Cafe Roubaix

Louis Meintjes: “Vreau să particip în Vuelta”

Ciclismul african a progresat enorm în ultima vreme, în mare parte datorită muncii depuse de MTN-Qhubeka, prima echipă Pro Continentală de pe acel continent. Gruparea manageriată de Douglas Ryder le-a oferit multor rutieri şansa de a evolua în curse mari din Europa, iar printre cei care au ştiut să profite de această oportunitate a fost şi Louis Meintjes, talentatul ciclist în vârstă de numai 22 de ani.

După ce în sezonul anterior a terminat pe locul secund în cursa pe şosea sub 23 de ani la Campionatele Mondiale de tineret, Meintjes a început în forţă această stagiune, devenind campion naţional pe şosea. Apoi, a venit pe locul 11 în Turul Langkawi şi pe doi în Turul Mzansi, dar cel mai bun rezultat l-a obţinut în Turul Trentino, acolo unde a încheiat pe cinci şi a intrat în posesia tricoului alb, după ce a făcut o ultimă etapă fantastică, pe Monte Bondone. Acum, Louis Meintjes se pregăteşte pentru următoarele curse, dar şi-a făcut timp zilele trecute pentru acest interviu, în care a vorbit despre rezultatele sale din 2014 şi obiectivele pe care şi le-a fixat pentru a doua parte a sezonului.

– Louis, ai avut o primă parte de sezon foarte bună. Te-ai aşteptat la asta?

Nu, chiar deloc. Trebuie să recunosc că sunt foarte fericit pentru cum au decurs lucrurile până acum.

– Care este cel mai important rezultat pentru tine?

Locul secund ocupat în ultima etapă din Turul Trentino. E o cursă care mi se potriveşte foarte bine şi a fost primul meu obiectiv al stagiunii.

– Două zile mai târziu, ai concurat în ediţia cu numărul 100 a Liège–Bastogne–Liège. A fost a treia ta participare într-un Monument şi ai terminat pe locul 61. Cum ai trăit acea experienţă?

Este o cursă foarte frumoasă şi mi-ar plăcea să mă concentrez pe ea în viitor. De asemenea, nu e departe de oraşul belgian în care am trăit cât timp am activat la juniori şi în primele două sezoane ca rutier sub 23 de ani. Am multe amintiri plăcute de acolo, picioarele mele au răspuns destul de bine, însă am avut ghinion după 160 de kilometri de la start, când am căzut, am schimbat bicicleta şi am fost nevoit să depun mult efort pentru a reveni în pluton. Pe de altă parte, evoluţia mea de acolo m-a făcut să mă gândesc că pot câştiga o astfel de clasică în viitor.

– Care sunt punctele tale forte?

Îmi plac atât clasicele, cât şi cursele pe etape. Nivelul meu pe căţărări este cu adevărat bun în acest moment, dar trebuie să îmi îmbunătăţesc contratimpul. Dacă voi reuşi asta, atunci mă voi axa mai mult pe tururi în care pot obţine un rezultat bun la general.

– Ce program ai pentru perioada următoare?

Voi participa în Turul Bavariei, Turul Elveţiei şi Turul Austriei, apoi îmi doresc mult să merg în Vuelta. Să concurez vreme de trei săptămâni va fi o experienţă cu totul nouă pentru mine, aşa că e dificil să îmi stabilesc obiective, dar ar fi incredibil să câştig o etapă.

– Şi ce alte obiective mai ai pentru acest an?

Sunt în continuare la categoria sub 23 şi mi-ar plăcea mult să iau din nou startul la Campionatele Mondiale şi să văd de ce sunt în stare acolo.

Diego Rosa, despre obiectivele pentru Giro

Un foarte talentat rutier, parte a unei generaţii pe care Italia speră să o vadă strălucind în viitorul apropiat, Diego Rosa concurează pentru a doua oară în Turul Italiei şi speră să impresioneze din nou, aşa cum s-a întâmplat în 2013, când a fost neo-profesionist şi s-a dovedit a fi un  ajutor de nădejde pentru liderul echipei, Franco Pellizotti. Fost câştigator al Giro della Regione Friuli Venezia Giulia, rutierul original din Piemont şi-a făcut timp înainte de startul Corsei Rosa pentru următorul interviu, în care a vorbit despre sezonul său, antrenamentele efectuate şi obiectivele pe care le are pentru primul Mare Tur al stagiunii.

– Diego, nu ai avut un start bun anul acesta, căzând în Turul Mediteranean.

Într-adevăr, nu am avut un start perfect, dar face parte din joc. Atunci când asta se întâmplă, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să continui să te antrenezi şi să nu te gândeşti la ceea ce s-a întâmplat. Am făcut tot ce am putut iarna trecută, deoarece mi-am dorit să fiu pregătit la startul stagiunii, însă nu am fost norocos.

– Şase săptămâni mai târziu ai obţinut un rezultat impresionant în contratimpul individual din Settimana Internazionale di Coppi e Bartali. A fost o surpriză pentru tine?

O parte din mine a fost surprinsă, deoarece ştiu că nu excelez la această disciplină. Însă m-am simţit bine la start, am dat totul, iar locul al treilea a fost un rezultat foarte bun.

– Eşti mulţumit de cum au decurs lucrurile în Turul Trentino?

