Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “septembrie, 2014”

Contador a avut ultimul cuvânt

Oficial, Vuelta se va încheia duminică seară, odată cu contratimpul individual de la Santiago de Compostela. În ceea ce priveşte lupta pentru tricoul roşu, cursa s-a terminat o zi mai devreme, pe Puerto de Ancares, acolo unde Alberto Contador a obţinut a doua victorie de etapă la această ediţie şi a opta a carierei într-un Mare Tur. Practic, pe ultima căţărare a Turului Spaniei, ciclistul lui Tinkoff-Saxo şi-a urmat până în cel mai mic detaliu strategia: a stat în roata lui Chris Froome, a răspuns la fiecare accelerare a britanicului, chiar dacă uneori a suferit, şi pe final a atacat, distanţându-l din nou pe Froome, la fel ca pe Lagos de Somiedo.

Pentru Contador, nu a fost doar o confirmare a faptului că este cel mai bun ciclist din Vuelta 2014, ci şi o revanşă luată în faţa adversarului de la Sky, care i-a administrat mai multe înfrângeri usturătoare anul trecut. Acele corecţii, venite din partea unui rutier despre care a spus că “este cel mai puternic oponent din cariera mea”, l-au motivat enorm pe liderul lui Tinkoff-Saxo, care şi-a schimbat pregătirea în iarnă şi s-a antrenat din greu pentru a-i da o replică mult mai solidă lui Froome. Cum aceasta nu a putut veni în Turul Franţei, totul s-a amânat pentru Vuelta.

Aici, Alberto Contador a arătat o formă minunată, acelaşi spirit ofensiv care l-a făcut cunoscut şi un simţ tactic ce l-a ajutat în multe momente, iar toţi aceşti factori luaţi laolaltă l-au purtat spre un nou triumf în cursa de pe teren propriu, al treilea în şase ani. Datorită acestei victorii, ibericul a scăpat de un complex pe care risca să îl dezvolte, şi în acelaşi timp, a făcut uitate dezamăgirile trăite în 2013. Tot ce rămâne de văzut este cum se va descurca atunci când se va afla înainea marelui test al sezonului următor, Turul Franţei, o competiţie ce tinde să devină o obsesie, în condiţiile în care nu a mai câştigat-o de jumătate de deceniu.

Vuelta 2014 – etapa a XX-a

Vuelta 2014 Puerto de Ancares

Ultima zi montană de la această ediţie nu va avea un impact important doar asupra clasamentului general, ci şi asupra celui al căţărătorilor, deoarece pe traseu se află patru ascensiuni repertoriate, pe care Luis Leon Sanchez va încerca să ia cât mai multe puncte. Prima jumătate a rundei – care pleacă din Santo Estevo de Ribas de Sil – este relativ uşoară, cu doar câteva porţiuni valonate, greul urmând să înceapă la scurt timp după cel dintâi sprint intermediar al rundei. Apoi, rutierii vor urca pe Alto de Vilaesteva, Alto O Lago şi Alto de Restelo, însă numai primele două vor fi repertoriate. De pe Restelo se va coborî rapid, iar cei distanţaţi vor avea o şansă să revină în pluton până la startul lui Alto de Folgueiras de Aigas. Penultima căţărare a etapei este de categoria întâi, are 9,7 kilometri şi pantă medie 6,7%, iar dacă unele echipe se vor arăta interesate să ducă un ritm puternic, atunci plutonul se va fragmenta serios înainte de Puerto de Ancares, punctul final al zilei.

