Cafe Roubaix

Turul Franţei 2014 – etapa a V-a

Pentru a comemora un secol de la începutul Primului Război Mondial, ASO a decis ca etapa a cincea să plece din Ypres, scena mai multor bătălii între germani şi forţele aliate. Etapa este scurtă, dar va reprezenta unul dintre cele mai importante teste pentru oamenii de clasament general, deoarece va aduce în calea acestora nouă porţiuni de piatră cubică, ce vor totaliza 15,4 kilometri: Gruson au Carrefour de L’Arbre, Pont-Thibaut to Ennevelin, Mons-en-Pévèle, Bersée, Orchies à Beubry-la-Fôret, Sars-et-Rosières à Tiloy-lez Marchiennes, Brillon à Warlaing, Wanginginies-Hamage à Hornaing şi Hélesmes a Wallers.

Pavatele au mai apărut de două ori în ultimul deceniu, iar Iban Mayo, Lance Armstrong şi Alberto Contador sunt doar câteva dintre numele mari care au avut o viaţa grea pe piatra cubică din nordul Hexagonului. Problemele vor apărea şi acum, mai ales că lupta pentru o poziţie cât mai bună va fi foarte disputată, mai multe echipe fiind interesate să îşi protejeze liderii şi să îi aducă într-o poziţie cât mai bună. Principalii favoriţi la câştigarea tricoului galben, Chris Froome şi Alberto Contador, vor avea alături rutieri cu experienţă pe acest teren, dar britanicul se bucură de un avantaj în raport cu adversarul său: constituţia fizică mult mai adecvată pentru pavate. Pe de altă parte, rămâne de văzut cum se va descurca acesta după căzătura suferită marţi, care a părut că l-a zguduit destul de serios.

Un alt ciclist aşteptat să se descurce bine este Alejandro Valverde, care a participat în câteva clasice ale nordului anul acesta. Tot dintre rutierii de general, Vincenzo Nibali şi Andrew Talansky ar mai trebui să meargă fără probleme, mai ales că se pot baza pe colegi experimentaţi, lucru ce nu se poate spune despre Romain Bardet, Thibaut Pinot sau Jurgen Van Den Broeck. La toate aceste calcule, trebuie adăugate haosul care va cuprinde plutonul imediat cum se va ajunge pe piatră cubică (un haos declanşat de faptul că foarte mulţi ciclişti nu sunt obişnuiţi cu acest teren) şi vremea teribilă, ploaia urmând să îşi pună serios amprenta asupra cursei.

În ceea ce priveşte candidaţii la victorie, omul de urmărit va fi Fabian Cancellara, triplul învingător din Paris-Roubaix. Dacă în urmă cu patru ani l-a protejat pe Andy Schleck, elveţianul nu va avea nicio îndatorire acum şi va încerca să obţină primul succes după doi ani în Le Tour. Peter Sagan va fi un alt favorit, statut de care se va bucura şi Niki Terpstra, olandezul care a cucerit “Infernul Nordului” în această primăvară. Fără victorie în clasicele pe pavate din 2014, Sep Vanmarcke speră să se impună aici şi să confirme potenţialul său, cu condiţia ca Belkin să nu îl ţină lângă Bauke Mollema. Cu clasări bune în Paris-Roubaix, Greg Van Avermaet va fi un alt favorit, belgianul fiind printre cei avantajaţi de o eventuală sosire la sprint.

Teoretic, şi Sebastian Langeveld ar putea să se implice în această etapă, însă totul va depinde de rolul său în echipa lui Garmin-Sharp, care ar putea decide ca olandezul să stea lângă Talansky. În schimb, John Degenkolb va avea libertate absolută şi va fi unul dintre marii favoriţi, recomandat şi de locul secund din Paris-Roubaix. IAM va fi condusă de Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler şi Martin Elmiger, care îi pot oferi echipei elveţiene mai multe variante, cei trei urmând să încerce să le strice calculele favoriţilor, la fel ca Luca Paolini, Matthieu Ladagnous, Arnaud Démare şi Jens Keukeleire alţi outsideri periculoşi.

