Cafe Roubaix

Cavendish 100

Etapa a Xll-a din Turul Italiei s-a încheiat aşa cum era de aşteptat, cu victoria marelui favorit la sprint, Mark Cavendish, însă după un scenariu mai antrenant decât au crezut mulţi la startul zilei. Pe o vreme crâncenă, care a amintit de celebra etapa încheiată la Montalcino, în 2010, evadarea a sperat la victorie până la final, puţin lipsindu-le celor cinci din frunte să păcălească plutonul şi să lupte pentru primul loc. Poate evadaţii ar fi avut succes, dacă la trenă nu ar fi trecut BMC, motivată să îl îndepărteze decisiv pe Bradley Wiggins, care a întâmpinat din nou probleme.

Britanicul, venit cu gânduri mari la startul Turului Italiei, a trebuit să se recunoască învins definitiv, nu doar din cauza dificultăţilor pe care le-a întâmpinat frecvent pe coborâre, ci şi a răcelii şi durerilor în piept cu care s-a confruntat în ultimele zile. Tocmai de aceea, sunt şanse din ce în ce mai mari ca Wiggins să abandoneze în următoarele etape şi să meargă acasă pentru a se recupera, înainte de a începe antrenamentele pentru Turul Franţei, acolo unde mai mult ca sigur va dori să fie unul dintre liderii lui Sky, alături de Chris Froome.

Revenind la finalul etapei, acesta nu a adus nicio surpriză, ci o nouă victorie clară a lui Mark Cavendish, care a dovedit încă o dată că nu are adversar în Il Giro. Ajuns la 100 de succese în carieră (după alţii, 103), rutierul echipei Omega Pharma-Quick Step poate aştepta cu mai multă încredere Turul Franţei, acolo unde va da peste sprinteri sensibil mai puternici. Până atunci, Cavendish, aflat la cota 39 în Marile Tururi, va mai avea ocazia să lucreze la relaţia cu Gert Steegmans, “lansatorul” său, iar dacă lucrurile vor merge la fel ca la Margherita di Savoia şi Treviso, sunt toate şansele ca rutierul din Insula Man să îmbrace tricoul verde la Paris.

Il Giro 2013 – etapa a Xll-a

Nu sunt foarte multe lucruri de spus despre etapa a Xll-a a Turului Italiei, care va reprezenta una dintre ultimele oportunităţi pentru adversarii lui Mark Cavendish să obţină o victorie la această ediţie a Il Giro. Evident, tot britanicul în vârstă de 27 de ani va porni cu prima şansă, deoarece a arătat până acum (Napoli şi Margherita di Savoia) că poate câştiga în orice condiţii, cu sau fără “lansator”. În plus, campionul mondial din 2011 va avea o motivaţie suplimentară joi, bifarea victoriei cu numărul 100.

Etapa are pe traseu două ascensiuni repertoriate, ambele de categoria a patra, însă acestea nu vor “rupe” plutonul, fiind plasate departe de sosire. În schimb, mult mai periculos va fi finalul, ultimii 300 de metri având un viraj şi un sens giratoriu, plus un drum destul de îngust, elemente care le vor da multe bătăi de cap sprinterilor. Singurul avantaj al acestora va fi că vor parcurge circuitul o dată înainte de a lupta pentru victorie.

Va fi pentru a 11-a oară când Il Giro va ajunge la Treviso, oraş în care are sediul Pinarello, compania producătoare de biciclete înfiinţată în 1952. La precedenta vizită, în 2004, Alessandro Petacchi i-a învins pe Robbie McEwen şi Alexandre Usov. A fost anul în care italianul a câştigat nu mai puţin de nouă etape şi a plecat acasă cu tricoul ciclam.

Ziua lui Navardauskas

Anul trecut, Ramunas Navardauskas a devenit primul lituanian din istorie care a purtat tricoul roz în Turul Italiei. Este adevărat, a făcut asta după un contratimp pe echipe şi timp de doar două zile, dar a fost suficient pentru a ieşi în evidenţă. Acum a devenit doar al cincilea ciclist baltic care s-a impus într-o etapă din Corsa Rosa, după Piotr Ugrumov (1993, Scanno), Romans Vainsteins (1999, Foggia), Tomas Vaitkus (2006, Termoli) şi Ignatas Konovalovas (2009, Roma).