Ascensiunea din provincia Leon e de categorie specială, are 12,7 kilometri şi începe puternic, cu o pantă de 8,5%, care îi va scutura pe mulţi. Cea mai dură porţiune va veni după aproape patru kilometri, căţărarea transformându-se acolo într-un “zid”, cu pante de 18%. Interesant este că în primii kilometri va fi plasat al doilea sprint intermediar, pentru care ar putea lupta oamenii de clasament general. Ancares, ce revine în Vuelta după doi ani, va continua să fie dură până la intrarea în ultimii trei kilometri, unde panta devine moale, înainte de a urca din nou, atunci când mai rămân 1500 de metri. Acolo va fi cel mai bun loc ca să fie declanşate atacurile, panta de 12% putându-se dovedi decisivă pentru cicliştii interesaţi de victorie, dar şi să le ia timp adversarilor.

Deşi încă mai emit pretenţii la un succes de etapă sau o clasare bună, principalii protagonişti ai zilei nu vor fi Alejandro Valverde, Joaquim Rodriguez şi Fabio Aru, ci Alberto Contador şi Chris Froome, ocupanţii primelor două locuri în clasamentul general. Chiar dacă are o întârziere de 79 de secunde, britanicul nu a renunţat la gândul de a câştiga cursa, iar forma sa din ce în ce mai bună îi permite să spere că poate întoarce totul în favoarea sa. Tocmai de aceea, Sky va duce o trenă foarte puternică, iar Froome va ataca devreme, cu kilometri buni înainte de sosire, aşa cum s-a întâmplat şi pe Lagos de Somiedo.

În mod normal, Contador ar trebui să îi răspundă fără probleme, iar dacă asta se va întâmpla, atunci cei doi vor merge roată la roată şi vor ajunge să lupte pentru victorie, la fel ca luni. În cazul în care vor ajunge împreună la final, va fi interesant de văzut ce se va întâmpla: va reuşi Froome să îl desprindă pe spaniol şi să obţină victoria? Va dori acesta să demonstreze că este cel mai bun rutier din cursă şi va pleca după încă un succes? Sau îl va lăsa pe ciclistul lui Sky să se impună, conştient că va ieşi la fel de câştigat ca în cazul unei victorii?

Vuelta 2014 – etapa a XlX-a

Vuelta 2014 Cangas de Morrazo

Plasată înaintea ultimei zile cu finiş în căţărare, runda dintre Salvaterra di Miño şi Cangas de Morrazo este perfectă pentru o evadare, mai ales că puţine echipe se vor arăta dispuse să îşi consume energia şi să plece în urmărirea celor aflaţi în faţă. La 59 de kilometri de la start e plasat un sprint intermediar, ceea ce înseamnă că în grupul de frunte ce se va forma până atunci ar trebui să se afle şi John Degenkolb, care va încerca să mai pună mâna pe câteva puncte, astfel încât să îşi consolideze locul întâi în clasamentul pe puncte. Pe de altă parte, este posibil să nu existe o evadare până atunci, deoarece Giant-Shimano se poate arăta interesată să controleze lucrurile în acea primă treime a zilei.

Apoi, se va urca pe Alto do Monde da Groba (căţărare de categoria a doua, 12 kilometri, pantă medie 4,2%), care se termină cu aproximativ 38 de kilometri înainte de ultimul sprint intermediar al rundei. De acolo, vreme de 35 de kilometri, se va merge pe o porţiune de plat, ce se va încheia odată cu Alto Monte Faro (4,7 kilometri, pantă medie 4,7%), o altă ascensiune de categoria a doua. Pe Monte Faro, indiferent dacă în faţă se va afla sau nu o evadare, sunt şanse mari ca în pluton să se ducă un ritm foarte ridicat, pentru a se realiza o selecţie.

Orica-GreenEdge poate veni în frunte, astfel încât să anihileze evadarea şi să nu permită alte atacuri, pentru a-l duce la final pe australianul Michael Matthews, care va încerca să obţină al doilea succes la această ediţie. Cum Monte Faro va tria plutonul, la sprint poate ajunge să se implice şi Alejandro Valverde, aflat în căutarea unor secunde de bonificaţie. Un alt candidat la locul întâi va fi irlandezul Daniel Martin, care a arătat în precedentele sosiri de acest fel că sprintează bine.