Kittel şi restul

Spre deosebire de Il Giro, Turul Franţei rar oferă o etapă de plat care să le pună probleme sprinterilor puri. Tocmai de aceea, s-a ajuns ca în ultimii ani să apară un rutier care să domine sprinturile cu o asemenea autoritate, încât tot ce le-a mai rămas adversarilor săi a fost să lupte pentru celelalte locuri de pe podium. După perioade de domnie a lui Mark Cavendish, a venit rândul lui Marcel Kittel să fie stăpânul sprinturilor şi să îşi construiască un palmares la care puţini visează atunci când se apucă de ciclism.

Cum oponenţii lui au văzut că nu pot să îi pună probleme, singura cale prin care l-ar putea împiedica să câştige este să devină cinici şi să nu se mai implice deloc la trenă, astfel încât una sau mai multe evadări să reuşească în etapele de plat. Şi aceasta, deoarece Kittel a demonstrat că se descurcă chiar şi atunci când nu are la dispoziţie un “trenuleţ” la dispoziţie, deoarece absenţa unui “lansator” nu îl deranjează. În plus, germanul a ajuns să îi domine şi mental pe adversarii lui, aceştia părând învinşi încă dinainte de a declanşa sprintul.

Reims, Nîmes, Bergerac şi Paris sunt cele patru etape care le-au mai rămas la dispoziţie sprinterilor, dar dacă ceva nu se va schimba în bine pentru Alexander Kristoff, Peter Sagan, André Greipel sau Arnaud Démare, toate aceste oraşe vor purta pecetea lui Marcel Kittel la finalul cursei.

Turul Franţei 2014 – etapa a lV-a

Traseul dintre Le Touquet-Paris-Plage şi Lille (163,5 kilometri) va avea două căţărări repertoriate şi alte cinci fără categorie, însă sprinterii nu vor fi deranjaţi de acestea, deoarece toate au fost înghesuite în primele două treimi ale etapei. La Lille, acolo unde se va termina runda de marţi, nu s-a mai ajuns din 1994, atunci când britanicul Chris Boardman a stabilit cea mai ridicată medie orară întâlnită vreodată într-un prolog din Turul Franţei, 55,267 km/h.

Având în vedere demonstraţiile oferite la Harrogate şi Londra, Marcel Kittel porneşte cu prima şansă, între el şi ceilalţi sprinteri fiind o diferenţă uriaşă, care poate transforma etapele de plat într-un “one-man show”. Dintre adversarii săi, André Greipel a surprins într-un mod neplăcut până acum, germanul de la Lotto-Belisol lăsând impresia că are probleme pe finalul etapelor. Dacă le va regla, iar “trenuleţul” său se va achita de treabă, atunci Greipel poate că va avea o şansă la victorie. Altfel, Peter Sagan va încerca să îşi consolideze tricoul verde printr-o nouă clasare pe podium, acolo unde vor mai încerca să ajungă Alexander Kristoff, Danny van Poppel sau Bryan Coquard.

Deşi pare ciudat la prima vedere, etapa a patra va fi importantă şi pentru oamenii de general, care vor spera ca formaţiile lor să aibă o poziţie cât mai bună la finalul zilei în clasamentul pe echipe. Motivul? Ordinea din ierarhia după runda de la Lille va determina şi ordinea pe care o vor avea maşinile echipelor în ziua următoare, când se va merge pe pavate, iar un rutier care va întâmpina un incident mecanic va trebui ajutat cât mai repede cu putinţă de staff-ul său tehnic.

Cine este Bryan Coquard?

Aventura francezului în ciclism a început în 2007, dar pe velodrom, acolo unde acesta s-a făcut remarcat imediat, terminând pe locul trei în cursa cu adiţiune pe puncte destinată novicilor. Doi ani mai târziu, ca junior, şi-a arătat la nivel internaţional potenţialul, obţinând un titlu continental şi unul mondial, tot pe velodrom. Apoi a început să meargă pe şosea, iar rezultatele au fost încurajatoare – o medalie de argint la Campionatele Europene şi un podium într-o etapă din Tour de Girond – însă acestea nu l-au determinat pe ciclistul originar din Saint-Nazaire să renunţe la velodrom.

După ce în 2011 a semnat cu o formaţie de amatori, US Pontchâtelaine, Coquard a trecut în sezonul următor la Vendée-U, echipa-pepinieră a lui Europcar. În paralel, tânărul ciclist a continuat să impresioneze pe velodrom, acolo unde a intrat în posesia unei medalii de argint, şi nu oriunde, ci la Jocurile Olimpice de la Londra. În capitala Marii Britanii, francezul a fost învins de un alt tânăr foarte talentat, Lasse Norman Hansen, dar a terminat înaintea unui ciclist mult mai experimentat, britanicul Ed Clancy.

