Cafe Roubaix

Ce aduce începutul noului an

Mai sunt câteva săptămâni până la startul primelor curse importante din 2013 – Turul San Luis şi Turul Down Under – dar asta nu înseamnă că va urma o perioadă de pauză şi pe Cafe Roubaix. În zilele viitoare, pe blog vor apărea mai multe articole, despre rutierii de urmărit anul viitor, loturile echipelor de World Tour, verdictul în cazul “Katusha”, grupările care au primit licenţă Pro Continentală, despre una dintre marile speranţe ale ciclismului italian, cireaşa de pe tort urmând să fie un amplu interviu cu managerul unei echipe de tradiţie (cu rezultate notabile atât în Marile Tururi, cât şi în clasice), care a confirmat că formaţia pe care o conduce va participa anul viitor într-o cursă din România.

Şi totuşi,

dacă excluderea Katushei din World Tour nu are nicio legătură cu vechile probleme de dopaj ale echipei şi nici cu menţionarea lui Denis Menchov în mărturia dată de Levi Leipheimer? Dacă nici măcar mult discutata candidatură a lui Igor Makarov pentru postul de preşedinte al Uniunii Cicliste Internaţionale nu reprezintă principalul motiv al neacordării licenţei? De fapt, dacă adevăratul motiv pentru retrogradarea Katushei este reprezentat de refuzul Federaţiei Ruse de a plăti 4,5 milioane de euro pentru a avea o cursă de World Tour timp de patru ani?

Într-un interviu pentru BiciSport, Andrei Tchmil a declarat că Rusia era pregătită să ofere aceşti bani, însă totul a picat după ce UCI nu a oferit nicio garanţie că va păstra această competiţie în calendarul competiţional la finalul perioadei respective de timp. Drept urmare, forul mondial a decis să le transmită ruşilor că nu stau la discuţii, iar acest semnal e doar primul din ceea ce s-ar putea transforma într-o lungă serie de şicanări (“armele murdare” încă nu au fost puse pe masă).

Nu pot să spun că am vreo afinitate pentru Tchmil, însă trebuie să îi dau dreptate atunci când declară că UCI şi diverşi investitori, între care Zdenek Bakala, se gândesc să impună în ciclism un sistem asemănător cu cel al Formulei 1, caz în care sportul va trece printr-o revoluţie drastică, dar cu consecinţe deloc pozitive. Şi aceasta, deoarece iniţiatorii World Series Cycling se gândesc la un singur lucru, profit, iar atunci când banii sunt puşi pe primul loc, istoria şi tradiţia sunt înghesuite şi uitate pe un raft obscur.

Răspunde Armstrong astăzi?

Într-un interviu acordat revistei germane Stern, Tyler Hamilton a declarat că se aşteaptă la o reacţie puternică din partea lui Lance Armstrong, după ce fostului său coleg de la US Postal i-au fost retrase cele şapte succese din Turul Franţei. Hamilton, care a scris şi o carte despre practicile de dopaj ale compatriotului său, a spus că acesta va contraataca în curând şi ocazia cea mai potrivită ar fi astăzi, înainte de expirarea termenului care i-a fost acordat de Uniunea Ciclistă Internaţională pentru a face apel.

Hamilton l-a numit pe Armstrong “un om foarte orgolios, care va lovi înapoi, după ce şi-a pierdut gloria şi onoarea”, iar un exemplu în acest sens este şi poza pe care americanul a postat-o pe Twitter în urmă cu câteva săptămâni, după ce i-au fost anulate toate rezultatele obţinute din 1998 încoace. Dacă nu va înainta un apel, atunci texanul va rămâne şi fără medalia de bronz câştigată în cursa de contratimp de la Jocurile Olimpice din 2000, desfăşurate la Sydney. Pe de altă parte, deşi descrierea făcută de Hamilton lui Lance Armstrong e foarte bună, ceva mă face să cred că acesta nu va face nicio mişcare, oricât de mult şi-ar dori, deoarece nu deţine niciun as în mânecă. De fapt, americanul are nevoie de mai multe cărţi valoroase, iar de la izbucnirea scandalului în centrul căruia se află nu i-a intrat nicio mână bună.