Dacă o evadare va reuşi, acolo s-ar putea afla Adam Hansen, Alexey Lutsenko, Alexandre Kolobnev, Alessandro De Marchi, Damiano Cunego, Ryder Hesjedal, Philippe Gilbert sau Wouter Poels, cu toţii capabili să câştige la prima sosire a Turului Spaniei în Cargas de Morrazo.

Prea târziu pentru Froome

Etapa a XVlll-a din Vuelta a arătat un Chris Froome foarte hotărât să le ia cât mai mult timp adversarilor şi să demonstreze astfel că rămâne în joc pentru tricoul roşu. Britanicul în vârstă de 29 de ani a pus mâna pe câteva secunde de bonificaţie la un sprint intermediar, a atacat pe ultima căţărare şi a terminat al doilea, după un extraordinar Fabio Aru, care se anunţă de pe acum drept principalul favorit la victorie în Giro 2015, cu condiţia ca Vincenzo Nibali, colegul şi compatriotul său, să nu participe.

Urmare a tacticii ofensive de joi, rutierul lui Sky a urcat pe poziţia a doua la general, la un minut şi 19 secunde în urma lui Alberto Contador. Ibericul a fost distanţat de Froome, însă impresia generală nu este că acesta ar fi avut probleme, ci că a dorit să pună presiune pe compatrioţii lui, Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez. Cum aceştia nu au dus o trenă susţinută şi au aşteptat o reacţie din partea liderului cursei, au pierdut atât şansa de a obţine o victorie, cât şi timp preţios în clasament. Tocmai de aceea, strategia lui Contador a părut nu a fi doar una defensivă, ci şi o modalitate prin care le-a plătit o poliţă celorlalţi spanioli.

Revenind la Froome, care a oferit una dintre cele mai bune evoluţii ale sale în Vuelta 2014, este greu de crezut că acesta mai are şanse la victorie, în ciuda faptului că s-a apropiat de purtătorul tricoului roşu. Puerto de Ancares, ultimul test montan al cursei, este o căţărare grea, însă nu pare să fie suficientă pentru ca Froome, care şi-a intrat în formă destul de târziu, pe finalul Turului Spaniei, să recupereze diferenţa ce îl separă de Alberto Contador. Singura sa şansa de a răsturna ierarhia în favoarea sa ar fi să facă un “Fuente De”, sâmbătă, cu un atac dat pe Alto de Folgueiras de Aigas, ascensiunea ce precede Ancares.

Marele Premiu de la Quebec 2014

Marele Premiu de la Quebec 2014

Cursa din Canada, ajunsă la cea de-a cincea ediţie, propune acelaşi traseu ca până acum, cu un tur de circuit în lungime de 18,1 kilometri, ce va fi parcurs de 11 ori. Ce este extrem de interesant e că toate dificultăţile sunt plasate în ultima parte a traseului, ceea ce asigură mereu un spectacol ridicat, nu doar pentru că toate atacurile sunt concentrate acolo, dar şi deoarece rutierii nu au timp să se odihnească, dealurile urmând să se succeadă la foc automat.

Côte de la Montagne (375 de metri, pantă medie 10%) este prima ascensiune, iar acolo, de obicei, atacă fie cei care doresc să rişte, fie “locotenenţii” unora dintre favoriţi, misiunea acestora fiind să pună echipele adverse la treabă. După o scurtă porţiune de fals plat, îşi va face apariţia Côte de la Potasse (420 de metri, pantă medie 9%), ale cărei dificultăţi vor duce la o nouă selecţie în pluton, grupul urmând să mai aibă cel mult 50 de oameni la acel moment.

Montée de la Fabrique (190 de metri, pantă medie 7%) va duce la noi atacuri, mai ales că aceasta nici nu se va termina bine, că pe traseu va şi apărea Montée du Fort (1000 de metri, pantă medie 4%). Căţărarea finală e şi cea mai moale, avantajându-i pe cicliştii care au un sprint bun, cu condiţia ca un rutier să nu fie desprins şi deja beneficiar al unui avans decisiv până la acel punct.

