Un haos demn de Turul Franţei
În buna tradiţie a cursei, aceasta a avut parte de o etapă care va rămâne pentru totdeauna în memoria tuturor, dar nu datorită motivelor obişnuite, ci din cauza incompetenţei organizatorilor, care merită nota 1 pentru cum au gestionat finalul. Totul a pornit de la autocarul înţepenit pe linia de sosire, un autocar care ar fi trebuit să treacă pe acolo cu o oră mai devreme, conform regulamentului. Ce e mai ciudat este că oamenii din caravana i-au spus şoferului respectiv să încerce să treacă, în loc să dea înapoi (lucru confirmat de Brian Nygaard, ofiţerul de presă al lui Orica-GreenEdge), pentru ca abia după 15 minute să le vină ideea salvatoare. Din păcate, în acel moment, haosul fusese instaurat.
Când mai erau 12 kilometri, organizatorii i-au anunţat pe rutieri că finişul a fost mutat cu trei kilometri mai devreme, iar când aceştia au ajuns cu un kilometru înainte de noua sosire, au revenit asupra deciziei şi le-au transmis tuturor că sosirea iniţială rămâne. Inevitabil, toate aceste schimbări i-au dat peste cap pe ciclişti şi au adus o tensiune suplimentară în pluton, iar consecinţele au fost evidente: căzături care i-au scos din calculele pentru victorie pe primii favoriţi: Mark Cavendish, André Greipel şi Peter Sagan.
În afară de ei, au mai acuzat zgârieturi sau accidentări Alberto Contador, Philippe Gilbert, Tejay van Garderen, Bauke Mollema, Rui Costa, Andreas Klöden, Tony Gallopin, Janez Brajkovic, Ian Stannard, Geraint Thomas, Gert Steegmans şi Tony Martin, cel mai “şifonat” ieşind campionul mondial la contratimp, care a leşinat de două ori după încheierea etapei şi e suspect de fractură de claviculă. Singurul lucru bun făcut de organizatori este că după tot ce s-a întâmplat, au decis să le acorde cicliştilor acelaşi timp la final, chiar dacă au pierdut timp înainte de intrarea în ultimii trei kilometri.
Omul zilei a fost Marcel Kittel, care nu doar că a obţinut cel dintâi succes în Marea Buclă, dar a devenit primul german din ultimii cinci ani ce poartă tricoul galben. Victoria nu doar că face uitat abandonul lui Kittel la ediţia precedentă, dar şi aduce o linişte necesară în tabăra lui Argos-Shimano, pentru care orice va veni de acum înainte va fi un bonus. În afară de ciclistul echipei batave, trebuie neapărat remarcat Danny van Poppel; spuneam înainte de start că reprezintă pariul meu pentru Turul Franţei, dar parcă nu mă aşteptam la un debut atât de bun, ce l-a ajutat să devină cel mai tânăr ciclist din ultimii 82 de ani care termină pe podium o etapă din Marea Buclă.
Cafe Roubaix 
Adevarul e ca balbele organizatorilor au adus sarea si piperul acestei prime etape care nu anunta nimic spectaculos. Nu stiu cat i-or fi dat peste cap pe ciclisti schimbarile finishului din mers pentru ca Marcel Kittel chiar a declarat la final ca el nu stia nimic de asa ceva. Asa ca probabil era o surpriza pentru mai multi sa fie sosirea cu 3 km inainte de final. Atunci chiar am fi avut surpriza sa-l vedem castigator pe vreunul care ducea trena.
Kittel a spus ca directorul sau sportiv i-a comunicat ce se intamplase, dar el nu a auzit din cauza galagiei create de spectatori. Oricum, finisul era prost pus cu trei kilometri inainte de final, deoarece venea chiar dupa un viraj si ar fi facut cu adevarat prapada daca ramanea.
Bâlbe periculoase, nu de aici trebuie să vină ”sarea și piperul” și nu putem avea pretenția ca fiecare etapă să fie cu suspansul unei curse de o zi.
Uite o părere din interiorul plutonului: http://bicycling.com/blogs/hardlyserious/2013/06/29/just-bananas/
Pentru ciclisti n-a fost ceva bine. Ei oricum se plang mai mereu cand gasesc un motiv cat de mic. Vezi si cazul cu nationala Romaniei din Turul nostru. Eu ma refeream la efectul de marketing pe care l-a creat faza cu autocarul. Asa Turul Frantei a ajuns si in ziare/televiziuni, care nu ar fi dat in mod normal o stire. Stii vorba aia „bad publicity is good publicity”.