Cafe Roubaix

Turul Franţei 2013 – etapa a lll-a

Organizatorii au avut grijă să promoveze această etapă foarte tentant, spunând că “nu are niciun metru de plat”. O scurtă privire asupra profilului arată că aceştia nu au greşit, traseul dintre Ajaccio şi Calvi arătând ca şi cum ar fi fost desenat de un copil grăbit. Va fi o rundă de munte mediu, o zi în care se va urca şi se va coborî aproape în permanenţă. De asemenea, va fi o nouă etapă în care va continua lupta pentru tricoul alb cu buline roşii, dar şi pentru cel verde, încă din prima parte, unde este plasat un sprint intermediar din cauza căruia e foarte posibil ca evadările să se concretizeze târziu.

La fel ca duminică, ultima căţărare este plasată aproape de final, cu doar 13,5 kilometri înainte ca plutonul să ajungă la Calvi. În etapa a doua, ascensiunea finală nu a fost determinantă pentru stabilirea învingătorului, însă lucrurile ar putea sta cu totul altfel acum, deoarece Col de Marsolino are 3,3 kilometri lungime şi pantă medie 8,1%. Aceste caracteristici pot duce la atacuri nu doar din partea puncheurilor, ci şi din a lui Chris Froome, care a arătat că se află într-o dispoziţie de cursă excelentă. Chiar dacă până la munţii înalţi mai este o săptămână, rutierul lui Sky pare dispus încă de pe acum să le arate adversarilor de ce e în stare şi să profite şi de cea mai mică oportunitate care se iveşte.

Cum după Marsolino urmează o coborâre, traseul este şi pe gustul unui Peter Sagan dornic să obţină primul succes la această ediţie. Un alt mare talent, Michal Kwiatkowski se poate implica şi el în lupta pentru victorie, la fel ca Thomas Voekler, Philippe Gilbert, Edvald Boasson Hagen, sau Alejandro Valverde. Etapa va avea o miză suplimentară pentru oamenii de general, deoarece aceştia vor încerca să îşi ajute formaţiile să ocupe un loc cât mai bun în clasamentul pe echipe,  pentru a pleca mai târziu în contratimpul de la Nisa şi a avea astfel un reper important în raport cu adversarii lor.

Cum să dai F5 carierei într-o singură zi

În 2008, Jan Bakelants era desemnat cel mai bun tânăr rutier al anului, o distincţie care a venit în mod logic, după sezonul fabulos pe care l-a avut, cu victorii în Circuit des Ardennes, Liège-Bastogne-Liège, Triptyque Ardennaise, Flèche Ardennaise, Tour de la Province de Liège şi Tour de l’Avenir. Din păcate pentru el, pe cât de mult succes a avut la tineret, pe atât de mult ghinion a întâmpinat odată cu trecerea la profesionişti, acolo unde a suferit mai multe accidentări, în special la genunchi, accidentări care i-au întârziat progresul.

Şi prima jumătate a acestui sezon a adus noi probleme de sănătate pentru belgian, care părea că nu va mai ieşi niciodată din această spirală a neşansei. Totuşi, ceva s-a schimbat în luna iunie, atunci când Bakelants a arătat semne de revenire în Turul Luxemburgului şi la Campionatele Naţionale, acolo unde a terminat de fiecare dată pe ultima treaptă a podiumului. Acele rezultate l-au determinat pe Luca Guercilena să îl selecţioneze pe ciclistul în vârstă de 27 de ani pentru Turul Franţei, cursă în care RadioShack-Leopard a trimis o echipă mai mult axată pe obţinerea de succese de etapă, decât pe clasamentul general.

Datorită lui Bakelants, gruparea luxemburgheză şi-a îndeplinit obiectivul mai devreme decât ar fi crezut. Cu un atac parcă inspirat din Jens Voigt (colegul său de cameră) şi o determinare pe care doar cei disperaţi să-şi schimbe soarta o au, belgianul a dat lovitura în ziua secundă a Marii Bucle şi a trăit un moment pe care mulţi rutieri îl visează: victorie şi tricou galben în cea mai prestigioasă cursă din lume, o performanţă care marchează un al doilea început în carieră pentru Jan Bakelants.