Nu voi mai spune încă o dată povestea lui Navardauskas, deoarece am expus-o deja aici, în 2012. Ce este de remarcat e că rutierul în vârstă de doar 25 de ani i-a salvat Turul Italiei lui Garmin-Sharp, o echipă venită la start cu pretenţii mari, dar care a suferit o dezamăgire cruntă, după ce Ryder Hesjedal, deţinătorul trofeului, a ieşit din calculele pentru un nou triumf, canadianul ocupând acum doar locul 37, la aproape 32 de minute de liderul ierarhiei generale, Vincenzo Nibali.

Altfel, etapa a 13-a nu a adus evenimente notabile în clasament, singurul lucru de remarcat fiind intrarea bascului Benat Intxausti între primii zece. Favoriţii au preferat să le dea mână liberă evadaţilor şi să se concentreze pe dificilele etape montane din week-end (Bardonecchia şi Galibier), atunci când va deveni şi mai clar cine poate şi cine nu poate câştiga a 96-a ediţie a Turului Italiei.

Il Giro 2013 – etapa a Xl-a

Traseul dintre Tarvisio şi Vajont propune a doua sosire în căţărare a săptămânii, însă datele acesteia vor fi total diferite de cele ale etapei precedente. Cea mai grea ascensiune nu va veni la final, ci undeva la jumătatea rundei, când plutonul va urca pe Sella Ciampigotto, la aproape 1800 de metri altitudine. De acolo va urma o lungă coborâre, urmată de o porţiune de fals plat şi de ultima căţărare a zilei, Vajont (Passo Di Sant’Osvaldo).

În toamna lui 2012, când a fost făcut public traseul, etapa trebuia să se încheie după o scurtă porţiune de coborâre, dar organizatorii au eliminat-o, astfel încât acum se va termina în urcare. Deşi mai scurtă şi aflată la o altitudine mai joasă, Vajont (7,5 kilometri lungime, pantă medie 4,5%) aduce mult cu Montevergine di Mercogliano, care s-a aflat pe traseu la ediţia de acum doi ani, ceea ce înseamnă că cel mai probabil scenariu este ca victoria de etapă să fie decisă în urma unui sprint.

Dacă favoriţii vor ajunge acolo în grup compact, cei mai avantajaţi ar fi Cadel Evans, Carlos Betancur, Mauro Santambrogio şi Danilo Di Luca, însă acesta trebuie să spere că ritmul impus nu va fi foarte ridicat. De asemenea, va fi interesant de urmărit dacă Sky va munci pentru Rigoberto Uran acum, aflat clar într-o formă mai bună decât Bradley Wiggins, sau va merge în continuare la două capete, în speranţa că britanicul se va prezenta la un nivel ridicat în etapele de munte înalt de la finalul săptămânii.

Cine este Rigoberto Uran Uran?

Antioquia, unul dintre cele 32 de departamente ale Columbiei, este cunoscută nu doar pentru numeroasele conflicte armate, ci şi pentru cicliştii care au plecat de acolo în Europa. Printre aceştia se numără şi Rigoberto Uran Uran (explicaţia numelui său e simplă: pe părinţi îi chema Uran înainte de căsătorie, iar el a primit ambele nume, respectând astfel tradiţia prezentă în majoritatea ţărilor sud-americane), câştigătorul primei etape cu finiş în căţărare din Turul Italiei 2013. Până să îşi înscrie numele în cartea de istorie a Il Giro, unde a devenit doar al zecelea columbian care s-a impus într-o etapă, Uran a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, ce l-a motivat să îşi facă un nume şi să îşi schimbe destinul.

Când avea câţiva ani, Rigoberto Uran a primit o bicicletă cadou de la părinţii săi şi zi de zi a ieşit la plimbare cu tatăl său, în oraşul natal, Urrao. Apoi, la 14 ani, ajutat de acesta, sud-americanul s-a înscris la un club local şi a câştigat prima cursă în care a participat, un contratimp individual. Din păcate, entuziasmul i-a fost temperat câteva luni mai târziu, când tatăl său a căzut victimă schimburilor de focuri dintre grupările paramilitare din Antioquia.

Din acel moment, ciclismul a trecut pe plan secund, prioritatea lui Uran fiind să asigure un venit din care să îşi întreţină mama şi cele două surori. Tocmai de aceea, sud-americanul lipsea de acasă şi 16 ore în fiecare zi, pentru a vinde bilete de loterie. Situaţia aceasta a continuat până când Rigoberto a împlinit 16 ani, atunci devenind profesionist, după ce s-a făcut o excepţie în cazul său, vârstă minimă fiind de 18 ani.

