Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “septembrie, 2014”

Lista de start pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada – cursa de şosea

Africa de Sud: Daryl Impey, Jacques Reinardt Van Rensburg, Reinardt Janse Van Rensburg.

Algeria: Azzedine Lagab.

Argentina: Lucas Gaday Orozco, Maximiliano Richeze, Eduardo Sepulveda.

Australia: Simon Clarke, Rohan Dennis, Cadel Evans, Simon Gerrans, Adam Hansen, Heinrich Haussler, Mathew Hayman, Michael Matthews, Rory Sutherland.

Austria: Matthias Brändle, Bernhard Eisel, Marco Haller, Patrick Konrad, Georg Preidler, Riccardo Zoidl.

Belarus: Yauheni Hutarovich, Vasil Kiryienka, Kanstantsin Siutsou.

Belgia: Jan Bakelants, Tom Boonen, Philippe Gilbert, Ben Hermans, Greg Van Avermaet, Jelle Vanendert, Sep Vanmarcke, Johan Vansummeren, Tim Wellens.

Brazilia: Rafael Andriato, Cristian Egidio, Murilo Fischer.

Canada: Ryan Anderson, Christian Meier, Michael Woods.

Cehia: Jan Barta, Zdenek Stybar, Petr Vakoč.

Columbia: Janier Acevedo, Winner Anacona, Julian Arredondo, Carlos Betancur, Esteban Chaves, Sebastian Henao, Carlos Quintero, Miguel Angel Rubiano, Rigoberto Uran.

Costa Rica: Andrey Amador, Juan Carlos Villegas.

Croaţia: Kristijan Durasek, Emanuel Kiserlovski, Matija Kvasina.

Danemarca: Matti Breschel, Christopher Juul-Jensen, Michael Mørkøv, Chris Anker Sørensen, Nicki Sørensen, Michael Valgren.

Ecuador: Segundo Navarrete.

Elveţia: Michael Albasini, Fabian Cancellara, Danilo Wyss.

Eritreea: Natnael Berhane, Mekseb Debesay.

Estonia: Alo Jain, Gert Jõeäär, Rein Taaramäe.

Franţa: Romain Bardet, Warren Barguil, Nacer Bouhanni, Sylvain Chavanel, Tony Gallopin, Cyril Gautier, Jean-Christophe Peraud, Kevin Reza, Geoffrey Soupe.

Germania: John Degenkolb, Johannes Fröhlinger, Simon Geschke, André Greipel, Christian Knees, Paul Martens, Tony Martin, Dominik Nerz, Paul Voss.

Grecia: Georgios Bouglas.

Irlanda: Philip Deignan, Daniel Martin, Nicholas Roche.

Italia: Fabio Aru, Daniele Bennati, Damiano Caruso, Giampaolo Caruso, Sonny Colbrelli, Alessandro De Marchi, Vincenzo Nibali, Manuel Quinziato, Giavanni Visconti.

Japonia: Yukiya Arashiro, Yukihiro Doi, Miyataka Shimizu.

Kazahstan: Alexandr Dyachenko, Daniil Fominykh, Andrey Zeits.

Letonia: Aleksejs Saramotins, Toms Skujins, Gatis Smukulis.

Lituania: Ignatas Konovalovas, Ramunas Navardauskas, Zydrunas Savickas.

Luxemburg: Ben Gastauer.

Marea Britanie: Stephen Cummings, Chris Froome, Peter Kennaugh, David Millar, Luke Rowe, Ben Swift, Geraint Thomas, Adam Yates, Simon Yates.

Maroc: Essaid Abbelouache, Tarik Chaoufi, Mohamed Er Rafai, Mouhcine Lahsaini, Abdelati Saadoune.

Norvegia: Edvald Boasson Hagen, Alexander Kristoff, Lars Petter Nordhaug.

Noua Zeelandă: Jack Bauer, George Bennett, Greg Henderson.

Olanda: Stef Clement, Tom Dumoulin, Wilco Kelderman, Steven Kruijswijk, Bauke Mollema, Wout Poels, Tom-Jelte Slagter, Dylan Van Baarle, Pieter Weening.