Favoriţii

Clasat pe podium la precedentele două ediţii, Greg Van Avermaet va fi unul dintre principalii candidaţi la victorie. Nu doar că belgianul traversează o perioadă foarte bună, dar are şi un mental puternic, după ultimele rezultate obţinute. În plus, Van Avermaet se bucură şi de o echipă extrem de solidă, în componenţa lui BMC mai fiind Ben Hermans şi Michael Schär, doi ciclişti ce pot duce un ritm foarte ridicat, dar care şi pot ataca, pregătindu-i terenul liderului lor.

Tot cu o distribuţie de excepţie vine şi Omega Pharma-Quick Step, care are mai multe cărţi de jucat. Clasat pe 16 la Hamburg şi pe cinci la Plouay, Julian Alaphilippe are o superbă pe acest final de sezon, iar traseul de la Quebec i se potriveşte de minune, tânărul francez fiind capabil nu doar să termine pe podium, ci şi să câştige. Dacă el nu va prinde o zi bună sau dacă acţiunile sale vor fi anihilate, în scenă vor intra Jan Bakelants sau Gianni Meersman, cu menţiunea că dealurile din Canada se pot dovedi dificile pentru acesta din urmă, belgianul în vârstă de 28 de ani având nevoie de un finiş la pluton, ca să îşi pună în valoare sprintul.

Cu gânduri mari la start se prezintă şi Simon Gerrans, învingătorul din Liège–Bastogne–Liège. Australianul se pregăteşte pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada, iar nivelul bun la care se află îi permite să spere că va deveni primul ciclist cu două victorii la Quebec. Gerrans se bazează aici pe Michael Albasini, Simon Yates şi Daryl Impey, recent câştigător al Turului Albertei, pentru a anihila atacurile date până în ultimul tur, acolo unde este aşteptat să apară în prim-plan. Pe de altă parte, rutierul echipei Orica-GreenEdge îşi permite şi să ajungă la final cu un grup redus, deoarece este posesorul unui sprint foarte bun, ce îl poate ajuta să facă diferenţa.

O altă formaţie ce are mai multe variante la victorie este Lotto-Belisol. Pe hârtie, gruparea belgiană îl are ca lider pe Jelle Vanendert, însă cu şanse mai bune par să pornească Tony Gallopin şi Tim Wellens. Ambii au avut o vară superbă, iar traseul din Canada parcă e desenat special pentru calităţile lor, cei doi fiind buni pe scurtele căţărări de acolo, dar şi capabili să reziste în faţa unui pluton dezlănţuit. Astfel, Lotto-Belisol poată să iasă la atac şi să le oblige pe celelalte echipe să ducă trena, conştientă că dacă prima acţiune va fi anihilată, va avea un plan de rezervă.

Marele Premiu de la Quebec va fi una dintre ultimele curse pentru Rui Costa în tricoul de campion mondial, iar portughezul va fi extrem de motivat să obţină măcar un podium. Un ciclist foarte viclean, care îşi calculează cu atenţie paşii şi nu face risipă de efort, liderul lui Lampre-Merida este recomandat şi de locul al treilea din 2012, când a sosit la patru secunde de învingător. Totuşi, trebuie spus că planează un semn de întrebare asupra formei sale, în condiţiile în care a concurat într-o singură cursă, Marele Premiu de la Plouay, de când s-a retras din Turul Franţei.

Alţi rutieri de urmărit sunt Simon Geschke, Geraint Thomas, Edvald Boasson Hagen, Arthur Vichot, Tom-Jelte Slagter, Ramunas Navardauskas, Bauke Mollema, Alexander Kristoff, Matti Breschel, Davide Villella şi Moreno Moser.

