Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “august, 2014”

Germania, la cota 65

La 25 de ani, John Degenkolb are un potenţial uriaş, dar, paradoxal, rămâne un ciclist oarecum subapreciat, în ciuda calităţilor afişate. Un motiv îl reprezintă faptul că este în aceeaşi echipă cu Marcel Kittel, care iese de mai multe ori în evidenţă, asta şi datorită numeroaselor victorii din Turul Franţei, unde toţi colegii sunt la dispoziţia sa. O altă explicaţie constă în explozia de talente înregistrată în ultimele două sezoane, când din ce în ce mai mulţi ciclişti foarte tineri au apărut pe scena mare şi au obţinut imediat rezultate notabile, în ciuda unei vârste fragede. Astfel, s-a ajuns ca Degenkolb să fie considerat doar un rutier bun, deşi este unul dintre cei mai constanţi oameni din pluton, capabil să îi aducă echipei multe victorii importante.

Un astfel de rezultat a venit în etapa a patra din Turul Spaniei, care a propus un nou finiş la sprint, dar nu pentru toată lumea, deoarece traseul a inclus şi o dificilă căţărare de categoria a doua în ultimii 35 de kilometri. Asta nu l-a deranjat pe dublul vice-campion mondial de tineret, care a trecut de acel obstacol şi s-a dovedit a fi cel mai puternic la sosire, acolo unde succesul său nu a fost pus în nicio clipă sub semnul întrebării, atât de clară fiind diferenţa dintre rutierul echipei Giant-Shimano şi adversarii săi, între care s-a aflat şi Michael Matthews, liderul clasamentului general.

Pentru Degenkolb, a fost a şasea victorie de etapă în Vuelta, Marele Tur în care se simte cel mai bine, ajutat atât de traseu, cât şi de faptul că este singurul lider al grupării olandeze în rundele aşteptate să se încheie la sprint. Totodată, odată cu rezultatul de marţi, Germania a ajuns la 65 de etape în Turul Spaniei, John Degenkolb fiind pe locul patru într-o ierarhie a cicliştilor din această ţară în ceea ce priveşte succesele obţinute. Înaintea sa se află Marcel Wüst (12) şi Erik Zabel (8), dar Degenkolb, la frecvenţa pe care o are, promite să îi depăşească până la finalul carierei.

Vuelta 2014 – etapa a lV-a

Vuelta 2014 Cordoba

Marţi, cicliştii vor pleca din Mairena del Alcor şi vor ajunge la Cordoba, o sosire tradiţională în Turul Spaniei. În ciuda unei căţărări de categoria a treia plasate la scurt timp după parcurgerea a 100 de kilometri, runda va deveni cu adevărat interesantă abia în ultimii 35 de kilometri, atunci când se va urca pe Alto del Catorce, ascensiune de categoria a doua (opt kilometri, pantă medie 4,7%) ce a figurat pe traseu şi în 2011, atunci când patru ciclişti de la Liquigas s-au rupt pe coborâre, iar Peter Sagan a obţinut o victorie fără istoric, în faţa lui Pablo Lastras, de la Movistar. De menţionat că până să ajungă la poalele căţărării, caravana va trece o dată pe la finiş (care are o pantă medie de 1,5%), acolo unde va fi plasat un sprint intermediar.

Şi acum, la fel ca în urmă cu trei ani, sunt toate şansele ca unii rutieri să atace pe Alto del Catorce sau pe coborâre, însă acţiunea lor nu ar trebui să aibă viaţă lungă, deoarece echipele sprinterilor şi-au fixat de mult timp această zi ca una pe care nu trebuie să o rateze. Cu Michael Matthews în tricoul roşu, Orica-GreenEdge se va afla din nou în prim-plan, ducând trena şi încercând să îi rupă definitiv pe sprinterii puri, astfel încât australianul să aibă o misiune uşoară la sosire. Tot acolo, germanul John Degenkolb va căuta să îşi ia revanşa şi să se impună, după ce în urmă cu o zi nu a contat la Arcos de la Frontera, unde “s-a sufocat” pe final.