Evident, Turul Trentino este ultima cursă pe etape înainte de Turul Italiei, m-am simţit bine în fiecare dimineaţă, iar în prima zi de după încheierea cursei eram pregătit să mai continui. În Italia avem o expresie: “îmi simt picioarele”. Am avut sentimentul că pot începe o nouă cursă pe etape, iar asta mi-a adus o mare satisfacţie.

– Unde te-ai antrenat înainte de Giro?

Timp de zece zile am stat în Sierra Nevada, la 2400 metri altitudine, iar vreme de alte zece zile am fost în Trentino, după cursa de acolo, la Maso Corto – Val Senales, la 3200 metri altitudine. De asemenea, am inspectat etapele Barbaresco-Barolo, Biella (Santuario d’Oropa), Savona şi Sestola.

– Vei lua startul pentru a doua oară în Turul Italiei. Cu ce gânduri?

Sper ca totul să decurgă bine. Eu şi Franco Pellizotti ne-am antrenat împreună pentru Giro şi îmi doresc să fim răsplătiţi pentru această muncă. Ideea de la care pornesc este să dau de fiecare dată totul. Vreau o clasare bună la general, dar mai am şi alte obiective.

– Având în vedere traseul, te aştepţi la o cursă mai dificilă decât cea din 2013?

Da, cred ca va fi mai dură, chiar dacă vom avea la dispoziţie trei zile de odihnă. Unele etape sunt foarte grele, iar la începutul Turului Italiei sunt întotdeauna tensionat, deoarece aceasta nu e o cursă oarecare, este Giro. Cum sunt un căţărător, începutul va fi mai dificil, dar sper să fac ceva în munţi.

– Vei avea o motivaţie suplimentară în contratimpul individual de la Barolo, având în vedere că trece prin Alba?

Sper să am o evoluţie bună, deoarece este oraşul în care locuiesc. Familia, prietenii şi logodnica mea vor fi acolo. Uneori, o îmbrăţişare reprezintă motivaţia ideală pentru a continua. În timpul iernii m-am antrenat pentru contratimp, şi aşa cum am spus mai devreme, am inspectat de mai multe ori traseul etapei a 12-a. Tot ce sper este să nu uit ceva.

Gianni Savio: “Pellizotti poate termina Giro în top 10”

În fiecare an, Turul Italiei este cea mai importantă cursă pentru Androni Giocattoli-Venezuela, o cursă în care echipa manageriată de Gianni Savio porneşte cu gândul de a câştiga o etapă. În 2014, gruparea italiană vrea mai mult, şi pentru asta îşi pune speranţele în Franco Pellizotti, fostul campion naţional. În urmă cu câteva zile, Gianni Savio a vorbit pentru Cafe Roubaix despre aceste obiective, dar şi despre cum au decurs primele luni ale sezonului pentru echipa sa.

– Domnule Savio, sunteţi multumit de rezultatele aduse de rutierii lui Androni până acum?

Câţiva dintre ciclişti au avut rezultate bune, de exemplu Kenny van Hummel, care a câştigat două curse şi a terminat pe podium pe trei continente. Manuel Belletti, de asemenea, a fost protagonist în câteva competiţii. Cel mai bun rutier al echipei a fost liderul nostru, Franco Pellizotti, care a încheiat în top 10 Settimana Intenazionale di Coppi e Bartali şi Turul Trentino; sunt foarte fericit pentru el. Pe de altă parte, aşteptam mai mult din partea lui Johnny Hoogerland. Până acum, nu a adus rezultate bune, însă am în continuare încredere în el şi îl aştept să se facă remarcat în Turul Italiei.

– Ce îmi puteţi spune despre cei doi talentaţi neo-profesionişti italieni pe care îi aveţi, Gianfranco Zilioli şi Andrea Zordan?

Zilioli şi Zordan sunt foarte tineri, se află în primul sezon ca profesionişti şi trebuie să se adapteze ritmului curselor de la acest nivel. Ca amatori, nu au fost obişnuiţi cu o viteză atât de ridicată şi cu curse pline de acţiune. Au nevoie de timp pentru a se dezvolta din punct de vedere fizic, astfel încât să se descurce bine în cursele dificile. Tocmai de aceea, primul lor an la profesionişti este important, dar şi dificil. Aştept mai mult de la ei sezonul viitor, atunci când vor fi pregătiţi să participe în Giro.

– Ce părere aveţi depre traseul Turului Italiei?

Este o cursă foarte bună, aşa cum a fost cazul şi în sezoanele anterioare, mereu interesantă şi palpitantă. Rutierul care va triumfa va trebui să fie un ciclist complet, inteligent şi cu o echipă foarte puternică. În ceea ce priveşte etapele, toată lumea vorbeşte despre Monte Zoncolan, o căţărare cunoscută în Italia ca “Il Mostro”, însă nu va fi suficient pentru un rutier să câştige acolo ca să îşi adjudece Turul Italiei. Joaquim Rodriguz, Nairo Quintana şi Cadel Evans sunt principalii favoriţi, dar asta nu înseamnă că nu putem avea un outsider care să îi surprindă pe aceştia, aşa cum a făcut-o Ryder Hesjedal, în urmă cu doi ani. În acest sens, cred că Domenico Pozzovivo şi Michele Scarponi pot termina pe podium.

– Cu ce aşteptări a pornit echipa Il Giro?

