Cafe Roubaix

Turul Franţei 2013 – etapa a Vlll-a

Şase secunde, aceasta este diferenţa dintre Chris Froome şi Alberto Contador înaintea primului test al Turului Franţei, etapa a Vlll-a, care se va încheia la Ax 3 Domaines, dar nu înainte ca plutonul să treacă peste Col de Pailhères, cel mai înalt punct al acestei ediţii (2001 metri). Deşi aşteptările sunt mari în ceea ce îi priveşte pe favoriţi, fiind primul finiş la altitudine, e posibil ca o evadare sa aibă succes, asta dacă acolo se vor afla oamenii potriviţi.

După etapa încheiată la Albi, David Brailsford, mangerul lui Sky a spus că echipa sa nu va mai rula ca anul trecut în munţi, fără să explice ce înseamnă asta şi lăsând astfel loc de interpretări. Pe de o parte, poate însemna că Sky nu va mai veni în fruntea plutonului încă de la startul ascensiunilor, pe de altă parte, s-ar putea să vedem o atitudine mai ofensivă, având în vedere că liderul formaţiei este Chris Froome, şi nu Bradley Wiggins. O a treia variantă ar fi o cacealma a lui Brailsford, pentru a-i adormi pe adversarii lui Sky.

Cu siguranţă, declaraţiile britanicului nu îl vor păcăli pe Alberto Contador, care va încerca să îi ia pulsul lui Froome. Pentru a face asta, ibericul are nevoie de o echipă puternică, comparabilă cu cea a lui Sky. Implicat în una dintre căzăturile produse în etapa a şasea, Joaquim Rodriguez va afla şi el la ce nivel se află, la fel ca Alejandro Valverde, care e foarte posibil să îl activeze pe jokerul lui Movistar, Nairo Quintana, astfel încât să îi creeze mai multe probleme lui Sky.

Ultima dată când s-a ajuns la Ax 3 Domaines, în 2010, a câştigat francezul Christophe Riblon, dintr-o evadare. Rutierul lui AG2R a fost urmat de Denis Menchov şi Samuel Sanchez. Recordul pe ascensiunea din Pirinei îi aparţine spaniolului Carlos Sastre, care a urcat-o în 22 de minute şi 30 de secunde, la ediţia din 2003.

Tricoul verde, ca şi jucat

A fost nevoie să treacă doar şapte etape din Turul Franţei pentru ca soarta unuia dintre clasamente să fie decisă. Victorios la Albi, acolo unde a obţinut al patrulea succes din carieră în Le Tour, Peter Sagan şi-a consolidat locul întâi în ierarhia tricoului verde, cu un avans de 94 de puncte în faţa lui André Greipel şi de 105 în raport cu Mark Cavendish.

După ceea ce s-a întâmplat vineri, mai mult ca sigur că aceştia au renunţat la tricoul verde, urmând să se concentreze acum doar pe câştigarea etapelor. Diferenţa care îi separă de rutierul lui Cannondale nu este irecuperabilă, însă acesta are avantajul că poate puncta la sprinturile intermediare şi sosirile din etapele valonate, aşa cum a fost cazul la Albi. Tocmai de aceea, dacă nu va apărea o accidentare sau un alt moment neplăcut, pe 21 iunie, când se va ajunge la Paris, Peter Sagan îşi va trece în palmares al doilea tricou verde consecutiv.

Cum are doar 23 de ani şi nişte calităţi ce par a nu avea limite, slovacul are toate şansele ca până la finalul carierei să depăşească recordul lui Erik Zabel, care şi-a adjudecat de şase ori ierarhia pe puncte, între 1996 şi 2001.

Turul Franţei – etapa a Vll-a

Treptat-treptat, cursa se apropie de munţi şi de primul finiş la altitudine, cel de la Ax 3 Domaines. Până acolo, urmează o etapă de tranziţie, între Montpellier şi Albi, două oraşe de tradiţie pentru Le Tour. Patru ascensiuni sunt presărate pe traseu, cea mai importantă fiind Croix de Mounis, de categoria a doua, care va figura departe de sosire. Pentru cine este această etapă? În primul rând, le va face cu ochiul unor ciclişti interesaţi de tricoul alb cu buline roşii. Cum pe traseu sunt puse în joc 10 puncte, un rutier care a mai pontat în acest clasament are şanse să îmbrace tunica distinctivă la finalul zilei.

