Ploaia care a schimbat Il Giro
Cu aproximativ 50 de kilometri rămaşi din etapa a şaptea a Turului Italiei, condiţiile meteo s-au înrăutăţit, iar acest aspect şi-a pus amprenta nu doar asupra desfăşurării rundei, ci şi întregii curse. Cel mai “şifonat” dintre toţi a ieşit Bradley Wiggins, care a părut o copie a lui Chris Froome din Tirreno-Adriatico, atunci când compatriotul său a clacat în condiţii similare. Singura diferenţă este că învingătorul din Turul Franţei a avut de suferit şi pentru că a căzut pe coborâre, iar apoi i s-a activat instinctul de autoconservare, care l-a făcut să ruleze extrem de prudent până la final.
Fără îndoială, a fost una dintre cele mai grele zile trăite de Wiggins pe bicicletă, cel puţin de când a început transformarea sa în rutier de Mari Tururi, iar liderul lui Sky a văzut cum speranţele sale la tricoul roz au început să se năruie. Evident, cursa pentru trofeu nu s-a încheiat, însă britanicul nu mai are alura din vara anului trecut, când a părut imperturbabil şi invincibil. În schimb, acum lasă impresia unui om iritat de întâmplările recente, un om care a adunat multe frustrări şi pare din ce în ce mai nesigur pe forţele sale.
Ce a surprins a fost tactica echipei Sky, care a preferat să îi ţină pe Rigoberto Uran şi Sergio Henao lângă un Wiggins lipsit de motivaţie, pentru care prezenţa columbienilor nu a reprezentat nimic. Cei doi sud-americani stăteau bine în clasamentul general (cu un plus pentru Uran), iar dacă gruparea britanică le-ar fi dat mână liberă pe finalul etapei, atunci ar fi salvat ceva dintr-o zi care s-a dovedit a fi dezastruoasă. Aşa, există riscul ca David Brailsford să ajungă să regrete din nou strategia aleasă, cum s-a întâmplat şi la finalul Turului Spaniei din 2011.