Cafe Roubaix

Fausto Masnada – următoarea stea a ciclismului italian?

L-am remarcat pe Fausto Masnada în urmă cu ceva mai mult de un an, atunci când a câştigat Trofeo Ezio Bellotti, o cursă de o zi rezervată juniorilor. Italianul a fost unul dintre cei doar 58 de rutieri care au ajuns la final, unde a obţinut o victorie entuziasmantă, şi cu atât mai frumoasă, cu cât a venit pe Madonna del Ghisallo, una dintre locaţiile legendare din lumea ciclismului. Aflat la echipa Bergamasca Astro Semperlux, Masnada i-a învins cu 46 de secunde pe compatrioţii săi, Valerio Conti şi Andrea Garosio, confirmând că este unul dintre cele mai bune produse ale ciclismului italian în ultima vreme.

Un fan declarat al lui Ivan Basso, Masnada seamănă cu dublul câştigător al Turului Italiei la capitolul rezistenţă, fiind posesor al unui “motor diesel” impresionant pentru vârsta sa fragedă, însă are şi ceva ce Basso nu a avut niciodată: acceleraţia. Aceşti doi factori au fost determinanţi în victoria obţinută pe Ghisallo, una dintre cele mai frumoase ale unui junior în 2011.

Acela nu a fost singurul succes important din ultima vreme: aptitudinile de căţărător pur i-au permis lui Fausto Masnada să câştige un contratimp individual în urcare, Memorialul Maurizio Bombieri, disputat la Lugo di Grezzana. La aceste succese se adaugă şi un loc şase pe care s-a clasat în una dintre cele mai grele curse pe etape destinate amatorilor – Giro della Valle d’Aosta – acolo unde a terminat pe şase, înaintea unor rutieri care au trecut deja la profesionişti: Lachlan Morton (Garmin-Sharp), Francesco Manuel Bongiorno (Bardiani Valvole) şi Josh Edmondson (Sky).

Ochit deja de câteva echipe Pro Continentale şi World Tour, ciclistul peninsular (între timp, trecut la Colpack, una dintre grupările sub 23 de ani de tradiţie din Italia) nu şi-a pus încă problema de a face pasul următor în 2013, preferând să se concentreze pe cursele pe etape din ţara natală, în special pe Girobio, acolo unde, dacă nu se va întâmpla ceva neprevăzut, va porni ca unul dintre favoriţi la victorie. În funcţie de evoluţia sa din Girobio, din 2014 ar putea fi văzut în lumea mare a ciclismului, unde are toate şansele să devină unul dintre numele mari, odată cu trecerea anilor.

Ce aduce începutul noului an

Mai sunt câteva săptămâni până la startul primelor curse importante din 2013 – Turul San Luis şi Turul Down Under – dar asta nu înseamnă că va urma o perioadă de pauză şi pe Cafe Roubaix. În zilele viitoare, pe blog vor apărea mai multe articole, despre rutierii de urmărit anul viitor, loturile echipelor de World Tour, verdictul în cazul “Katusha”, grupările care au primit licenţă Pro Continentală, despre una dintre marile speranţe ale ciclismului italian, cireaşa de pe tort urmând să fie un amplu interviu cu managerul unei echipe de tradiţie (cu rezultate notabile atât în Marile Tururi, cât şi în clasice), care a confirmat că formaţia pe care o conduce va participa anul viitor într-o cursă din România.

Şi totuşi,

dacă excluderea Katushei din World Tour nu are nicio legătură cu vechile probleme de dopaj ale echipei şi nici cu menţionarea lui Denis Menchov în mărturia dată de Levi Leipheimer? Dacă nici măcar mult discutata candidatură a lui Igor Makarov pentru postul de preşedinte al Uniunii Cicliste Internaţionale nu reprezintă principalul motiv al neacordării licenţei? De fapt, dacă adevăratul motiv pentru retrogradarea Katushei este reprezentat de refuzul Federaţiei Ruse de a plăti 4,5 milioane de euro pentru a avea o cursă de World Tour timp de patru ani?

Într-un interviu pentru BiciSport, Andrei Tchmil a declarat că Rusia era pregătită să ofere aceşti bani, însă totul a picat după ce UCI nu a oferit nicio garanţie că va păstra această competiţie în calendarul competiţional la finalul perioadei respective de timp. Drept urmare, forul mondial a decis să le transmită ruşilor că nu stau la discuţii, iar acest semnal e doar primul din ceea ce s-ar putea transforma într-o lungă serie de şicanări (“armele murdare” încă nu au fost puse pe masă).