De asemenea, este foarte posibil că decizia pe care o va lua Armstrong să reprezinte un indiciu privind strategia de viitor a lui Johan Bruyneel. Fostul său manager nu a fost de acord cu verdictul USADA şi s-a arătat dispus să meargă la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, însă dacă va face asta va risca enorm, deoarece o asemenea acţiune se poate concretiza prin chemarea lui Lance Armstrong în boxa martorilor, iar prezenţa acestuia acolo şi lucrurile pe care ar fi obligat să le mărturisească ar face ca tot ce s-a întâmplat până acum (USADA, UCI, retragerea sponsorilor) să pară o simplă joacă de copii.

Heras, (noul) câştigător al Turului Spaniei din 2005

Faptele, pe scurt: în urmă cu şapte ani, Roberto Heras se impunea pentru a patra oară în Vuelta şi îl devansa pe elveţianul Tony Rominger, devenind rutierul cu cele mai multe succese în ultimul Mare Tur ale sezonului. La două luni de la acel triumf, s-a anunţat că Heras a fost depistat cu eritropoetină în penultima zi a cursei, un contratimp individual care s-a desfăşurat între Guadalajara şi Alcala de Henares. Drept urmare, ciclistul echipei Liberty Seguros a fost suspendat doi ani şi imediat descalificat, victoria revenindu-i rusului Denis Menchov.

Totuşi, partea mai interesantă acum vine: retras din activitate de ceva vreme, prezent mai mult la startul unor curse de mountain-bike, Heras s-a decis în 2011 să înainteze un apel către un tribunal civil din Castilla y Leon, pentru a contesta felul în care au fost manevrate probele sale. Ce a reclamat ibericul, mai exact? Că eşantioanele au ajuns la laborator după 40 de ore, şi nu 24, aşa cum trebuia, că au fost păstrate la temperatura camerei, în loc să fie congelate, şi că s-au aflat în posesia unor persoane necunoscute.

Cum tribunalul respectiv a fost de acord cu cererea sa, Federaţia Spaniolă de Ciclism a mers la Curtea Supremă, fiind sigură că aceasta va clasa cazul şi nu îi va da câştig de cauză fostului rutier. Surpriză, însă: pe 21 decembrie, când mulţi încă mai aşteptau sfârşitul lumii, Curtea Supremă a dat un verdict în favoarea lui Roberto Heras, sinonim cu revenirea acestuia pe primul loc în ierarhia generală a Turului Spaniei din 2005. Astfel, Denis Menchov pierde un succes în Vuelta, în timp ce ibericul ajunge la patru, o performanţă neatinsă de vreun alt ciclist.

Purtătorul de cuvânt al Federaţiei Spaniole de Ciclism, Luis Roman, a declarat că forul de la Madrid “va studia această decizie”, dar e greu de crezut că finalitatea va fi alta, chiar dacă Uniunea Ciclistă Internaţională nu şi-a spus punctul de vedere. Poate că hotărârea Curţii Supreme se va dovedi a fi până la urmă un lucru bun, deoarece Menchov nu s-a considerat niciodată învingătorul acelei ediţii, la fel cum Michele Scarponi nu este câştigătorul Il Giro 2011 şi Andy Schleck nu s-a impus în Turul Franţei 2010. Problema este că ciclismul se află în continuare pe un teren nesigur atunci când vine vorba de luarea deciziilor importante la nivel juridic, iar unii oameni continuă să folosească sportul pe post de minge de ping-pong.