Apoi, cu siguranţă vor exista ciclişti care vor crede că au şanse să păcălească plutonul şi nu ar fi deloc de mirare dacă s-ar forma o evadare numeroasă. În fine, cum ultima căţărare vine cu 34 de kilometri înainte de sosire, sprinterii sunt îndreptăţiţi să spere că vor fi din nou în prim-plan. Mark Cavendish şi Omega Pharma-Quick Step vor fi dornici să îşi ia revanşa după fiascoul de joi, atunci când britanicul a fost lăsat singur în ultimii 500 de metri şi a terminat doar pe patru. Dacă acesta va ajunge cu plutonul la Albi, asta înseamnă că acolo se va afla şi principalul său adversar André Greipel, şi astfel vom avea parte de un nou regal la sprint. Peter Sagan va fi dornic să bifeze primul succes la această ediţie, în timp ce Marcel Kittel, John Degenkolb, Alexander Kristoff şi Edvald Boasson Hagen vor fi jokeri care vor încerca să le dea favoriţilor socotelile peste cap.

Va fi a zecea vizită a caravanei la Albi, precedenta fiind consemnată în 2007, atunci când a avut loc un contratimp individual în lungime de 54 kilometri, câştigat de Alexander Vinokourov. Cum însă rutierul kazah a fost depistat pozitiv la acea ediţie, victoria i-a revenit lui Cadel Evans.

Istorie sud-africană în Le Tour

19 aprilie 2009. Alanya. Daryl Impey este îmbrăcat în tricoul galben şi se află pe punctul de a sărbători cel mai important succes al carierei, câştigarea Turului Turciei. Însă cu doar 800 de metri înainte de final, în timp ce echipele se pregăteau pentru sprint, Impey a fost tras şi doborât la pământ de olandezul Theo Boss, rutier aflat la primul său sezon pe şosea. Sud-africanul s-a accidentat grav la gât şi la faţă, dar cum incidentul s-a petrecut în ultimii trei kilometri, a câştigat cursa, deşi victoria era ultimul lucru la care se mai gândea în acel moment, când a trecut linia de sosire cu o întârziere de 20 de minute.

Ceva mai mult de patru ani mai târziu, Impey a intrat în istoria ciclismului, devenind primul african lider în Turul Franţei, la chiar ediţia centenară a cursei. Tricoul galben pe care acesta l-a îmbrăcat la finalul etapei a şasea a reprezentat o binemeritată răsplată pentru un ciclist care mereu s-a pus în slujba echipei, indiferent că aceasta s-a numit Barloworld, RadioShack, MTN-Qhubeka, NetApp sau Orica-GreenEdge.

La 29 de ani, Impey şi-a trecut numele alături de cele ale lui Max Bulla (Austria), Seamus Elliott (Irlanda), Tom Simpson (Marea Britanie), Lech Piasecki (Polonia) sau Victor Hugo Peña (Columbia), la rândul lor deschizători de drumuri în Le Tour. Coincidenţă sau nu, rutierul din emisfera sudică a realizat această performanţă la Montpelier, acolo unde în urmă cu şase ani, compatriotul său, Robbie Hunter, făcea de asemenea istorie, devenind primul şi singurul sud-african triumfător într-o etapă din Turul Franţei.

Turul Franţei 2013 – etapa a Vl-a

O evadare formată la puţin timp de la start şi un sprint masiv la final, acesta este scenariul etapei de joi a Marii Bucle, o etapă care le va oferi sprinterilor una dintre rarele oportunităţi pe care organizatorii le-au rezervat pentru ei în prima treime a cursei, o schimbare clară de optică faţă de ediţiile precedente. O singură căţărare – de categoria a patra – îşi va face apariţia în etapa a şasea, care se va desfăşura între Aix-en-Provence şi Montpellier, pe distanţa de 176,5 kilometri.

La prima vedere, va fi o etapă lipsită de griji, însă lucrurile nu stau chiar aşa, deoarece se anunţă vânt puternic, care poate duce la crearea unor “borduri” serioase, aşa cum a fost cazul în 2007; atunci, doar 80 de rutieri au ajuns la final, după ce Astana, Quick Step, Saunier Duval şi Barloworld au impus un ritm extrem de ridicat, ce le-a pus probleme multor sprinteri, dar şi lui Christophe Moreau, unul dintre oamenii de general. La final, victoria i-a revenit lui Robbie Hunter, care i-a adus Africii de Sud primul succes din istorie în Le Tour.

Acum, un alt sud-african, Daryl Impey, va fi printre protagonişti, acesta având ocazia să îmbrace tricoul galben dacă va termina cu şapte poziţii mai sus decât coechipierul său, Simon Gerrans. Evident, nu Impey va fi favorit la victorie, ci Mark Cavendish, învingătorul de miercuri. Britanicul nu va avea doar moralul de partea sa, ci şi statistica, deoarece la precedenta vizită la Montpellier, în 2011, el a câştigat, înaintea lui Tyler Farrar şi Daniel Oss. Totuşi, spre deosebire de finalul de la Marseille, acesta trebuie să se aştepte la o replică mai solidă din partea lui André Greipel şi Marcel Kittel, doi sprinteri capabili să genereze o putere foarte ridicată pe o astfel de sosire.