Apoi, în toamnă, la Campionatele Mondiale de la Valkenburg, Bryan Coquard a mai bifat un podium, în cursa de tineret, unde nu mult i-a lipsit să intre în posesia tricoului curcubeu, adjudecat de kazahul Alexey Lutsenko, după un sprint extrem de disputat. Evident, Europcar nu a stat pe gânduri şi i-a oferit imediat un contract de profesionist, iar debutul său a fost unul spectaculos: rutierul din Hexagon şi-a trecut în palmares şase succese (în curse ca Étoile de Bessèges, Turul Langkawi sau Turul Picardiei) şi a terminat pe locul secund în ierarhia generală din Cupa Franţei, ratând trofeul pentru doar câteva puncte, pe fondul oboselii care şi-a pus amprenta asupra sa pe finalul sezonului.

Anul acesta, Coquard a adunat deja cinci victorii în primele luni, iar seria sa foarte bună l-a determinat pe Jean-René Bernaudeau să îi ofere un loc în echipa pentru Turul Franţei, în ciuda vârstei fragede (22 de ani şi 70 de zile) şi a faptului că până acum nu mai concurase într-un Mare Tur. În cele două etape destinate sprinterilor, francezul a impresionat şi a bifat două locuri patru, surprinzându-i pe mulţi cu clasările sale, dar şi cu curajul arătat în faţa adversarilor mult mai experimentaţi şi mai puternici. Foarte aerodinamic, cu un stil asemănător celui al lui Mark Cavendish, dar şi solid pe anumite căţărări, Bryan Coquard cu siguranţă nu va rămâne doar cu aceste rezultate, etapele următoare urmând să îl găsească din nou printre protagonişti, dar şi printre pretendenţii la tricoul verde.

Turul Franţei 2014 – etapa a lll-a

Plutonul va reveni la Londra la şapte ani după ce Fabian Cancellara a câştigat contratimpul individual desfăşurat acolo. Tot atunci, un Bradley Wiggins care nu se gândea că peste cinci ani avea să câştige Turul Franţei a terminat pe locul al patrulea şi s-a arătat dezamăgit că a ratat podiumul etapei. Acum, cicliştii vor avea de parte de o etapă în linie, uşor valonată, dar care nu le va pune probleme sprinterilor, aşteptaţi să lupte pentru victorie în apropierea finişului plasat în apropierea Palatului Buckingham, unde s-a încheiat şi cursa pe şosea de la Jocurile Olimpice.

În ultimul kilometru, două obstacole le pot crea probleme rutierilor: un viraj unde drumul se îngustează, chiar la intrarea în ultimii 1000 de metri, şi un sens giratoriu care apare cu doar 300 de metri rămaşi până la sosire. Plasamentul va fi esenţial acolo, iar sprinterii vor trebui să se asigure că vor mai avea alături un coleg după acel punct al cursei. Marcel Kittel va porni cu prima şansă, nu doar pentru că se află într-o formă excelentă, dar şi deoarece are cel mai omogen şi puternic “trenuleţ”. Tocmai de aceea, va fi o bătălie intensă între adversarii germanului pentru a-i lua roata acestuia, toţi fiind conştienţi că astfel au o şansă în plus de a-l învinge.

Principalul oponent al lui Kittel va fi compatriotul său, André Greipel. Campion naţional în urmă cu o săptămână, ciclistul lui Lotto-Belisol se bucură şi el de un “trenuleţ” bun, care îi permite să spere că îl va învinge pe primul purtător al tricoului galben de la această ediţie. Pentru locul al treilea, lupta se anunţă foarte deschisă: Peter Sagan, deşi nu un sprinter pur, poate să încheie pe podium şi să îşi consolideze tricoul verde, la care atentează şi norvegianul Alexander Kristoff, care se va implica în sprintul de la Londra, oraş ce i-a purtat noroc în 2012, când a intrat în posesia bronzului olimpic. În ceea ce îi priveşte pe francezi, speranţele lor vor fi puse în Arnaud Démare şi Bryan Coquard, acesta din urmă fiind până acum surpriza plăcută a Turului.