Fabian Cancellara: “Îmi doresc o clasică în 2013”

Aflat în cantonament cu RadioShack-Nissan, Fabian Cancellara şi-a făcut timp săptămâna aceasta pentru a discuta cu câţiva reprezentanţi ai presei. Interviul, unul destul de amplu, a vizat mai multe subiecte, de la sezonul cu suişuri şi coborâşuri al elveţianului şi până la planurile sale pentru viitor. Mulţumită lui Tim Vanderjeugd, ofiţerul de presă al echipei luxemburgheze, am intrat în posesia acestui interviu şi am făcut un rezumat al declaraţiilor date de ciclistul în vârstă de 31 de ani.

Despre căzătura din Turul Flandrei: “Am fost foarte puternic în acea cursă, mă simţeam bine, dar totul s-a schimbat odată cu acea căzătură. Nu ştiu dacă noul traseu mi se potriveşte mai bine decât precedentul, nu am ajuns să văd porţiunea respectivă, dar cert este că vreau să câştig.”

Despre Turul Franţei: “Sunt satisfăcut de ce am realizat anul acesta. Am devenit rutierul cu cele mai multe zile petrecute în tricoul galben fără să fi câştigat cursa. Nu ştiu ce va fi în viitor, mai ales că nu mai am motivaţie după ce am câştigat atâtea contratimpuri.”

Despre pauza luată după Jocurile Olimpice: “Aveam nevoie de o pauză, atât la nivel fizic, cât şi mental. Am pus frână pentru că am vrut să am grijă de mine şi să îmi petrec mai mult timp cu familia mea. Mi-am dorit să duc o viaţă normală, fără presă, fără evenimente, iar acum văd totul diferit. Am stat departe de bicicletă câteva luni, mi-am pus totul în ordine şi vreau să o iau de la zero. Îmi lipsesc cursele şi emoţiile de care am parte atunci când concurez.”

Despre noul manager al echipei: “Luca Guercilena ne-a arătat direcţia în care trebuie să mergem. Nu spun că au fost probleme cu Johan Bruyneel, însă unele lucruri nu s-au aflat la locul lor. Acum vreau să închei acest capitol şi să mă pregătesc pentru noi provocări.”

Despre obiectivele pentru anul viitor: “Clasicele sunt principalul obiectiv. La contratimp am câştigat totul, cu excepţia unui prolog sau a unei etape în Turul Italiei. Vreau să mă pregătesc cât mai bine pentru cursele de o zi din primăvară, îmi doresc neapărat să câştiga una dintre acestea. Ţintele mele sunt Milano-San Remo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix şi Amstel Gold Race; aceasta din urmă nu mă sperie, chiar dacă finalul este pe Cauberg. Tot ce contează e să fiu puternic.”

Despre echipa pentru clasice: “Transferul lui Danilo Hondo este unul bun pentru clasice, el e un adevărat profesionist, cu o experienţă vastă şi va avea un rol major în cursele de o zi. Şi Stijn Devolder va fi o carte importantă pe care o vom putea juca, un ajutor de nădejde. Alţi oameni pe care mă voi baza vor fi Gregory Rast, Yaroslav Popovych, Tony Gallopin, Hayden Roulston, Jesse Sergent şi chiar Giacomo Nizzolo. Totul va fi bine dacă ne vom afla la nivelul din 2012.”

Despre cel mai mare vis al carierei: “Cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale îmi lipseşte din palmares, mi-ar plăcea mult să o câştig. Cine nu îşi doreşte să fie campion mondial? Anul viitor, la Florenţa, voi avea o şansă bună de a obţine tricoul curcubeu.”

Katusha, exclusă pentru motive etice?