Un haos demn de Turul Franţei

În buna tradiţie a cursei, aceasta a avut parte de o etapă care va rămâne pentru totdeauna în memoria tuturor, dar nu datorită motivelor obişnuite, ci din cauza incompetenţei organizatorilor, care merită nota 1 pentru cum au gestionat finalul. Totul a pornit de la autocarul înţepenit pe linia de sosire, un autocar care ar fi trebuit să treacă pe acolo cu o oră mai devreme, conform regulamentului. Ce e mai ciudat este că oamenii din caravana i-au spus şoferului respectiv să încerce să treacă, în loc să dea înapoi (lucru confirmat de Brian Nygaard, ofiţerul de presă al lui Orica-GreenEdge), pentru ca abia după 15 minute să le vină ideea salvatoare. Din păcate, în acel moment, haosul fusese instaurat.

Când mai erau 12 kilometri, organizatorii i-au anunţat pe rutieri că finişul a fost mutat cu trei kilometri mai devreme, iar când aceştia au ajuns cu un kilometru înainte de noua sosire, au revenit asupra deciziei şi le-au transmis tuturor că sosirea iniţială rămâne. Inevitabil, toate aceste schimbări i-au dat peste cap pe ciclişti şi au adus o tensiune suplimentară în pluton, iar consecinţele au fost evidente: căzături care i-au scos din calculele pentru victorie pe primii favoriţi: Mark Cavendish, André Greipel şi Peter Sagan.

În afară de ei, au mai acuzat zgârieturi sau accidentări Alberto Contador, Philippe Gilbert, Tejay van Garderen, Bauke Mollema, Rui Costa, Andreas Klöden, Tony Gallopin, Janez Brajkovic, Ian Stannard, Geraint Thomas, Gert Steegmans şi Tony Martin, cel mai “şifonat” ieşind campionul mondial la contratimp, care a leşinat de două ori după încheierea etapei şi e suspect de fractură de claviculă. Singurul lucru bun făcut de organizatori este că după tot ce s-a întâmplat, au decis să le acorde cicliştilor acelaşi timp la final, chiar dacă au pierdut timp înainte de intrarea în ultimii trei kilometri.

Omul zilei a fost Marcel Kittel, care nu doar că a obţinut cel dintâi succes în Marea Buclă, dar a devenit primul german din ultimii cinci ani ce poartă tricoul galben. Victoria nu doar că face uitat abandonul lui Kittel la ediţia precedentă, dar şi aduce o linişte necesară în tabăra lui Argos-Shimano, pentru care orice va veni de acum înainte va fi un bonus. În afară de ciclistul echipei batave, trebuie neapărat remarcat Danny van Poppel; spuneam înainte de start că reprezintă pariul meu pentru Turul Franţei, dar parcă nu mă aşteptam la un debut atât de bun, ce l-a ajutat să devină cel mai tânăr ciclist din ultimii 82 de ani care termină pe podium o etapă din Marea Buclă.

Un pariu pentru Turul Franţei: Danny van Poppel

În 1987, Jean-Paul van Poppel avea 24 de ani când îşi făcea debutul în Le Tour, impresionând pe toată lumea prin cele două victorii obţinute la sprint şi tricoul verde câştigat la Paris. Ceva mai mult de un sfert de secol mai târziu, fiul său mai mic, Danny van Poppel, a primit şansa de a concura în Turul Franţei la doar 19 ani. Chiar dacă nimeni nu îi va cere nimic, presiune tot va fi pe tânărul rutier al lui Vacansoleil, o presiune normală dacă luăm în considerare că va debuta într-un Mare Tur într-un context cu totul special.

Poate cel mai bun produs al ciclismului olandez în ultimii ani, Danny van Poppel este pariul meu pentru ediţia centenară a cursei din Hexagon, o ediţie care va avea la start alţi doi tineri foarte talentaţi: Moreno Moser şi Alexey Lutsenko. Sezonul acesta, batavul nu a bifat încă o victorie, dar are zece clasări in top 10, o realizare cu atât mai impresionantă, cu cât multe dintre aceste rezultate au venit în etape valonate, nu foarte prietenoase cu sprinterii.