Săptămâna “Rechinului”

Este adevărat, de la Trofeo Melinda şi până la etapa secundă a Turului Franţei au trecut opt zile, dar ideea rămâne: Vincenzo Nibali este rutierul care a impresionat cel mai mult în ultima vreme, după ce timp de cinci luni a părut ieşit din formă şi mereu în urmă cu pregătirea. Venit în Marea Buclă din postura celui care nu are foarte mult de pierdut, ciclistul Astanei a arătat că nu trebuie privit cu neîncredere de Chris Froome şi Alberto Contador, principalii favoriţi la câştigarea trofeului, deoarece oricând este capabil să îi surprindă, mai ales dacă aceştia continuă să se supravegheze.

Duminică, la Sheffield, campionul Italiei a demonstrate (încă o dată) nu doar că are panaş, dar şi că ştie să profite de orice situaţie, victoria sa, venită după un atac calculat, reprezentând şi o declaraţie de intenţie la adresa adversarilor. Primul campion italian din ultimii 15 ani care a obţinut un succes în Turul Franţei, Vincenzo Nibali promite enorm în această cursă, ce îi poate aduce la final un loc între legendele sportului, mai ales că “Rechinul” nu va renunţa în nicio clipă la luptă, nici măcar atunci când şansele vor părea a nu mai fi de partea sa.

Doar al 18-lea rutier din toate timpurile care poartă tricoul de lider în toate Marile Tururi, liderul Astanei nu are de gând să păstreze prea mult tunica distinctivă, deoarece asta ar însemna să îşi consume inutil echipa. De altfel, etapa a cincea, care va duce plutonul pe pavatele din nordul Franţei, ar putea fi cea în care Nibali va preda locul întâi la general, în timp ce va sta cu ochii pe adversarii săi, sau chiar va încerca să le mai ia timp acestora. Apoi, odată cu apariţia munţilor, orice va fi posibil dacă italianul în vârstă de 28 de ani îşi va găsi forma pe care o caută de la startul stagiunii.

Turul Franţei 2014 – etapa a ll-a

Organizatorii au vrut ca şederea plutonului în Marea Britanie să fie interesantă şi pentru oamenii de clasament general, aşa că au gândit o etapă secundă în stilul unei clasice din Ardeni, cu nu mai puţin de nouă căţărări repertoriate, de categoria a doua, a treia şi a patra. Startul se va da din York, iar runda – în lungime de 201 kilometri – îi va duce pe ciclişti în Sheffield, oraşul natal al lui Malcolm Elliott, fost câştigător de etapă în Turul Spaniei, Turul Ţării Bascilor, Turul Aragonului şi Vuelta a Castilla y Leon.

Ziua secundă va fi foarte dificilă, rutierii urmând să adune mai mult de 3000 de metri diferenţă pozitivă de nivel. Traseul nu va fi doar foarte greu şi solicitant, ci şi plin de capcane, din cauza drumurilor înguste şi întortocheate. Un plasament slab sau o problemă mecanică apărută în ultima parte a etapei înseamnă pierderea oricărei şanse la victorie, dar şi a unor secunde preţioase în ierarhia generală, în cazul în care printre cei afectaţi se vor număra şi favoriţi la tricoul galben. Mai mult ca sigur, ultimele trei ascensiuni vor duce la o fragmentare serioasă a plutonului. În plus, se anunţă ploaie pentru sâmbătă, dar şi vânturi puternice, elemente care vor contribui din plin la chinul cicliştilor.

Parcursul permite atacuri peste atacuri, iar una dintre echipele care ar putea să le orchestreze va fi Garmin-Sharp, Charles Wegelius, directorul sportiv al grupării americane, fiind originar din Yorkshire. Va fi un motiv în plus pentru ca favoriţii la tricoul galben să stea în alertă tot timpul şi să lupte pentru o poziţie cât mai bună în fruntea plutonului. Unul dintre pretendenţii la victorie va fi Alejandro Valverde, învingătorul din Flèche Wallonne, obligat să atace pe ultima ascensiune – Côte de Jenkin Road (800 de metri, pantă medie 10,8%, pantă maximă 33%) – astfel încât să evite o sosire la sprint, acolo unde Peter Sagan îl poate învinge cu uşurinţă (asta dacă dealurile nu se vor dovedi prea dure pentru liderul lui Cannondale). Totuşi, şi slovacul trebuie să fie atent şi să nu îşi subestimeze adversarii, mai ales că Simon Gerrans, în ciuda căzăturii de sâmbătă, va sta la pândă şi va încerca să îşi surprindă adversarii, la fel cum a făcut-o în Liège–Bastogne–Liège.