Uniunea Ciclistă Internaţională i-a transmis Katushei motivele pentru care nu a fost admisă în World Tour, dar, respectând lipsa de transparenţă care o caracterizează, nu le-a făcut nici acum publice. Totuşi, se pare că Gazzetta dello Sport a intrat în posesia acestei liste, care cuprinde mai multe probleme legate de dopaj:

– testele pozitive ale lui Antonio Colom (2009), Christian Pfannberger (2009) şi Denis Galimzyanov (2012)

– testul pozitiv al lui Alexandr Kolobnev în Turul Franţei din 2011 (deşi fostul dublu vice-campion mondial a fost achitat de Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv)

– acuzaţiile potrivit cărora acelaşi Kolobnev i-ar fi vândut lui Alexandre Vinokourov victoria în Liège–Bastogne–Liège 2010

– legăturile lui Denis Menchov, Mikhail Ignatiev, Vladimir Gusev şi Kolobnev cu doctorul Michele Ferrari, plus faptul că aceştia sunt investigaţi de către autorităţile italiene în dosarul Padova

– numirea lui Viatcheslav Ekimov în funcţia de manager general, în condiţiile în care acesta a fost mult timp coleg cu Lance Armstrong la US Postal

Citind aceste motive, despre care încă nu se ştie dacă sunt cele reale, deoarece nimeni nu le-a confirmat, îmi dau seama că unele nu se leagă, ba mai mult, le dau apă la moară celor care sunt de părere că Oleg Tinkov a influenţat procesul de acordare a licenţelor World Tour pentru 2013. În primul rând, testele pozitive ale lui Colom şi Pfannberger sunt deja istorie antică, vin dintr-o cu totul altă eră. De ce ar fi luate în considerare după trei ani? În plus, în cazul în care chiar au contat, forul mondial nu ar fi trebuit să aştepte până în ultima clipă şi ar fi putut respinge dosarul Katushei încă din toamnă, când i-a dat “undă verde” la toate cele patru criterii.

În al doilea rând, nu s-a dovedit că Alexandr Kolobnev i-ar fi vândut lui Vinokourov ediţia din 2010 a Liège–Bastogne–Liège. Cum poţi să iei măsuri despre un caz în legătură cu care ai şi spus la un moment dat că nu sunt dovezi? Şi dacă UCI a făcut asta, în mod normal ar fi trebuit să aibă şi Astana de suferit, deoarece Vinokourov este noul manager al grupării kazahe. Tot Vinokourov a avut probleme mari cu dopajul în trecut, însă asta nu a constituit un impediment în acordarea licenţei Astanei, în timp ce numirea lui Ekimov a fost. Să fie clar, nu am nimic cu Astana, dar nu înţeleg cum poate judeca UCI aceeaşi problemă total diferit. De fapt, la fel stau lucrurile şi cu Saxo-Tinkoff: Tyler Hamilton vorbeşte de câteva luni despre dopajul organizat desfăşurat sub conducerea lui Bjarne Riis la CSC/Saxo Bank, însă gruparea daneză primeşte licenţă fără probleme, deşi nu avea minusuri doar la partea etică, ci şi la cea sportivă, fiind pe locul 20 într-un clasament al punctelor.

Partea bună în toate aceste lucruri este că oficialii Katushei au de gând să meargă la TAS cu acest caz, iar UCI are şanse mari să piardă cazul şi să fie nevoită să îi acorde formaţiei ruse o licenţă World Tour, ceea ce ar duce la 19 numărul echipelor din World Tour. Mă întreb, nu cumva la asta s-a gândit şi Uniunea Ciclistă Internaţională în urmă cu câteva săptămâni?

Leopard-Trek Continental – un proiect de succes

Chiar dacă Leopard-Trek a rezistat doar un an în World Tour, brandul nu a dispărut pentru totdeauna din ciclism, după mult discutata fuziune cu RadioShack. Conştienţi că au nevoie de o “pepinieră”, dar şi dornici să promoveze ciclismul luxemburghez, conducătorii grupării mari au pus bazele unei echipe de tineret, care face parte din al treilea eşalon valoric. Aceasta a luat numele de Leopard-Trek Continental şi a înregimentat 12 rutieri tineri, cu toţii aflaţi sub managementul lui Adriano Baffi, fost cel mai bun sprinter al Turului Italiei, în 1993.