Date statistice:

– Thomas Voeckler, Philippe Gilbert, Simon Gerrans şi Robert Gesink au câştigat cele patru ediţii desfăşurate până acum

– Niciun rutier de pe continentul nord-american nu s-a clasat pe podium

– Francezul Thomas Voeckler este singurul ciclist care s-a impus în solitar

– Ediţia inaugurală a fost şi cea mai scurtă, doar 189 de kilometri

– Din 2011, de când traseul a fost schimbat, cea mai ridicată medie orară a fost înregistrată în 2012 – 40,99 km/h

– Până acum, niciun campion mondial sau câştigător de Mare Tur nu a câştigat la Quebec

– Cel mai titrat rutier din scurta istorie a cursei este Robert Gesink, care a obţinut o victorie şi alte două podiumuri

– Ryder Hesjedal e autorul celui mai bun rezultat al gazdelor, locul patru, în 2010

– Singurul fost câştigător prezent la startul ediţiei din acest an este Simon Gerrans

Vuelta 2014 – etapa a XVlll-a

Vuelta 2014 Monte Castrove

Penultimul finiş în urcare de la această ediţie va avea loc pe Monte Castrove, o căţărare ce va figura în două rânduri pe traseul etapei de joi. Mai întâi, plutonul o va aborda la kilometrul 126, urmând ca după coborârea de acolo să ajungă la al doilea sprint intermediar. Din acel punct, se va mai merge puţin până la poalele lui Monte Castrove, o căţărare în lungime de 6,5 kilometri, cu pantă medie 7%. Deşi scurtă, ascensiunea nu este uşoară, deoarece are şi zone de 14% (la Vilariño) şi 15% (înainte de A Escusa). Pe de altă parte, trebuie menţionat că din vârf urmează 700 de metri în coborâre, ceea ce înseamnă că un rutier care atacă trebuie să aibă măcar cinci secunde în vârf pentru a spera la victorie.

Logic, Alejandro Valverde este mare favorit pe Monte Castrove, însă rămâne de văzut dacă acesta va ataca pentru a-i lua timp lui Alberto Contador sau doar pentru a obţine al doilea succes de etapă la actuala ediţie a Vueltei. Când vine vorba despre rutierul lui Movistar, nu trebuie uitat că acesta îşi permite şi o sosire la sprint, capitol la care le e net superior celorlalţi oameni de clasament general. Al doilea pretendent la victorie va fi Joaquim Rodriguez; catalanul a venit aici cu obiectivul de a câştiga, ce s-a transformat apoi în acela de a bifa o clasare pe podium. Cum şansele sale sunt mici, un succes rămâne singura ţintă pe care o mai poate atinge, o accelerare fulgerătoare – precum cea de pe Alto del Naranco, în 2012 – pe pantele dure de pe Monte Castrove putându-se dovedi suficientă pentru a-i aduce victoria mult dorită.

Deşi căţărarea nu i se potriveşte, nu este exclus să apară şi un atac al lui Chris Froome, mai ales că britanicul nu a renunţat la primul loc. Dacă Sky va veni devreme la trenă şi va imprima un ritm foarte ridicat, atunci Froome va avea terenul potrivit pentru a-şi încerca şansa. Dintre toţi favoriţii, Alberto Contador e singurul care îşi permite să fie defensiv; nici purtătorul tricoului roşu nu are explozia lui Valverde sau “Purito”, dar va încerca să răspundă la atacurile acestora şi să nu îi lase să ia mai mult de un pumn de secunde. Dacă rutierii menţionaţi mai sus vor neutraliza pe rând atacurile date, de asta ar putea profita ciclişti ca Daniel Moreno, Fabio Aru, Daniel Navarro, Warren Barguil sau Daniel Martin.