Autor al unui atac dat pe finalul primei etape, Fabian Cancellara ar putea repeta acea mişcare, deşi pantele rundei de duminică sunt mult mai dure. Alţi oameni de urmărit vor mai fi Romain Bardet, Tom-Jelte Slagter, Michal Kwiatkowski, Tony Gallopin, Greg Van Avermaet, Thomas Voeckler, Arthur Vichot, Michael Albasini, Sylvain Chavanel, Rui Costa, deţinătorul titlului mondial, dar şi Ramunas Navardauskas, care poate fi surpriza etapei, lituanianul având şanse să îi aducă ţării sale prima victorie în Turul Franţei.

Având în vedere cât de bine a venit în ziua inaugurală, când a stat în frunte pe final pentru a evita eventualele incidente, Chris Froome va fi un rutier de luat în seamă pentru etapa secundă. E drept că britanicului nu îi plac ascensiunile scurte, dar la fel de adevărat este că ar putea încerca să atace pentru a-şi testa adversarii şi pentru a le arăta tuturor celor care se îndoiesc de el că se află într-o formă excelentă, la fel cum a făcut anul trecut, în Corsica.

Kittel, cu o clasă peste ceilalţi

Gary Verity i-a promis lui Christian Prudhomme un start cum Turul Franţei nu a mai avut în istoria sa de peste un secol, iar cuvintele britanicului, privite cu neîncredere de mulţi, s-au dovedit a avea acoperire în prima etapă, atunci când peste două milioane de fani s-au aliniat pe marginea drumului pentru a-i vedea pe rutierii care au parcurs traseul dintre Leeds şi Harrogate. Pasiunea acestora şi explozia de culori creată au fost impresionante şi au arătat că decizia ASO de a aduce Turul Franţei în Regatul Unit a fost una dintre cele mai inspirate din ultima vreme.

După procesiunea dintre cele două oraşe, pigmentată de o evadare clasică a lui Jens Voigt, care a îmbrăcat tricoul alb cu buline roşii la 16 ani după ce a făcut-o prima dată, în Turul său de debut, finalul de la Harrogate a scos la suprafaţă tensiunea uriaşă existentă în pluton, care s-a materializat într-o căzătură produsă de marele favorit al gazdelor, Mark Cavendish. Ultimul kilometru a fost animat de Fabian Cancellara, dar atacul elveţianului nu a avut doar darul de a produce spectacol, ci şi de a aduce haos în echipa lui Omega Pharma-Quick Step, care controlase perfect ostilităţile până la acel moment.

Panicat de perspectiva unei înfrângeri suferite în faţa propriilor suporteri şi a familiei, Cavendish nu a mai fost lucid pe final şi a stat la originea unei căzături ce l-a scos din joc pe Simon Gerrans, dar care, mai important, îi poate încheia devreme participarea în Le Tour, deoarece britanicul a suferit o dislocare a umărului ce îl va chinui serios, în special în etapa secundă. Dacă el a fost personajul negativ, Marcel Kittel a fost omul zilei, câştigând etapa şi oferind o mini-surpriză, deoarece nimeni nu l-a crezut în stare să treacă de acele mici dealuri de la final, cu pante şi de 9% şi cu un puternic vânt de faţă.

Însă germanul a fost autorul unuia dintre cele mai bune sprinturi din carieră, a obţinut a cincea victorie în Turul Franţei şi a confirmat că îşi merită din plin titulatura de “rege al sprintului”. Anul acesta, ciclistul lui Giant-Shimano va fi omul de învins la sprinturi, iar o evoluţie a sa precum a lui Cavendish în vremurile bune, când britanicul aduna cinci sau şase succese, nu este exclusă. Până la următoarea oportunitate, germanul în vârstă de 26 de ani îşi va savura victoria memorabilă, dar şi a doua zi în tricoul galben, după cea din 2013.

Turul Franţei 2014 – etapa l

Plutonul va pleca din Leeds, oraşul natal al lui Beryl Burton, cea mai mare ciclistă britanică din toate timpurile, câştigătoare a două titluri mondiale pe şosea şi alte cinci pe velodrom, fără a pune la socoteală zecile de curse adjudecate la nivel naţional. Deşi ziua le este dedicată sprinterilor, traseul include trei căţărări repertoriate – Côte de Cray, Côte de Buttertubs şi Côte de Griton Moor – ceea ce înseamnă că în evadare vor merge mulţi oameni, interesaţi să poarte primul tricou alb cu buline roşii de la această ediţie. Principalul pericol în acea porţiune nu este reprezentat de ascensiuni, ci de vântul puternic care îşi poate face apariţia, ducând astfel la crearea unor “borduri”.