Van Poppel se va afla într-o companie extrem de selectă în următoarele săptămâni, urmând să concureze împotriva unor rutieri cu zeci de succese la activ. În ciuda acestui fapt, mă aştept la o figură frumoasă din partea lui. Evident, asta nu înseamnă neapărat o victorie, dar una sau mai multe clasări în top 3 sau top 5, în faţa unor adversari mult mai titraţi (dar care nu îl cunosc şi îl vor ignora), ar reprezenta deja un Tur al Franţei reuşit.

Turul Franţei 2013 – etapa l

În sfârşit, a venit clipa mult aşteptată: sâmbătă, Christian Prudhomme va da startul ediţiei centenare a Turului Franţei, Porto-Vecchio fiind localitatea căreia îi va reveni această onoare. Prima zi a cursei nu este aşteptată doar de fani, ci şi de Mark Cavendish, care se va afla înaintea unei ocazii poate unice în carieră, aceea de a purta tricoul galben. Le Tour e singura cursă majoră în care britanicul nu a ocupat locul întâi la general, dar acest lucru se poate schimba sâmbătă, atunci când caravana va ajunge la Bastia, după 213 kilometri şi un traseu ce include doar o căţărare de categoria a patra.

Victoria se va juca încă de la intrarea în ultimii doi kilometri, acolo unde vor apărea mai multe viraje, care au toate şansele să producă nişte căzături şi să îi scoată din calcule pe unii sprinteri. Din această cauză, dar şi ca urmare a tensiunii imense ce va domina plutonul în prima zi a Turului, finalul etapei va semăna un pic cu o loterie. Evident, Mark Cavendish este mare favorit să tragă biletul câştigător, însă pentru asta va fi nevoie de o muncă excelentă a echipei sale, care va trebui să conducă plutonul pe final şi să îl protejeze pe fostul campion mondial de pericolele ce vor apărea.

Principalii adversari ai ciclistului originar din Insula Man vin din Germania: este vorba despre André Greipel şi Marcel Kittel, oameni care l-au învins pe Cavendish sezonul acesta şi au şanse mari să o facă şi în Le Tour, aşa cum a spus chiar directorul sportiv al lui Omega Pharma-Quick Step, Brian Holm. Greipel are un “trenuleţ” excelent, ce îşi poate asuma responsabilitatea pe final, în timp ce Kittel va încerca să profite de lupta dintre cei doi şi să obţină primul success al carierei în Marea Buclă. Deşi va fi oarecum un outsider, nici Peter Sagan nu trebuie scos din discuţie, datorită plasamentului său de multe ori excelent, însă atenţia celor trei sprinteri importanţi nu ar trebui să se concentreze doar asupra slovacului, ci şi asupra lui Alexander Kristoff sau Nacer Bouhanni, rutieri care vor sta la pândă şi vor încerca să producă o surpriză demnă de startul ediţiei centenare.

Turul Franţei 2013 – date statistice

– 22 de echipe (19 de World Tour, 3 Pro Continentale) şi 198 rutieri se vor afla la startul ediţiei cu numărul 100.

– 34 de ţări vor fi reprezentate în pluton, Franţa oferind cei mai mulţi ciclişti, 42.

– Trei foşti câştigători vor participa în Le Tour 2013: Alberto Contador, Andy Schleck şi Cadel Evans.

– Dintre cicliştii aflaţi la start, Mark Cavendish are cele mai multe etape câştigate, 23.

– Olandezul Danny van Poppel e cel mai tânăr rutier prezent în cursă, 19 ani şi 348 de zile.

– Cel mai în vârstă ciclist este germanul Jens Voigt, 41 de ani şi 285 de zile.

– Şase ciclişti care au cucerit tricoul curcubeu (pe şosea sau la contratimp) vor participa la ediţia din 2013: Philippe Gilbert, Mark Cavendish, Cadel Evans, Tony Martin, Bert Grabsch şi Michael Rogers.