Polonia: Maciej Bodnar, Michal Golas, Bartosz Huzarski, Michal Kwiatkowski, Przemylslav Niemiec, Maciej Paterski, Michal Podlaski, Pawel Poljanski, Lukasz Wisniowski.

Portugalia: Andre Cardoso, Rui Costa, Tiago Machado, Jose Mendes, Nelson Oliveira, Sergio Paulinho.

România: Oleg Berdoş, Andrei Nechita, Serghei Tvetcov.

Rwanda: Jean Bosco Nsengimana, Valens Ndayisenga, Bonaventure Uwezeyimana.

Rusia: Sergey Chernetskiy, Alexandr Kolobnev, Roman Maikin, Andrei Solomennikov, Yuri Trofimov, Ilnur Zakarin.

Slovacia: Peter Sagan, Martin Velits, Peter Velits.

Slovenia: Grega Bole, Kristjan Fajt, Jure Kocjan, Kristjan Koren, Luka Mezgec, Jan Polanc.

Spania: Jonathan Castroviejo, Imano Erviti, Jesus Herrada, Ion Izagirre, Daniel Moreno, Daniel Navarro, Joaquim Rodriguez, Luis Leon Sanchez, Alejandro Valverde.

S.U.A.: Brent Bookwalter, Alex Howes, Eric Marcotte, Kiel Reijnen, Andrew Talansky, Tejay van Garderen.

Suedia: Tobias Ludvigsson.

Ucraina: Andriy Grivko, Andriy Khripta, Mykhaylo Kononenko, Dmytro Krivtsov, Sergiy Lagkuti, Oleksandr Polivoda.

Venezuela: Carlos Galviz, Yonathan Monsalve, Carlos Ochoa, Xavier Quevedo.

Rutierul săptămânii

La 43 de ani şi o zi, Jens Voigt şi-a încheiat socotelile cu ciclismul în stil mare, părăsind sportul după ce a doborât recordul orei. Atunci când şi-a anunţat intenţia de a încerca să fixeze un nou reper, germanul a fost privit cu scepticism, iar toată această acţiune a fost catalogată ca fiind o campanie de PR a lui Trek. Nici măcar atunci când s-a aflat că Voigt a făcut câteva teste în primăvară, dublate de aproape trei săptămâni de antrenament în luna septembrie, acestuia nu i s-au acordat prea multe şanse de a deveni primul rutier care doboară recordul orei, de când Uniunea Ciclistă Internaţională a unificat precedentele rezultate şi a stabilit un regulament mult mai permisiv decât cel din trecut.

Cu toate acestea, şi în ciuda unor mici probleme întâmpinate la 20-25 de minute de la start, Jens Voigt şi-a dovedit încă o dată tăria mentală şi psihică şi a scris istorie pe velodromul din Grenchen, la capătul unei evoluţii mult peste aşteptări, care l-a transformat în noul recordman al orei, în ultima cursă din carieră. 51,110 km a fost rezultatul rutierului german, acesta sărbătorindu-şi retragerea din activitate în faţa familiei, colegilor şi a peste 1600 de fani, veniţi să celebreze una dintre performanţele de referinţă ale anului 2014 în ciclism.

Pe lângă faptul că a avut parte de o retragere minunată, una de care foarte puţini rutieri se bucură, Voigt a şi revitalizat recordul orei, o probă ce era moartă de mai bine de un deceniu, deoarece dispăruse din aria de interes a marilor rutieri din pluton. Odată cu rezultatul de săptămâna trecută, germanul s-a asigurat că va avea un loc solid în istoria sportului, dar le-a şi aruncat mănuşa specialiştilor din pluton: Fabian Cancellara, Tony Martin, Taylor Phinney şi Bradley Wiggins. Rămâne de văzut cine o va ridica primul anul viitor.