În 2006, după trei sezoane petrecute la Orgullo Paisa, Uran a ajuns în Europa, fiind la acel moment doar al treilea rutier columbian prezent pe Bătrânul Continent. Prima sa echipă a fost Tenax, unde a stat doar un an, înainte să treacă la Unibet, alături de care a obţinut cel dintâi succes al său, într-un contratimp individual din Bicicleta Bască. Victoria de acolo, urmată de cea din etapa a şaptea a Turului Elveţiei, l-a adus în vizorul lui Caisse d’Epargne, cu care a semnat imediat un contract pe trei ani, atras şi de faptul că limba principală acolo era spaniola.

La formaţia manageriată de Eusebio Unzue, Rigoberto Uran şi-a arătat din plin potenţialul şi a demonstrat că nu este un căţărător pur, putând obţine rezultate bune atât în cursele pe etape, cât şi în clasice. Singurul lucru care i-a lipsit la Caisse d’Epargne a fost victoria, pe care Uran a obţinut-o doar în 2012, în al doilea său sezon petrecut la Sky. Columbianul a fost una dintre priorităţile echipei britanice la înfiinţare, fiind ademenit acolo nu doar cu un contract generos, dar şi cu promisiunea că va avea mai multe şanse decât la precedenta formaţie pentru care a concurat.

Sezonul trecut, conducătorii lui Sky s-au ţinut de promisiune şi l-au desemnat pe Rigoberto Uran lider pentru Turul Italiei, iar acesta s-a achitat foarte bine de responsabilitate, clasându-se pe locul şapte şi trecându-şi în palmares tricoul alb. În vară, la Londra, i-a adus Columbiei una dintre cele 19 medalii pe care aceasta le-a obţinut în istoria participărilor sale la Jocurile Olimpice, după ce a terminat al doilea cursa de şosea.

Acum, la 26 de ani, tocmai a obţinut primul succes al carierei într-un Mare Tur şi ocupă locul al treilea în clasamentul general din Il Giro, cu un avans de o secundă în faţa colegului său, Bradley Wiggins. Întârzierea lui Uran în raport cu Vincenzo Nibali, purtătorul tricoului roz, este de două minute şi patru secunde, iar columbianul se poate întreba cum ar fi stat lucrurile dacă nu ar fi fost obligat să îl aştepte pe britanic în etapa a şaptea, când a pierdut un minut şi 36 de secunde.

Altopiano del Montasio – Etapa “Twitter”

Il Giro 2013 – etapa a X-a

Prima bătălie adevărată din Turul Italiei este aşteptată marţi, atunci când plutonul va avea parte de un impresionant finiş la altitudine. Etapa care se va desfăşura între Cordenons şi Altopiano del Montasio urcă încă de la start, prima jumătate fiind un fals plat. După această lungă procesiune, îşi va face apariţia Passo Cason di Lanza, o ascensiune în lungime de 14,5 kilometri, care va fi urcată în trepte, cicliştii urmând să coboare la un moment dat. Passo Cazon di Lanza are o pantă maximă de 16% şi nu ar fi deloc exclus ca unii rutieri care nu contează deloc în clasamentul general să plece de acolo.

Coborârea de pe Passo Cason di Lanza este foarte tehnică, iar dacă va ploua, va fi şi mai periculoasă pentru ciclişti. Ultimul obstacol al zilei va fi Altopiano del Montasio, care va avea o pantă dulce în prima parte, lucrurile urmând să devină serioase odată cu a doua jumătate. Când mai sunt exact 4,5 kilometri rămaşi până la final, panta va ajunge la 20%, iar acela va fi terenul ideal pentru atacuri ale oamenilor interesaţi de tricoul roz.

Lider la general, Vincenzo Nibali va trebui să stea cu ochii pe adversarii săi, dar şi să aibă grijă să îşi păstreze cât mai mulţi colegi alături de el, după ce Astana a arătat semne de vulnerabilitate în runda precedentă. Mai aşteptată decât evoluţia italianului va fi cea a lui Sky, care trebuie să arate dacă este în stare să impună ritmul sufocant din Turul Franţei 2012, când i-a scuturat pe toţi adversarii lui Bradley Wiggins.

Dacă şi-a revenit după problemele de duminică, Ryder Hesjedal ar trebui să iasă la atac, la fel ca Samuel Sanchez şi Carlos Betancur, aflaţi deja la o diferenţă însemnată în ierarhia generală. Un candidat cert la victorie va fi Michele Scarponi, care a arătat o formă excelentă până acum, dar nici Cadel Evans nu ar trebui neglijat, cu atât mai mult cu cât se ştie că australianul creşte de la o săptămână la alta într-un Mare Tur. Alţi pretendenţi la primul loc în etapă mai sunt Mauro Santambrogio, Robert Gesink şi Domenico Pozzovivo, dar orice s-ar întâmpla marţi, lucrurile tot vor rămâne foarte deschise, deoarece săptămână secundă a Il Giro mai are trei finişuri în căţărare.