Avem un singur lider – Franco Pellizotti – deoarece a fost cel mai puternic ciclist al nostru în acest sezon, aşa cum am spus şi mai devreme. Poate termina între primii zece. Johnny Hoogerland va beneficia de toată libertatea pe care şi-o doreşte pentru a merge într-o evadare şi sper să îl văd făcând asta, aşa cum a fost cazul şi în sezoanele precedente. În ceea ce îl priveşte pe Diego Rosa, este posibil să aibă o clasare bună la general, dar cred că va fi mai bine pentru el să încerce să câştige o etapă. Trebuie să fim realişti: avem ciclişti buni, dar nu la fel de buni ca ai echipelor mari, care au un buget mult mai impresionant decât al nostru. Nu ne putem gândi la tricoul roz, însă avem posibilitatea de a câştiga o etapă, tocmai de aceea le-am spus cicliştilor să atace tot timpul. Un rutier care va face asta va fi Yonder Godoy; vreau să îl văd într-o cursă mare, deoarece nu are experienţă, aşa că l-am luat în echipa pentru Giro, iar principalul său rol va fi să meargă în evadări.

Fabio Duarte: “Vreau un loc bun la general în Giro”

Campion mondial de tineret în 2008, Fabio Duarte s-a prezentat la Belfast pentru a treia participare din carieră în Turul Italiei. Liderul echipei Colombia în următoarele trei săptămâni, Duarte speră să continue pe drumul început în Turul Trentino, astfel încât să fie unul dintre protagonişti în dificilele etape montane din Corsa Rosa. Unul dintre cei mai talentaţi căţărători din pluton, ciclistul în vârstă de 27 de ani şi-a făcut timp înainte de startul Il Giro să îmi acorde următorul interviu, pentru care trebuie să îi mulţumesc şi lui David Evangelista, ofiţerul de presă al Colombiei.

– Fabio, cum te simţi înaintea Turului Italiei?

Mă simt destul de bine. Aştept această cursă încă din ziua în care am primit invitaţia, aşa că sunt nerăbdător să iau startul.

– Eşti mulţumit de forma şi de pregătirea ta?

Da. Am început încă din noiembrie să mă concentrez pe acest Giro, lucrând la câteva aspecte, precum forţa fizică, şi cred că totul este pus cap la cap înaintea acestui rendez-vous important al sezonului.

– Cât de important a fost Turul Trentino şi rezultatul pe care l-ai obţinut?

A contat extrem de mult. Am mers acolo nu pentru a mă pregăti, ci pentru a da totul şi a obţine un rezultat mare (n.r. – Duarte a terminat pe patru la general). Aceasta, deoarece Trentino este o cursă foarte solicitantă, care îmi place mult, dar şi pentru că a fost esenţial să văd la ce nivel sunt în comparaţie cu unii dintre marii rivali din Giro. Am obţinut un rezultat final bun, care mi-a redat încrederea că mă aflu acolo unde doream pentru acest moment al sezonului. Apoi, după încheierea cursei, am efectuat câteva antrenamente pe munte, dar şi pe bicicleta de contratimp, deoarece simţeam că mai pot face îmbunătăţiri la ambele capitole.

– Cu ce obiective începi Giro?

Nu voi nega că mi-ar plăcea să fac un clasament general bun, însă primul meu obiectiv va fi să obţin acea victorie de etapă care mi-a scăpat la participările precedente. Va trebui să rămân concentrat şi să dau tot ce am mai bun, zi după zi. Astfel, un loc bun la general va veni ca o consecinţă logică.

– Eşti liderul echipei. Aduce asta o presiune suplimentară?

Da, simţi responsabilitatea, dar nu aş spune că există presiune. Sunt foarte încrezător că am făcut totul aşa cum mi-am dorit pentru a ajunge aici în cea mai bună condiţie fizică. Atunci când ştii că ai respectat planul pe care l-ai pus la punct, eşti foarte liniştit.

– Ce părere ai despre traseu?

Giro este o cursă foarte dură de la început până la final, dar toată lumea ştie că Turul Italiei e mereu imprevizibil, mai ales că toate etapele importante şi decisive vor apărea în ultima săptămână. Cel mai probabil, finişul de pe Monte Zoncolan va fi cel mai dificil.

– Ce etapă din acest Giro ai dori să câştigi?

Aş nominaliza două: cea de pe Montecampione, pentru că eu şi echipa am fi pe teren propriu acolo (n.r. – Fabio locuieşte împreună cu familia sa în apropiere de Bergamo), şi cea de pe Zoncolan, deoarece asta ar însemna că lupt pentru un loc cât mai bun în clasamentul general. Zoncolan va reprezenta o afacere între favoriţi şi aş fi foarte fericit să mă număr printre aceştia în acea zi.

Julian Arredondo: “Mi-ar plăcea să câştig etapa de la Montecassino”

Unul dintre cei mai spectaculoşi căţărători din plutonul profesionist vine din Columbia şi este pregătit să îşi pună amprenta asupra curselor mari şi să le demonstreze tuturor că Trek Factory Racing nu a greşit atunci când a semnat cu el. Numele său – Julian Arredondo – un fost câştigător al Turului Langkawi, care a avut un start excelent de sezon în 2014, bifând două victorii în Turul San Luis şi un top cinci în Tirreno-Adriatico.