Finalul de la Harrogate este extrem de interesant, deoarece ultimii 1300 de metri au pante ce se pot dovedi selective: 400 de metri sunt la 7%, apoi se coboară alţi 400 de metri, următorii 200 de metri au pantă medie 9%, înainte ca panta să devină mai uşoară pentru ultimii 300 de metri, la doar 3%. Toată lumea va fi cu ochii pe Mark Cavendish, care va avea o dublă motivaţie pentru etapa inaugurală a Turului Franţei: să se impună în oraşul natal al mamei sale şi să poarte în premieră tricoul galben. Totuşi, chiar dacă britanicul a arătat în trecut că se descurcă atunci când sosirea e în urcare, sunt toate şansele ca acest final să se dovedească mult prea dificil pentru el.

Pentru Marcel Kittel, considerat de mulţi cel mai bun sprinter din lume, Harrogate se anunţă şi mai dur. Tocmai de aceea, Giant-Shimano va miza pe John Degenkolb, care poate intra în clubul select al cicliştilor cu succese de etapă în toate Marile Tururi. Finalul i se potriveşte de minune germanului în vârstă de 25 de ani, care vine aici după ce la Campionatele Naţionale a terminat pe locul al doilea, după André Greipel, un alt pretendent serios la câştigarea etapei inaugurale.

Învingător în clasamentul pe puncte din Turul Elveţiei, dar şi la Campionatele Naţionale, Peter Sagan este şi el avantajat de sosirea în urcare şi poate da lovitura, un succes confirmând statutul său de principal favorit la tricoul verde. Sacha Modolo va fi un alt om de luat în seamă, însă nici Arnaud Démare nu va trebui neglijat, forma arătată de francez în ultima vreme fiind foarte bună. În fine, un alt outsider periculos este Alexander Kristoff, învingătorul din Milano-San Remo, care ar putea deveni primul norvegian din istorie triumfător în prima etapă a Turului Franţei.

Actorii din Turul Franţei 2014

Ediţia cu numărul 101, care va începe peste doar câteva zile, se anunţă cea mai spectaculoasă din ultimul deceniu, şi nu doar în ceea ce priveşte clasamentul general. Sprinturile vor fi, la rândul lor, extrem de disputate, toţi cicliştii importanţi venind la start, unii cu obiectivul de a demonstra că sunt cei mai buni din lume, alţii cu scopul de a obţine o primă victorie de etapă în Marea Buclă. Elocventă pentru calitatea plutonului de aici sunt următoarele date: în total, rutierii prezenţi în Le Tour au câştigat 12 Mari Tururi, 20 de Monumente, 12 titluri mondiale şi mai mult de 250 de etape în cursele de trei săptămâni.

Favoriţii la clasamentul general

Alberto Contador – spaniolul se află la un nivel extrem de ridicat, are o încredere uriaşă şi este pregătit să dea totul pentru a câştiga din nou Turul Franţei, la cinci ani de la precedentul succes. Până acum, în 2014, Contador a obţinut şase victorii şi a terminat toate cursele pe etape între primii doi, iar forma sa a fost impresionantă nu doar pe munte, ci şi la contratimp. Cu Bjarne Riis alături, dar fără Roman Kreuziger, un “locotenent” ce se putea dovedi crucial, ciclistul echipei Tinkoff-Saxo ştie că Froome este mai puternic pe munte, şi tocmai de aceea va încerca să îl atace acolo unde acesta se va aştepta mai puţin. “”

Rui Costa – deşi i-au lipsit victoriile în primăvară, portughezul a fost unul dintre cei mai constanţi rutieri din pluton. Apoi, în Turul Elveţiei, a obţinut acel succes pe care îl căuta de multă vreme şi a impresionat prin progresele evidente făcute, dar şi prin instinctul de killer, pus din nou în scenă, la fel cum s-a întâmplat în 2013, la Florenţa, acolo unde a obţinut titlul mondial. În iulie, Costa va conduce pentru prima dată o echipă într-un Mare Tur şi şansele lui la un top zece sunt mari. Le Tour va fi important pentru viitorul său, deoarece va arăta dacă poate lupta pentru ierarhia generală dintr-o cursă majoră, după ce clasările obţinute până acum la general au venit în competiţiile de o săptămână.