Pe scurt

Alberto Contador a anunţat că va concura în Turul Italiei 2015, urmând să revină în Il Giro după patru ani de la precedenta participare. Spaniolul a mai mers acolo în 2008 şi 2011, câştigând tricoul roz de fiecare dată, însă al doilea succes i-a fost şters din palmares, când a fost suspendat de TAS. După Corsa Rosa, ciclistul lui Tinkoff-Saxo va concura şi în Turul Franţei, obiectivul său fiind să devină primul ciclist din ultimii 16 ani care face “dubla”. La start şi-a anunţat prezenţa şi Vincenzo Nibali, învingătorul din 2013, acesta anunţându-se a fi principalul adversar al lui Contador la trofeu. Ediţia de anul viitor a Turului Italiei va începe cu un contratimp pe echipe, la San Remo, iar ceva mai târziu, pe finalul celei de-a doua săptămâni, va duce plutonul pe Madonna di Campiglio, unde Marco Pantani a câştigat, în 1999.

Javier Guillen, directorul Turului Spaniei, a afirmat că a primit oferte din partea unor ţări aflate în Africa şi America de Sud pentru găzduirea startului cursei în viitorul apropiat, însă a fost nevoit să le refuze, din cauza problemelor logistice pe care le-ar fi presupus un astfel de eveniment. Totodată, Guillen a confirmat că ediţia din 2015 se va termina la Madrid, dar şi că se lucrează la un proiect a cărui finalitate este desfăşurarea a patru etape în Insulele Canare, una dintre aceste runde urmând să se termine pe Teide, acolo unde foarte multe echipe de World Tour îşi desfăşoară cantonamentele la altitudine.

Sean Yates este foarte aproape să revină la o echipă din primul eşalon (Tinkoff-Saxo), după un sezon petrecut ca director sportiv al grupării Continentale NTFO. În vârstă de 54 de ani, britanicul a condus-o pe Sky între 2010 şi 2012, fiind director sportiv la succesul istoric obţinut de Bradley Wiggins în Turul Franţei. Ulterior, acesta a fost obligat să părăsească formaţia din ţara natală, la acea vreme speculându-se că decizia luată de David Brailsford, managerul lui Sky, a venit pe fondul problemelor cu dopajul avute de Yates în perioada petrecută ca rutier.

Campionatele Mondiale de la Ponferrada încep peste scurt timp, iar pe Cafe Roubaix vor putea fi găsite liste de start, avancronici şi analize ale curselor masculine de contratimp şi de şosea. De asemenea, tot săptămâna viitoare, va fi publicat un interviu cu unul dintre cei mai talentaţi tineri rutieri ai momentului, Ruben Zepuntke, germanul aflat foarte aproape de semnarea unui contract ca profesionist.

Jens Voigt – new Hour Record: 51,110 km/h

Jens Voigt Hour Record

– 43-year-old

– 55×14 gearing

– 412 Watts

– 102 rpm

– 204 laps total

– Target goal: 17,7 seconds per lap

– 14 laps were over that time

– 5 laps were under 17 seconds

Reform of Professional Cycling

Reform of Professional Cycling

Ierarhiile World Tour după Marele Premiu de la Montreal

Clasamentul individual:

1 – Alberto Contador – 620 de puncte

2 – Alejandro Valverde – 606 puncte

3 – Simon Gerrans – 478 de puncte

4 – Vincenzo Nibali – 392 de puncte

5 – Nairo Quintana – 346 de puncte

6 – Rui Costa – 328 de puncte

7 – Chris Froome – 326 de puncte

8 – Alexander Kristoff – 321 de puncte

9 – Jean-Christophe Peraud – 300 de puncte

10 – Fabian Cancellara – 286 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Movistar – 1250 de puncte

