Cafe Roubaix

Turul Franţei 2013 – etapa a lV-a

Contratimpul pe echipe revine în Marea Buclă după doi ani, şi chiar dacă traseul este scurt, numai 25 de kilometri, lupta se anunţă foarte intensă, deoarece unii dintre favoriţi sunt determinaţi să facă diferenţe în raport cu adversarii, pentru a avea un avantaj psihologic înaintea primelor etape montane, care îşi vor face apariţia la finalul săptămânii. Traseul din Nisa, acolo unde va avea loc contratimpul, este perfect plat, are doar nouă viraje şi un singur punct de cronometraj intermediar, plasat undeva la jumătate.

La prima vedere, Omega Pharma-Quick Step, Sky şi Garmin-Sharp vor lupta pentru victorie, cu menţiunea că fiecare are un minus: echipa belgiană se va baza pe un Tony Martin accidentat, cea britanică nu va conta prea mult pe Geraint Thomas şi Ian Stannard, din aceleaşi motive, în vreme ce gruparea manageriată de Jonathan Vaughters şi-a pierdut o parte din prospeţimea şi “motoarele” din urmă cu doi ani, atunci când pornea ca favorită în toate etapele de acest fel. Surpriza ar putea veni de la Orica-GreenEdge sau BMC, echipe care au atât oameni buni la contratimp, cât şi rouleuri ce le permit să meargă la o viteză foarte ridicată pe străzile din Nisa, acolo unde se poate ajunge şi la 55 km/oră.

Contratimpul de pe Costa de Azur va reprezenta şi o primă înfruntare, de la distanţă, e adevărat, între Chris Froome şi Alberto Contador. Evident, britanicul are un plus în faţa ibericului, însă nu trebuie să ne aşteptăm la diferenţe mari, ci la ecarturi de ordinul a 20-30 de secunde, ce vor avea rolul de a-i da o formă clasamentului general până când se va intra în Pirinei.

Va fi pentru prima oară după 32 de ani când Le Tour va ajunge la Nisa. În 1981, aici s-au desfăşurat loc un prolog şi o etapă pentru sprinteri, care i-au avut drept câştigători pe Bernard Hinault şi Freddy Maertens.

Ce a oferit Corsica

Aventura Turului Franţei în insula din Mediterană s-a terminat, caravana urmând să ajungă acum pe continent, pentru contratimpul pe echipe de la Nisa. Până la acesta, o scurtă trecere în revistă a momentelor importante din primele trei etape:

– în primul rând, peisajele, care au fost de-a dreptul senzaţionale. ASO a dat lovitura cu decizia de a organiza startul Turului Franţei în Corsica şi au arătat că în continuare are resurse pentru a se reinventa, exact atunci când avea mai mare nevoie

– a început cu probleme, dar ediţia centenară a Marii Bucle a reintrat pe drumul cel bun şi chiar a fost peste aşteptări, deoarece primele trei zile au adus tot atâtea surprize

– Mark Cavendish, André Greipel şi Peter Sagan au plecat din Corsica fără nicio etapă câştigată, o situaţie la care nimeni nu s-ar fi aşteptat înainte de startul competiţiei. Singurul dintre aceştia care are o consolare e slovacul, deoarece poartă tricoul verde şi are deja un avans important în acea ierarhie

– mulţi au fost de părere că oamenii de general pot pierde Turul Franţei în Corsica; din fericire, asta nu s-a întâmplat, iar favoriţii la tricoul galben, care au preferat să stea la cutie, vor începe contratimpul de la Nisa fără nicio diferenţă între ei

– deşi a spus că nu este interesat de tricoul alb cu buline roşii, Pierre Rolland tocmai a devenit favorit la câştigarea acestuia. Mai mult ca sigur, clasamentul căţărătorilor va deveni un obiectiv pentru francez

– prima echipă australiană din World Tour, Orica-GreenEdge a bifat cea dintâi victorie din istorie în Le Tour, datorită lui Simon Gerrans

Turul Franţei 2013 – etapa a lll-a

Organizatorii au avut grijă să promoveze această etapă foarte tentant, spunând că “nu are niciun metru de plat”. O scurtă privire asupra profilului arată că aceştia nu au greşit, traseul dintre Ajaccio şi Calvi arătând ca şi cum ar fi fost desenat de un copil grăbit. Va fi o rundă de munte mediu, o zi în care se va urca şi se va coborî aproape în permanenţă. De asemenea, va fi o nouă etapă în care va continua lupta pentru tricoul alb cu buline roşii, dar şi pentru cel verde, încă din prima parte, unde este plasat un sprint intermediar din cauza căruia e foarte posibil ca evadările să se concretizeze târziu.