– 21 de campioni naţionali se vor afla la startul acestei ediţii, 12 la contratimp şi 9 în cursa pe şosea.

– AG2R şi Sojasun sunt singurele echipe care se vor baza pe ciclişti dintr-o singură ţară, Franţa.

– Patru tricouri distinctive sunt puse în joc: tricoul galben (câştigătorul clasamentului general), tricoul verde (câştigătorul clasamentului pe puncte), tricoul alb cu buline roşii (câştigătorul clasamentului căţărătorilor) şi tricoul alb (câştigătorul clasamentului tinerilor).

– Fondul total de premiere este de 2 023 300 de euro, dintre care 450 000 îi vor reveni învingătorului.

– Va fi pentru prima oară după 47 de ani când Turul Franţei va pleca la drum cu o etapă dedicată sprinterilor. În 1966, la Charleville, a câştigat Rudi Altig.

– Cea mai lungă etapă a actualei ediţii va fi a 15-a, care se va desfăşura între Givors şi Mont Ventoux, pe distanţa de 242,5 kilometri.

– Marseille, Lyon şi Paris sunt oraşele prezente la ediţia inagurală care se vor afla pe traseu şi acum.

– Ediţia centenară a Marii Bucle va avea şapte etape pentru sprinteri, trei contratimpuri (dintre care două vor fi individuale) şi patru sosiri la altitudine (Ax 3 Domaines, Mont Ventoux, Alpe d’Huez şi Mont Semnoz).

– Va fi pentru prima oară când se va porni din Corsica, singurul departament al Franţei care nu a găzduit o etapă în istoria de peste un secol a cursei.

– 10 oraşe noi sunt pe harta Turului Franţei: Porto-Vecchio, Bastia, Ajaccio, Calvi, Cagnes-sur-Mer, Saint-Gildas-des-Bois, Saint-Pourçain-sur-Sioule, Givors, Chorges şi Annecy-Semnoz.

– Cel mai înalt punct al cursei va fi Col de Pailhères (2001 metri altitudine), care îşi va face apariţia pentru a cincea oară.

Turul Franţei 2013 – favoriţii la tricoul galben

Chris Froome – nu mai este nimic nou de spus despre britanicul în vârstă de 28 de ani, care a dominat cursele pe etape din acest sezon aşa cum a făcut-o compatriotul său, Bradley Wiggins, în 2012. Turul Omanului, Criteriul Internaţional, Turul Romandiei şi Criteriul Dauphiné se află acum în palmaresul lui Froome, care a ratat un singur obiectiv, Tirreno-Adriatico. Acolo s-a putut vedea un punct slab nu doar al lui, ci şi al lui Sky: incapacitatea de a controla cursele pe căţărările scurte, cu pante dure, ce sar de 15%. Pe lângă asta, rutierul originar din Kenya are probleme şi pe coborâri, însă nu a fost testat încă serios pe acestea, ceea ce mai mult ca sigur se va întâmpla în Turul Franţei. Lider autoritar la Sky în absenţa lui Bradley Wiggins, Froome va beneficia de ajutorul unor rutieri care îl pot proteja indiferent de teren, precum Geraint Thomas, Ian Stannard, Kanstantsin Siutsou sau Richie Porte, acesta urmând să fie “locotenentul” său cel mai de încredere. Cum la contratimp şi pe munte e clar peste toţi adversarii săi, se pune întrebarea: cum poate fi învins? Răspunsul ar putea fi dat de contingentul căţărătorilor spanioli din cursă.