Fără a pune la socoteală campionatele naţionale, opt victorii a obţinut Leopard-Trek Continental în sezonul de debut, cinci dintre acestea fiind aduse de Bob Jungels, unul dintre cei mai talentaţi tineri rutieri. Luxemburghezul a câştigat Le Triptyque des Monts et Châteaux, o etapă şi clasamentul general în Flèche du Sud, Paris-Roubaix la categoria sub 23 de ani, precum şi o etapă în Giro della Valle d’Aosta, una dintre cele mai grele curse din calendar. Performanţele sale nu au trecut neobservate şi Jungels a făcut saltul la profesionişti în toamnă, semnând cu RadioShack-Nissan, acolo unde va rula alături de rutierul pe care îl admiră cel mai mult, Fabian Cancellara.

Bob Jungels nu a fost singurul ciclist care s-a făcut remarcat în culorile lui Leopard-Trek Continental: Giorgio Brambilla a ajuns la Atlas Personal–Jakroo, Julian Kern, câştigătorul etapei-regină din Flèche du Sud, a parafat o înţelegere cu AG2R, în timp ce Alexandr Pliuschin va evolua de anul viitor pentru IAM Cycling Team, echipă elveţiană nou-înfiinţată, care a primit licenţă Pro Continentală.

2013 – un nou început

Deşi mulţi au crezut că proiectul Leopard-Trek Continental se va încheia după plecarea lui Bob Jungels, acest lucru nu s-a întâmplat. Din contră, echipa va merge mai departe anul viitor, cu un lot mai numeros, format din 14 ciclişti, care vor reprezenta zece naţionalităţi. Dintre aceştia, şapte au evoluat acolo şi în primul sezon: Eugenio Alafaci, Jesus Ezquerra,Oliver Hofstetter,Alex Kirsch,Pit Schlechter,Fabio Silvestre şi Joël Zangerle. Cine sunt ceilalţi şapte rutieri care vor concura în 2013 sub comanda lui Adriano Baffi?

– Piero Baffi – e fiul lui Adriano Baffi; în vârstă de 22 de ani, italianul a fost stagiar al grupării luxemburgheze în Giro di Padania, cursă pe care a încheiat-o. Un rutier de atac, indiferent că traseul este plat sau valonat, Baffi a făcut parte şi din echipa Italiei la cea mai recentă ediţie a Campionatelor Europene de Ciclism pe velodrom.

– Sean De Bie – belgianul e unul dintre cei mai promiţători ciclişti atunci când vine vorba despre clasicele pe pavate. Venit din lumea ciclo-cross-ului, acolo unde a cucerit un titlu naţional, De Bie are în palmares un loc secund în Turul Flandrei şi o victorie în Le Tryptique des Monts et Châteaux. Pe lângă calităţile sale pe pavate, el mai beneficiază de un avantaj: sprintul foarte bun. Nu ar fi deloc de mirare dacă în toamna lui 2013, când va împlini 22 de ani, va face trecerea la profesionişti.

– Max Durtschi – fost campion naţional al juniorilor, americanul este primul ciclist non-european din scurta istorie a echipei luxemburgheze. Fost practicant al schiului fond, Durtschi visează să îi calce pe urme lui Bob Jungels şi să câştige Paris-Roubaix, cursa lui favorită.

– Kristian Haugaard – danezul este un alt rutier croit pentru clasicele pe pavate. Primul său succes în ciclism a venit foarte devreme, când avea doar 18 ani, în 2009. Atunci, el a câştigat o etapă în Tour du Pays de Vaud, cursă în care s-au mai lansat Alex Dowsett, Ramunas Navardauskas sau Moreno Moser.