2 – Tinkoff-Saxo – 1066 de puncte

3 – AG2R – 919 puncte

4 – Katusha – 918 puncte

5 – Omega Pharma-Quick Step – 866 de puncte

6 – BMC – 824 de puncte

7 – Astana – 813 puncte

8 – Belkin – 795 de puncte

9 – Giant-Shimano – 765 de puncte

10 – Sky – 760 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 1716 puncte

2 – Italia – 1060 de puncte

3 – Franţa – 987 de puncte

4 – Olanda – 957 de puncte

5 – Australia – 869 de puncte

6 – Belgia – 808 puncte

7 – Marea Britanie – 721 de puncte

8 – Columbia – 709 puncte

9 – Germania – 640 de puncte

10 – Polonia – 565 de puncte

Statistici după Turul Spaniei 2014

– Alberto Contador a câştigat pentru a treia oară cursa, egalând recordul deţinut de Toni Rominger şi Roberto Heras

– Totodată, Contador a devenit cel mai vârstnic rutier spaniol care s-a impus în Vuelta (31 de ani şi 282 de zile)

– Este succesul cu numărul 32 pentru ţara-gazdă, care conduce autoritar ierarhia pe naţiuni

– Pentru Alberto Contador, acesta a fost al şaselea triumf al carierei într-un Mare Tur; doar cinci ciclişti au mai multe: Eddy Merckx, Bernard Hinault, Jacques Anquetil, Fausto Coppi şi Miguel Indurain

– Opt naţiuni au dat cel puţin un învingător de etapă: Australia, Canada, Columbia, Franţa, Germania, Italia, Polonia, Spania

– 13 dintre cele 22 de echipe au obţinut o victorie: Astana, BMC, Cannondale, Cofidis, FDJ, Garmin-Sharp, Giant-Shimano, Lampre-Merida, Lotto-Belisol, Movistar, Omega Pharma-Quick Step, Orica-GreenEdge şi Tinkoff-Saxo

– Caja Rural, Cofidis, Garmin-Sharp, Katusha şi MTN-Qhubeka sunt formaţiile care au terminat cursa în efectiv complet

– Dintre cei 198 de ciclişti aflaţi la start, 159 au ajuns la finalul de la Santiago de Compostela

– Pentru australianul Adam Hansen, acesta a fost al zecelea Mare Tur consecutiv pe care l-a încheiat

– Alejandro Valverde a devenit primul ciclist cu şase podiumuri la general

– John Degenkolb este al şaselea german triumfător în ierarhia pe puncte

– Luis Leon Sanchez i-a adus Spaniei al 48-lea succes în clasamentul căţărătorilor

– Przemyslav Niemiec a devenit primul polonez din istorie triumfător într-o etapă

– La 20 de ani şi 249 de zile, Merhawi Kudus e cel mai tânăr rutier care a încheiat un Mare Tur, de la Matthias Brändle, în 2010

– Câştigător la Santiago de Compostela, Adriano Malori e primul italian din ultimii 30 de ani care s-a impus într-un contratimp din Vuelta

– Viteza medie a cursei – 39,7 km/h – este cea mai mare din ultimii şapte ani

– Aşa cum s-a întâmplat şi la precedentele 68 de ediţii, cel puţin un spaniol a terminat între primii zece

Concluzii după Turul Spaniei 2014

Alberto Contador a fost cel mai bun rutier din cursă, arătând asta atât pe munte, cât şi la contratimp, triumful său fiind unul total. Fără o echipă foarte puternică, a cărei misiune a fost să îl protejeze până pe finalul rundelor, ibericul a impresionat de fiecare dată prin forma şi siguranţa afişate, care i-au adus două victorii de etapă şi al treilea succes în Vuelta, din tot atâtea participări. Având în vedere că a revenit la nivelul avut înainte de suspendare, Contador (care va împlini 32 de ani în decembrie) mai are suficient timp la dispoziţie pentru a deveni primul rutier ce se impune de patru ori în Turul Spaniei.

La fel ca Robert Millar, compatriotul său, Chris Froome a ajuns la două podiumuri în Vuelta, o cursă în care britanicul a participat nu atât pentru a obţine tricoul roşu, cât pentru a acumula kilometri importanţi în vederea sezonului următor, când va ţinti din nou Turul Franţei. Chiar dacă a fost învins, ciclistul lui Sky a făcut-o cu capul sus, deoarece a fost singurul care i-a pus ceva probleme lui Alberto Contador, lucru recunoscut şi de purtătorul tricoului roşu. Totuşi, cum nu l-a mai învins pe rivalul său de ceva vreme, rămâne de văzut ce impact va avea asta asupra încrederii lui Froome, mai ales că cei doi nu se vor mai întâlni câteva luni bune în cursele pe etape.