Alberto Contador – dacă ciclistul lui Saxo-Tinkoff trage linie după prima jumătate a stagiunii, rămâne cu un mare minus în dreptul său. Dublu câştigător al Turului Franţei, Contador a fost de nerecunoscut în 2013, nu atât pe munte, cât mai ales la contratimp, acolo unde a suferit câteva înfrângeri dureroase. În plus, în unele curse a pierdut în faţa “locotenenţilor” lui Chris Froome, ceea ce a avut darul de a amplifica problemele sale. Ibericul a pus toate clasările nereuşite fie pe seama alergiilor, fie pe seama formei mai slabe din momentul respectiv, precizând de fiecare dată că situaţia va fi cu totul alta în Marea Buclă. Practic, Contador a ales să joace totul pe o singură carte, pe principiul “ori la bal, ori la spital”. Susţinut de o echipă formată din căţărători, el este conştient că trebuie să aibă câţiva aşi în mânecă pentru a-l lua prin surprindere pe britanic, aşa cum a făcut cu Joaquim Rodriguez, în Vuelta din 2012. Tocmai de aceea, Alberto Contador va fi încă o dată principalul artizan al spectacolului, omul care va “aprinde artificiile” şi îşi va asuma riscuri.

Joaquim Rodriguez – deşi nu a mai strălucit în acest sezon la fel de puternic ca în precedentul, rutierul Katushei nu exclude o prezenţă pe podium la Paris. Ajuns la 34 de ani, “Purito” se va afla pentru doar a doua oară în Turul Franţei, după ediţia din 2010, când a câştigat o etapă şi a terminat pe şapte. Chiar dacă ascensiunile din Le Tour nu sunt atât de explozive precum cele din Vuelta, iar finişurile în căţărare nu oferă secunde de bonificaţie, Joaquim Rodriguez tot trebuie luat în seamă, deoarece are o experienţă vastă şi atacă atunci când puţini se aşteaptă. Nu ar fi deloc de mirare dacă spaniolul ar sta tot timpul în “trenuleţul” lui Sky, conservându-şi astfel energia, pentru ca apoi să accelereze în ultimul kilometru, atunci când cei mai mulţi oponenţi ar fi deja scuturaţi sau obosiţi. Tocmai pentru că podiumul reprezintă obiectivul său principal, lupta lui “Purito” nu se va da neapărat cu Chris Froome, ci cu restul adversarilor. Un motiv în plus pentru ca Turul Franţei 2013 să aducă o versiune mai calculată a lui Joaquim Rodriguez.

Alejandro Valverde – este posibil ca şi pentru liderul lui Movistar ediţia din acest an a Turului Franţei să fie “cântecul de lebădă”. Chiar dacă în Criteriul Dauphiné a părut mereu cu doi paşi în urma lui Chris Froome, iar atacurile sale nu au avut sare şi piper, Valverde promite să fie la un cu totul alt nivel în luna iulie, atunci când va trebui să profite de toată experienţa pe care a acumulat-o în precedentele cinci participări pentru a produce o surpriză. După Froome, ibericul are a doua cea mai solidă echipă din cursă, din care vor mai face parte Rui Costa, Nairo Quintana sau Jonathan Castroviejo. Pentru a-şi îndeplini obiectivul – un loc între primii trei – Valverde va trebui să iasă la atac în a doua jumătate a cursei, obligat şi de primul contratimp individual, în care este de aşteptat să piardă câteva minute. Totodată, pe măsură ce etapele vor trece, nu e exclusă o alianţă între el, Contador şi Rodriguez, la fel ca în Vuelta 2012, pentru a le pune constant probleme lui Froome şi Sky.

Cadel Evans – la startul sezonului, mulţi au crezut că australianul nu mai are niciun cuvânt de spus în Marile Tururi, însă acesta a demonstrat contrariul în luna mai, atunci când a terminat pe locul al treilea Turul Italiei, o performanţă remarcabilă la 36 de ani. Acum, o altă întrebare îl are în prim-plan pe Evans: se va recupera liderul lui BMC după efortul depus în Corsa Rosa? Conform propriilor declaraţii, răspunsul este da, ciclistul de la Antipozi fiind încrezător că lucrurile vor sta mai bine decât în 2010, atunci când a mai încercat dubla Il Giro – Le Tour. Şase dintre colegii pe care îi va avea alături în Marea Buclă au participat alături de el şi la ediţia din 2011, când s-a impus, un motiv în plus pentru ca fostul campion mondial să fie încrezător în şansele sale. Important pentru el va fi să nu piardă mult în contratimpul individual de la Mont-Saint-Michel şi în primul finiş în căţărare, la Ax 3 Domaines. O evoluţie bună acolo va conta mult pentru Evans, nu doar în raport cu adversarii lui, ci şi cu Tejay van Garderen, care anul trecut i-a luat faţa, iar acum este pregătit să devină liderul lui BMC, dacă situaţia o va cere din nou.