Cavendish, peste Hinault

Campionului mondial de la Copenhaga îi prieşte etapa a cincea a Turului Franţei, fiind pentru a patra oară când îşi începe campania din Le Tour cu un succes în această rundă, după 2008, 2009 şi 2011. Deşi semnele nu indicau un sprint masiv miercuri, lucrurile au stat cu totul altfel pe şosea, acolo unde echipele sprinterilor au muncit din greu pentru a anihila o evadare ce le-a dat emoţii şi pentru a-şi aduce liderii în cele mai bune poziţii pentru ca aceştia să aibă o şansă la victorie.

Cel mai bine s-a achitat de treabă Omega Pharma-Quick Step, care începe din ce în ce mai mult să semene cu echipa la care Cavendish visa când pleca de la Sky, în toamna lui 2012. Gruparea belgiană şi-a luat revanşa după dezamăgirile suferite la Bastia şi Nisa, a controlat perfect ostilităţile pe final şi l-a lansat pe un Mark Cavendish care a uitat bronşita ce l-a chinuit în ultima săptămână, obţinând al 24-lea succes al carierei în Marea Buclă, cu unul mai mult decât a obţinut o ţară întreagă, Australia.

Victoria de la Marseille, a 42-a în Marile Tururi, l-a ajutat pe ciclistul originar din Insula Man să îl depăşească pe Bernard Hinaut în acest clasament şi să se apropie cu încă un pas de ultima treaptă a podiumului, ocupată de Alessandro Petacchi (48). De asemenea, Cavendish a relansat lupta pentru tricoul verde, purtat de Peter Sagan. Slovacul are un avans de 35 de puncte şi deşi se plasează bine în fiecare etapă, lipsa unor succese l-ar putea costa câştigarea acestei ierarhii, dacă adversarul său va avea un Tur al Franţei similar cu cele din perioada 2008-2011.

Turul Franţei 2013 – etapa a V-a

Traseul dintre Cagnes-sur-Mer (localitate aflată la debut în Le Tour) şi Marseille le va face cu ochiul multor rutieri. Motivul? Oferă şanse la victorie sprinterilor, puncheurilor, dar şi celor care au de gând să plece într-o evadare. Ca profil, etapa va semăna cu ultima desfăşurată în Corsica, cu două diferenţe: distanţa este mai lungă, iar căţărările nu sunt atât de dificile. Totuşi, runda va fi una extrem de tensionată, urmare a faptului că sprinterii importanţi ai plutonului sunt fără victorie până acum.

Cu 30 de kilometri înainte de sosire, îşi va face apariţie ultima căţărare repertoriată a zilei, însă obstacolele nu se vor încheia acolo pentru cei care îşi doresc un sprint masiv, deoarece o altă ascensiune, de această dată nerepertoriată, le-ar putea da idei atacanţilor, cu atât mai mult cu cât din acel punct mai sunt aproximativ 12 kilometri până la sosire. Oarecum surprinzător, aceasta e cea mai grea căţărare a zilei şi îi va favoriza pe Simon Gerrans, Michael Albasini, Edvald Boasson Hagen, Alexander Kristoff, Peter Sagan sau John Degenkolb. Dacă va trece cu bine peste cele două dealuri (ceea ce pare puţin probabil, deoarece acestea sunt legate), atunci Mark Cavendish va fi marele favorit la victorie, urmat de André Greipel, Sagan şi Matthew Goss.

Interesant este că la ultima sosire în Marseille, în 2007, primul a terminat un rutier de la Quick Step, Cedric Vasseur. Acesta a câştigat dintr-o evadare numeroasă, după o zi care a avut tot patru căţărări repertoriate, ultimele două fiind Côte des Bastides şi Col de la Gineste (7,5 kilometri lungime, pantă medie 3,2% – ascensiunea care acum nu va conta în ierarhia tricoului alb cu buline roşii).

Men at Work

În anii ’80, trupa din emisfera sudică a scris istorie, după ce a devenit prima formaţie australiană care a ocupat locul întâi în clasamentele din Statele Unite şi Marea Britanie, atât pentru cel mai bun single, cât şi pentru cel mai bun album. Melodia care a ajutat-o să obţină recunoaşterea la nivel global a fost “Down Under”, pentru care a primit şi discul de platină. Trei decenii mai târziu, o altă trupă de la Antipozi a realizat o performanţă similară, dar într-un alt domeniu.

Marţi, în etapa a patra a Turului Franţei, Orica-GreenEdge a fost autoarea unui contratimp pe echipe fabulos, care i-a adus două locuri întâi, în clasamentul rundei şi în cel general. Atât de puternic a rulat gruparea de la Antipozi, încât nu doar că a doborât recordul celei mai ridicate medii orare din Le Tour (care îi aparţinea lui Discovery Channel), dar a stabilit o performanţă ce va fi greu de doborât de acum înainte: cea mai bună medie orară într-un contratimp pe echipe din istoria Marilor Tururi – 57,8 km/oră.