Deşi în ultima săptămână a coborât de pe doi pe trei, Alejandro Valverde poate fi mulţumit cu rezultatul său, având în vedere că s-a prezentat aici după un Tur al Franţei obositor. Rutierul lui Movistar şi-a urmat binecunoscuta strategie, nu s-a expus atacând, a urmat roţi şi a devenit recordmanul podiumurilor în Vuelta. În schimb, compatriotul său, Joaquim Rodriguez, are de ce să fie supărat, deoarece Turul Spaniei a reprezentat o nouă cursă în care şi-a ratat obiectivele fixate (clasare pe podium+victorie de etapă). Pentru “Purito”, singura oportunitate de a-şi salva sezonul este Turul Lombardiei, la începutul lunii octombrie.

Puţini se aşteptau ca tricoul verde să intre în posesia unui sprinter, dar exact asta s-a întâmplat, deoarece John Degenkolb a avut trei săptămâni excelente, de-a lungul cărora a obţinut patru succese şi alte două podiumuri. În plus, ciclistul echipei Giant-Shimano a tras şi pentru lua puncte la sprinturile intermediare, iar toată această muncă a fost răsplătită cu primul loc în clasamentul respectiv, care a mai fost câştigat, în trecut, de alţi cinci rutieri germani. Felul cum s-a descurcat pe căţărările de categoria a doua, peste care a trecut fără prea mari probleme, sprintând apoi pentru victorie, îl transformă pe Degenkolb într-un om de urmărit la Campionatele Mondiale.

Nu doar John Degenkolb şi-a depus candidatura la tricoul curcubeu prin evoluţia avută. În afară de el, Fabian Cancellara şi Michael Matthews au impresionant prin rezultatele avute şi forma arătată, cu un plus pentru elveţianul în vârstă de 33 de ani, care se pare că i-ar fi pus pe gânduri pe mulţi dintre viitorii adversari de la Ponferrada. De asemenea, şi Tony Martin, câştigătorul primului contratimp individual, a confirmat că nu ar trebui să aibă probleme peste ceva mai mult de o săptămână, când va încerca să câştige pentru a patra oară titlul mondial în cursa contracronometru.

Dintre echipele Pro Continentale invitate la start, doar două pot spune că au ieşit cu adevărat pe plus: Cofidis şi Caja Rural. Gruparea franceză, o prezenţă constantă de câţiva ani, trebuie să îi mulţumească lui Daniel Navarro pentru că i-a salvat Vuelta, în condiţiile în care spaniolul i-a adus un succes şi o clasare între primii zece. În ceea ce o priveşte pe Caja Rural, aceasta nu doar că a animat aproape fiecare etapă prin prezenţa cicliştilor săi în evadare, dar a şi câştigat tricoul alb cu buline albastre, al celui mai bun căţărător, datorită unui Luis Leon Sanchez care şi-a relansat cariera la gruparea din ţara natală.

Per total, a 69-a ediţie nu a fost cea mai reuşită din ultima vreme, chiar dacă audienţele televiziunii spaniole sugerează altceva. Lupta pentru tricoul roşu nu a mai fost la fel de intensă ca în urmă cu doi sau trei ani, iar traseul, deşi a avut multe finişuri în căţărare, a dezamăgit în multe rânduri. Pe lângă faptul că au lipsit etapele de munte mediu, atât de spectaculoase în il Giro şi Le Tour, totul s-a jucat pe ultima căţărare a zilei, deoarece traseul, ce a luat de multe ori forma unei lungi procesiuni, i-a inhibat pe cicliştii ofensivi.