Nu pot să spun că am vreo afinitate pentru Tchmil, însă trebuie să îi dau dreptate atunci când declară că UCI şi diverşi investitori, între care Zdenek Bakala, se gândesc să impună în ciclism un sistem asemănător cu cel al Formulei 1, caz în care sportul va trece printr-o revoluţie drastică, dar cu consecinţe deloc pozitive. Şi aceasta, deoarece iniţiatorii World Series Cycling se gândesc la un singur lucru, profit, iar atunci când banii sunt puşi pe primul loc, istoria şi tradiţia sunt înghesuite şi uitate pe un raft obscur.

Răspunde Armstrong astăzi?

Într-un interviu acordat revistei germane Stern, Tyler Hamilton a declarat că se aşteaptă la o reacţie puternică din partea lui Lance Armstrong, după ce fostului său coleg de la US Postal i-au fost retrase cele şapte succese din Turul Franţei. Hamilton, care a scris şi o carte despre practicile de dopaj ale compatriotului său, a spus că acesta va contraataca în curând şi ocazia cea mai potrivită ar fi astăzi, înainte de expirarea termenului care i-a fost acordat de Uniunea Ciclistă Internaţională pentru a face apel.

Hamilton l-a numit pe Armstrong “un om foarte orgolios, care va lovi înapoi, după ce şi-a pierdut gloria şi onoarea”, iar un exemplu în acest sens este şi poza pe care americanul a postat-o pe Twitter în urmă cu câteva săptămâni, după ce i-au fost anulate toate rezultatele obţinute din 1998 încoace. Dacă nu va înainta un apel, atunci texanul va rămâne şi fără medalia de bronz câştigată în cursa de contratimp de la Jocurile Olimpice din 2000, desfăşurate la Sydney. Pe de altă parte, deşi descrierea făcută de Hamilton lui Lance Armstrong e foarte bună, ceva mă face să cred că acesta nu va face nicio mişcare, oricât de mult şi-ar dori, deoarece nu deţine niciun as în mânecă. De fapt, americanul are nevoie de mai multe cărţi valoroase, iar de la izbucnirea scandalului în centrul căruia se află nu i-a intrat nicio mână bună.

De asemenea, este foarte posibil că decizia pe care o va lua Armstrong să reprezinte un indiciu privind strategia de viitor a lui Johan Bruyneel. Fostul său manager nu a fost de acord cu verdictul USADA şi s-a arătat dispus să meargă la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, însă dacă va face asta va risca enorm, deoarece o asemenea acţiune se poate concretiza prin chemarea lui Lance Armstrong în boxa martorilor, iar prezenţa acestuia acolo şi lucrurile pe care ar fi obligat să le mărturisească ar face ca tot ce s-a întâmplat până acum (USADA, UCI, retragerea sponsorilor) să pară o simplă joacă de copii.

Heras, (noul) câştigător al Turului Spaniei din 2005

Faptele, pe scurt: în urmă cu şapte ani, Roberto Heras se impunea pentru a patra oară în Vuelta şi îl devansa pe elveţianul Tony Rominger, devenind rutierul cu cele mai multe succese în ultimul Mare Tur ale sezonului. La două luni de la acel triumf, s-a anunţat că Heras a fost depistat cu eritropoetină în penultima zi a cursei, un contratimp individual care s-a desfăşurat între Guadalajara şi Alcala de Henares. Drept urmare, ciclistul echipei Liberty Seguros a fost suspendat doi ani şi imediat descalificat, victoria revenindu-i rusului Denis Menchov.

Totuşi, partea mai interesantă acum vine: retras din activitate de ceva vreme, prezent mai mult la startul unor curse de mountain-bike, Heras s-a decis în 2011 să înainteze un apel către un tribunal civil din Castilla y Leon, pentru a contesta felul în care au fost manevrate probele sale. Ce a reclamat ibericul, mai exact? Că eşantioanele au ajuns la laborator după 40 de ore, şi nu 24, aşa cum trebuia, că au fost păstrate la temperatura camerei, în loc să fie congelate, şi că s-au aflat în posesia unor persoane necunoscute.