– Jan Hirt – un ciclist de urmărit în viitor. Sezonul acesta, la doar 21 de ani, cehul a venit pe trei în etapa-regină din Turul Slovaciei, câştigată de Davide Rebellin. Acel rezultat a fost dublat de clasarea de la general, acolo unde Hirt a terminat pe cinci. Apoi, în toamnă, s-a făcut din nou remarcat, după ce s-a căţărat alături de cei mai buni în Giro di Padania.

– Daniel Klemme – este fratele lui Dominic Klemme, fostul component al lui Leopard-Trek. Pentru formaţia din eşalonul Continental, germanul va fi principalul sprinter, recomandat de clasările foarte bune realizate în Flèche du Sud şi Thüringen-Rundfahrt.

– Tom Thill – un contratimpist foarte bun, luxemburghezul va încerca să îi ia locul la acest capitol lui Bob Jungels. Adevărul e că rezultatele stau de partea sa: în 2007 şi 2008, Thill a câştigat de fiecare dată titlul naţional la juniori în cursa de contratimp, iar în 2011, la Jocurile Statelor Mici ale Europei, a încheiat pe trei, la un minut şi 15 secunde de acelaşi Jungels.

Încheierea i-o voi lăsa lui Adriano Baffi, managerul echipei Leopard-Trek Continental, care aşteaptă cu optimism startul noului sezon: “Suntem conştienţi că ne va fi dificil să repetăm parcursul din 2012, însă vom da totul. Le vom simţi lipsa lui Bob, Julian, Alexandr şi Giorgio, dar acesta este destinul unei echipe de tineret: e obligată să o ia de la capăt imediat cum cicliştii săi încep să câştige. Sper că rutierii noi vor arăta că sunt motivaţi, în timp ce ceilalţi şapte care au rămas vor reuşi să obţină rezultate pe baza a ceea ce au învăţat anul trecut. Vom avea un program solid, din care vor face parte curse variate. Rezultatele sunt importante, însă principalul nostru obiectiv e să îi pregătim pe aceşti tineri ciclişti. Le vom împărtăşi din experienţa noastră şi le vom oferi ocazia de a-şi demonstra potenţialul”.

Din descoperirile cercetătorilor britanici

De mai mult de două decenii, eritropoetina este cel mai des folosită substanţă interzisă din sport, în general, şi din ciclism, în special. Nu are rost să vorbesc despre avantajele acesteia, despre care se pot afla mai multe aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Erythropoietin. De altfel, EPO, potrivit martorilor USADA, a stat şi în spatele succeselor obţinute de Lance Armstrong în Turul Franţei. Evident, eritropoetina are şi aspecte negative, de multe ori ducând la probleme grave de sănătate sau chiar decese ale sportivilor (Johannes Draaijer este un exemplu, deşi nu 100% dovedit).

Acum însă, un cercetător britanic a făcut un studiu şi a ajuns la concluzia că EPO nu îi ajută pe rutieri să obţină rezultate mai bune, fiind mai degrabă o simplă apă de ploaie. O concluzie interesantă, dar care duce la o întrebare: de ce doctori ca Francesco Conconi, Luigi Cecchini sau Michele Ferrari, oameni care ar putea lua oricând premiul Nobel pentru medicină sau chimie, recomandau eritropoetina clienţilor lor ca pe un must-have?

Cine are licenţă World Tour

Decizia Uniunii Cicliste Internaţionale, de a nu-i acorda Katushei licenţă World Tour, a surprins şi pentru că multe dintre echipele admise în prima divizie au probleme financiare (White Label Rabobank şi Euskaltel) sau sunt implicate în serioase scandaluri de dopaj (Astana şi Lampre). Cum UCI nu a oferit explicaţii pentru măsura luată, tot ce rămâne de făcut pentru moment este o trecere în revistă a formaţiilor admise în World Tour şi a perioadei în care acestea se vor bucura de licenţa oferită de forul mondial.

