Cafe Roubaix

Men at Work

În anii ’80, trupa din emisfera sudică a scris istorie, după ce a devenit prima formaţie australiană care a ocupat locul întâi în clasamentele din Statele Unite şi Marea Britanie, atât pentru cel mai bun single, cât şi pentru cel mai bun album. Melodia care a ajutat-o să obţină recunoaşterea la nivel global a fost “Down Under”, pentru care a primit şi discul de platină. Trei decenii mai târziu, o altă trupă de la Antipozi a realizat o performanţă similară, dar într-un alt domeniu.

Marţi, în etapa a patra a Turului Franţei, Orica-GreenEdge a fost autoarea unui contratimp pe echipe fabulos, care i-a adus două locuri întâi, în clasamentul rundei şi în cel general. Atât de puternic a rulat gruparea de la Antipozi, încât nu doar că a doborât recordul celei mai ridicate medii orare din Le Tour (care îi aparţinea lui Discovery Channel), dar a stabilit o performanţă ce va fi greu de doborât de acum înainte: cea mai bună medie orară într-un contratimp pe echipe din istoria Marilor Tururi – 57,8 km/oră.

Pentru ca ziua Oricăi-GreenEdge să fie cu adevărat perfectă (şi să facă uitat cu totul incidentul din etapa inaugurală), tricoul galben a ajuns pe umerii unui ciclist australian, Simon Gerrans, care a devenit al şaselea rutier de la Antipozi lider în Marea Buclă, după Phil Anderson, Bradley McGee, Stuart O’Grady, Robbie McEwen şi Cadel Evans. Orica este deja una dintre poveştile frumoase ale ediţiei centenare şi ceva îmi spune că încă nu a scris capitolul final.