Cafe Roubaix

Eduard Grosu: “Vreau să devin campion naţional în 2014”

Un junior promiţător, cu rezultate bune în curse din Elveţia şi Italia, Eduard Grosu a intrat în atenţia echipelor profesioniste în 2013, după ce a câştigat etapa a treia din Turul României şi Gran Premio Sannazzaro. Acele victorii i-au adus un contract cu Vini-Fantini-Nippo-De Rosa, echipa Continentală condusă de Stefano Giuliani şi Alessandro Spezialetti. Pentru noua sa grupare, Edi Grosu a concurat în Gran Premio Costa degli Etruschi, iar debutul a fost promiţător, cu o prezenţă în evadare şi premiul pentru cel mai combativ ciclist.

Ce va urma de acum înainte? Care sunt obiectivele românului în vârstă de 21 de ani pentru acest sezon? Vă invit să aflaţi din interviul următor.

– Edi, eşti de câţiva ani în Italia. Cum au fost primele sezoane?

Sunt din 2009 acolo, iar în primul an am câştigat şapte curse la juniori. Apoi, în 2010, am fost la Centrul Mondial de Ciclism, după care m-am întors în Italia. În următorul sezon, am obţinut tricoul de sprinter în  Giro della Valle d’Aosta şi am avut câteva clasări în top zece, însă nu am bifat vreo victorie şi nici nu am terminat pe podium. În schimb, în 2013, m-am impus în două curse şi m-am clasat de multe ori pe podium, la care s-au adăugat şi clasări între primii zece. Am progresat, s-au văzut creşterea de formă şi faptul că m-am adaptat cerinţelor de acolo.

– Ştiu că ai concurat încă de la juniori în curse importante, cum a fost şi Tour du Pays de Vaud.

În acea perioadă mă aflam tot la Centrul Mondial din Elveţia şi am pregătit bine cursa. Am încheiat cu tricoul de căţărător şi cu un loc secund în ultima etapă, plus un alt loc doi în clasamentul pe puncte. Făceam parte din echipa UCI şi pregăteam Campionatele Mondiale de la Moscova.

– Cum ai ajuns să semnezi cu Vini-Fantini-Nippo-De Rosa?

Anul trecut, la jumătatea sezonului, după victoria de etapă din Turul României, am fost contactat de Stefano Giuliani, directorul sportiv al echipei. El mi-a spus că doreşte să pună bazele unei echipe Continentale şi m-a întrebat dacă aş fi de acord să fac parte din acest proiect. Am răspuns afirmativ, iar apoi, timp de trei-patru luni nu ne-am mai auzit şi nu am ştiut ce se întâmpla. Între timp, am semnat un contract cu o grupare de amatori din Italia, Viris-Maserati, dar am pus o clauză, conform căreia înţelegerea se anula dacă urma să primesc un contract de la o echipă profesionistă. De Crăciun, Stefano m-a sunat din nou şi m-a întrebat dacă vreau să vin la echipa lui. Am acceptat, şi asta a fost.

– Ai discutat cu staff-ul la startul sezonului, ţi-au spus cei de acolo ce aşteptări au de la tine?

Am fost în cantonament în luna ianuarie şi am vorbit despre obiective şi despre viitorul grupării. Principalul meu obiectiv îl reprezintă câştigarea Campionatelor Naţionale. Şi echipa îşi doreşte asta, deoarece un tricou distinctiv contează mult, este o publicitate bună. Pe lângă Naţionale, vreau să particip şi în Turul Sibiului. Apoi, Vini-Fantini, fiind afiliată la Asia Tour, are în plan să fie prezentă în toate cursele din calendar şi mi-ar plăcea să merg acolo şi să fiu în formă, pentru a mă face remarcat, mai ales că vor fi câteva grupări de World Tour la startul acelor competiţii. Important va fi Turul Japoniei şi mă voi pregăti special pentru acesta, deoarece etapele mi se potrivesc. Evident, voi participa şi în cursele de o Italia. Momentan, nu ştiu care sunt acestea. Cert e că duminică voi fi în Slovenia, pentru GP Izola şi am obiective mari, pe care sper să le ating.

– Ai debutat devreme în 2014, în Gran Premio Costa degli Etruschi, şi ai fost foarte activ: prezenţă în evadare, premiul pentru cel mai combativ rutier. Cum a fost acea experienţă?

A fost prima mea cursă şi am avut dorinţa de a mă face remarcat. Înainte de cursă, Stefano Giuliani şi Alessandro Spezialetti, directorii sportivi ai echipei, au spus că eu şi Pierpaolo De Negri vom fi oamenii pe care se vor baza. Totuşi, dacă în timpul cursei ne aflam în evadare, trebuia să schimbăm planul şi să mergem mai departe. Aşa s-a întâmplat şi am stat în evadare aproape 150 de kilometri. Am fost penultimul prins, după ce am încercat să atac la baza ultimei căţărări. Odată revenit în pluton, am muncit puţin pentru cei trei colegi aflaţi acolo şi am avut grijă să ajung cu bine la final.

– Ai avut emoţii în timpul cursei?

Sincer, nu. Însă trebuie să recunosc că a fost un moment mai special. La începutul cursei au existat mai multe încercări de evadare, iar eu am am fost prezent în acel grup, alături de alţi şase oameni, însă am fost prinşi imediat, deoarece se mai aflau acolo rutieri de la Lampre şi Cannondale. În acea evadare era şi Ivan Basso, care se afla la trenă, iar eu am trecut pe lângă el şi mi-a zis “Vai, giovane”. A fost ceva frumos.

– În funcţie de cum te vei descurca anul acesta, există posibilitatea să semnezi o prelungire a contractului cu Vini-Fantini?

Da, categoric. Am discutat cu directorii sportivi şi mi-au spus că nu sunt probleme cu semnarea unei noi înţelegeri. Evident, pentru asta trebuie şi să aduc rezultate.

– Ai un vis, o cursă pe care doreşti să o câştigi?

Curse sunt multe, însă cel mai mare vis al meu este să devin campion mondial, ar fi cea mai frumoasă victorie a carierei. Normal, niciun succes de etapă într-un Mare Tur nu este de neglijat. Nu ştiu dacă voi obţine tricoul curcubeu, dar îmi doresc măcar un podium la Mondiale sau la Campionatele Europene.