Acum, Arredondo va concura în Giro, unde îşi va face debutul într-un Mare Tur. Şi chiar dacă nu va fi liderul echipei, este pregătit să aprindă artificiile pe căţărările abrupte. Cu ajutorul lui Tim Vanderjeugd, ofiţerul de presă a lui Trek, am discutat cu Julian înainte de startul Turului Italiei şi am aflat care sunt gândurile sale.

– Julian, cum a fost trecerea de la o echipă Continentală la una de World Tour?

A fost o trecere uşoară, m-am adaptat aşa cum speram şi deja am demonstrat că pot face parte dintre cei mai buni. Cele două victorii de etapă din Turul San Luis au însemnat mult, mi-au adus linişte şi încredere, iar acum sunt sigur că vor urma ale momente importante.

– Ştiu că la un moment dat ai spus că vrei să îţi îmbunătăţeşti contratimpul. Te-ai antrenat pentru asta în acest sezon sau te-ai concentrat doar pe căţărări?

Sunt sigur că îmi voi îmbunătăţi contratimpul prin multă muncă, însă deocamdată mă concentrez pe câştigarea de etape în Giro. M-am antrenat bine în ultimele luni şi vom vedea ce se va întâmpla.

– Cum a fost să concurezi în clasicele din Ardeni?

Am reuşit să termin pe locul 11 în Flèche Wallonne, chiar dacă am călătorit în ziua anterioară startului. Rămâne cursa visurilor mele. Liège–Bastogne–Liège este o altă cursă importantă şi frumoasă, datorită traseului şi publicului prezent pe margine. Atât Flèche Wallonne, cât şi Liège–Bastogne–Liège mi se potrivesc perfect, aşa că în viitor mă voi întoarce ca să lupt pentru victorie în aceste două clasice.  

– Acum vei participa în Giro. Cum te simţi înainte de start?

Turul Italiei va reprezenta debutul meu într-o cursă de trei săptămâni şi mă simt foarte bine din punct de vedere fizic, în ciuda problemelor legate de viză. Voi da totul şi sunt încrezător că rezultatele vor veni.

– Ce părere ai despre traseu?

E un Tur al Italiei destul de greu, m-am uitat peste etape şi sunt destule care mi-au atras atenţia, în special cea de la Montecassino, care se termină pe o căţărare în lungime de opt kilometri. Oricum, sunt relaxat şi pregătit să iau lucrurile uşor, zi după zi.

– Ai discutat cu echipa despre rolul tău?

Rolul meu în Giro va fi să o ajut pe Trek, să caut oportunităţi pentru a câştiga o etapă şi să îl susţin pe liderul nostru, Robert Kiserlovski. Nu ştiu dacă mă voi implica în lupta pentru clasamentul căţărătorilor, dar ştiu că obiectivul meu este să câştig o etapă.

Marco Pastonesi: “Quintana este marele favorit în Giro”

Săptămâna aceasta îi e dedicată Turului Italiei, ceea ce înseamnă că veţi găsi aici o prezentare a favoriţilor, toate detaliile privind traseul celei de-a 98-a ediţii, dar şi multe interviuri. Primul dintre acestea îl are ca protagonist pe Marco Pastonesi, jurnalistul Gazzettei dello Sport, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Week-end-ul trecut, domnul Pastonesi a avut amabilitatea să îşi facă timp pentru interviul următor, nu doar despre Giro, dar şi despre principalii rutieri italieni şi problemele pe care ciclismul le întâmpină de ceva vreme în ţara sa.

– Domnule Pastonesi, ce părere aveţi despre rezultatele obţinute de rutierii italieni în acest sezon?

Rezultatele nu au fost deloc bune. Ciclismul italian are mereu dificultăţi, căutăm ciclişti buni pentru clasice, dar între timp nu ne aflăm în top. Aşteptăm în continuare veşti bune. Avem câţiva rutieri puternici, însă niciunul dintre aceştia nu este un campion.

– Care sunt cauzele acestor probleme?

Nivelul celorlalte ţări e mult mai ridicat decât înainte. În Italia, din cauza crizei, sunt mai puţini rutieri, mai puţini sponsori, mai puţine echipe şi şi mai puţin spaţiu alocat sportului la televizor şi în ziare. De aceea, lumea ciclismului suferă.

– Unul dintre italienii aşteptaţi să se afle în vârf este Moreno Moser, însă acesta a dezamăgit până acum în actualul sezon.

Îl aşteptăm să ajungă acolo, dar nu e uşor, deoarece adversarii săi sunt foarte puternici. Nu ştim exact ce se întâmplă cu Moser, nici el nu are idee. Se simte bine, însă în timpul curselor nu reuşeşte să stea în grupul principal. Să-l vedem în Turul Italiei, poate se va schimba ceva.

– Sunteţi mulţumit de rezultatele avute de Vincenzo Nibali în acest an?

Vincenzo merge bine, încă nu a câştigat o cursă, însă o victorie este aproape. Principalul său obiectiv e Turul Franţei şi sper să fie pregătit până atunci, dar chiar dacă e foarte puternic, nu cred că se va afla la acelaşi nivel cu Chris Froome şi Alberto Contador. Va ataca, deoarece asta e în ADN-ul lui şi noi tocmai de aceea îl iubim, pentru că iese la atac chiar şi atunci când nu pare posibil.

– Ce aşteptări aveţi de la Giro?