Cum tribunalul respectiv a fost de acord cu cererea sa, Federaţia Spaniolă de Ciclism a mers la Curtea Supremă, fiind sigură că aceasta va clasa cazul şi nu îi va da câştig de cauză fostului rutier. Surpriză, însă: pe 21 decembrie, când mulţi încă mai aşteptau sfârşitul lumii, Curtea Supremă a dat un verdict în favoarea lui Roberto Heras, sinonim cu revenirea acestuia pe primul loc în ierarhia generală a Turului Spaniei din 2005. Astfel, Denis Menchov pierde un succes în Vuelta, în timp ce ibericul ajunge la patru, o performanţă neatinsă de vreun alt ciclist.

Purtătorul de cuvânt al Federaţiei Spaniole de Ciclism, Luis Roman, a declarat că forul de la Madrid “va studia această decizie”, dar e greu de crezut că finalitatea va fi alta, chiar dacă Uniunea Ciclistă Internaţională nu şi-a spus punctul de vedere. Poate că hotărârea Curţii Supreme se va dovedi a fi până la urmă un lucru bun, deoarece Menchov nu s-a considerat niciodată învingătorul acelei ediţii, la fel cum Michele Scarponi nu este câştigătorul Il Giro 2011 şi Andy Schleck nu s-a impus în Turul Franţei 2010. Problema este că ciclismul se află în continuare pe un teren nesigur atunci când vine vorba de luarea deciziilor importante la nivel juridic, iar unii oameni continuă să folosească sportul pe post de minge de ping-pong.

Fabian Cancellara: “Îmi doresc o clasică în 2013”

Aflat în cantonament cu RadioShack-Nissan, Fabian Cancellara şi-a făcut timp săptămâna aceasta pentru a discuta cu câţiva reprezentanţi ai presei. Interviul, unul destul de amplu, a vizat mai multe subiecte, de la sezonul cu suişuri şi coborâşuri al elveţianului şi până la planurile sale pentru viitor. Mulţumită lui Tim Vanderjeugd, ofiţerul de presă al echipei luxemburgheze, am intrat în posesia acestui interviu şi am făcut un rezumat al declaraţiilor date de ciclistul în vârstă de 31 de ani.

Despre căzătura din Turul Flandrei: “Am fost foarte puternic în acea cursă, mă simţeam bine, dar totul s-a schimbat odată cu acea căzătură. Nu ştiu dacă noul traseu mi se potriveşte mai bine decât precedentul, nu am ajuns să văd porţiunea respectivă, dar cert este că vreau să câştig.”

Despre Turul Franţei: “Sunt satisfăcut de ce am realizat anul acesta. Am devenit rutierul cu cele mai multe zile petrecute în tricoul galben fără să fi câştigat cursa. Nu ştiu ce va fi în viitor, mai ales că nu mai am motivaţie după ce am câştigat atâtea contratimpuri.”

Despre pauza luată după Jocurile Olimpice: “Aveam nevoie de o pauză, atât la nivel fizic, cât şi mental. Am pus frână pentru că am vrut să am grijă de mine şi să îmi petrec mai mult timp cu familia mea. Mi-am dorit să duc o viaţă normală, fără presă, fără evenimente, iar acum văd totul diferit. Am stat departe de bicicletă câteva luni, mi-am pus totul în ordine şi vreau să o iau de la zero. Îmi lipsesc cursele şi emoţiile de care am parte atunci când concurez.”

Despre noul manager al echipei: “Luca Guercilena ne-a arătat direcţia în care trebuie să mergem. Nu spun că au fost probleme cu Johan Bruyneel, însă unele lucruri nu s-au aflat la locul lor. Acum vreau să închei acest capitol şi să mă pregătesc pentru noi provocări.”

Despre obiectivele pentru anul viitor: “Clasicele sunt principalul obiectiv. La contratimp am câştigat totul, cu excepţia unui prolog sau a unei etape în Turul Italiei. Vreau să mă pregătesc cât mai bine pentru cursele de o zi din primăvară, îmi doresc neapărat să câştiga una dintre acestea. Ţintele mele sunt Milano-San Remo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix şi Amstel Gold Race; aceasta din urmă nu mă sperie, chiar dacă finalul este pe Cauberg. Tot ce contează e să fiu puternic.”