Vuelta 2014 – etapa a XVll-a

Vuelta 2014 A Coruña

Miercuri, după a doua zi de pauză, caravana va pleca din Ortigueira şi va merge la A Coruña, în ceea ce va fi ultima rundă pentru sprinteri. Aceştia vor avea parte de un traseu propice, chiar şi în ultimul kilometru, care e uşor virajat, însă fără nicio dificultate majoră. În absenţa francezului Nacer Bouhanni, retras săptămâna trecută, John Degenkolb va fi marele favorit la victorie, un al patrulea succes la această ediţie urmând să îl ajute pe ciclistul lui Giant-Shimano să îşi consolideze primul loc în ierarhia pe puncte.

Michael Matthews va fi un alt sprinter interesat de etapa a XVll-a, australianul fiind singurul capabil să îl învingă pe purtătorul tricoului verde. Totuşi, în ciuda faptului că are un “trenuleţ” solid, Matthews nu ar trebui să termine înaintea lui Degenkolb, în cazul în care acesta îşi va executa sprintul ca la carte. O altă echipă ce şi-a fixat etapa din Galicia ca obiectiv va fi Astana, care va putea miza pe Andrea Guardini şi Jacopo Guarnieri, cu un plus pentru ultimul, datorită porţiunilor valonate de pe final, care au pante de 5%. Outsideri pentru miercuri vor mai fi Jasper Stuyven, Gerald Ciolek, Tom Boonen, Paul Martens şi Yannick Martinez.

În ultimul sfert de secol, Vuelta a mai ajuns doar de trei ori în A Coruña în 1989, învingător a fost belgianul Marnix Lameire; patru ani mai târziu, Alex Zülle a câştigat un contratimp individual în lungime de zece kilometri; în fine, în 1995, cel care s-a impus a fost germanul Marcel Wüst.

Contador le-a dat şah mat adversarilor

Traseul acestei ediţii a Turului Spaniei a fost de la început prost desenat de organizatori, care au sperat să dea lovitura cu numeroasele finişuri în căţărare, fără să le pese de cum se ajunge acolo, cursa suferind de multe ori la capitolul spectacol şi fiind în nenumărate rânduri sufocată din această cauză. Practic, “artificiile” au apărut mereu târziu, aşa stând lucrurile şi cu etapa-regină, care s-a animat cu doar patru kilometri înainte de sosire, atunci când Chris Froome, aflat la un nivel evident mai bun decât în zilele precedente, a atacat din grupul favoriţilor, o mişcare anunţată de trena dusă de Sky încă de la startul căţărării.

Inteligent, dar în acelaşi timp şi cinic, Alberto Contador a stat în permanenţă în roata câştigătorului Turului Franţei 2013 – care a continuat să îi distanţeze pe ceilalţi oameni de general – şi a accelerat la intrarea în ultimii 800 de metri, plecând pentru o victorie de etapă în căutarea căreia se afla de doi ani. Fără nicio emoţie, Contador s-a impus pe Lagos de Somiedo, la finalul unei zile în care a produs 6,41 W/kg pe ultima ascensiune, nişte cifre impresionante, similare cu cele din Vuelta 2012, atunci când a obţinut trofeul pentru a doua oară în carieră, în faţa aceloraşi oponenţi.

Fără doar şi poate, ciclistul echipei Tinkoff-Saxo controlează cursa de pe teren propriu, iar oponenţii săi au înţeles asta, ceea ce înseamnă că lupta pentru tricoul roşu e ca şi terminată, doar o eventuală zi foarte slabă a ibericului putând să relanseze Turul Spaniei. Astfel, capul de afiş pentru ultimele zile va fi reprezentat de lupta pentru locul secund, ce îi va avea ca protagonişti pe Alejandro Valverde şi Chris Froome. Chiar dacă rutierul lui Movistar, care are un mic avans în faţa britanicului, va mai aduna secunde de bonificaţie în următoarele etape, Froome este favorit să încheie înaintea sa, cu condiţia să repete pe Puerto de Ancares, sâmbătă, evoluţia avută la Lagos de Somiedo.

