mult decât succesul din Turul Californiei?

Da, pentru că nivelul plutonului prezent acolo a fost extrem de ridicat. Oscar Freire, Joaquim Rodriguez, Samuel Sanchez şi Alejandro Valverde au câştigat cu toţii o etapă. Dacă te uiţi peste lista de start de atunci, vezi ce rutieri mari au concura la acea ediţie: Valverde era primul în lume, Rodriguez urma să îi ia locul în clasamentul mondial, Freire era triplu campion al lumii, iar Sanchez câştigase în 2008 titlul olimpic. Cei mai buni ciclişti din lume s-au aflat acolo, iar eu am câştigat o etapă şi am terminat primul la general, peste toţi.

– Ai spus mai devreme că nu te gândeşti la retragere, dar când asta se va întâmpla, ce planuri ai? Ai vrea să rămâi în ciclism sau vei merge pe un alt drum?

Nu pot oferi un răspuns clar, deoarece nu ştiu ce îmi rezervă viitorul. Pentru a rămâne în ciclism, trebuie să primeşti oferte sau să pui bazele propriei echipe. Mi-ar plăcea să petrec mai mult timp alături de familie, undeva la şase luni sau măcar pe perioada iernii, după care să mă întorc în ianuarie şi să lucrez pentru o echipă, dar acum nu ştiu ce va fi. Aş putea fi chiar şi comentator sportiv. E foarte complicat de spus acum.

Favoriţii din Turul Californiei

Anul acesta, cursa din Statele Unite va avea cel mai atractiv traseu de la înfiinţare (trei sosiri în căţărare, dintre care una va veni la finalul unui contratimp individual, dar nu se va bucura de un pluton la fel de impresionant precum cel din anii anteriori, atunci când mulţi rutieri de Mari Tururi veneau să se pregătească aici pentru Turul Franţei. Pe de altă parte, lupta pentru tricoul galben se anunţă foarte deschisă, iar asta ar putea duce la o competiţie extrem de spectaculoasă, cu multe răsturnări de situaţie.

Oameni ca Peter Sagan, Philippe Gilbert, Tyler Farrar, Juan Jose Haedo, Michael Matthews sau Gianni Meersman vor încerca să obţină o victorie de etapă, însă atenţia tuturor va fi concentrată asupra protagoniştilor din clasamentul general. Cine sunt aceştia?

Tejay van Garderen – cel mai bun tânăr al Turului Franţei din 2012 caută în continuare primul succes al carierei într-o cursă pe etape, iar Turul Californiei va reprezenta marea sa ocazie pentru a-şi trece o astfel de competiţie în palmares. Cu o echipă puternică alături, dar şi un contratimp individual, Van Garderen are şanse mari să devină al patrulea american din istorie care se impune în această cursă.

Michael Rogers – va fi una dintre puţinele ocazii ale sezonului când australianul va porni într-o cursă din postura de lider al lui Saxo-Tinkoff. Primul câştigător al Turului Californiei din afara Europei, Rogers este avantajat de contratimpul foarte bun, însă trebuie să demonstreze că mai are un cuvânt important de spus şi pe munţi pentru a emite pretenţii serioase la victorie.

Thomas De Gendt – belgianul este un alt ciclist care are Turul Franţei în vizor, însă asta nu înseamnă că nu poate face o figură frumoasă în Statele Unite. De fapt, cum Vacansoleil încearcă să îşi găsească un sponsor pentru 2014, e foarte probabil ca De Gendt să iasă la atac de mai multe ori, iar finalul cursei să îl găsească pe una dintre poziţiile fruntaşe.

David Zabriskie – de patru ori a terminat americanul pe locul al doilea Turul Californiei, cel mai aproape de victorie fiind în 2010, atunci când doar nouă secunde l-au despărţit de Michael Rogers. Un contratimpist prin definiţie, Zabriskie nu se descurcă rău nici pe munţi, dar forma sa rămâne un mister, după revenirea în activitate, produsă la jumătatea lunii martie.

Francisco Mancebo – este adevărat, spaniolul are 37 de ani, însă asta nu înseamnă că nu va conta în Turul Californiei. Din contră, având în vedere rezultatele din 2013 (podiumuri în Vuelta a Castilla y Leon şi Turul Gila), Mancebo nu va trebui deloc neglijat, un top zece fiind un obiectiv realizabil pentru rutierul iberic, care speră să revină în Europa începând cu stagiunea viitoare.