Contador şi Froome nu vor fi la start, dar nivelul este foarte bun. Îi vom avea pe Nairo Quintana, marele favorit în opinia mea, Joaquim Rodriguez, care e extrem de iubit în Italia, şi Fabio Aru, care sperăm să devină mai constant odată cu trecerea anilor. Michele Scarponi este competitiv, dar nu şi Ivan Basso, a cărui carieră consider că e încheiată. Să nu îl uităm pe Cadel Evans; practic, el este italian, îl considerăm italian şi îl iubim mult, deoarece e un exemplu pentru toată lumea. Va fi frumos să îl avem pe Evans printre favoriţi. Un alt candidat puternic va fi Rigoberto Uran, care a fost impresionant anul trecut. Daniel Martin a dovedit că este un ciclist foarte bun nu doar în clasice, ci şi în Marile Tururi, şi acum va beneficia de o şansă pentru a-şi arăta nivelul. În ceea ce îl priveşte pe colegul său, Ryder Hesjedal, mi-e teamă că acesta se află în cădere. Vom avea parte de o bătălie palpitană în munţi, mai ales în a treia săptămână. Oricum, toţi rutierii trebuie să fie conştienţi că Il Giro este mai dur şi are mai multe surprize decât Turul Franţei. Ceva se poate întâmpla oriunde.

– Cine ar putea fi surpriza Turului Italiei?

Alegerea mea este Fabio Aru, însă nu pentru primele locuri. Încă nu e pregătit pentru trei săptămâni, dar sper că se va impune într-o etapă şi se va obişnui cu o astfel de cursă. Este important pentru el să nu se afle sub presiune. Îmi mai place şi Diego Rosa, deoarece atacă mereu, însă mai trbeuie să crească. De asemenea, cred că Domenico Pozzovivo poate fi cel mai bine clasat italian. E un căţărător de buzunar, dar foarte puternic şi se află acum în cea mai bună perioadă a carierei.

– Cum credeţi că va arăta podiumul Il Giro?

Nairo Quintana, Joaquim Rodriguez şi Michele Scarponi, însă trebuie să mărturisesc că niciodată nu am fost bun la predicţii, întotdeauna greşesc.

Carlos Barbero: “Visul meu e Milano-San Remo”

În urmă cu patru ani, s-a făcut remarcat pentru prima dată în cursele de tineret, câştigând o etapă în cele Trei Zile ale Alavei. De atunci, Carlos Barbero a continuat să impresioneze şi să se transforme într-un sprinter puternic, al cărui vis este să se impună Milano-San Remo, la fel ca idolul său, Mario Cipollini, în 2002. Aflat la echipa Continentală Euskadi, ciclistul spaniol (23 de ani), a avut un start excelent în acest sezon, triumfând în Volta ao Alentejo şi terminând pe podium Vuelta a la Rioja.

Mai mult ca sigur, aceste rezultate au atras atenţia multor echipe de World Tour, însă Carlos Barbero nu se gândeşte la asta, singurul lucru pe care se concentrează fiind să îşi continue seria impresionantă de rezultate. Mai multe despre ţintele sale, în interviul următor.

– Carlos, eşti mulţumit de acest sezon până acum?

Obiectivul meu a fost să-mi îmbunătăţesc rezultatele obţinute în fiecare cursă disputată în stagiunea anterioară. În Volta ao Alentejo mi s-au potrivit foarte bine etapele, au fost finişuri explozive, pe pante abrupte, şi cu ajutorul bonificaţiilor am reuşit să obţin victoria la general. A fost o cursă foarte tensionată, având în vedere că s-a decis la o diferenţă de câteva secunde.

– Cât de important a fost succesul de acolo pentru tine?

Această victorie a reprezentat o satisfacţie enormă şi înseamnă mult pentru mine, deoarece cu câteva luni înaintea cursei, în iarnă, se părea că nu voi mai avea viitor în ciclism, din cauza problemelor întâmpinate de echipa Euskadi, dar şi pentru că nu am primit oferte de la alte grupări.

– După Alentejo, ai concurat în Vuelta a la Rioja şi în Tour du Loir-et-Cher.

Da, şi în ambele curse am avut clasări pe podium. Tuturor ne place să câştigăm, dar, până la urmă, şi clasările în top trei sunt importante.

– Eşti impresionant la sprint şi pe căţărările scurte. Sunt şi alte aspecte la care vrei să lucrezi?

Vreau să îmi îmbunătăţesc aceste două calităţi. În definitiv, trebuie să îţi pui în valoare aptitudinile şi să încerci să fii cel mai bun. Cel mai bine mi se potrivesc sprintul şi căţărările scurte, aşa că vreau să devin mai puternic la aceste două capitole, mai ales că visul meu e să câştig Milano-San Remo.

– Care este programul tău pentru lunile următoare?

Momentan, ştiu sigur că voi participa în Vuelta a Castilla y Leon, Campionatele Naţionale, Turul Lacului Qinghai, Klasika de Ordizia, Circuito de Getxo şi Turul Burgosului.

– Te gândeşti să semnezi pentru sezonul viitor cu o echipă Pro Continentală sau de World Tour?

Nu am niciun plan pentru 2015, iau lucrurile zi după zi şi sper că voi reuşi, în cele din urmă, să semnez cu o echipă de o categorie superioară. Acesta este obiectivul.