Chris Froome – este principalul favorit la tricoul galben, pe care anul trecut l-a câştigat de o manieră autoritară. Sezonul acesta, britanicul a avut probleme de sănătate care l-au împiedicat să îşi atingă toate obiectivele, iar echipa sa l-a părăsit în multe clipe, îngrijorătoare fiind situaţia lui Richie Porte, de nerecunoscut în comparaţie cu stagiunea precedentă. Froome încă le este superior adversarilor săi, are şi traseul de partea sa, însă e de aşteptat să aibă parte de mai multe provocări decât a întâmpinat în urmă cu un an. Conform propriilor declaraţii, deţinătorul trofeului traversează cea mai bună perioadă a carierei. Dacă va fi într-adevăr aşa, atunci rutierul lui Sky va încerca să arate asta cu prima ocazie şi să pună astfel stăpânire pe cursă.

Bauke Mollema – mulţi sunt de părere că olandezul poate fi revelaţia acestei ediţii, în ciuda faptului că niciodată nu a terminat mai sus de locul şase. Adevărul este că rutierul lui Belkin a impresionat în Turul Elveţiei, unde a fost unul dintre protagonişti, atacând pe munte şi adjudecându-şi ultima treaptă a podiumului la general. Susţinut de o echipă puternică pe toate terenurile, Mollema va trebui să evite tradiţionala zi slabă pe care o are de obicei pentru a putea emite pretenţii la un loc pe podium, obiectiv ce nu e imposibil de atins, aşa cum el însuşi a spus.

Vincenzo Nibali – speranţele lui Nibali la câştigarea Turului Franţei (singura cursă de trei săptămâni care nu se află în palmaresul său) au renăscut după cucerirea titlului naţional. “Rechinul” este un rutier agresiv, şi nu va ezita să îşi atace oponenţii, însă va trebui să găsească un echilibru între ofensivă şi defensivă, deoarece un elan prea mare îl poate din joc devreme. Dacă nu le va putea pune probleme lui Contador şi Froome, atunci Nibali – revenit în Le Tour după doi ani – va încerca să termine măcar pe locul al treilea, pentru care şi-a mai depus candidatura şi Alejandro Valverde.

Andrew Talansky – oricât de frumoasă a fost victoria americanului în Criteriul Dauphiné, nu trebuie uitat că aceasta a venit după ce Alberto Contador a stat prea mult cu ochii pe Chris Froome, în contextul în care spaniolul nici nu a avut o echipă puternică la dispoziţie. Tocmai de aceea, ciclistul echipei Garmin-Sharp nu poate fi considerat un favorit la podium, însă poate lupta pentru un top cinci. Important pentru Talansky va fi să scape cu bine de capcanele din prima săptămână şi să fie prezent la apel în momentul când se va ajunge pe cel dintâi finiş la altitudine, deoarece rezultatul de acolo va avea o influenţă majoră asupra moralului său. O evoluţie bună pe parcursul celor trei săptămâni i-ar putea aduce şi tricoul alb, performanţă pe care doar trei americani au mai realizat-o.

Jurgen Van Den Broeck – prezenţa sa în Turul Franţei era sub semnul întrebării acum o lună, dar locul al treilea obţinut în Criteriul Dauphiné l-a convins pe Marc Sergeant să îl ia în echipă. În cazul în care ghinionul nu îşi va face apariţia (aşa cum s-a întâmplat de multe ori în trecut), Van Den Broeck va fi un om de luat în seamă pentru un top cinci. Pe finalul cursei, în funcţie de cum va decurge lupta dintre favoriţii la tricoul galben, dar şi de întârzierea sa la general, belgianul ar putea ajunge în situaţia de a lupta pentru o victorie de etapă.

Alejandro Valverde – din februarie până în iunie, ibericul a obţinut constant victorii şi pare că încă nu şi-a astâmpărat foamea de succese, dorind să îşi adauge altele în palmares şi în următoarele săptămâni, când va încerca să obţină prima clasare din carieră pe podiumul Turului Franţei. Cel mai probabil, Valverde nu va ieşi la atac pe munţi, ci îi va lăsa pe alţii să facă primul pas, urmând ca apoi să îşi aleagă tactica. Singura etapă în care este peste ceilalţi şi poate câştiga timp e a cincea, care va duce plutonul pe pavatele din nordul Franţei. Acolo, Valverde se poate transforma într-un favorit la tricoul galben.