Leopold König – un ciclist talentat, cehul nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor în primele luni ale anului, iar cursa din Statele Unite ar putea marca un nou început pentru el. Liderul lui NetApp-Endura se caţără bine şi nu pierde mult la contratimp, aspecte care îl pot ajuta să obţină un rezultat important. Teoretic, el ar mai trebui să aibă un atu, şi anume faptul că nu va veni aici doar pentru a se antrena înainte de Turul Franţei.

Cameron Meyer – de câţiva ani, atunci când vine vorba despre rutieri care pot avea un viitor frumos în cursele pe etape, numele lui Cameron Meyer este mereu adus în discuţie. Nu e deloc de mirare, în condiţiile în care australianul a câştigat Turul Down Under şi a terminat pe zece Tirreno-Adriatico. După locul şase din Turul Turciei, Meyer promite şi mai mult în California, mai ales că va avea la dispoziţie şi un lung contratimp individual.

Haimar Zubeldia – în mod normal, ciclistul spaniol este un “locotenent”, dar acum ar putea avea propria şansă, deoarece colegul său de la RadioShack-Leopard, Chris Horner, e absent din cauza unei accidentări. Fără rezultate de luat în seamă până acum în 2013, bascul va avea ocazia să îşi ia revanşa într-o cursă din care echipa sa speră să plece măcar cu un top zece şi o victorie de etapă, pentru a-şi mulţumi sponsorul.

Il Giro 2013 – etapa a lX-a

Image

Iniţial, plutonul trebuia să parcurgă o parte din circuitul Campionatelor Mondiale din toamnă, dar organizatorii au operat câteva schimbări, astfel încât traseul etapei a noua va arată altfel acum pe ultima porţiune. Startul se va da din Sansepolcro, iar până când vor ajunge la Florenţa, rutierii vor face cunoştinţă cu Passo della Consuma şi Vallombrosa (prima căţărare de categoria întâi de la această ediţie). După o lungă coborâre, se va urca pe Vetta le Croci, care va fi urmată de Fiesole (trei kilometri lungime, pantă maximă 11%), ascensiunea aflată şi pe traseul cursei pe şosea de la Mondiale. Singura diferenţă este că plutonul va aborda căţărarea pe versantul pe care vor coborî cicliştii în cursa din septembrie.

Profilul etapei pare să fie ideal pentru o nouă evadare, deşi nu este exclus ca favoriţii să aibă la rândul lor planuri, mai ales că luni vor beneficia de o pauză. Din prima categorie, candidaţi la victorie ar fi Stefano Pirazzi, Miguel Angel Rubiano Chavez, Emanuele Sella, Matteo Rabottini (pe care îl pot tenta şi punctele puse în joc în ierarhia căţărătorilor), Fabio Taborre şi unul dintre cicliştii echipei Colombia (Jarlinson Pantano sau Robinson Chalapud ar fi variantele sud-americanilor).

În ceea ce îi priveşte pe oamenii de general, mulţi sunt curioşi să vadă cum va răspunde Sky, care este clar că trebuie să iasă în faţă, pentru a reveni după loviturile primite până acum. Tocmai de aceea, nu ar fi deloc exclus ca gruparea britanică să atace pe final cu Rigoberto Uran sau Sergio Henao, pentru a vedea dacă şi cum răspund adversarii, îndeosebi Vincenzo Nibali, noul purtător al tricoului roz. Foarte activ până acum, şi Ryder Hesjedal ar putea apărea din nou la rampă pe ultima acensiune, pentru a încerca să recupereze o parte din secundele pierdute la contratimpul individual de sâmbătă.

În cazul în care evadarea va fi anihilată şi se va ajunge într-un grup numeros la sosire, puncheurii vor fi avantajaţi în lupta pentru victorie, deoarece drumul urcă în ultimii doi kilometri, până la finişul programat în Piazzale Michelangelo (panta medie este 3%). În acest caz, Enrico Battaglin, Fabio Felline, Danilo Di Luca şi Giovanni Visconti vor avea o şansă, dar nici Cadel Evans nu ar trebui neglijat, deoarece australianul va căuta să mai obţină secunde de bonificaţie.

Va fi a 31-a sosire din istorie la Florenţa, oraş care s-a aflat pe hartă şi la prima ediţie a Turului Italiei. La precedenta vizită, în 2009, profilul a fost cu totul altul, drept dovadă stând şi numele învingătorului de atunci, Mark Cavendish.