Impresionant în etapa a treia, Nacer Bouhanni îşi va face calculele în funcţie de cum se va simţi pe a doua căţărare. Dacă va rezista, atunci francezul va fi marele favorit la obţinerea unei victorii ce l-ar putea readuce primul loc în clasamentul pe puncte. În mod normal, plutonul va fi redus la sosire, însă de acolo nu ar trebui să lipsească Oscar Gatto, care este un outsider periculos. Gerald Ciolek e un alt ciclist căruia îi va surâde finalul, cu condiţia să nu mai sufere din cauza căldurii, ce a afectat mai mulţi oameni în runda anterioară. Lista candidaţilor la primul loc sau la o clasare pe podium este destul de restrânsă, dar pe ea se află şi Jasper Stuyven, clasat pe patru pe patru la San Fernando. Nu şi Peter Sagan, slovacul demonstrând că, pentru moment, Turul Spaniei reprezintă o continuare a vacanţei începute după Le Tour.

Ziua Australiei

Luni, în Tour de l’Avenir, Caleb Ewan a obţinut a treia sa victorie în această cursă, după un finiş în urcare, pe o pantă medie de 6%. La aproximativ o oră de la acel moment, compatriotul său, Michael Matthews (care îi va fi şi coleg din 2015, când Ewan va deveni profesionist), a câştigat în Turul Spaniei, la Arcos de la Frontera, bifând al treilea succes în Vuelta, unul venit în urma unui finiş dificil. Nu a fost doar un rezultat al australianului, ci al întregii echipe Orica-GreenEdge, care a stat în fruntea plutonului de la startul zilei, controlând evadarea originală şi atacurile apărute pe final.

Unul dintre cei mai promiţători tineri ciclişti din pluton, campionul mondial de tineret din 2010 şi-a demonstrat din nou clasa, dar şi inteligenţa, sprintând la momentul potrivit pe o sosire care le-a surâs nu numai puncheurilor, ci şi căţărătorilor. Astfel, Matthews a ajuns la patru victorii în Marile Tururi şi a îmbrăcat tricoul roşu, devenind doar al treilea ciclist de la Antipozi care conduce Vuelta, după Bradley McGee (2005) şi Cadel Evans (2009). Totodată, i-a arătat echipei sale că a făcut o afacere excelentă când a decis să îi prelungească înţelegerea pentru încă două sezoane, deoarece a devenit clar că de anul viitor va fi un om de urmărit şi în clasice.

La fel ca duminică, Alejandro Valverde a ieşit din nou în evidenţă, dar nu aşa cum şi-ar fi dorit. Aflat în roşu la startul zilei, spaniolul în vârstă de 34 de ani a fost implicat într-o căzătură produsă cu 20 de kilometri înainte de sosire, din neatenţia a doi colegi de echipă. Acel incident l-a costat pe final, atunci când nu a putut reveni în frunte, pierzând un pumn de secunde în raport cu colegul său, Nairo Quintana. Astfel, lucrurile s-au aşezat perfect pentru columbian, care a urcat pe locul secund la general şi a redevenit, prin prisma clasamentului, liderul lui Movistar.

Mads Würtz Schmitz: “I want to win a race this season”

Danish cycling has been on the rise for a couple of seasons, with many young riders working their way up thanks to some impressive results. One of this cyclists is Mads Würtz Schmitz, who produced a sensational ride back in 2011 to win the gold medal in the Junior ITT race at the Copenhagen World Championships, before making a name for himself on the U23 scene.

Riding for CULT Energy Vital Water, Mads began the 2014 season with big ambitions and some solid results, but things changed after a crash in May. Since then, the talented Danish rider fought hard to come back at his very best and after a long journey, is now he came out of it even stronger than before.

– Mads, how do you see this first half of the season, which had its ups and downs?

I’m satisfied with my season so far. I’ve had some good results in the start, but no UCI win. But all’n’all I’m happy. I’ve had some mental problems after a crash in the 1.2 race Himmerland Rundt, so for a long period of time I wasn’t myself, and that made it difficult for me to perform on the bike, as well as in private life. But my team bosses got to me and we made a plan to get me back at my normal level. They helped me really much, and still do. I think this period of time have been good for me, even though my physical development stopped and I didn’t perform much in the races. For my mental side it has been a very hard process, but on the other side, I feel I know myself much better and I think this process made me even stronger on the bike. The life as a pro rider is really a tough way of living and many break down like I did this season. But in the pro life, it’s rare that you get help, you are just by yourself. I’m sure that what happened will help me a lot in the future. I’ve learned a lot from it and I’ve got some new tools to use when things are going bad in order to make it better again. So despite the problems, I feel good and comfortable with my season so far.