Despre echipa pentru clasice: “Transferul lui Danilo Hondo este unul bun pentru clasice, el e un adevărat profesionist, cu o experienţă vastă şi va avea un rol major în cursele de o zi. Şi Stijn Devolder va fi o carte importantă pe care o vom putea juca, un ajutor de nădejde. Alţi oameni pe care mă voi baza vor fi Gregory Rast, Yaroslav Popovych, Tony Gallopin, Hayden Roulston, Jesse Sergent şi chiar Giacomo Nizzolo. Totul va fi bine dacă ne vom afla la nivelul din 2012.”

Despre cel mai mare vis al carierei: “Cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale îmi lipseşte din palmares, mi-ar plăcea mult să o câştig. Cine nu îşi doreşte să fie campion mondial? Anul viitor, la Florenţa, voi avea o şansă bună de a obţine tricoul curcubeu.”

Katusha, exclusă pentru motive etice?

Uniunea Ciclistă Internaţională i-a transmis Katushei motivele pentru care nu a fost admisă în World Tour, dar, respectând lipsa de transparenţă care o caracterizează, nu le-a făcut nici acum publice. Totuşi, se pare că Gazzetta dello Sport a intrat în posesia acestei liste, care cuprinde mai multe probleme legate de dopaj:

– testele pozitive ale lui Antonio Colom (2009), Christian Pfannberger (2009) şi Denis Galimzyanov (2012)

– testul pozitiv al lui Alexandr Kolobnev în Turul Franţei din 2011 (deşi fostul dublu vice-campion mondial a fost achitat de Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv)

– acuzaţiile potrivit cărora acelaşi Kolobnev i-ar fi vândut lui Alexandre Vinokourov victoria în Liège–Bastogne–Liège 2010

– legăturile lui Denis Menchov, Mikhail Ignatiev, Vladimir Gusev şi Kolobnev cu doctorul Michele Ferrari, plus faptul că aceştia sunt investigaţi de către autorităţile italiene în dosarul Padova

– numirea lui Viatcheslav Ekimov în funcţia de manager general, în condiţiile în care acesta a fost mult timp coleg cu Lance Armstrong la US Postal

Citind aceste motive, despre care încă nu se ştie dacă sunt cele reale, deoarece nimeni nu le-a confirmat, îmi dau seama că unele nu se leagă, ba mai mult, le dau apă la moară celor care sunt de părere că Oleg Tinkov a influenţat procesul de acordare a licenţelor World Tour pentru 2013. În primul rând, testele pozitive ale lui Colom şi Pfannberger sunt deja istorie antică, vin dintr-o cu totul altă eră. De ce ar fi luate în considerare după trei ani? În plus, în cazul în care chiar au contat, forul mondial nu ar fi trebuit să aştepte până în ultima clipă şi ar fi putut respinge dosarul Katushei încă din toamnă, când i-a dat “undă verde” la toate cele patru criterii.

În al doilea rând, nu s-a dovedit că Alexandr Kolobnev i-ar fi vândut lui Vinokourov ediţia din 2010 a Liège–Bastogne–Liège. Cum poţi să iei măsuri despre un caz în legătură cu care ai şi spus la un moment dat că nu sunt dovezi? Şi dacă UCI a făcut asta, în mod normal ar fi trebuit să aibă şi Astana de suferit, deoarece Vinokourov este noul manager al grupării kazahe. Tot Vinokourov a avut probleme mari cu dopajul în trecut, însă asta nu a constituit un impediment în acordarea licenţei Astanei, în timp ce numirea lui Ekimov a fost. Să fie clar, nu am nimic cu Astana, dar nu înţeleg cum poate judeca UCI aceeaşi problemă total diferit. De fapt, la fel stau lucrurile şi cu Saxo-Tinkoff: Tyler Hamilton vorbeşte de câteva luni despre dopajul organizat desfăşurat sub conducerea lui Bjarne Riis la CSC/Saxo Bank, însă gruparea daneză primeşte licenţă fără probleme, deşi nu avea minusuri doar la partea etică, ci şi la cea sportivă, fiind pe locul 20 într-un clasament al punctelor.

Partea bună în toate aceste lucruri este că oficialii Katushei au de gând să meargă la TAS cu acest caz, iar UCI are şanse mari să piardă cazul şi să fie nevoită să îi acorde formaţiei ruse o licenţă World Tour, ceea ce ar duce la 19 numărul echipelor din World Tour. Mă întreb, nu cumva la asta s-a gândit şi Uniunea Ciclistă Internaţională în urmă cu câteva săptămâni?