Rutierul săptămânii

De fapt, titlul este greşit, “Rutierul anului” fiind mult mai potrivit, în condiţiile în care Alberto Contador, cel ce primeşte această distincţie, a avut un sezon fabulos: din februarie şi până acum, spaniolul a terminat pe podium toate cursele pe etape încheiate, a obţinut un total de nouă victorii şi a câştigat trei competiţii prestigioase: Tirreno-Adriatico, Turul Ţării Bascilor şi Turul Spaniei, ultimul succes venind la exact două luni de la abandonul din Turul Franţei, cauzat de o accidentare la tibie.

Unul dintre cei mai mari ciclişti ai tuturor timpurilor, Contador şi-a păstrat imaculată istoria participărilor în Vuelta, pe care a câştigat-o de fiecare dată când a luat startul (2008, 2012, 2014). Triumful său, venit la doi ani de la precedentul într-un Mare Tur, a confirmat că ibericul are aceeaşi foame uriaşă de victorii ca în tinereţe, dar şi că acesta nu trebuie nesocotit niciodată, indiferent de forma afişată sau de problemele de sănătate întâmpinate înainte de a aborda un obiectiv major al stagiunii.

Cu un total de 18 triumfuri în cursele pe etape, dintre care o treime în Marile Tururi, Alberto Contador poate fi numit, fără probleme, o legendă a sportului. Singurul gol important din palmaresul său impresionant apare în dreptul victoriilor din Monumente, însă acest lucru s-ar putea schimba pe cinci octombrie, când, potrivit unor informaţii momentan neconfirmate, rutierul lui Tinkoff-Saxo se va afla în Italia, ţară în care iubeşte atât de mult să concureze, pentru a lua startul în cea de-a 108-a ediţie a Turului Lombardiei.

Vuelta 2014 – etapa a XXl-a

Vuelta 2014 Santiago de Compostela

Rutierii îşi vor lua adio de la Turul Spaniei printr-un contratimp individual ce se va desfăşura pe străzile din Santiago de Compostela. La prima vedere, profilul pare perfect plat, însă nu este chiar aşa, deoarece drumul urcă în prima jumătate, atunci când traseul e şi foarte tehnic, cu multe viraje şi sensuri giratorii. Asta îi va împiedica pe ciclişti să îşi găsească un ritm, aceştia fiind nevoiţi să aştepte a doua jumătate a etapei pentru a merge la viteză maximă. Cum este şi un contratimp scurt – doar 9,7 kilometri – impactul pe care îl va avea asupra clasamentului general nu va fi important.

Sâmbătă, Adriano Malori a mers lejer şi şi-a economisit forţele, conştient că etapa finală a Vueltei îi oferă o oportunitate foarte mare de a obţine primul succes al carierei într-un Mare Tur. În primăvară, italianul în vârstă de 26 de ani a câştigat un contratimp individual relativ similar, dar mai puţin tehnic, în Tirreno-Adriatico, iar acum, datorită acelei victorii, dar şi progreselor înregistrate alături de Movistar, va porni ca principal favorit la Santiago de Compostela.

Trek Factory Racing va da şi ea doi pretendenţi la locul întâi, pe Kristof Vandewalle şi Jesse Sergent, ambii autori ai unor rezultate importante în această vară. Un alt ciclist de luat în seamă va fi Chris Froome, ocupantul locului secund la general, care se va afla înaintea ultimei şanse de a bifa o victorie în Turul Spaniei, după ce până acum a colecţionat patru podiumuri. În fine, alţi rutieri de urmărit mai sunt Rohan Dennis şi Alexey Lutsenko, kazahul fiind câştigătorul contratimpului din Turul Danemarcei 2014.

La Santiago de Compostela se va ajunge pentru doar a patra oară în ultimii 32 de ani. Dacă în 1985 şi 2007 aici s-au terminat etape în linie, câştigate de Gianbattista Baronchelli, respectiv Oscar Freire, la ediţia din urmă cu 32 de ani a avut loc tot un scurt contratimp individual, în lungime de 6,7 kilometri; învingător atunci a fost francezul Marc Gomez.

Post Navigation