Concluzii după prima săptămână din Il Giro

Turul Italiei a ajuns aproape de jumătate, moment în care “torni espresso-ul în bolul cu cereale, pentru a termina mai repede masa”, aşa cum s-a exprimat Taylor Phinney pe contul său de Twitter. Lider în clasamentul general este un favorit, dar nu cel pe care îl aştepta toată lumea. Înainte de start, se credea că Bradley Wiggins va fi îmbrăcat în roz, cu un avans de câteva minute în faţa lui Vincenzo Nibali, însă italianul este cel care ocupă primul loc, în timp ce adversarul său are o întârziere de 76 de secunde.

Care sunt concluziile ce pot fi trase după ceea ce s-a întâmplat în primele nouă etape ale cursei din Peninsulă?

– Vincenzo Nibali se află într-o formă excelentă şi o poziţie ideală, fiind principalul favorit la victorie. Progresele pe care le-a făcut (atât pe munte, cât şi la contratimp) de când a trecut la Astana sunt vizibile şi se pot materializa într-un triumf în Il Giro.

– Bradley Wiggins are probleme de fiecare dată când plouă şi se află pe coborâre, iar adversarii săi au devenit conştienţi de acest lucru. Tocmai de aceea, e posibil să îl atace pe astfel de porţiuni în etapele următoare, pentru a-i lua minute şi a-l scoate din lupta pentru tricoul roz. Vremea şi coborârile nu sunt singurele probleme pentru Wiggins, care pare să simtă lipsa unui director sportiv ca Sean Yates, cel care l-a ghidat la ediţia din 2012 a Turului Franţei.

– Vincenzo Nibali şi Cadel Evans sunt principalii favoriţi la câştigarea clasamentului pe puncte. Evident, niciunul dintre aceştia nu e interesat de ierarhia respectivă, dar tricoul roşu le este la îndemână, deoarece în etapele de munte vin mereu în primul grup. De asemenea, dacă Evans va continua la acelaşi nivel înalt arătat până acum, va deveni principalul oponent al italianului.

– Ryder Hesjedal şi Samuel Sanchez sunt primii oameni importanţi care au ieşit din cărţi pentru tricoul roz. Este adevărat, Turul Italiei e lung, dar problemele pe care le-au avut cei doi în ultimele zile nu le mai dau şanse la primul loc; cel mult, Hesjedal şi Sanchez pot spera la o clasare pe podium.

– Katusha, echipă fără licenţă World Tour la începutul anului, a avut o primă săptămână minunată, cu două succese şi patru zile în roz. Omega Pharma-Quick Step, Lotto-Belisol, Bardiani Valvole, Astana, Argos-Shimano şi Movistar pot fi la rândul lor mulţumite de cum au decurs lucrurile. În schimb, Androni Giocattoli-Venezuela, Colombia şi Vini Fantini încă nu au obţinut acea victorie de etapă pentru care au venit în Giro, iar asta înseamnă că a doua săptămână va fi una nebună, cu atacuri peste atacuri venite din partea rutierilor acestor echipe Pro Continentale.

– Tricoul alb, al celui mai bun tânăr, va reprezenta o afacere între trei oameni: Rafal Majka, Wilco Kelderman şi Carlos Betancur. Deşi are o întârziere mare în clasament, columbianul pare să fie principalul favorit, urmat de Kelderman, care va trebui să îl ajute pe coechipierul său, Robert Gesink.

– Chiar dacă are un avans bun în ierarhia tricoului albastru, Stefano Pirazzi va avea de tras serios pentru a se impune acolo. Momentan, se creionează un duel cu Robinson Chalapud, dar nu este deloc exclus ca în lupta pentru acest clasament să se implice mai mulţi rutieri, mai ales că munţii mari încă nu şi-au făcut apariţia.

– Prima săptămână a Il Giro a fost mai spectaculoasă şi plină de evenimente decât tot Turul Franţei de anul trecut. Dacă lucrurile vor continua pe acelaşi făgaş în următoarele două săptămâni, Giro 2013 are toate şansele să devină unul dintre cele mai bune Mari Tururi din istoria recentă.