Cafe Roubaix

Johan Museeuw: “Turul Flandrei are mai mulţi favoriţi”

Una dintre cele mai mari curse din lume, apărută în urmă cu mai mult de un secol, Turul Flandrei este programat duminică şi toată lumea aşteaptă o luptă extraordinară între Fabian Cancellara, deţinătorul trofeului, Tom Boonen, marele său rival, Peter Sagan şi Sep Vanmarcke. Traseul e diferit faţă de cel de anul trecut, cu Koppenberg mai aproape de final şi cu doar două treceri peste circuitul Oude Kwaremont – Paterberg, însă asta nu înseamnă că este mai uşor.

Cum ar putea arăta scenariul cursei? Care sunt atuurile favoriţilor? E posibil să avem un învingător-surpriză? Johan Museeuw – un adevărat “Leu al Flandrei” şi un rutier care şi-a pus amprenta asupra cursei în anii ’90 – a avut amabilitatea să îşi facă timp la începutul săptămânii pentru a răspunde acestor întrebări.

– Domnule Museeuw, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix se apropie, iar Tom Boonen şi Fabian Cancellara sunt consideraţi din nou pricipalii favoriţi. Sunteţi de acord?

Da, sunt singurii ciclişti care pot câştiga atât Turul Flandrei, cât şi Paris-Roubaix, dar să nu uităm că Boonen a avut ceva probleme, iar şansele sale depind de cum se va recupera săptămâna aceasta. Cancellara a fost extraordinar vinerea trecută, în E3 Harelbeke, şi are un mic avantaj faţă de Boonen, dar mă aştept să îi văd pe amândoi într-o formă excelentă duminică.

– Care sunt punctele forte ale lui Cancellara şi Boonen atunci când vine vorba despre echipele lor?

Principalul atu al lui Trek este Stijn Devolder, care a oferit o adevărată demonstraţie de forţă week-end-ul trecut. El e cheia victoriei lui Cancellara, dar şi poate câştiga Turul Flandrei, dacă ne uităm la condiţia sa fizică. Nu ştiu dacă va încerca să se impună sau dacă va munci pentru Cancellara, însă este într-o formă excelentă. În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi colegi ai săi, nu cred că sunt suficient de puternici pentru a-l ajuta pe final. Boonen are un avantaj important atunci când vine vorba despre echipă, deoarece Omega Pharma-Quick Step e mult mai solidă. Îi are pe Zdenek Stybar, Niki Terpstra şi Stijn Vandenbergh, care sunt capabili să se impună. Cred că Stybar poate face ceva şi poate fi surpriza Turului Flandrei, şi chiar mai mult în Paris-Roubaix. Totuşi, chiar dacă poate domina cursa cu întreaga echipă, Omega Pharma-Quick Step nu este sigură de nimic, deoarece oricând poţi avea ghinion, pot apărea căzături sau pene; totul depinde de evoluţia cursei.

– Cum credeţi că va arăta finalul?

Mă aştept să văd un grup restrâns, cu Cancellara, Sagan, Boonen, Vanmarcke, Chavanel şi alţi rutieri importanţi. Boonen şi Sagan pot aştepta sprintul, dar Cancellara trebuie să facă ceva pe Oude Kwaremont sau pe Paterberg. Sunt sigur că va ataca acolo.

– I-aţi adus în discuţie pe Sagan şi Vanmarcke. Pot fi cu adevărat candidaţi la victorie?

Da, chiar cred asta. Vanmarcke este într-o formă foarte bună, a avut un sprint excelent în Gent-Wevelgem şi are picioare foarte puternice. Sagan a câştigat E3 şi e pregătit să se impună pentru prima oară în Turul Flandrei. Nu l-aş scoate din calcule nici pe Devolder, având în vedere forma sa.

– Pot fi John Degenkolb şi Alexander Kristoff printre protagonişti?

Au o şansă să demonstreze că nu sunt doar sprinteri. Amândoi fac parte din noua generaţie de sprinteri, însă sunt puternici şi în cursele de o zi. Mă aştept la ceva din partea lui Degenkolb mai mult în Paris-Roubaix decât în Turul Flandrei, dar e un rutier puternic, capabil să câştige în viitor ambele curse. Degenkolb e mai sprinter decât Kristoff, care are un sprint bun atunci când cursa este foarte dură. Aceasta e diferenţa dintre ei şi tocmai de aceea Kristoff are o şansă mai bună de a face ceva pe finalul Turul Flandrei.

– Este loc de surprize în ediţia din acest an?

Nu cred. Circuitul e foarte dificil, Koppenberg vine cu doar 45 de kilometri înainte de sosire şi este urmat de alte dealuri grele. Poate un rutier la care nu ne aşteptăm, precum Luca Paolini, are o şansă să câştige cursa, însă asta nu ar fi nicio surpriză, pentru că el a avut rezultate bune în trecut.

– Dacă tot aţi adus în discuţie noul traseu, să ne aşteptăm la o cursă mai deschisă decât în ultimii doi ani?

Am schimbat puţin traseul, aducând Koppenberg mai aproape de final şi incluzând doar două treceri peste circuitul Oude Kwaremont – Paterberg, care a figurat de trei ori la ediţiile din 2012 şi 2013. Pentru mine, este un traseu similar cu cel din trecut, de pe vremea generaţiei mele, iar asta înseamnă că va fi o cursă foarte dificilă.

Louis Verhelst, un belgian care visează la Paris-Roubaix

Dwars door Vlaanderen, E3 Harelbeke şi Gent-Wevelgem au oferit o avancronică a Monumentelor pe pavate, iar unul dintre rutierii care au concurat în cele trei curse din Belgia a fost Louis Verhelst, tânărul ciclist al lui Cofidis. Format la Etixx-Ihned, “pepiniera”lui Omega Pharma-Quick Step, Verhelst a ales să îşi înceapă cariera de profesionist în Franta, şi chiar dacă începutul nu a fost reuşit, din cauza unei accidentări, viitorul se anunţă foarte frumos, deoarece belgianul în vârstă de 23 de ani este făcut pentru pavate şi are toate şansele ca în doar câţiva ani să fie un actor principal în Paris-Roubaix.

Cu mai puţin de două săptămâni înainte de prima lui participare în “Infernul Nordului”, am stat de vorbă cu Louis Verhelst, pentru a afla cum vede startul său de sezon, ce obiectiv are pentru Paris-Roubaix şi în ce curse va mai concura anul acesta.