Danny van Poppel: “Mi-ar plăcea să merg în Vuelta”

Unul dintre cei mai buni rutieri la juniori şi tineret în urmă cu câţiva ani, Danny van Poppel se află în al doilea sezon ca profesionist. După desfiinţarea lui Vacansoleil, el şi fratele său mai mare, Boy, au semnat cu Trek Factory Racing, o echipă pentru care are ocazia să fie lider în multe curse importante. Aşa au stat lucrurile şi în luna martie, atunci când s-a impus într-o etapă din Cele Trei Zile ale Flandrei de Vest, după un sprint excelent.

În vârstă de doar 20 de ani, Danny van Poppel visează să câştige tricoul curcubeu şi Milano-Sanremo, cea mai lungă clasică din ciclism. Până atunci însă, continuă să progreseze şi să îşi construiască un CV solid. Săptămâna aceasta, cu ajutorul lui Ard Bierens, ofiţerul de presă al lui Trek Factory Racing, am avut ocazia să vorbesc cu tânărul rutier olandez, înainte ca acesta să ia startul, pentru a doua oară în actualul sezon, într-o cursă de World Tour pe etape, Turul Romandiei.

– Danny, eşti mulţumit de cum au decurs lucrurile în primele luni ale sezonului?

Sunt foarte fericit, am obţinut acea victorie în Cele Trei Zile ale Flandrei de Vest şi alte două podiumuri, într-o altă etapă de acolo şi în Scheldeprijs. A fost important pentru mine să bifez un succes atât de devreme, deoarece fac parte dintr-o echipă nouă şi trebuie să dovedesc de ce sunt în stare. Dacă anul trecut am muncit pentru alţii, acum alţii muncesc pentru mine şi sunt obligat să aduc rezultate.

– Ai concurat şi în câteva clasice. Cum a fost acea experienţă?

A fost foarte frumoasă, am participat pentru prima dată în Gent-Wevelgem şi în Brabantse Pijl şi mi-a plăcut. De altfel, cred că pe viitor pot lua startul în aceste curse cu obiectivul de a obţine rezultate bune.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit după primele luni petrecute alături de Trek Factory Racing?

Pregătirea mea a decurs excelent până acum, iar asta m-a ajutat să fiu mai relaxat în timpul curselor. De asemenea, sunt mai concentrat atunci când concurez, ceea ce nu a fost cazul anul trecut, atunci când am avut un program foarte aglomerat. Echipa face o treabă extraordinară în a avea grijă de rutieri şi trebuie să recunosc că totul decurge mult mai bine decât în primul meu an ca profesionist.

– În ultimul moment, ai fost anunţat că vei merge în Turul Romandiei săptămâna aceasta.

Este adevărat, însă nu am un obiectiv anume. Vreau să mă pregătesc aici pentru Turul Californiei, care e un obiectiv important atât pentru mine, cât şi pentru echipă. Mi-ar plăcea să câştig o etapă acolo, dar va fi foarte dificil, deoarece şi Mark Cavendish şi Peter Sagan vor fi prezenţi la start.

– Îţi cunoşti programul pentru a doua jumătate a sezonului?

Nu, însă ştiu că voi merge în Turul Luxemburgului, în luna iunie. Mi-ar plăcea să particip şi în Vuelta, însă echipa vrea ca eu să sar peste Marile Tururi anul acesta. Vom discuta după Turul Californiei şi vom vedea care va fi programul meu.

Nicolai Brøchner: “Turul Californiei e primul meu obiectiv în 2014”

Niciun rutier danez nu a câştigat Paris-Roubaix până acum, în mai mult de un secol de la apariţia cursei, iar Nicolai Brøchner visează să fie primul ciclist din această ţară care va ridica deasupra capului prestigiosul trofeu în formă de piatră cubică. Unul dintre cei mai promiţători tineri rutieri din pluton, Brøchner (doar 20 de ani) şi-a petrecut primele sezoane în ţara natală, pentru ca în 2013 să meargă în Statele Unite, acolo unde a concurat alături de Bissell Pro Cycling şi a obţinut câteva clasări în top zece în etape din Turul Albertei.

Pentru acest sezon, Nico Brøchner a semnat cu Bissell Development (cunoscută în trecut ca Bontrager), echipa manageriată de Axel Merckx, şi este foarte motivat să se facă remarcat în curse ca Turul Californiei sau Turul Danemarcei, împotriva unor rutieri de World Tour. Dacă îşi va atinge obiectivele fixate pentru 2014, atunci e foarte posibil să îl găsim în lotul unei grupări de World Tour la startul sezonului următor.

– Nico, cum ai luat contact cu ciclismul?

Am început să concurez când aveam 11 ani. Am jucat fotbal atunci când eram mic, dar căutam ceva mai solicitant din punct de vedere fizic şi mai individualist, iar după ce am urmărit Turul Franţei într-o vară, am început să concurez prin cartier împreună cu fratele meu şi câţiva prieteni, iar după aceea m-am înscris la un club local de ciclism şi am obţinut prima mea licenţă.

– Ai avut un idol sau un rutier pe care l-ai apreciat în mod deosebit?

Întotdeauna mi-a plăcut să urmăresc sprinturile, datorită acţiunii şi imprevizibilităţii. De asemenea, sprintul este un punct forte de-al meu, aşa că a fost normal să îi urmăresc pe cicliştii rapizi din pluton. Atunci când am început să fac asta, numele mari erau Robbie McEwen şi Tom Boonen, iar ei au fost câţiva dintre cicliştii pe care i-am apreciat în mod deosebit.