– Recently, you’ve won a Criterium in Aalborg. How important was that win for your morale?

The win in Aalborg was one of my most important wins in my carrier. I’ve struggled the whole summer with my mind. I still did some hard work on the bike, so my physical form was good, but my mind wasn’t there yet. So in Aalborg I finally succeeded and got a win ahead of Jakob Fuglsang. After the victory I got back the feeling I’ve had in the spring, that I could be again one of the best. So it was a really important win for me.

– Were you disappointed not being selected for the Tour of Denmark?

I’ve expected not to be in the selection for the Tour of Denmark. Of course I really wanted to race, but I’m in such a strong team that I have to be at 100% to go to a race that’s important for the team. I wasn’t at 100%, so I expected not to race, but this doesn’t mean I wasn’t disappointed not to go there.

– How are your legs after the training camp in Italy?

Now I’m feeling great. While my team raced the Tour of Denmark, I went on a training camp in Lucca, where I had a really hard week and really trained myself so hard in that one week that I couldn’t walk or do anything without sore pain in my legs. For me, the week was perfect. I knew I had to do something extraordinary now I wouldn’t race the Tour of Denmark. I needed to simulate my own stage race, so I wouldn’t be missing some hard hours on the bike.

– In what other races will you go this season?

I’m on my way to Tour de L’Avenir right now and the after L’Avenir, I have a race in Belgium and then some races in Denmark. As it is now, I’m not racing at the Worlds. But I’m the first guy in line for the U23 road race if any of the guys gets injured.

– And what goals do you have?

My goal is to perform at my best level in L’Avenir. I hope to be there for the team and maybe even be in the final for a stage win. I go to France with confidence and I believe I can do good. But my main goal is to get back completely mentally, and to find my top level before the season ends. And then I hope to take a win in a race. I don’t care which race. I just want to end the season with a top podium spot.

– What are your plans for 2015?

I haven’t made plans for next year yet, but I hope to stay with Michael and Christa Skelde on CULT Energy Vital Water.

Mads Würtz Schmitz: “Vreau să câştig o cursă în acest sezon”

Ciclismul danez se află pe o pantă ascendentă de câteva sezoane, mulţi rutieri tineri făcându-se remarcaţi datorită unor rezultate impresionante. Unul dintre aceşti ciclişti este Mads Würtz Schmitz, care a avut o evoluţie fantastică în 2011, la Campionatele Mondiale de la Copenhaga, în drumul său spre câştigarea medaliei de aur în cursa de contratimp rezervată juniorilor. Acel succes a fost urmat de alte rezultate importante, în calendarul rutierilor sub 23 de ani, acolo unde tânărul ciclist nordic a început să îşi construiască un palmares solid.

Aflat la echipa CULT Energy Vital Water, Mads a început sezonul 2014 cu ambiţii mari şi câteva clasări bune, dar lucrurile s-au schimbat după o căzătură suferită în luna mai. De atunci, talentatul rutier danez a muncit din greu pentru a reveni la cel mai bun nivel, şi după un drum lung, este încrezător că acum e mai puternic decât înainte.

– Mads, cum vezi prima jumătate a sezonului, una care a avut suişuri şi coborâşuri?