– Louis, anul trecut ai concurat pentru Etixx-Ihned, dar nu ai semnat cu Omega Pharma-Quick Step. De ce?

În timpul primei jumătăţi a sezonului, se părea că voi ajunge la Omega Pharma-Quick Step, însă cei de acolo nu aveau neapărată nevoie de un rutier cu calităţile mele, deoarece aveau în jur de 15 ciclişti pentru clasice. Până la urmă, au semnat cu Julian Alaphilippe şi Petr Vakoč, care erau mai puternici decât mine pe dealuri şi au şi avut rezultate mai bune pe finalul anului.

– Aşa că ai ajuns la Cofidis. Ce te-a determinat să mergi acolo?

Este o echipa bună pentru orice rutier tânăr. Pot concura în clasice şi voi avea libertate în anumite curse.

– Cum au fost primele luni ca profesionist?

Din păcate, am suferit o accidentare serioasă la genunchi, care m-a ţinut în afara curselor vreme de cinci săptămâni. Singura competiţie pe care am încheiat-o a fost Turul Gabonului şi mi-a plăcut cu adevărat. Am avut sentimentul că e pregătirea perfectă pentru primele curse din Europa.

– Ai făcut cunoştinţă şi cu clasicele pe pavate, concurând în trei până acum.

Iubesc acest tip de curse, iar faptul că am participat acolo m-a ajutat să le îndrăgesc şi mai mult. Este uimitor să vezi atât de mulţi oameni la start şi pe marginea drumului în timpul clasicelor. Din păcate, aşa cum am spus, am avut acea accidentare la genunchi, astfel încât am participat în aceste curse cu doar două săptămâni de antrenamente în picioare. De fiecare dată, după 130-140 de kilometri, atunci când viteza începea să crească, pur şi simplu nu am putut rămâne lângă ceilalţi. Până la urmă, având în vedere circumstanţele, am ajuns cât de departe am putut în fiecare cursă.

– Ştiu că acum vei lua o pauză şi te vei pregăti pentru Scheldeprijs şi Paris-Roubaix. Ai inspectat traseul din Roubaix?

Nu voi lua o pauză propriu-zisă, ci voi face antrenamente pentru anduranţă şi forţă, astfel încât să îmi reintru în formă. Nu am inspectat traseul din Paris-Roubaix, dar o voi face împreună cu echipa. În plus, am concurat de cinci ori în această cursă la juniori şi tineret şi cunosc foarte bine porţiunea de final.

– Cu ce gânduri vei lua startul în Paris-Roubaix?

Nu ştiu. Nu este deloc plăcut să concurezi într-o cursă mare şi importantă fără ambiţii, condiţie fizică şi un obiectiv. Voi vedea ce se va întâmpla, voi încerca să îmi ajut echipa şi să câştig experienţă pentru anii următori.

– Pe termen lung, ce cursă visezi să câştigi: Turul Flandrei sau Paris-Roubaix?

Paris-Roubaix, deoarece este o cursă unică în comparaţie cu ceea ce găsim în Flandra, unde sunt mai multe curse similare.

– Care e calendarul tău pentru următoarele luni ale sezonului?

După Paris-Roubaix, voi concura în Grand Prix de Denain şi în Tro Bro Leon, iar apoi voi merge în Turul Turciei. Vreau să fiu în formă maximă pentru Turul Belgiei şi Campionatele Naţionale. În fine, îmi doresc să închei sezonul cu cel puţin o victorie.

Oskar Svendsen: “Pot deveni un rutier de clasament general”

În urmă cu cinci ani, se afla la startul unei curse de mountain bike – Birkebeinerrittet – şi chiar dacă aceea era prima cursă din viaţa sa, Oskar Svendsen a terminat în top 15. Impresionaţi de potenţialul său, câţiva prieteni i-au sugerat că nu ar fi o idee rea să se apuce de ciclismul pe şosea, ceea ce tânărul norvegian a şi făcut, inspirat şi de Edvald Boasson Hagen, care vine din acelaşi oraş, Lillehammer.

Apoi, în septembrie 2012, pe circuitul valonat de la Valkenburg, Oskar (care avea doar 18 ani la acea vreme) a câştigat contratimpul individual al juniorilor, la Campionatele Mondiale, devenind primul norvegian care a obţinut medalia de aur în această cursă. Sezonul următor, încurajat de rezultatul din Olanda, dar şi de nivelul maxim de VO2, 97.5 ml/kg/min, cel mai mare înregistrat vreodată în sportul profesionist, a trecut la categoria sub 23 de ani, unde a acumulat multă experienţă, care s-ar putea dovedi foarte importantă în această stagiune, în care Oskar – aflat alături de echipa Joker – speră să demonstreze că nu este doar un rutier de contratimp, ci unul complet, capabil să lupte pentru victorie în cursele pe etape.

– Oskar, să începem cu sezonul anterior, în care ai avut câteva rezultate bune, inclusiv un top cinci în Tour de l’Avenir, însă nicio victorie individuală. Ce ţi-a lipsit?

Anul trecut a reprezentat o provocare în mai multe sensuri şi am învăţat mult. Este adevărat, mi-au lipsit nişte rezultate mai bune în câteva curse, dar cel mai mult mi-a lipsit o constanţă mai mare în cursele UCI în care am luat startul. Cred că e ceva la care trebuie să muncesc în fiecare zi.

– A fost dificil să faci tranziţia de la juniori la categoria sub 23 de ani?

Pentru mine, aceasta a fost cea mai mare provocare de până acum. Cum am ajuns direct la o echipă Continentală şi am terminat liceul în acelaşi timp, tranziţia a fost un pas mare pe care l-am făcut. Am calităţi fizice bune, dar mai trebuie să muncesc mult la aspectul tehnic şi tactic al curselor. Asta a făcut saltul şi mai mare.

– Cum au decurs antrenamentele din iarnă, cu ce senzaţii ai început noul sezon?

Antrenamentele au mers destul de bine. Am petrecut mult timp în Spania şi am fost tot timpul sănătos. Am început anul fără mari aşteptări, iar în primele curse mă concentrez pe a mă pregăti şi a-mi îmbunătăţi abilităţile la care mai trebuie să muncesc. De asemenea, sunt conştient că în acest sezon trebuie să fiu la un nivel mai ridicat decât cel la care am fost anul trecut. Vreau să progresez şi sper să reuşesc asta în fiecare cursă.