– Cum au fost primii ani petrecuţi în Danemarca?

Am multe amintiri frumoase din acei ani şi privind în urmă la ceea ce m-a determinat să mă apuc de ciclism, mă ajută să rămân motivat. Îmi amintesc când concuram doar pentru distracţie, cum mergeam la antrenamente cu prietenii în timpul verii şi cât de mult m-am bucurat de acea perioadă.

– Ce te-a determinat să vii în Statele Unite?

Am decis să fac pasul acesta pentru că îmi doream să încerc ceva nou. Am concurat vreme de opt ani în Europa şi m-am gândit că dacă mă voi descurca pe cont propriu şi voi participa în alte curse împotriva unor rutieri noi, mă va ajuta să devin mai bun şi cred că asta s-a şi întâmplat. Primul meu sezon, 2013, a avut multe suişuri şi coborâşuri, dar până la urmă s-a terminat cu bine, în Turul Albertei, acolo unde m-am implicat în câteva etape alături de unii dintre cei mai buni sprinteri din lume. Asta m-a ajutat să câştig multă experienţă şi încredere, pe care le pot folosi anul acesta în toate cursele mari în care voi alerga pentru Bissell Developement Team.

– Ai obţinut deja un rezultat foarte bun, tricoul verde, în Redlands Classic. Presupun că a reprezentat o injecţie puternică de moral.

Într-adevăr, aşa a fost, mai ales pentru că a fost vorba despre tricoul verde şi sunt foarte mândru de felul cum l-am câştigat. Am mers într-o evadare lungă în două ocazii şi am câştigat punctele puse în joc la sprint. Faptul că m-am simţit bine în cursă şi le-am demonstrat celorlalţi că sunt capabil să obţin un rezultat important, mi-a crescut încrederea şi mi-a oferit motivaţia necesară la antrenamente.

– Îţi cunoşti programul pentru următoarele luni?

În acest moment, mă antrenez în Colorado pentru a mă obişnui cu altitudinea şi merg pe căţărări mai lungi înainte de Turul Gila. După Gila, voi merge în California să mă pregătesc pentru Turul Californiei, acolo unde sper să arăt de ce sunt în stare în câteva finişuri la sprint şi să îmi ajut colegii în etapele în care pot obţine un rezultat mai bun decât mine. După California, mă voi întoarce în Europa, pentru Campionatele Naţionale, iar apoi voi lua o scurtă pauză de la curse, astfel încât să mă recuperez.

– Şi ce obiective ai pentru 2014?

Vreau să mă descurc bine în fiecare cursă în care voi concura anul acesta, însă sunt conştient că trebuie să mă fac remarcat în câteva ocazii anume dacă vreau să merg la o echipă mai mare anul viitor. Turul Californiei este principalul meu obiectiv în primăvară, în timp ce Turul Danemarcei şi Turul Albertei vor fi obiectivele mele din toamnă.

– Ştiu că iubeşti clasicele. De ce anume?

Iubesc clasicele datorită caracterului lor imprevizibil. Multe scenarii diferite pot apărea şi mulţi rutieri se pot impune. În acelaşi timp, sunt întotdeauna cele mai dificile curse, în special cele din nordul Europei, care de obicei sunt influenţate de vremea capricioasă, ce le face şi mai dure.

– Ce clasică visezi să câştigi?

Clasica mea favorită este Paris-Roubaix şi visez ca într-o bună zi să fiu capabil să mă descurc foarte bine la acea cursă. Totuşi, ca să fiu mai realist, cred că mă voi descurca mai bine în clasice mai prietenoase cu sprinterii, cum ar fi Gent-Wevelgem sau Paris-Tours.

– Există vreo şansă să devii profesionist în 2015?

Nu există nicio îndoială că nu e ceva să îmi doresc mai mult decât să devin profesionist cât mai curând posibil, dacă voi dovedi de ce sunt în stare. M-am gândit la ce echipe mi s-ar potrivi, dar în momentul de faţă e prea devreme să spun dacă voi face acest pas anul viitor.

Despre clasicele de primăvară, cu George Hincapie

Alexander Kristoff, Fabian Cancellara şi Niki Terpstra sunt rutierii care şi-au împărţit victoriile în primele trei Monumente ale sezonului: Milano-San Remo, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. În ultimele săptămâni, am avut parte de curse foarte bune, spectacol, dramatism şi momente memorabile, elemente care au făcut din această campanie de primăvară una extrem de reuşită. Fost ciclist cu clasări în top zece în toate aceste curse, George Hincapie şi-a făcut timp să ofere pentru Cafe Roubaix o analiză a Monumentelor desfăşurate până acum.

– Domnule Hincapie, să începem cu prima mare clasică a stagiunii, Milano-San Remo. Ce impresii v-a lăsat?

Ca întotdeauna, Milano-San Remo a fost o cursă foarte dificilă, iar vremea a jucat un rol important şi anul acesta. M-am bucurat pentru Alexander Kristoff, am fost colegi la BMC timp de două sezoane, e un băiat extraordinar şi a meritat să câştige. De câţiva ani, Kristoff continuă să progreseze şi se transformă într-unul dintre cei mai buni rutieri de clasice din pluton. E un ciclist complet, capabil să lupte pentru victorie nu doar în Milano-San Remo, ci şi în Turul Flandrei şi în Paris-Roubaix.

– Mulţi sunt de părere că Turul Flandrei a fost cea mai bună clasică a sezonului. V-a plăcut?