– AG2R (2013-2016)

– Argos-Shimano (2013-2016)

– Astana (2013)

– BMC (2013-2014)

– Cannondale (2013-2014)

– Euskaltel (2013-2016)

– FDJ (2013-2014)

– Garmin-Sharp (2013-2014)

– Lampre-Merida (2013)

– Lotto-Belisol (2013-2015)

– Movistar (2013)

– Omega Pharma-Quick Step (2013-2014)

– Orica-GreenEdge (2013)

– RadioShack-Nissan (2013-2014)

– Saxo-Tinkoff (2013-2014)

– Sky (2013)

– Vacansoleil (2013)

– White Label Rabobank (2013-2014)

Katusha, fără licenţă World Tour

Argos-Shimano sau Saxo-Tinkoff? Aceasta era întrebarea la care se rezuma procesul de acordare a licenţelor World Tour pentru anul viitor. Pe de o parte, John Degenkolb şi Marcel Kittel, doi sprinteri care au obţinut 25 de victorii în 2012, dintre care opt în curse din World Tour. De cealaltă parte, Alberto Contador, cel mai bun rutier de Mari Tururi din ultimii ani, totodată, câştigătorul Turului Spaniei. O luptă ce se anunţa foarte strânsă, o luptă în care s-a implicat şi Oleg Tinkov, care a încercat prin tot felul de declaraţii să pună presiune pe Comisia de Licenţiere a UCI, astfel încât aceasta să o aleagă pe Saxo-Tinkoff, în detrimentul adversarei din Olanda.

În ierarhia punctelor luate în considerare pentru criteriul sportiv, Argos era pe locul 16, în timp ce Saxo-Tinkoff ocupa poziţia a 20-a. Aşadar, lucrurile nu stăteau deloc bine pentru gruparea daneză, mai ales că Amaury Sport Organisation, compania care patronează Turul Franţei, i-a transmis lui Alberto Contador că nu va fi invitat la startul ediţiei din 2013, dacă formaţia sa nu se va afla în primul eşalon valoric. Un mesaj care nu va mai fi pus în practică, deoarece luni, 10 decembrie, UCI a decis ca atât Saxo, cât şi Argos să facă parte din World Tour. În schimb, Katusha a fost eliminată de acolo, o hotărâre care a stârnit imediat rumoare în lumea ciclismului.

Posibile explicaţii

Iniţial, Katusha se afla pe lista provizorie cu cele 15 echipe admise în World Tour sezonul următor, iar conducătorii echipei ruse nu îşi făceau nicio problemă, mai ales că Igor Makarov, patronul echipei, este membru al UCI şi e recunoscut pentru influenţa sa puternică, nu doar în lumea sportului, ci şi în cea politică. În plus, forul de la Aigle nu a anunţat nici în trecut, dar nici acum că gruparea manageriată de Viatcheslav Ekimovar avea probleme cu îndeplinirea unuia dintre cele patru criterii luate în considerare: sportiv, etic, financiar şi administrativ.

Imediat după ce UCI a publicat lista cu cele 18 echipe care vor face parte din World Tour în 2013, au apărut mai multe supoziţii privind motivul pentru care Katusha nu a primit licenţa, iar acestea merită trecute în revistă, în condiţiile în care toate par plauzibile:

– încă de acum un an, numele lui Igor Makarov începuse să fie vehiculat ca posibil succesor al lui Pat McQuaid la preşedinţia Uniunii Cicliste Internaţionale; conştient de acest lucru, irlandezul a încercat să îi arate magnatului rus că este mai puternic, însă asta s-ar putea întoarce curând împotriva sa, deoarece Makarov e genul de om care are întotdeauna ultimul cuvânt

– un alt motiv adus în discuţie a fost criteriul etic, tradus în numirea lui Viatcheslav Ekimov, fostul coleg al lui Lance Armstrong de la US Postal, în funcţia de manager al Katushei; dacă acesta este cazul, merită pusă următoarea întrebare: ce caută în World Tour Astana, Lampre, Saxo-Tinkoff sau RadioShack-Nissan, echipe care au avut probleme cu dopajul, într-o formă sau alta?