– Ai lucrat la ceva specific? Ce anume ai îmbunătăţit?

Echipa a apelat la antrenamente pe distanţe lungi şi am încercat să ne îmbunătăţim abilităţile. În ceea ce mă priveşte, am depus efort pe căţărări şi m-am pregătit pentru a răspunde mai bine atacurilor date pe munţi. Cred că am progresat atunci când vine vorba despre a-mi folosi puterea după o distanţă lungă, dar la fel cum am făcut-o anii trecuţi, întotdeauna am avut grijă să-mi păstrez din energie pentru sezon.

– Eşti mulţumit de debutul tău în această stagiune?

Prima cursă a fost foarte dificilă, am fost în Olanda, pentru Ster van Zwolle, care e o cursă agitată, cu multe porţiuni expuse vânturilor laterale. Trebuie să muncesc mult pentru astfel de curse, deoarece la momentul acesta nu mă descurc foarte bine. Aşadar, lucrurile nu au mers prea bine, însă cursă după cursă voi ajunge acolo unde îmi doresc.

– Care e programul tău pentru 2014?

În aprilie voi merge în Circuit des Ardennes şi Turul Bretaniei, după care voi concura în câteva curse UCI din Norvegia, înainte de Turul Norvegiei, în luna mai. Apoi, vor urma Campionatele Naţionale şi Giro della Valle d’Aosta, în iunie. Nu este stabilit programul după aceste curse, dar cel mai probabil voi participa în Turul Alsaciei şi Tour de l’Avenir.

– Şi ce obiective vei avea?

Principalele mele ţinte vor fi Turul Norvegiei, Giro della Valle d’Aosta, Tour de l’Avenir şi Campionatele Mondiale, deşi la Ponferrada aş fi avut nevoie de un traseu care să mi se potrivească mai bine.

– Lumea a spus despre victoria de la Valkenburg că poţi deveni un fenomen la contratimp, dar crezi că e posibil să te transformi într-un rutier puternic şi în cursele pe etape, astfel încât să lupţi pentru clasamentul general?

Da, categoric. Principalul meu scop va fi să îmi dezvolt capacitatea fizică, iar asta înseamnă să lucrez la nivelul maxim de VO2 şi la nivelul acidului lactic. Sper că asta mă va face un contratimpist mai bun, dar mă va şi ajuta pe căţărări, aşa că, da, mă văd devenind un rutier de clasament general în viitor şi voi munci în continuare pe bicicleta de contratimp.

– Te gândeşti să devii profesionist în 2015?

Cel mai important pentru mine în acest moment este să mă concentrez pe a fi pregătit să devin profesionist. Ştiu că asta e posibil şi voi încerca să ajung acolo. Nu vreau să devin profesionist înainte de a afla la ce nivel sunt şi înainte de a avea încrederea necesară pentru a face pasul următor. Nu ştiu dacă voi fi pregătit anul viitor sau peste doi ani, dar îi voi acorda ceva timp acestui proces.

Tobias Ludvigsson: “Giro e marele meu obiectiv anul acesta”

În prima cursă pe etape a sezonului – Etoile de Bessèges – Tobias Ludvigsson a câştigat contratimpul individual şi clasamentul general, confirmând astfel ceea ce lumea ştia deja de ceva vreme, şi anume, că este un rutier foarte talentat, cu un potenţial uriaş. După Bessèges, ciclistul lui Argos-Shimano a terminat pe locul cinci Turul Mediteranean, unde a avut şi ghinion la contratimp, iar apoi a mers în Italia, participând în Strade Bianche şi Roma Maxima.

Acum, suedezul în vârstă de 23 de ani este pregătit să ia startul în cea de-a 49-a ediţie a Tirreno-Adriatico, acolo unde speră să obţină alte rezultate bune. Cu o zi înainte de debutul “Cursei celor Două Mări”, am vorbit cu Tobias despre rezultatele sale de până acum şi obiectivele pentru restul anului.

– Tobias, ai avut un start excelent de sezon. Te-ai aşteptat ca totul să meargă atât de bine?

Într-adevăr, nu mi-aş fi putut dori un debut mai bun şi este extraordinar pentru moralul meu să ştiu că pot câştiga astfel de curse. Eram conştient că aveam o şansă în Etoile de Bessèges, deoarece m-am simţit bine şi mă aşteptam la un rezultat bun, însă nu la o victorie. Acest succes înseamnă mult, pentru că îl căutam încă de anul trecut, aşa că a fost extraordinar să îl obţin atât de devreme în acest sezon.

– Cum a fost pregătirea de iarnă?

Nu am facut nimic diferit faţă de iarna precedentă. Am fost pentru o zi în Olanda, la Centrul Sportiv al echipei, pentru a vedea cum pot câştiga câţiva waţi. În afară de asta, m-am pregătit şi pentru contratimp.

– Pe lângă contratimp, te-ai antrenat şi pentru căţărări?

Visul meu este să am rezultate importante în Marile Tururi, iar pentru a reuşi asta trebuie să mă caţăr bine şi muncesc la acest capitol. Tocmai m-am mutat la Girona pentru noul sezon şi sper să mă descurc mult mai bine pe căţărările lungi.

– Week-end-ul trecut ai concurat în Italia. Cum a fost această experienţă?

Strade Bianche şi Roma Maxima au fost extraordinare şi sper că în câţiva ani mă voi descurca cu adevărat bine în acele curse, în special în Strade Bianche, deoarece acolo se concurează pe drumuri neasfaltate, iar eu am început în mountain bike.

– Care sunt următoarele tale obiective?

Vreau să-mi continui progresul şi să câştig câteva curse, însă tot ce va veni de acum înainte va reprezenta un bonus, deoarece am obţinut deja acea primă victorie a sezonului. Voi concura în Tirreno-Adriatico şi îmi doresc să mă descurc bine în contratimpul individual din ultima etapă, dar şi să văd cum vor merge lucrurile de la zi la zi. Ar fi extraordinar să obţin o clasare bună la general, însă va fi dificil cu atât de mulţi rutieri puternici prezenţi la start.

– Peste câteva luni ar trebui să iei participi în Turul Italiei. Cu ce aşteptări vei concura acolo?