La fel ca duminică, ultima căţărare este plasată aproape de final, cu doar 13,5 kilometri înainte ca plutonul să ajungă la Calvi. În etapa a doua, ascensiunea finală nu a fost determinantă pentru stabilirea învingătorului, însă lucrurile ar putea sta cu totul altfel acum, deoarece Col de Marsolino are 3,3 kilometri lungime şi pantă medie 8,1%. Aceste caracteristici pot duce la atacuri nu doar din partea puncheurilor, ci şi din a lui Chris Froome, care a arătat că se află într-o dispoziţie de cursă excelentă. Chiar dacă până la munţii înalţi mai este o săptămână, rutierul lui Sky pare dispus încă de pe acum să le arate adversarilor de ce e în stare şi să profite şi de cea mai mică oportunitate care se iveşte.

Cum după Marsolino urmează o coborâre, traseul este şi pe gustul unui Peter Sagan dornic să obţină primul succes la această ediţie. Un alt mare talent, Michal Kwiatkowski se poate implica şi el în lupta pentru victorie, la fel ca Thomas Voekler, Philippe Gilbert, Edvald Boasson Hagen, sau Alejandro Valverde. Etapa va avea o miză suplimentară pentru oamenii de general, deoarece aceştia vor încerca să îşi ajute formaţiile să ocupe un loc cât mai bun în clasamentul pe echipe,  pentru a pleca mai târziu în contratimpul de la Nisa şi a avea astfel un reper important în raport cu adversarii lor.

Cum să dai F5 carierei într-o singură zi

În 2008, Jan Bakelants era desemnat cel mai bun tânăr rutier al anului, o distincţie care a venit în mod logic, după sezonul fabulos pe care l-a avut, cu victorii în Circuit des Ardennes, Liège-Bastogne-Liège, Triptyque Ardennaise, Flèche Ardennaise, Tour de la Province de Liège şi Tour de l’Avenir. Din păcate pentru el, pe cât de mult succes a avut la tineret, pe atât de mult ghinion a întâmpinat odată cu trecerea la profesionişti, acolo unde a suferit mai multe accidentări, în special la genunchi, accidentări care i-au întârziat progresul.

Şi prima jumătate a acestui sezon a adus noi probleme de sănătate pentru belgian, care părea că nu va mai ieşi niciodată din această spirală a neşansei. Totuşi, ceva s-a schimbat în luna iunie, atunci când Bakelants a arătat semne de revenire în Turul Luxemburgului şi la Campionatele Naţionale, acolo unde a terminat de fiecare dată pe ultima treaptă a podiumului. Acele rezultate l-au determinat pe Luca Guercilena să îl selecţioneze pe ciclistul în vârstă de 27 de ani pentru Turul Franţei, cursă în care RadioShack-Leopard a trimis o echipă mai mult axată pe obţinerea de succese de etapă, decât pe clasamentul general.

Datorită lui Bakelants, gruparea luxemburgheză şi-a îndeplinit obiectivul mai devreme decât ar fi crezut. Cu un atac parcă inspirat din Jens Voigt (colegul său de cameră) şi o determinare pe care doar cei disperaţi să-şi schimbe soarta o au, belgianul a dat lovitura în ziua secundă a Marii Bucle şi a trăit un moment pe care mulţi rutieri îl visează: victorie şi tricou galben în cea mai prestigioasă cursă din lume, o performanţă care marchează un al doilea început în carieră pentru Jan Bakelants.

Un haos demn de Turul Franţei

În buna tradiţie a cursei, aceasta a avut parte de o etapă care va rămâne pentru totdeauna în memoria tuturor, dar nu datorită motivelor obişnuite, ci din cauza incompetenţei organizatorilor, care merită nota 1 pentru cum au gestionat finalul. Totul a pornit de la autocarul înţepenit pe linia de sosire, un autocar care ar fi trebuit să treacă pe acolo cu o oră mai devreme, conform regulamentului. Ce e mai ciudat este că oamenii din caravana i-au spus şoferului respectiv să încerce să treacă, în loc să dea înapoi (lucru confirmat de Brian Nygaard, ofiţerul de presă al lui Orica-GreenEdge), pentru ca abia după 15 minute să le vină ideea salvatoare. Din păcate, în acel moment, haosul fusese instaurat.

Când mai erau 12 kilometri, organizatorii i-au anunţat pe rutieri că finişul a fost mutat cu trei kilometri mai devreme, iar când aceştia au ajuns cu un kilometru înainte de noua sosire, au revenit asupra deciziei şi le-au transmis tuturor că sosirea iniţială rămâne. Inevitabil, toate aceste schimbări i-au dat peste cap pe ciclişti şi au adus o tensiune suplimentară în pluton, iar consecinţele au fost evidente: căzături care i-au scos din calculele pentru victorie pe primii favoriţi: Mark Cavendish, André Greipel şi Peter Sagan.

În afară de ei, au mai acuzat zgârieturi sau accidentări Alberto Contador, Philippe Gilbert, Tejay van Garderen, Bauke Mollema, Rui Costa, Andreas Klöden, Tony Gallopin, Janez Brajkovic, Ian Stannard, Geraint Thomas, Gert Steegmans şi Tony Martin, cel mai “şifonat” ieşind campionul mondial la contratimp, care a leşinat de două ori după încheierea etapei şi e suspect de fractură de claviculă. Singurul lucru bun făcut de organizatori este că după tot ce s-a întâmplat, au decis să le acorde cicliştilor acelaşi timp la final, chiar dacă au pierdut timp înainte de intrarea în ultimii trei kilometri.