Vuelta 2014 – etapa a XVl-a

Vuelta 2014 Lagos de Somiedo

Runda de luni, care va deschide săptămâna finală a Turului Spaniei, propune şi cel mai apetisant traseu de la actuala ediţie. Şi aceasta, deoarece vor fi trecute cinci căţărări repertoriate, dintre care patru de categoria întâi. Tocmai de aceea, înainte de a-i scoate la suprafaţă pe oamenii de clasament general, etapa îi va aduce în prim-plan pe cicliştii interesaţi de clasamentul tricoului alb cu buline albastre, aceştia urmând să lupte pentru zecile de puncte (45) puse în joc luni.

Etapa va fi scurtă – doar 160,5 kilometri – însă extrem de intensă, datorită ascensiunilor de pe traseu, care vor contabiliza mai mult de 4500 de metri diferenţă pozitivă de nivel. Alto de la Colladona (7,4 kilometri, pantă medie 6,7%), Alto del Cordal (7,6 kilometri, pantă medie 5,5%), Alto de la Cobertoria (10 kilometri, pantă medie 8,8%) şi Puerto de San Lorenzo (10,1 kilometri, pantă medie 8,5%) vor fi primele patru obstacole ale zilei, din cauza cărora plutonul se va fragmenta serios până la startul lui Lagos de Somiedo, căţărare ce se întoarce în Vuelta după trei ani de la precedenta sosire găzduită, atunci când Rein Taaramäe a fost învingător.

Cățărarea finală are 16,5 kilometri lungime, pantă medie 6,2% și pantă maximă 15%, iar cicliștii o vor urca în două trepte. Ultimii patru kilometru vor putea duce din nou la crearea unor diferențe mari, deoarece pantele ajung acolo și la 14%, fiind perfecte pentru rutierii cu un kick suplimentar, care vor încerca să își distanţeze adversarii, dacă nu au reușit asta deja până la acel punct. Lupta pentru primul loc se anunță extrem de pasionantă, mai ales dacă în prim-plan se vor afla favoriții, care în ultimele două zile au ratat victoria, după ce și-au făcut greşit calculele.

Scenariul ideal pentru Joaquim Rodriguez și Alejandro Valverde ar fi ca echipele lor, Katusha și Movistar, să colaboreze pentru a-i prinde pe cicliștii aflați în față și pentru a-l izola pe Alberto Contador de colegi. Dacă vor face asta, iar picioarele lor vor răspunde din nou bine, atunci vor avea șanse mari de a-l desprinde pe liderul ierarhiei generale, în condițiile în care pantele de pe final nu îi surâd acestuia. Tocmai de aceea, principali candidați la obținerea unui succes pe Lagos de Somiedo se anunţă Valverde şi “Purito”, cu un plus pentru rutierul lui Movistar, datorită vicleniei de care dă mereu dovadă.

În schimb, Alberto Contador trebuie să ruleze mai defensiv şi să nu piardă roata compatrioţilor săi. În zilele anterioare, purtătorul tricoului roşu a încercat să scape de ei, pentru a-i împiedica să ia secunde de bonificaţie, dar a ajuns să piardă timp pe şosea. Dacă va fi strunit de directorul sportiv al lui Tinkoff-Saxo, Contador nu va mai ieşi la atac, conştient că mai bine cedează doar câteva secunde de bonificaţie, în loc să fie din nou desprins. Evident, dacă va fi alături de Valverde şi Rodriguez în ultimul kilometru, spaniolul în vârstă de 31 de ani va ataca, încercând să le ia faţa acestora și să fie el cel care va intra în posesia bonificaţiilor.

Alți cicliști de urmărit vor mai fi Chris Froome (măcar pentru a vedea dacă britanicul și-a reglat forma, sau dacă va continua evoluțiile oscilante), Fabio Aru, care va încerca să își consolideze locul al cincilea, și Daniel Martin, irlandezul aflându-se pe o pantă ascendentă, ce îi permite să spere că poate recupera cele aproape două minute ce îl despart de Rigoberto Uran.