Pentru ca ziua Oricăi-GreenEdge să fie cu adevărat perfectă (şi să facă uitat cu totul incidentul din etapa inaugurală), tricoul galben a ajuns pe umerii unui ciclist australian, Simon Gerrans, care a devenit al şaselea rutier de la Antipozi lider în Marea Buclă, după Phil Anderson, Bradley McGee, Stuart O’Grady, Robbie McEwen şi Cadel Evans. Orica este deja una dintre poveştile frumoase ale ediţiei centenare şi ceva îmi spune că încă nu a scris capitolul final.

Turul Franţei 2013 – etapa a lV-a

Contratimpul pe echipe revine în Marea Buclă după doi ani, şi chiar dacă traseul este scurt, numai 25 de kilometri, lupta se anunţă foarte intensă, deoarece unii dintre favoriţi sunt determinaţi să facă diferenţe în raport cu adversarii, pentru a avea un avantaj psihologic înaintea primelor etape montane, care îşi vor face apariţia la finalul săptămânii. Traseul din Nisa, acolo unde va avea loc contratimpul, este perfect plat, are doar nouă viraje şi un singur punct de cronometraj intermediar, plasat undeva la jumătate.

La prima vedere, Omega Pharma-Quick Step, Sky şi Garmin-Sharp vor lupta pentru victorie, cu menţiunea că fiecare are un minus: echipa belgiană se va baza pe un Tony Martin accidentat, cea britanică nu va conta prea mult pe Geraint Thomas şi Ian Stannard, din aceleaşi motive, în vreme ce gruparea manageriată de Jonathan Vaughters şi-a pierdut o parte din prospeţimea şi “motoarele” din urmă cu doi ani, atunci când pornea ca favorită în toate etapele de acest fel. Surpriza ar putea veni de la Orica-GreenEdge sau BMC, echipe care au atât oameni buni la contratimp, cât şi rouleuri ce le permit să meargă la o viteză foarte ridicată pe străzile din Nisa, acolo unde se poate ajunge şi la 55 km/oră.

Contratimpul de pe Costa de Azur va reprezenta şi o primă înfruntare, de la distanţă, e adevărat, între Chris Froome şi Alberto Contador. Evident, britanicul are un plus în faţa ibericului, însă nu trebuie să ne aşteptăm la diferenţe mari, ci la ecarturi de ordinul a 20-30 de secunde, ce vor avea rolul de a-i da o formă clasamentului general până când se va intra în Pirinei.

Va fi pentru prima oară după 32 de ani când Le Tour va ajunge la Nisa. În 1981, aici s-au desfăşurat loc un prolog şi o etapă pentru sprinteri, care i-au avut drept câştigători pe Bernard Hinault şi Freddy Maertens.

Ce a oferit Corsica

Aventura Turului Franţei în insula din Mediterană s-a terminat, caravana urmând să ajungă acum pe continent, pentru contratimpul pe echipe de la Nisa. Până la acesta, o scurtă trecere în revistă a momentelor importante din primele trei etape:

– în primul rând, peisajele, care au fost de-a dreptul senzaţionale. ASO a dat lovitura cu decizia de a organiza startul Turului Franţei în Corsica şi au arătat că în continuare are resurse pentru a se reinventa, exact atunci când avea mai mare nevoie

– a început cu probleme, dar ediţia centenară a Marii Bucle a reintrat pe drumul cel bun şi chiar a fost peste aşteptări, deoarece primele trei zile au adus tot atâtea surprize

– Mark Cavendish, André Greipel şi Peter Sagan au plecat din Corsica fără nicio etapă câştigată, o situaţie la care nimeni nu s-ar fi aşteptat înainte de startul competiţiei. Singurul dintre aceştia care are o consolare e slovacul, deoarece poartă tricoul verde şi are deja un avans important în acea ierarhie

– mulţi au fost de părere că oamenii de general pot pierde Turul Franţei în Corsica; din fericire, asta nu s-a întâmplat, iar favoriţii la tricoul galben, care au preferat să stea la cutie, vor începe contratimpul de la Nisa fără nicio diferenţă între ei

– deşi a spus că nu este interesat de tricoul alb cu buline roşii, Pierre Rolland tocmai a devenit favorit la câştigarea acestuia. Mai mult ca sigur, clasamentul căţărătorilor va deveni un obiectiv pentru francez

– prima echipă australiană din World Tour, Orica-GreenEdge a bifat cea dintâi victorie din istorie în Le Tour, datorită lui Simon Gerrans