Şi totuşi,
dacă excluderea Katushei din World Tour nu are nicio legătură cu vechile probleme de dopaj ale echipei şi nici cu menţionarea lui Denis Menchov în mărturia dată de Levi Leipheimer? Dacă nici măcar mult discutata candidatură a lui Igor Makarov pentru postul de preşedinte al Uniunii Cicliste Internaţionale nu reprezintă principalul motiv al neacordării licenţei? De fapt, dacă adevăratul motiv pentru retrogradarea Katushei este reprezentat de refuzul Federaţiei Ruse de a plăti 4,5 milioane de euro pentru a avea o cursă de World Tour timp de patru ani?
Într-un interviu pentru BiciSport, Andrei Tchmil a declarat că Rusia era pregătită să ofere aceşti bani, însă totul a picat după ce UCI nu a oferit nicio garanţie că va păstra această competiţie în calendarul competiţional la finalul perioadei respective de timp. Drept urmare, forul mondial a decis să le transmită ruşilor că nu stau la discuţii, iar acest semnal e doar primul din ceea ce s-ar putea transforma într-o lungă serie de şicanări (“armele murdare” încă nu au fost puse pe masă).
Nu pot să spun că am vreo afinitate pentru Tchmil, însă trebuie să îi dau dreptate atunci când declară că UCI şi diverşi investitori, între care Zdenek Bakala, se gândesc să impună în ciclism un sistem asemănător cu cel al Formulei 1, caz în care sportul va trece printr-o revoluţie drastică, dar cu consecinţe deloc pozitive. Şi aceasta, deoarece iniţiatorii World Series Cycling se gândesc la un singur lucru, profit, iar atunci când banii sunt puşi pe primul loc, istoria şi tradiţia sunt înghesuite şi uitate pe un raft obscur.
Cafe Roubaix 