Vremea “Rechinului”

Italienii au motive de bucurie: după ceva mai mult de o săptămână de la startul Il Giro, principala lor speranţă la tricoul roz, Vincenzo Nibali, a urcat pe locul întâi în clasamentul general, cu doar un adversar aflat la mai puţin de un minut în urma sa, Cadel Evans. Chiar dacă poziţia pe care se află implică şi o muncă suplimentară a echipei sale, are şi avantaje, iar unul dintre acestea este că Nibali nu va fi obligat să atace, ci doar să-i supravegheze pe ceilalţi ciclişti.

Plecat din Italia după opt ani petrecuţi acolo, “Rechinul” a fost criticat la început pentru această mutare, însă le-a închis gura tuturor prin evoluţia sa fără cusur de la startul sezonului. Triumfător în Tirreno-Adriatico şi Turul Trentino, Vincenzo Nibali s-a prezentat într-o condiţie excelentă la startul Corsei Rosa, atât din punct de vedere fizic, cât şi mental, iar evoluţia de până acum “l-a catapultat” în postura de mare favorit la victorie, cu 13 etape rămase până la finalul cursei.

Fără să fie un ciclist carismatic, Nibali atrage prin determinarea sa şi prin riscurile pe care şi le asumă aproape mereu, nu doar datorită curajului, mult peste media actuală a plutonului, dar şi pentru a compensa diferenţele care îl separă de ceilalţi rutieri. Până acum, aceste calităţi, dublate de o tactică foarte bună, l-au ajutat de minune în Il Giro, iar “Rechinul”, dacă va scăpa de tradiţionala sa zi slabă de pe parcursul unui Mare Tur, poate deveni al 41-lea italian din istorie care se impune în Corsa Rosa.

Il Giro 2013 – etapa a Vlll-a

Image

Au trecut patru ani de la ultimul contratimp individual “mamut” din Turul Italiei, desfăşurat la ediţia din 2009, atunci când rusul Denis Menchov s-a impus pe un traseu dificil, în lungime de 60,6 kilometri, cu două căţărări repertoriate. Acum, profilul este mult mai uşor, însă tot e lung (54,8 kilometri) şi cu suficiente porţiuni ce le pot pune probleme oamenilor de clasament general, care vor avea de trecut peste un obstacol important aflat între ei şi tricoul roz.

Deşi a mers sub aşteptări vineri, Bradley Wiggins rămâne marele favorit la victorie, însă evoluţia sa va depinde de condiţiile meteo, pe britanic favorizându-l un traseu uscat. Campion olimpic la Londra, Wiggins va avea ocazia să treacă pe primul loc în clasamentul general, dar pentru asta va fi nevoit să recupereze un minut şi 33 de secunde. Totuşi, planurile sale nu se vor opri aici, obiectivul fiind să pună apoi cel puţin încă un minut la general faţă de toţi oponenţii lui la tricoul roz.

Vincenzo Nibali, cel mai bine plasat dintre favoriţi, va trebui să arate că antrenamentele intense la contratimp pe care le-a făcut în iarnă au meritat, în timp ce Cadel Evans şi Ryder Hesjedal vor încerca să limiteze pierderile şi să rămână aproape de Wiggins. Tot dintre cicliştii de general, spaniolul Beñat Intxausti va trebui urmărit cu atenţie, mai ales după ce în Turul Ţării Bascilor a realizat un contratimp foarte bun.

Dintre specialiştii disciplinei interesaţi strict de victoria de etapă, Stef Clement, Luke Durbridge, Svein Tuft, Fredrik Kessiakoff şi Wilco Kelderman (în ciuda vârstei fragede, pe olandez nu îl deranjează distanţa, drept dovadă stând locul patru din contratimpul individual al ediţiei din 2012 a Criteriului Dauphiné, când a terminat pe locul patru, după 53,5 kilometri) ar mai putea conta în clasamentul rundei.

Contratimpul individual de sâmbătă va avea de toate: pe lângă distanţa impresionantă, traseul este foarte tehnic, mai ales în prima jumătate, acolo unde îşi vor face apariţia în jur de 30 de viraje. A doua parte va beneficia şi ea de punctele sale de atracţie: o porţiune de piatră cubică şi o sosire în urcare, la Saltara, cu pantă maximă 13%. Un motiv în plus pentru ca diferenţele realizate la finalul etapei a opta să fie imense, de ordinul minutelor.

Post Navigation