A fost o cursă cu adevărat palpitantă. Fabian Cancellara a fost din nou foarte bun, a depus un efort însemnat pentru a-l prinde pe Greg Van Avermaet, fără a fi ajutat de Sep Vanmarcke, care la rândul său a concurat la un nivel ridicat. Pe final, când mă uitam la televizor, Cancellara m-a păcălit şi pe mine. Atunci când a primit un baton energizant cu doar şase kilometri rămaşi până la sosire, am crezut că nu se simte bine, mai ales că a avut ceva probleme în a răspunde atacului dat de Stijn Vandenbergh. M-a păcălit, nu credeam că poate fi atât de bun la sprint, dar a fost. A jucat un poker excelent.

– Mulţi au criticat tactica Omegăi Pharma-Quick Step în Turul Flandrei. Dumneavoastră ce părere aveţi despre strategia aleasă?

Tactica e un lucru, dar ciclismul la faţa locului e un cu totul alt lucru. Atunci când Van Avermaet a atacat, Vandenbergh se afla chiar în roata lui şi într-un astfel de moment trebuie să pleci imediat. Nu ai de unde să ştii dacă evadarea va rezista, dar trebuie să mergi. În grupul iniţial erau patru rutieri de la Omega, iar misiunea lor era să trimită pe cineva în atac. Nu a fost bine pentru Van Avermaet că Vandenbergh nu a colaborat, însă nu a avut ce face în această privinţă. E adevărat că Omega şi-a dorit ca Tom Boonen să se impună, şi chiar dacă a avut toate acele probleme, nu putea fi exclus din calcule, deoarece e triplu câştigător al cursei. Totuşi, nu cred că strategia s-a făcut în jurul lui Boonen, nu a părut să fie aşa, deoarece Niki Terpstra şi Zdenek Stybar se aflau tot în acel grup. Apoi, pe Oude Kwaremont, acolo unde toată lumea ştia că Fabian Cancellara va ataca, a fost evident că nu va fi ziua lui Boonen.

– O săptămână mai târziu, Omega Pharma-Quick Step a făcut o excelentă muncă de echipă şi a obţinut victoria în Paris-Roubaix.

Într-adevăr, a depus un efort fantastic, Tom Boonen a jucat bine una dintre cărţile echipei şi a plecat devreme, în timp ce Terpstra a profitat de această muncă şi de ezitarea celorlalţi ciclişti. E adevărat că înainte ca Terpstra să ajungă în grupul din faţă, i-am avut pe Cancellara, Degenkolb, Vanmarcke şi Sagan acolo, dar cei patru, chiar dacă îşi doreau să rămână în frunte, ştiau că au şanse egale la sprint. Pe hârtie, Degenkolb era cel mai rapid, însă lucrurile se schimbă după 260 de kilometri. Erau obosiţi, nu se simţeau prea bine unul în compania celuilalt, iar rutierii Omegăi nu se aflau departe. Când eşti atât de aproape, la doar zece secunde în urmă, eşti conştient că mai ai o şansă şi îţi este mai uşor din punct de vedere mental să revii.

– Unul dintre cicliştii amintiţi mai sus, Peter Sagan, a fost mare favorit la startul sezonului să câştige un Monument, dar nu a făcut-o şi nici măcar nu s-a clasat pe un podium. Ce nu a mers?

Din punctul meu de vedere, a concurat prea mult. A participat în toate cursele din primăvară, a început sezonul în ianuarie, a mers în curse în februarie, în martie din nou, a luat startul în toate competiţiile dinainte de Milano-San Remo, apoi au urmat primele clasice pe pavate şi Cele Trei Zile de la De Panne, unde a şi câştigat o etapă. Părerea mea este că ai nevoie de fiecare strop de energie posibil şi cred că ar fi trebuit să sară peste De Panne. Sagan s-a aflat într-o formă foarte bună la startul sezonului, dar s-a prezentat obosit în cursele cu adevărat importante. Aici este şi greşeala staff-ului tehnic, care ştie că el este un rutier tânăr şi face orice i se cere, dar dacă cei de acolo vor să se impună în clasicele mari, ar trebui să aibă o abordare mult mai calculată şi să îl odihnească înainte de Monumente, unde ai nevoie de fiecare picătura de energie, mai ales dacă nu te poţi baza pe o echipă puternică. Sagan este un rutier incredibil, cu abilităţi tehnice foarte bune, care poate câştiga Turul Flandrei, Liège–Bastogne–Liège şi chiar Paris-Roubaix. Nu îl văd capabil să concureze într-un sezon atât în clasicele pe pavate, cât şi în cele din Ardeni, aşa că cel mai bine ar fi să se concentreze momentan pe Turul Flandrei.

– Anul viitor, Fabian Cancellara şi Tom Boonen vor avea 34 de ani şi se vor număra printre veteranii plutonului. Mai pot câştiga un Monument cu atât de mulţi rutieri tineri prin preajmă?

Cred că da. Cancellara în continuare poate da atacuri prin care să scape de ceilalţi, să ne amintim de Oude Kwaremont, acolo unde un singur ciclist a rămas alături de el. Încă este incredibil de puternic. El şi Boonen nu par să îşi piardă ritmul, iar experienţa pe care o au în Turul Flandrei şi în Paris-Roubaix contează enorm, la fel ca şi picioarele.