Într-adevăr, ţintesc Giro din nou, pentru că mi se potriveşte. Voi încerca să câştig contratimpul individual, dar şi alte etape. Contează mult că am fost în Giro anul trecut, iar acum ştiu cum să mă descurc într-o cursă de trei săptămâni şi cum să devin mai bun de la zi la zi.

– Este acesta un obiectiv pentru viitor, să obţii rezultate importante într-un Mare Tur?

Da, asta e ideea. Vreau să câştig o cursă majoră pe etape, cum ar fi Giro, Turul Franţei sau Vuelta.

Joxean Matxin: “Sacha Modolo poate câştiga Milano-San Remo”

Într-un clasament al victoriilor bifate până acum în această stagiune, Lampre-Merida ocupă locul al patrulea, cu şapte succese în tot atâtea curse diferite (Turul Down Under, Turul San Luis, Trofeo Palma, Trofeo Ses Salines, Turul Algarve, Trofeo Laigueglia şi Gran Premio di Camaiore), aduse de Diego Ulissi, Sacha Modolo şi Jose Serpa.

Spre deosebire de sezonul precedent, echipa italiană se bucură de un start perfect, iar toţi rutierii par să se afle la un nivel ridicat foarte devreme. Dacă ianuarie şi februarie au reprezentat încălzirea pentru Lampre-Merida, luna martie va aduce primele teste serioase, iar Joxean Matxin, directorul sportiv al grupării blue-fucsia, are mare încredere în cicliştii săi.

– Domnule Matxin, Lampre-Merida a avut un start impresionant de sezon. V-a surprins numărul mare de succese al echipei?

Să fiu sincer, ştiam că vom începe în forţă, dar nu ne-am aşteptat să avem atât de multe victorii, nici măcar nu ne-am gândit la asta.

– Liderul echipei într-un clasament al succeselor este Sacha Modolo. E acum unul dintre cei mai buni sprinteri din lume?

Da, ajunge acolo, şi cred cu tărie că Sacha va fi în curând la acelaşi nivel cu Mark Cavendish, Marcel Kittel şi André Greipel. Tocmai de aceea, îl văd capabil să câştige Milano-San Remo anul acesta.

– Cu ce obiective aţi pornit la drum în Paris-Nisa?

Ne bazăm pe Rui Costa şi asta înseamnă că ne gândim doar la victorie. Nu mă aştept ca tricoul curcubeu să aducă o presiune suplimentară, ci să aibă un impact pozitiv asupra evoluţiei sale. Deşi e unul dintre candidaţi la victorie, suntem conştienţi că mai sunt şi alţi ciclişti importanţi, care trebuie respectaţi. Oricum, marele favorit este Vincenzo Nibali.

– Şi în ceea ce priveşte Tirreno-Adriatico?

Avem aceleaşi aşteptări ca şi în Paris-Nisa, echipa concurează mereu pentru a câştiga, iar dacă nu o face, este doar pentru că altcineva a fost mai bun, nu pentru că nu am dat totul. Îl vom avea acolo pe Chris Horner, iar forma lui în acest moment e satisfăcătoare. Cu siguranţă, nu este cea mai bună versiune a lui, însă şi-o va îmbunătăţi pas cu pas şi va ajunge la nivelul celor mai buni.

– Ce aşteptări să avem în continuare de la alţi doi lideri ai echipei, Filippo Pozzato şi Diego Ulissi?

Pozzato a participat în Roma Maxima şi a făcut o cursă bună. A muncit mult în iarnă, e un rutier foarte talentat şi sunt convins că va avea un sezon bun. În ceea ce îl priveşte pe Ulissi, va creşte mult în 2014 şi se va transforma într-unul dintre cei mai puternici ciclişti din lume. Am încredere deplină în el: nu e doar un rutier valoros şi extrem de inteligent, dar şi o persoană bună.

– Echipa are şi mulţi tineri talentaţi. Pe cine să urmărim în acest sezon?

Jan Polanc, Mattia Cattaneo şi Luca Wackermann. Să fiţi atenţi la aceştia.

Adam Phelan: ciclism, cărţi şi muzică

2014 este primul sezon al lui Adam Phelan la nivel Pro Continental, iar rutierul lui Drapac are aşteptări mari. Unul dintre cei mai promiţători ciclişti de la Antipozi, australianul în vârstă de 22 de ani s-a făcut remarcat în 2011, după ce a câştigat prologul din Turul Taiwanului, înaintea unor rutieri mult mai experimentaţi. Acea victorie a fost urmată de rezultate foarte bune în Europa, în curse prestigioase de la categoria sub 23 de ani, cum ar fi Flèche du Sud, Olympia’s Tour sau Thüringen-Rundfahrt, între acele clasări în top zece strecurându-se şi un succes, în Gran Premio di Poggiana.

Săptămâna trecută, profitând de faptul că Adam a avut ceva timp liber, am discutat cu el despre cum a început să practice ciclismul, ce obiective are, dar şi despre cărţile şi filmele preferate.

– Adam, de ce ai ales ciclismul?

Fratele meu mai mare făcea BMX, aşa că atunci când eram foarte mic, în jur de trei ani, eu şi Michael, fratele meu geamăn, ne-am apucat la rândul nostru de BMX, doar pentru a ne distra. Evident, la o vârstă atât de fragedă nu prea sunt curse la care să participi, însă ieşeam la plimbări în week-end-uri şi ne jucam pe bicicletă. După ce am mai crescut, am decis să încercăm ciclismul de şosea şi pe velodrom, iar de acolo am mers mai departe.

– Cum au fost primii ani din carieră?

Foarte buni! Atunci când eram junior, am practicat ciclismul doar de distracţie şi nu l-am luat în serios până când am ajuns la categoria sub 19 ani. Pe atunci, încă eram ocupat cu şcoala, aşa că îmi era dificil să dau totul la antrenamente, însă făceam paşi în fiecare an, progresând în curse şi la antrenamente. După ce am părăsit categoria sub 19 ani, am dorit să îi dau ciclismului o şansă.

– În 2011, ai câştigat prologul din Turul Taiwanului. Ce a însemnat pentru tine acea victorie?

A fost prima mea cursă UCI şi prima din afara Oceaniei. Să mă impun în prologul de acolo a reprezentat o injecţie uriaşă de moral. Nu eram sigur la ce nivel voi fi într-un asemenea pluton la acea vreme, aşa că a fost frumos să aflu că sunt competitiv.

