Marele Premiu de la Quebec 2014
Cursa din Canada, ajunsă la cea de-a cincea ediţie, propune acelaşi traseu ca până acum, cu un tur de circuit în lungime de 18,1 kilometri, ce va fi parcurs de 11 ori. Ce este extrem de interesant e că toate dificultăţile sunt plasate în ultima parte a traseului, ceea ce asigură mereu un spectacol ridicat, nu doar pentru că toate atacurile sunt concentrate acolo, dar şi deoarece rutierii nu au timp să se odihnească, dealurile urmând să se succeadă la foc automat.
Côte de la Montagne (375 de metri, pantă medie 10%) este prima ascensiune, iar acolo, de obicei, atacă fie cei care doresc să rişte, fie “locotenenţii” unora dintre favoriţi, misiunea acestora fiind să pună echipele adverse la treabă. După o scurtă porţiune de fals plat, îşi va face apariţia Côte de la Potasse (420 de metri, pantă medie 9%), ale cărei dificultăţi vor duce la o nouă selecţie în pluton, grupul urmând să mai aibă cel mult 50 de oameni la acel moment.
Montée de la Fabrique (190 de metri, pantă medie 7%) va duce la noi atacuri, mai ales că aceasta nici nu se va termina bine, că pe traseu va şi apărea Montée du Fort (1000 de metri, pantă medie 4%). Căţărarea finală e şi cea mai moale, avantajându-i pe cicliştii care au un sprint bun, cu condiţia ca un rutier să nu fie desprins şi deja beneficiar al unui avans decisiv până la acel punct.
Favoriţii
Clasat pe podium la precedentele două ediţii, Greg Van Avermaet va fi unul dintre principalii candidaţi la victorie. Nu doar că belgianul traversează o perioadă foarte bună, dar are şi un mental puternic, după ultimele rezultate obţinute. În plus, Van Avermaet se bucură şi de o echipă extrem de solidă, în componenţa lui BMC mai fiind Ben Hermans şi Michael Schär, doi ciclişti ce pot duce un ritm foarte ridicat, dar care şi pot ataca, pregătindu-i terenul liderului lor.
Tot cu o distribuţie de excepţie vine şi Omega Pharma-Quick Step, care are mai multe cărţi de jucat. Clasat pe 16 la Hamburg şi pe cinci la Plouay, Julian Alaphilippe are o superbă pe acest final de sezon, iar traseul de la Quebec i se potriveşte de minune, tânărul francez fiind capabil nu doar să termine pe podium, ci şi să câştige. Dacă el nu va prinde o zi bună sau dacă acţiunile sale vor fi anihilate, în scenă vor intra Jan Bakelants sau Gianni Meersman, cu menţiunea că dealurile din Canada se pot dovedi dificile pentru acesta din urmă, belgianul în vârstă de 28 de ani având nevoie de un finiş la pluton, ca să îşi pună în valoare sprintul.
Cu gânduri mari la start se prezintă şi Simon Gerrans, învingătorul din Liège–Bastogne–Liège. Australianul se pregăteşte pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada, iar nivelul bun la care se află îi permite să spere că va deveni primul ciclist cu două victorii la Quebec. Gerrans se bazează aici pe Michael Albasini, Simon Yates şi Daryl Impey, recent câştigător al Turului Albertei, pentru a anihila atacurile date până în ultimul tur, acolo unde este aşteptat să apară în prim-plan. Pe de altă parte, rutierul echipei Orica-GreenEdge îşi permite şi să ajungă la final cu un grup redus, deoarece este posesorul unui sprint foarte bun, ce îl poate ajuta să facă diferenţa.
O altă formaţie ce are mai multe variante la victorie este Lotto-Belisol. Pe hârtie, gruparea belgiană îl are ca lider pe Jelle Vanendert, însă cu şanse mai bune par să pornească Tony Gallopin şi Tim Wellens. Ambii au avut o vară superbă, iar traseul din Canada parcă e desenat special pentru calităţile lor, cei doi fiind buni pe scurtele căţărări de acolo, dar şi capabili să reziste în faţa unui pluton dezlănţuit. Astfel, Lotto-Belisol poată să iasă la atac şi să le oblige pe celelalte echipe să ducă trena, conştientă că dacă prima acţiune va fi anihilată, va avea un plan de rezervă.
Marele Premiu de la Quebec va fi una dintre ultimele curse pentru Rui Costa în tricoul de campion mondial, iar portughezul va fi extrem de motivat să obţină măcar un podium. Un ciclist foarte viclean, care îşi calculează cu atenţie paşii şi nu face risipă de efort, liderul lui Lampre-Merida este recomandat şi de locul al treilea din 2012, când a sosit la patru secunde de învingător. Totuşi, trebuie spus că planează un semn de întrebare asupra formei sale, în condiţiile în care a concurat într-o singură cursă, Marele Premiu de la Plouay, de când s-a retras din Turul Franţei.
Alţi rutieri de urmărit sunt Simon Geschke, Geraint Thomas, Edvald Boasson Hagen, Arthur Vichot, Tom-Jelte Slagter, Ramunas Navardauskas, Bauke Mollema, Alexander Kristoff, Matti Breschel, Davide Villella şi Moreno Moser.
Date statistice:
– Thomas Voeckler, Philippe Gilbert, Simon Gerrans şi Robert Gesink au câştigat cele patru ediţii desfăşurate până acum
– Niciun rutier de pe continentul nord-american nu s-a clasat pe podium
– Francezul Thomas Voeckler este singurul ciclist care s-a impus în solitar
– Ediţia inaugurală a fost şi cea mai scurtă, doar 189 de kilometri
– Din 2011, de când traseul a fost schimbat, cea mai ridicată medie orară a fost înregistrată în 2012 – 40,99 km/h
– Până acum, niciun campion mondial sau câştigător de Mare Tur nu a câştigat la Quebec
– Cel mai titrat rutier din scurta istorie a cursei este Robert Gesink, care a obţinut o victorie şi alte două podiumuri
– Ryder Hesjedal e autorul celui mai bun rezultat al gazdelor, locul patru, în 2010
– Singurul fost câştigător prezent la startul ediţiei din acest an este Simon Gerrans
Cafe Roubaix 