Concluzii după a doua săptămână din Vuelta

Este a 69-a ediţie a Turului Spaniei, dar seamănă teribil cu cea din urmă cu doi ani, atunci când tot Alberto Contador, Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez au luptat pentru victorie, în timp ce Chris Froome, deşi aflat pe lista favoriţilor, a clacat etapă după etapă, şi a ieşit apoi din calculele pentru tricoul roşu. La fel ca atunci, Contador nu este în cea mai bună formă, însă diferenţa este că adversarii săi par mult mai capabili să îi pună probleme. Dacă vor avea şi strategia potrivită, s-ar putea ca deznodământul de acum să fie diferit faţă de cel din 2012.

Alberto Contador nu ştie să se apere, are spiritul ofensiv în sânge, dar asta l-a costat în ultimele două etape cu finiş la altitudine (La Camperona şi Lagos de Covadonga), când a fost de fiecare dată distanţat şi a pierdut câteva secunde. Un foarte bun tactician, ciclistul lui Tinkoff-Saxo a încercat să îşi asigure o viaţă mai liniştită în ultima parte a cursei, însă a greşit şi tot ce a făcut a fost să îi aducă pe adversarii săi înapoi în joc, iar aceştia au profitat, datorită abordării mai defensive. Tocmai de aceea, cu şapte zile înainte de finalul cursei, presiunea este uriaşă pe Contador, el fiind şi rutierul care are cel mai mult de pierdut. Ca să evite asta, ibericul va trebui să arate că are nu doar picioare puternice, ci şi o minte limpede.

Dacă s-ar lansa o nouă serie de jucării yo-yo, atunci acestea ar trebui să poarte chipul lui Chris Froome. Britanicul în vârstă de 29 de ani a fost în mai multe rânduri foarte aproape să fie eliminat din lupta pentru tricoul roşu, însă resursele sale nebănuite şi ezitarea adversarilor l-au păstrat, aproape nesperat, în joc. Cum ocaziile nenumărate de a scăpa de el nu au fost fructificate, ceilalţi oameni de general vor avea ce să îşi reproşeze, în cazul în care ciclistul lui Sky va reveni în ultimele etape ale Turului Spaniei. Până una-alta, forma sa rămâne în continuare o necunoscută, şi exact asta le dă bătăi de cap ibericilor, care par să nu ştie cum să îl citească pe fostul câştigător al Turului Franţei.

Nu doar generalul se joacă în săptămâna finală, ci şi celelalte clasamente auxiliare. Tricoul verde este purtat de John Degenkolb, cel mai bun sprinter din cursă, însă germanului nu îi va fi foarte uşor să îşi apere locul, deoarece Alejandro Valverde se află la doar 24 de puncte în urma sa, iar spaniolul în vârstă de 34 de ani este avantajat de traseu, dar şi de constanţa arătată. Tot Valverde ocupă prima poziţie şi în ierarhia tricoului alb cu buline albastre, fără să tragă pentru aceasta. Totuşi, cum ciclistul lui Movistar nu este interesat nici de această tunică, şansele celorlalţi rutieri – Luis Leon Sanchez, Przemyslav Niemiec, Lluis Mas Bonet şi Winner Anacona – de a da lovitura sunt mari.

Zece dintre cele 22 de echipe aflate în cursă au obţinut cel puţin un succes până acum: Astana, BMC, Cannondale, FDJ, Garmin-Sharp, Giant-Shimano, Lampre-Merida, Movistar, Omega Pharma-Quick Step şi Orica-GreenEdge. Asta înseamnă că ultimele şase etape vor aduce multe atacuri din partea celorlalte formaţii, majoritatea bazându-se pe o prezenţă în evadare pentru a bifa victoria atît de dorită, ce le poate salva participarea în Vuelta. Nu doar 12 echipe au rămas datoare, ci şi mulţi rutieri, însă rămâne de văzut dacă aceştia vor avea ocazia să se facă remarcaţi.

Post Navigation