– Ai arătat aptitudini reale la contratimp. Te vei concentra pe acesta sau le vei da o şansă şi curselor pe etape cu un contratimp individual?

Cred că mă descurc mai bine la contratimpurile din cursele pe etape, aşa că pe asta mă voi axa. Îmi doresc să fiu suficient de puternic la contratimp, astfel încât să termin pe un loc bun în clasamentul general al curselor scurte pe etape. Acesta este obiectivul meu, mai degrabă decât să mă impun doar în contratimpuri.

– În afară de contratimp, care mai sunt atuurile tale?

Denumirea de all-rounder pare să o primească automat un ciclist care nu are o aptitudine aparte, dar eu mă văd făcând parte din acestă categorie. Mă descurc destul de bine pe căţărările scurte şi nu mă deranjează cursele pe şosea cu drumuri dificile şi vânt puternic. Sprintul meu ar putea fi mai bun, însă pot obţine un rezultat important dintr-un grup mai mic. Sper să progresez în următorii ani şi să aflu ce tip de rutier pot deveni.

– Ai fost dezamăgit să nu concurezi în Turul Down Under?

Evident, ar fi fost extraordinar să merg acolo, dar era dificil să fac parte din echipă, iar noi am avut acolo o distribuţie foarte puternică. Sunt entuziasmat de cursele în care voi participa alături de Drapac, aşa că mă voi concentra pe acestea.

– Cum a fost New Zealand Cycle Classic?

A reprezentat un bun start de sezon: echipa a obţinut două victorii de etapă, iar eu am terminat pe locul trei la general. Picioarele au răspuns bine şi m-am bucurat să adun câteva zile consecutive de cursă. Acum le aştept cu nerăbdare pe următoarele.

– Care este programul tău pentru 2014?

Am participat recent la Campionatele Oceaniei, iar acum voi merge în câteva curse din circuitul NRS, înainte de a concura în Turul Turciei, la finalul lunii aprilie. Va fi o cursă foarte importantă pentru mine şi sper că lucrurile vor merge bine de tot acolo.

– Ce obiective ai pentru sezon?

Turul Turciei şi Turul Japoniei sunt două competiţii aflate în programul meu şi în care cred că mă pot descurca bine. Îmi place să merg în Japonia, nu am mai concurat niciodată în turul acestei ţări, aşa că abia aştept acea cursă.

– Şi ce curse visezi să câştigi?

Turul Franţei este un răspuns logic, însă întotdeauna mi-a placut ideea de a concura în marile clasice, iar Turul Flandrei e una dintre cursele mele favorite.

– Ştiu că eşti un mare fan al cărţilor şi filmelor. Care sunt preferatele tale?

Mă atrag tot felul de cărţi şi filme, îmi plac diverse tipuri. Una dintre cărţile mele favorite e “The Road”, a lui Cormac McCarthy. Este incredibil de bine scrisă, proza lui McCarthy e aproape poezie, dar, în acelaşi timp, e sumbră şi te bântuie, e un roman postapocaliptic care te face să te gândeşti la planeta noastră şi la viitor. Momentan, citesc “The Orphan Master’s Son”, a cărei acţiune este plasată în Coreea de Nord, şi îmi place la nebunie, mi-a făcut o impresie puternică până acum. O altă carte bună e “The Book Thief”, scrisă de Markuz Zusak. În ceea ce priveşte filmele, sunt un mare fan al seriei “The Dark Knight” şi, în general, al filmelor regizate de Christopher Nolan.

Mikel Iturria, viitoarea vedetă a ciclismului basc

Euskaltel s-a desfiinţat la finalul lui 2013, dar ciclismul basc continuă să traiască datorită lui Euskadi, grupare Continentală care numără 11 rutieri. Unul dintre aceştia este Mikel Iturria, ciclist în vârstă de 21 de ani ce s-a făcut remarcat în câteva curse pe etape, precum Giro della Valle d’Aosta şi Ronde de l’Isard. Aflat în al doilea sezon alături de Euskadi, tânărul rutier basc a concurat în Challenge-ul Mallorca, după care şi-a continuat antrenamentele, urmând ca 1 martie să îl găsească la startul Turului Murciei. 

Care sunt aşteptările sale de la 2014 şi ce speră să realizeze pe termen lung? Aflaţi din interviul următor, pe care Mikel a avut amabilitatea să mi-l acorde acum câteva zile. 

– Mikel, cum ai început ciclismul? 

Din copilărie mi-a plăcut să merg cu bicicleta. La început a fost doar un joc, am folosit bicicleta pentru a petrece timp cu prietenii, pentru a face excursii cu familia. Treptat, am prins gustul competiţiei. Am început să particip în concursurile interşcolare pe când aveam zece ani şi sunt încă aici, cu aceeaşi dorinţă, deşi aşteptările sunt mai mari. 

– La acea vreme, Euskaltel era una dintre cele mai bune echipe din pluton. Te-a influenţat asta, te-a făcut să crezi că poţi deveni profesionist? 

Euskaltel a avut întotdeauna o influenţă mare, am crescut privindu-i concurând în acest tricou pe Samuel Sanchez, Haimar Zubeldia, Iban Mayo, David Etxebarria şi cred că toţi cicliştii basci au visat măcar o dată să poarte tricoul echipei Euskaltel. Din fericire, eu pot spune că mi-am îndeplinit acest vis, pe jumătate, concurând pentru Euskadi. Am fost şi încă sunt parte a acestui proiect vechi de mai bine de 20 de ani şi, deşi categoria echipei nu mai este aceeaşi ca înainte, este o mândrie să concurez pentru Euskadi. 

– Ai vreun rutier favorit? 

Nu am avut niciodată un idol sau un ciclist favorit. Este dificil să te opreşti asupra unuia sau altuia. Admir mulţi rutieri, deşi mulţi dintre aceştia m-au dezamăgit. Din fericire, lucrurile se schimbă şi ciclismul se îndreaptă în direcţia corectă.  

– Anul trecut, ai obţinut rezultate bune în curse prestigioase pe etape, ca Ronde de l’Isard, Vuelta a la Comunidad de Madrid sau Giro della Valle d’Aosta. Care dintre aceste rezultate a fost mai important pentru tine? 