Alţi oameni de urmărit pentru clasamentul general: Daniel Martin, Ryder Hesjedal, Andrew Talansky, Thibaut Pinot, Pierre Rolland, Jurgen Van Den Broeck, Bauke Mollema, Thomas De Gendt, Andy Schleck, Jakob Fuglsang, Richie Porte, Nairo Quintana, Tejay van Garderen.

Câte zile de cursă/victorii au favoriţii din Turul Franţei 2013

Nairo Quintana – 28/3

Richie Porte – 29/5

Chris Froome – 30/9

Ryder Hesjedal – 31/0

Daniel Martin – 32/3

Andrew Talansky – 33/1

Alejandro Valverde – 34/4

Jakob Fuglsang – 35/0

Bauke Mollema – 37/1

Andy Schleck – 37/0

Joaquim Rodriguez – 38/2

Tejay van Garderen – 38/2

Alberto Contador – 38/1

Jurgen Van Den Broeck – 39/0

Thomas De Gendt – 41/1

Cadel Evans – 41/0

Igor Anton – 42/0

Thibaut Pinot – 59/0

Pierre Rolland – 60/2

Turul Franţei 2013 – favoriţii la tricoul alb cu buline roşii

Este cel mai imprevizibil tricou distinctiv, întotdeauna fiind dificil de dat un pronostic în ceea ce priveşte câştigătorul. Un motiv ar fi că oamenii de clasament general nu sunt interesaţi de el, ultimul câştigător de Tur al Franţei care a plecat acasă cu tricoul alb cu buline roşii fiind Eddy Merkcx, în 1970. E adevărat, mulţi dintre cei care l-au câştigat de atunci au fost căţăratori adevăraţi, ca Lucien Van Impe sau Claudio Chiappucci, dar în ultimii ani a devenit o tradiţie ca această tunică să fie îmbrăcată la Paris de ciclişti care doar au adunat puncte în evadări, aşa cum a fost cazul cu Anthony Charteau sau Thomas Voeckler.

Cum lupta pentru tricoul galben este din ce în ce mai acerbă şi îi consumă pe rutieri enorm nu doar din punct de vedere fizic, ci şi psihic, ierarhia căţărătorilor a devenit o afacere între oamenii din rândul al doilea, care încearcă să îşi pună cumva amprenta asupra cursei sau să îşi asigure un contract bun pentru sezonul următor. Ediţia din acest an va avea 62 de căţărări, dintre care şapte de categorie specială. Acestea aduc şi cele mai multe puncte, 25. La fel ca în trecut, dacă finalul etapei este într-o ascensiune de categoria a doua, întâi sau specială, punctele se dublează, organizatorii dorind prin asta să echilibreze lupta pentru tricou, astfel încât la acesta să aibă şanse şi rutierii de clasament general, care se vor afla în prim-plan doar pe ultima căţărare a zilei.

Cine sunt candidaţii la tricoul alb cu buline roşii? Dacă vorbim despre favoriţii la tricoul galben, atunci Chris Froome, Alberto Contador şi Joaquim Rodriguez nu pot fi scoşi din calcule. Mai mult ca sigur însă, câştigătorul nu va veni din această categorie. Asta înseamnă că Pierre Rolland, Thomas Voeckler, Johnny Hoogerland, Mikel Nieve, Daniel Martin, Brice Feillu sau Daniel Navarro vor încerca să îşi adjudece această tunică până la Paris. Important pentru cei interesaţi de această ierarhie va fi ca în clipa în care se vor decide să meargă pentru tricoul alb cu buline roşii, şansele lor de reuşită depinzând de întârzierea pe care o vor avea în clasamentul general.