– în fine, o altă teorie avansată ţine de îndepărtarea germanului Hans-Michael Holczer, fostul manager al echipei, şi înlocuirea lui cu Viatcheslav Ekimov; Holczer a fost adus la recomandarea UCI, care l-a prezentat ca pe un om de încredere, capabil să schimbe sportul, dar a fost îndepărtat după numai un an, din cauza conflictului pe care l-a avut cu Joaquim Rodriguez

Indiferent de motivul Uniunii Cicliste Internaţionale, este extrem de frustrant pentru toată lumea faptul că aceasta nu a spus de ce nu i-a acordat licenţa Katushei, formaţie care în 2012 a terminat pe locul secund în clasamentul pe echipe şi l-a dat pe câştigătorul ierarhiei individuale, Joaquim Rodriguez. Spaniolul, cel mai complet rutier al sezonului, a fost şi unul dintre principalii protagonişti în cursele în care a participat, câştigând două clasice (Flèche Wallonne şi Turul Lombardiei) şi terminând pe podium două Mari Tururi (Il Giro şi La Vuelta). Mai mult, Katusha a bifat nu mai puţin de 27 de succese în acest an, dintre care 16 au fost în curse aflate în calendarul World Tour.

Ce se va întâmpla acum

În mod normal, Katusha poate face apel la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv de la Lausanne, dar pentru asta trebuie să ştie exact motivul pentru care a fost exclusă din World Tour. Oficialii grupării ruse nu au oferit nicio reacţie, dar au lăsat de înţeles că nu au idee de ce nu au primit licenţa. De cealaltă parte, UCI dă senzaţia că se joacă cu focul acum, când este o nevoie acută de transparenţă în ciclism, iar Pat McQuaid ar putea plăti în curând cu postul pentru asta.

Fără licenţă şi retrogradată în eşalonul Pro Continental, Katusha va trebui să aplice pentru a primi invitaţii în cursele din calendarul internaţional. Cel mai probabil, având în vedere lotul şi mai ales faptul că din acesta face parte şi Joaquim Rodriguez, Katusha pare a fi sigură de invitaţii pentru Turul Cataluniei, Turul Ţării Bascilor, clasicele din Ardeni, Clasica San Sebastian şi Turul Spaniei. De asemenea, în funcţie de programul lui “Purito”, RCS Sport ar putea fi convinsă să primească echipa manageriată de Viatcheslav Ekimov în Tirreno-Adriatico, Turul Italiei sau Turul Lombardiei, dar curse ca Paris-Nisa, Turul Romandiei, Criteriul Dauphiné, Turul Elveţiei şi Turul Franţei au în dreptul lor un mare semn de întrebare.

Câteva voci spun că Joaquim Rodriguez nu şi-a prelungit încă înţelegerea cu Katusha, iar acest lucru s-ar putea dovedi un dezastru pentru echipa din Rusia. În mod normal, ibericul are o clauză în contract ce îi permite să plece la o altă echipă, chiar dacă perioada de transferuri s-a încheiat, în cazul în care actuala sa echipă nu mai face parte din prima divizie. Deşi este un ciclist scump, Rodriguez e şi foarte căutat, atât pentru punctele obţinute anul acesta, cât şi pentru calităţile lui, iar o mutare a sa în următoarele săptămâni ar putea deveni realitate.

Totodată, excluderea Katushei din World Tour va avea un impact negativ şi asupra echipelor puternice din divizia Pro Continentală: NetApp-Endura, MTN-Qhubeka, Cofidis sau IAM Cycling Team vor vedea cum şansele lor de a fi prezente la startul unor curse de World Tour în 2013 vor fi reduse considerabil, în condiţiile în care Katusha va porni, în mod normal, cu prima şansă atunci când organizatorii se vor gândi la grupările cărora le vor acorda invitaţii.