Pentru mine, cel mai important a fost cel din Giro della Valle d’Aosta, care a venit ca o confirmare a ceea ce am făcut în Ronde de l’Isard. În acel an a fost pentru prima oară când am concurat în curse mari şi a fost foarte frumos să mă aflu în fruntea lor. În plus, în Giro della Valle d’Aosta am reuşit să mă refac după problemele pe care le-am avut în ultimii 5-6 kilometri ai primei etape, iar a doua zi am fost foarte aproape să câştig etapa şi astfel am intrat din nou în lupta pentru podium.   

– La polul opus, a existat vreun regret? 

Un regret ar fi fără îndoială căzătura suferită în cursa pe şosea de la Campionatele Europene. Am fost foarte hotărât să fac o cursă bună, pentru că mă aflam într-o formă excelentă, dar după doar şapte kilometri eram deja în drum spre spital şi practic atunci am spus adio sezonului. A fost cea mai serioasă căzătură de când fac ciclism şi mi-a fost foarte greu să revin. 

– Cum a fost startul acestui sezon, cum te simţi după primele curse? 

Am concurat două zile în Challenge-ul Mallorca şi lucrurile nu au mers prea bine. În continuare îmi lipsesc încrederea şi ritmul de a pedala în pluton. Totuşi, cu trecerea timpului şi cu multă muncă din partea mea, sunt optimist că voi depăşi cele întâmplate în 2013.  

– Care este programul tău pentru săptămânile următoare? 

În Spania, calendarul a rămas cu puţine curse şi aşteptăm câteva invitaţii. Echipa, chiar dacă nu are cea mai bună situaţie financiară, face eforturi pentru ca noi să participăm în cât mai multe competiţii. Cursele la care mă voi afla la start în continuare sunt Vuelta a Murcia şi Clasica Almería.  

– Şi ce obiective ţi-ai fixat pentru 2014? 

Vreau să progresez în continuare şi să iau parte la lupta pentru clasamenul general din Tour de l’Avenir. 

– Te tentează şi Campionatele Mondiale de la Ponferrada? 

Mai este mult timp până atunci, dar ar fi frumos să concurez acolo pentru a şterge gustul amar lăsat de Mondialele de la Florenţa. Fără îndoială, se află printre obiectivele mele şi pentru că traseul e greu şi m-aş putea descurca bine. Oricum, mai întâi trebuie să mă concentrez pe prima parte a sezonului, pe rezultatele bune pe care trebuie să le obţin.  

– La ce anume îţi doreşti să munceşti în acest an: la abilităţile tale de căţărător sau la contratimp? 

Încercăm să ne concentrăm pe toate aspectele, dar mie, într-adevăr, mi-ar plăcea să lucrez mai mult pentru a îmbunătăţi calităţile mele de căţărător. Aici m-am descurcat cel mai bine anul trecut, iar dacă îmi voi dezvolta puţin mai mult aceste abilităţi, cred că voi obţine rezultate bune.  

– În primăvara lui 2015, vei împlini 23 de ani. Speri ca la acel moment să faci parte dintr-o echipă de World Tour sau Pro Continentală? 

Nu ştiu cum vor sta lucrurile în 2015, dar fără îndoială că va fi un vis devenit realitate dacă aş face parte dintr-o echipă de World Tour sau Pro Continentală. Poţi să fii sigur că voi munci din greu tot anul pentru a reuşi asta.  

– Fiecare ciclist are un vis. Care este al tău? 

Visul meu este să concurez în cele mai importante curse din lume: Marile Tururi, clasicele şi cursele de acasă (Turul Ţării Bascilor şi Clasica San Sebastian). Dacă ar fi să aleg o cursă, aş alege Turul Italiei. Nu visez să câştig nicio cursă anume, mă mulţumesc să câştig oricare dintre cele enumerate sau o etapă în una dintre acestea.

Eduard Grosu: “Vreau să devin campion naţional în 2014”

Un junior promiţător, cu rezultate bune în curse din Elveţia şi Italia, Eduard Grosu a intrat în atenţia echipelor profesioniste în 2013, după ce a câştigat etapa a treia din Turul României şi Gran Premio Sannazzaro. Acele victorii i-au adus un contract cu Vini-Fantini-Nippo-De Rosa, echipa Continentală condusă de Stefano Giuliani şi Alessandro Spezialetti. Pentru noua sa grupare, Edi Grosu a concurat în Gran Premio Costa degli Etruschi, iar debutul a fost promiţător, cu o prezenţă în evadare şi premiul pentru cel mai combativ ciclist.

Ce va urma de acum înainte? Care sunt obiectivele românului în vârstă de 21 de ani pentru acest sezon? Vă invit să aflaţi din interviul următor.

– Edi, eşti de câţiva ani în Italia. Cum au fost primele sezoane?

Sunt din 2009 acolo, iar în primul an am câştigat şapte curse la juniori. Apoi, în 2010, am fost la Centrul Mondial de Ciclism, după care m-am întors în Italia. În următorul sezon, am obţinut tricoul de sprinter în  Giro della Valle d’Aosta şi am avut câteva clasări în top zece, însă nu am bifat vreo victorie şi nici nu am terminat pe podium. În schimb, în 2013, m-am impus în două curse şi m-am clasat de multe ori pe podium, la care s-au adăugat şi clasări între primii zece. Am progresat, s-au văzut creşterea de formă şi faptul că m-am adaptat cerinţelor de acolo.

– Ştiu că ai concurat încă de la juniori în curse importante, cum a fost şi Tour du Pays de Vaud.

În acea perioadă mă aflam tot la Centrul Mondial din Elveţia şi am pregătit bine cursa. Am încheiat cu tricoul de căţărător şi cu un loc secund în ultima etapă, plus un alt loc doi în clasamentul pe puncte. Făceam parte din echipa UCI şi pregăteam Campionatele Mondiale de la Moscova.

– Cum ai ajuns să semnezi cu Vini-Fantini-Nippo-De Rosa?

Anul trecut, la jumătatea sezonului, după victoria de etapă din Turul României, am fost contactat de Stefano Giuliani, directorul sportiv al echipei. El mi-a spus că doreşte să pună bazele unei echipe Continentale şi m-a întrebat dacă aş fi de acord să fac parte din acest proiect. Am răspuns afirmativ, iar apoi, timp de trei-patru luni nu ne-am mai auzit şi nu am ştiut ce se întâmpla. Între timp, am semnat un contract cu o grupare de amatori din Italia, Viris-Maserati, dar am pus o clauză, conform căreia înţelegerea se anula dacă urma să primesc un contract de la o echipă profesionistă. De Crăciun, Stefano m-a sunat din nou şi m-a întrebat dacă vreau să vin la echipa lui. Am acceptat, şi asta a fost.