Principalele speranţe ale francezilor pentru clasamentul general vor fi Romain Bardet şi Thibaut Pinot, care vor fi şi doi dintre favoriţii la câştigarea ierarhiei tinerilor. Bardet vine aici după un foarte bun Criteriu Dauphiné, terminat pe locul cinci, iar asta l-a făcut încrezător că poate ajunge în top zece aici. În ceea ce îl priveşte pe compatriotul său, acesta trebuie să arate că a scăpat de frica arătată pe coborâri în trecut şi să confirme speranţele puse în el încă din 2010. Cum ambii vor pierde mult la contratimpul din penultima zi, sunt obligaţi să aibă o evoluţie solidă în etapele montane.

Clasat pe cinci în 2012, când a intrat în posesia tricoului alb, Tejay van Garderen a început foarte bine anul, însă continuarea nu a mai fost la fel de reuşită, iar americanul nu mai face figură de top zece, o clasare a sa acolo fiind mai mult o surpriză decât un rezultat normal, având în vedere ce a arătat recent. În schimb, mult mai bine arată fostul său coleg de la BMC, Mathias Frank, aflat acum la IAM Cycling. Elveţianul a mers bine în toate cursele pe etape din 2014 şi va încerca şi aici să termine între primii zece, mai ales că este favorizat de traseu. Alţi oameni cu pretenţii la clasamentul general sunt Leopold König şi Simon Spilak, însă impresia generală este că mai accesibilă le e o victorie, deşi König, aflat pe o pantă ascendentă, este capabil să surprindă.

Un top zece va căuta şi Trek Factory Racing, prin Frank Schleck şi Haimar Zubeldia, în timp ce Andy Schleck va fi încurajat să meargă în evadări pentru a-şi adjudeca o etapă montană. Cum Turul Franţei nu se afla în programul său la startul sezonului, Joaquim Rodriguez nu va fi un pretendent la ierarhia generală, dar va trebui luat în seamă pe munţi, un succes fiindu-i la îndemână. În fine, Michal Kwiatkowski, Chris Horner şi Thomas Voeckler vor putea juca şi ei un rol important, fie că este vorba despre clasament, fie de lupta ce se va da pe finişurile în căţărare.

Ceilalţi protagonişti

În ierarhia tricoului verde, Peter Sagan va porni ca favorit, însă slovacul nu se va bucura de acelaşi statut la sprinturi, acolo unde principalii trei favoriţi vor fi Marcel Kittel, Mark Cavendish şi André Greipel. Kittel a impresionat în Giro şi va fi omul de învins şi acum, lucru de care este conştient şi Cavendish, ce va încerca să îşi recâştige titulatura de cel mai bun sprinter din lume. Bătălia de pe plat nu va fi doar una a sprinterilor, ci şi a “trenuleţelor”, Kittel fiind avantajat la acest capitol, în ciuda faptului că Omega Pharma-Quick Step are nume mai sonore în angrenaj.

În funcţie de cum vor decurge lucrurile, aceştia vor putea emite pretenţii la tricoul verde, pe care şi l-a fixat ca obiectiv şi învingătorul din Milano-San Remo, Alexander Kristoff. Norvegianul, autor a nouă succese în 2014, va avea o şansă bună să obţină o victorie mai ales în etapele cu un profil valonat pe final, acolo unde ceilalţi oameni pot întâmpina probleme. Deşi aflat la primul Tur al Franţei, Sacha Modolo reprezintă o ameninţare serioasă pentru marile nume ale plutonului, în timp ce Danny van Poppel, Arnaud Démare şi Bryan Coquard vor dori să arate că noua generaţie are un cuvânt important de spus.

Alţi oameni care pot condimenta Turul Franţei luptând pentru victoria de etapă sau un rezultat bun mai sunt Pierre Rolland, Michael Albasini, Simon Yates (care poate fi revelaţia ediţiei), Tom-Jelte Slagter, Daniel Navarro, Rein Taaramäe, Sylvain Chavanel (în special în prima săptămână), Fabian Cancellara şi Jens Voigt, aşteptat de multă lume să iasă în evidenţă la ultima sa participare aici.