Omul zilei a fost Marcel Kittel, care nu doar că a obţinut cel dintâi succes în Marea Buclă, dar a devenit primul german din ultimii cinci ani ce poartă tricoul galben. Victoria nu doar că face uitat abandonul lui Kittel la ediţia precedentă, dar şi aduce o linişte necesară în tabăra lui Argos-Shimano, pentru care orice va veni de acum înainte va fi un bonus. În afară de ciclistul echipei batave, trebuie neapărat remarcat Danny van Poppel; spuneam înainte de start că reprezintă pariul meu pentru Turul Franţei, dar parcă nu mă aşteptam la un debut atât de bun, ce l-a ajutat să devină cel mai tânăr ciclist din ultimii 82 de ani care termină pe podium o etapă din Marea Buclă.

Un pariu pentru Turul Franţei: Danny van Poppel

În 1987, Jean-Paul van Poppel avea 24 de ani când îşi făcea debutul în Le Tour, impresionând pe toată lumea prin cele două victorii obţinute la sprint şi tricoul verde câştigat la Paris. Ceva mai mult de un sfert de secol mai târziu, fiul său mai mic, Danny van Poppel, a primit şansa de a concura în Turul Franţei la doar 19 ani. Chiar dacă nimeni nu îi va cere nimic, presiune tot va fi pe tânărul rutier al lui Vacansoleil, o presiune normală dacă luăm în considerare că va debuta într-un Mare Tur într-un context cu totul special.

Poate cel mai bun produs al ciclismului olandez în ultimii ani, Danny van Poppel este pariul meu pentru ediţia centenară a cursei din Hexagon, o ediţie care va avea la start alţi doi tineri foarte talentaţi: Moreno Moser şi Alexey Lutsenko. Sezonul acesta, batavul nu a bifat încă o victorie, dar are zece clasări in top 10, o realizare cu atât mai impresionantă, cu cât multe dintre aceste rezultate au venit în etape valonate, nu foarte prietenoase cu sprinterii.

Van Poppel se va afla într-o companie extrem de selectă în următoarele săptămâni, urmând să concureze împotriva unor rutieri cu zeci de succese la activ. În ciuda acestui fapt, mă aştept la o figură frumoasă din partea lui. Evident, asta nu înseamnă neapărat o victorie, dar una sau mai multe clasări în top 3 sau top 5, în faţa unor adversari mult mai titraţi (dar care nu îl cunosc şi îl vor ignora), ar reprezenta deja un Tur al Franţei reuşit.

Turul Franţei 2013 – etapa l

În sfârşit, a venit clipa mult aşteptată: sâmbătă, Christian Prudhomme va da startul ediţiei centenare a Turului Franţei, Porto-Vecchio fiind localitatea căreia îi va reveni această onoare. Prima zi a cursei nu este aşteptată doar de fani, ci şi de Mark Cavendish, care se va afla înaintea unei ocazii poate unice în carieră, aceea de a purta tricoul galben. Le Tour e singura cursă majoră în care britanicul nu a ocupat locul întâi la general, dar acest lucru se poate schimba sâmbătă, atunci când caravana va ajunge la Bastia, după 213 kilometri şi un traseu ce include doar o căţărare de categoria a patra.

Victoria se va juca încă de la intrarea în ultimii doi kilometri, acolo unde vor apărea mai multe viraje, care au toate şansele să producă nişte căzături şi să îi scoată din calcule pe unii sprinteri. Din această cauză, dar şi ca urmare a tensiunii imense ce va domina plutonul în prima zi a Turului, finalul etapei va semăna un pic cu o loterie. Evident, Mark Cavendish este mare favorit să tragă biletul câştigător, însă pentru asta va fi nevoie de o muncă excelentă a echipei sale, care va trebui să conducă plutonul pe final şi să îl protejeze pe fostul campion mondial de pericolele ce vor apărea.

Principalii adversari ai ciclistului originar din Insula Man vin din Germania: este vorba despre André Greipel şi Marcel Kittel, oameni care l-au învins pe Cavendish sezonul acesta şi au şanse mari să o facă şi în Le Tour, aşa cum a spus chiar directorul sportiv al lui Omega Pharma-Quick Step, Brian Holm. Greipel are un “trenuleţ” excelent, ce îşi poate asuma responsabilitatea pe final, în timp ce Kittel va încerca să profite de lupta dintre cei doi şi să obţină primul success al carierei în Marea Buclă. Deşi va fi oarecum un outsider, nici Peter Sagan nu trebuie scos din discuţie, datorită plasamentului său de multe ori excelent, însă atenţia celor trei sprinteri importanţi nu ar trebui să se concentreze doar asupra slovacului, ci şi asupra lui Alexander Kristoff sau Nacer Bouhanni, rutieri care vor sta la pândă şi vor încerca să producă o surpriză demnă de startul ediţiei centenare.