– Ai discutat cu staff-ul la startul sezonului, ţi-au spus cei de acolo ce aşteptări au de la tine?

Am fost în cantonament în luna ianuarie şi am vorbit despre obiective şi despre viitorul grupării. Principalul meu obiectiv îl reprezintă câştigarea Campionatelor Naţionale. Şi echipa îşi doreşte asta, deoarece un tricou distinctiv contează mult, este o publicitate bună. Pe lângă Naţionale, vreau să particip şi în Turul Sibiului. Apoi, Vini-Fantini, fiind afiliată la Asia Tour, are în plan să fie prezentă în toate cursele din calendar şi mi-ar plăcea să merg acolo şi să fiu în formă, pentru a mă face remarcat, mai ales că vor fi câteva grupări de World Tour la startul acelor competiţii. Important va fi Turul Japoniei şi mă voi pregăti special pentru acesta, deoarece etapele mi se potrivesc. Evident, voi participa şi în cursele de o Italia. Momentan, nu ştiu care sunt acestea. Cert e că duminică voi fi în Slovenia, pentru GP Izola şi am obiective mari, pe care sper să le ating.

– Ai debutat devreme în 2014, în Gran Premio Costa degli Etruschi, şi ai fost foarte activ: prezenţă în evadare, premiul pentru cel mai combativ rutier. Cum a fost acea experienţă?

A fost prima mea cursă şi am avut dorinţa de a mă face remarcat. Înainte de cursă, Stefano Giuliani şi Alessandro Spezialetti, directorii sportivi ai echipei, au spus că eu şi Pierpaolo De Negri vom fi oamenii pe care se vor baza. Totuşi, dacă în timpul cursei ne aflam în evadare, trebuia să schimbăm planul şi să mergem mai departe. Aşa s-a întâmplat şi am stat în evadare aproape 150 de kilometri. Am fost penultimul prins, după ce am încercat să atac la baza ultimei căţărări. Odată revenit în pluton, am muncit puţin pentru cei trei colegi aflaţi acolo şi am avut grijă să ajung cu bine la final.

– Ai avut emoţii în timpul cursei?

Sincer, nu. Însă trebuie să recunosc că a fost un moment mai special. La începutul cursei au existat mai multe încercări de evadare, iar eu am am fost prezent în acel grup, alături de alţi şase oameni, însă am fost prinşi imediat, deoarece se mai aflau acolo rutieri de la Lampre şi Cannondale. În acea evadare era şi Ivan Basso, care se afla la trenă, iar eu am trecut pe lângă el şi mi-a zis “Vai, giovane”. A fost ceva frumos.

– În funcţie de cum te vei descurca anul acesta, există posibilitatea să semnezi o prelungire a contractului cu Vini-Fantini?

Da, categoric. Am discutat cu directorii sportivi şi mi-au spus că nu sunt probleme cu semnarea unei noi înţelegeri. Evident, pentru asta trebuie şi să aduc rezultate.

– Ai un vis, o cursă pe care doreşti să o câştigi?

Curse sunt multe, însă cel mai mare vis al meu este să devin campion mondial, ar fi cea mai frumoasă victorie a carierei. Normal, niciun succes de etapă într-un Mare Tur nu este de neglijat. Nu ştiu dacă voi obţine tricoul curcubeu, dar îmi doresc măcar un podium la Mondiale sau la Campionatele Europene.

Johnny Hoogerland: “Sper să am un sezon foarte bun”

Campion naţional pe şosea în 2013, rezultat obţinut după o evoluţie excelentă, Johnny Hoogerland a schimbat echipa la finalul sezonului, după desfiinţarea lui Vacansoleil, şi a semnat un contract pe un an cu Androni Giocattoli-Venezuela, pentru care a concurat deja în Gran Premio Costa degli Etruschi, unde a terminat pe locul al 19-lea. Acum, Johnny Hoogerland este prezent în Turul Mediteranean, dar cele mai mari obiective ale sale vor veni în primăvară, atunci când va participa în cursele de o zi şi în Turul Italiei.

– Johnny, ce te-a determinat să semnezi cu Androni pentru acest an?

A fost o perioadă dificilă. Câteva echipe s-au oprit şi am fost nevoit să îmi caut altceva. Nu pot spune că a fost un trend, doar că unele grupări au fost norocoase, în timp ce altele nu. Mulţi rutieri de World Tour au rămas fără contract, a fost foarte dificil să semnezi unul. Nu era momentul pentru a ridica pretenţii, aşa că am decis să vin aici.

– Ai schimbat echipa, ceea ce înseamnă o altă ţară şi o altă cultură. Cum au fost primele contacte cu Androni?

Totul a fost în regulă. Este adevărat, e o nouă cultură, dar tot despre ciclism este vorba. Îmi place că am găsit o mică familie, toată lumea e prietenoasă şi face lucrurile împreună, spre deosebire de Olanda, unde oamenii sunt mai mult pe cont propriu. Sunt foarte mulţumit şi mă bucur de ceea ce am găsit aici.

– Cum au decurs antrenamentele desfăşurate înainte de startul sezonului?

Am fost în Spania timp de trei săptămâni, după care am mers acasă, pentru naşterea primului nostru copil, aşa că vreme de 15 zile m-am pregătit doar din când în când. Apoi, în ianuarie, am început să mă antrenez din nou. Am adunat în jur de 7500 de kilometri, ceea ce este bine.

– Care e programul tău pentru primele luni?

Acum voi merge în Turul Mediteranean, după care voi participa în Trofeo Laigueglia, Classic Sud Ardèche şi Drôme Classic. După aceea, mă voi întoarce în Italia, pentru Gran Premio Città di Camaiore, Strade Bianche şi Roma Maxima. Vor urma zece zile fără curse, perioadă în care mă voi pregăti pentru Gran Premio Nobili şi Milano-San Remo.

– Cu ce gânduri iei startul în Turul Mediteranean?

Forma fizică e bună şi pot şi îmi doresc să fac o cursă bună, deoarece este important să arăt încă din prima parte a sezonului că mă aflu la un nivel ridicat. Dacă lucrurile vor merge din ce în ce mai bine, probabil voi încerca ceva pe Mont Faron.