Turul Franţei 2013 – favoriţii la tricoul alb

Thibaut Pinot – francezul s-a făcut remarcat încă din 2010, atunci când a devenit cel mai bun căţărător al Turului Romandiei, la doar 20 de ani. De atunci, a urmat o serie impresionantă de rezultate, dintre care se evidenţiază victoria de etapă obţinută la ediţia precedentă a Marii Bucle şi locul zece pe care a terminat la general. Fără îndoială, cel mai bun produs al ciclismului din Hexagon în ultimul deceniu, Pinot posedă o naturaleţe şi un zvâc care îi pun de multe ori în dificultate pe adversarii săi atunci când se află pe munţi, aspecte dublate de o rezistenţă impresionantă pentru vârsta sa. Cum şi la contratimp a făcut progrese de luat în seamă, aspect arătat în Turul Elveţiei (unde a terminat pe patru), iar toată echipa îi va fi alături, Pinot poate spera la câştigarea unui tricou alb pe care şase compatrioţi l-au mai obţinut de la introducerea acestuia.

Nairo Quintana – este doar unul dintre cei doi rutieri (celălalt fiind Vincenzo Nibali) care i-a pus probleme serioase lui Sky într-o cursă pe etape în 2013. Dacă “Rechinul” a făcut asta în Tirreno-Adriatico, Quintana a reuşit în Turul Ţării Bascilor, acolo unde a terminat în faţa lui Richie Porte şi Sergio Henao, care păreau să nu aibă nicio problemă la start în a-şi adjudeca generalul. Un obişnuit al altitudinilor ridicate (trei ani de zile, a mers la şcoală cu bicicleta, de la 1600 la 3000 de metri), sud-americanul este un talent fabulos, care a fost perfect crescut până acum de Movistar, grupare ce i-a stabilit un program aerisit în 2013 şi i-a permis să se antreneze în ţara natală vreme de două luni. Problema este că va trebui să îl susţină pe Alejandro Valverde, liderul echipei spaniole, iar asta l-ar putea costa timp important, cel puţin în prima jumătate a cursei. Dacă Valverde nu se va ridica la nivelul aşteptărilor, Quintana va primi mână liberă, însă atunci s-ar putea să fie prea târziu pentru a mai trage la clasamentul tinerilor.

Andrew Talansky – americanul a arătat că este un rutier de clasament general încă din 2010, atunci când a terminat pe locul secund Tour de l’Avenir, după Nairo Quintana. În 2012, a venit şi primul succes al carierei într-o astfel de competiţie, Tour de l’Ain, pentru ca anul acesta să încheie pe poziţia secundă Paris-Nisa, acolo unde a bifat şi o victorie de etapă. Contratimpul plat din Turul Franţei îi va pune probleme ciclistului echipei Garmin-Sharp, dar acesta va avea ocazia să recupereze timpul pierdut în etapele montane, şi nu doar pe căţărări, ci şi pe coborâri, unde este mereu dispus să îşi asume riscuri. Tot ce rămâne de văzut e în ce măsură va fi liderul lui Garmin, în condiţiile în care la start se vor mai afla Ryder Hesjedal şi Daniel Martin.

Tejay van Garderen – anul trecut, a devenit doar al treilea american din istorie, după Greg LeMond (1984) şi Andrew Hampsten (1986), care a plecat acasă cu tricoul alb. Performanţa sa, dublată de un excelent loc cinci la general, a fost cu atât mai impresionantă, cu cât el a venit în cursă ca “locotenent” al lui Cadel Evans, situaţie care se va repeta şi la ediţia centenară. Chiar dacă traseul de acum e mai dificil, asta nu înseamnă că Van Garderen nu poate lupta pentru tricoul alb, însă toate aceste calcule vor depinde de evoluţia colegului său australian. Mult mai bun pe munte decât în 2012, aspect demonstrat în toate cursele pe etape în care a participat în actualul sezon, ciclistul echipei BMC va avea nevoie şi de un pic de şansă pentru a fi din nou unul dintre protagoniştii Marii Bucle. În cazul în care o va primi, este de aşteptat să arate iar lucruri frumoase.