– Mai târziu, speri să fii prezent şi la startul Turului Italiei?

Evident! Dacă am forma fizică necesară şi totul va decurge aşa cum am planificat, voi fi acolo. Însă niciodată nu ai de unde să ştii ce se va întâmpla în următoarele săptămâni.

– Ce obiective ţi-ai fixat pentru acest an?

Vreau să am un sezon foarte bun. Atunci când concurezi pentru o echipă Pro Continentală, toate cursele sunt importante, în special cele din Italia, care aduc puncte pentru Coppa Italia, competiţie ce ne poate asigura o prezenţă în Giro. Vreau să fiu în continuare agresiv şi să am o evoluţie solidă în toate cursele, indiferent că este vorba despre Strade Bianche sau Turul Italiei.

– Este o cursă anume pe care doreşti să o câştigi?

Sunt foarte multe curse în care vreau să mă impun, e greu să aleg una. Cred că sunt sute de astfel de curse frumoase, însă dacă ar trebui să nominalizez una singură din acest sezon, atunci aş spune Milano-San Remo. Nu va fi uşor, dar noul traseu mă avantajează şi sunt foarte încrezător.

Leopold König: “Vreau un top 10 şi o victorie de etapă în Turul Franţei”

A început cu hocheiul pe gheaţă de mic, iar apoi, la vârsta de 12 ani, a descoperit mountain biking-ul şi l-a practicat pentru a se pregăti înaintea sezonului de iarnă. Chiar dacă avea potenţial real pentru a continua cu hocheiul, Leopold König a hotărât să treacă la ciclismul pe şosea când avea 14 ani şi nu are niciun motiv să regrete acea decizie.

După câteva sezoane petrecute alături de PSK Whirlpool, tânărul ceh a semnat cu NetApp-Endura în 2011 şi s-a bucurat de cel mai bun an de până acum în 2013, când a câştigat turul naţional, etapa-regină din Turul Californiei şi o etapă din Turul Spaniei (Alto de Peñas Blancas), acolo unde a terminat pe locul al nouălea. După aceste rezultate, este normal ca Leopold König să aibă ambiţii şi mai mari pentru 2014. Care sunt acestea? Aflaţi din interviul următor.

– Leo, te-ai aşteptat să ai o evoluţie atât de bună în Vuelta?

Am fost sigur de asta, chiar dacă mă aflam la primul Mare Tur din carieră. Ştiam că sunt capabil să mă descurc bine într-o cursă de trei săptămâni, deoarece în cursele scurte pe etape, de zece zile sau două săptămâni, m-am simţit mai bine de la o zi la alta. După Turul Californiei şi Criteriul Dauphiné am fost convins că mă voi descurca bine în Spania, şi, din fericire, totul a ieşit aşa cum mi-am dorit.

– Cum a fost victoria de etapă?

Să fiu sincer, principalul meu obiectiv a fost să termin în top zece la general, iar cel de-al doilea să câştig o etapă. Pentru cineva care încearcă să se descurce bine la general este destul de dificil să câştige o etapă, iar dacă te uiţi la primii zece din Vuelta, poţi vedea că doar vreo cinci dintre aceştia s-au impus într-o etapă. Am fost foarte mândru că am făcut parte din grupul cicliştilor cu victorie de etapă. De asemenea, am fost surprins să bifez acest obicetiv încă din prima săptămână, sentimentul a fost de-a dreptul minunat.

– Regreţi că nu ai terminat mai sus în ierarhia generală?

Putem specula în legătură cu asta, deoarece este o cursă lungă şi orice se poate întâmpla. Evident, mi-aş fi dorit să închei mai sus, dar la fel de posibil era să termin la 20 sau 30 de minute diferenţă. Sunt fericit că am fost între primii zece, însă regret ultima etapă montană, pe Angliru, deoarece eram încrezător că pot rămâne pe locul al şaptelea. M-am simţit bine în precedentele două zile, dar atunci nu am avut picioare puternice şi am plătit pentru că eram bolnav de ceva vreme. Oricum, acel top zece a fost un rezultat mare.

– Să vorbim acum despre noul sezon. Care e programul tău?

Voi începe în Challenge-ul Mallorca, după care voi merge în Turul Omanului şi Tirreno-Adriatico.

– Şi ce obiective ai?

Oman şi Tirreno vor fi foarte importante, trebuie să demonstrăm că ne aflăm la un nivel ridicat încă de la startul sezonului. Îmi doresc rezultate bune în ambele curse la nivel de clasament general, dar şi de victorii de etapă.

– Dacă NetApp-Endura primeşte invitaţii pentru clasicele din Ardeni, te interesează să concurezi acolo?

Nu am mai participat niciodată în clasicele din Ardeni, însă în cazul în care vom fi invitaţi, poate voi concura în Liège–Bastogne–Liège. Ştiu că aceste curse de o zi sunt întotdeauna foarte dificile, eu am anumite limite atunci când trebuie să merg la maximum, aşa că nu voi avea mari obiective.

– Sunt aspecte pe care doreşti să le îmbunătăţeşti?

Vreau să mă concentrez pe Marile Tururi în anii următori, pentru că acestea îmi plac cel mai mult în ciclism. Îmi doresc să îmi îmbunătăţesc abilităţile la contratimp. Lucrurile merg deja foarte bine aici, deoarece am început să muncesc la asta încă de acum trei ani. De asemenea, cred că pot deveni mai bun în munţi, pentru a mă apropia de Vincenzo Nibali, Chris Froome şi de cicliştii spanioli.

– NetApp-Endura a primit o invitaţie pentru Turul Franţei. Care vor fi obiectivele tale? Clasamentul general şi o victorie de etapă?

Da, acesta este planul, chiar dacă va fi foarte dificil şi voi concura împotriva celor mai buni rutieri din lume. După Vuelta, sunt foarte încrezător că voi reuşi. Traseul e echilibrat, nu atât de dificil precum cel din Turul Spaniei, care a fost extrem. Pe de altă parte, avem cinci sosiri la altitudine şi toate sunt grele. Prima săptămână va avea multe capcane, cu etape în Marea Britanie şi pe pavate. Contratimpul individual din ultima săptămână mi se potriveşte, deoarece mă recuperez foarte bine şi aş avea un avantaj în comparaţie cu căţărătorii puri într-un astfel de contratimp lung. De fapt, sunt convins că pot câştiga timp acolo.