Sunt satisfăcut de sezonul meu de până acum, am bifat câteva rezutate bune în prima parte, însă nicio victorie UCI. Însă, una peste alta, sunt mulţumit. Am avut câteva probleme mentale după o căzătură în Himmerland Rundt, o cursă 1.2. Din această cauză, o mai lungă perioadă de timp nu am fost eu însumi, iar asta m-a împiedicat să mă descurc bine pe bicicletă, dar şi în viaţa personală. Conducătorii echipei au discutat cu mine şi am făcut un plan pentru a reveni la nivelul normal. M-au ajutat foarte mult şi continuă să facă asta. Cred că această perioadă mi-a prins bine, chiar dacă dezvoltarea mea la nivel fizic s-a oprit şi nu am avut rezultate bune în curse. Pentru psihicul meu a fost un proces foarte dur, dar simt că acum mă cunosc mult mai bine, iar acest proces m-a făcut şi mai puternic pe bicicletă. Viaţa de rutier profesionist este una dură şi mulţi se pot confrunta cu momente de cumpănă, aşa cum am avut eu în această stagiune. Ca profesionist, e un lucru rar să primeşti ajutor, eşti de unul singur. Sunt sigur că tot ce s-a întâmplat mă va ajuta pe viitor. Am învăţat multe din această experienţă şi acum îmi pot da seama când lucrurile merg prost, astfel încât să întorc lucrurile în favoarea mea şi să fac lucrurile să meargă iar bine. Aşadar, în ciuda acestei probleme, mă simt bine şi sunt mulţumit de sezonul avut până acum.

– Recent, ai câştigat un Criteriu în Aalborg. Cât de mult a contat acel succes pentru moralul tău?

Victoria de la Aalborg a fost una dintre cele mai importante din cariera mea. Toată vara m-am chinuit la nivel mental, dar am muncit mult pe bicicletă. Forma mea fizică era bună, însă mintea mea nu era acolo. Până la urmă, la Aalborg am reuşit şi am obţinut victoria, învingându-l pe Jakob Fuglsang. După acel succes m-am simţit din nou ca în primăvară, mi-am dat seama că pot fi iar la cel mai bun nivel. Aşa că acea victorie a fost extrem de importantă pentru mine.

– Ai fost dezamăgit să nu fii selecţionat pentru Turul Danemarcei?

Nu m-am aşteptat să fiu selecţionat în Turul Danemarcei. Evident, îmi doream mult să concurez, însă fac parte dintr-o echipă puternică şi trebuie să fiu la 100% pentru a merge într-o cursă atât de importantă pentru echipă. Nu mă aflam la 100%, aşa că mă aşteptam să nu particip acolo, dar asta nu înseamnă că nu am fost dezamăgit.

– Cum te simţi după cantonamentul din Italia?

Acum mă simt extraordinar. În timp ce echipa mea era în Turul Danemarcei, eu am mers în cantonament la Lucca, acolo unde am avut o săptămână grea şi m-am antrenat atât de puternic în acele zile, încât nu mai puteam merge apoi din cauza durerii pe care o aveam în picioare. Asta înseamnă că săptămâna a fost perfectă pentru mine. Ştiam că dacă nu concurez în Turul Danemarcei trebuie să fac ceva extraordinar. Aveam nevoie să simulez propria cursă pe etape, astfel încât să nu ratez orele importante petrecute pe bicicletă.

– În ce alte curse vei mai merge sezonul acesta?

Acum voi participa în Tour de L’Avenir, iar după aceea voi participa în Belgia şi în câteva curse din Danemarca. În momentul de faţă, ştiu că nu voi face parte din echipa pentru Campionatele Mondiale, dar sunt prima rezervă pentru cursa de şosea, dacă vreunul dintre băieţi se accidentează.

– Şi ce obiective ţi-ai fixat?

Obiectivul meu este să fiu la cel mai bun nivel în Tour de L’Avenir. Sper să îmi ajut echipa şi să lupt pe finalul unei etape pentru o victorie. Merg în Franţa cu încredere şi sunt convins că mă pot descurca bine. Principalul meu obiectiv este să îmi revin complet la nivel mental şi să îmi regăsesc vârful de formă înainte de finalul sezonului. Apoi, sper să câştig o cursă, nu contează care. Tot ce îmi doresc este să termin anul pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

– Pentru 2015 ce planuri ai?

Înca nu mi-am făcut planuri pentru anul următor, dar sper să rămân alături de Michael şi Christa Skelde în echipa CULT Energy Vital Water.

Rutierul săptămânii

Alexander Kristoff nu este doar ciclistul săptămânii, dar şi unul dintre cei mai buni din această stagiune. Norvegianul, la care BMC a renunţat atât de uşor în urmă cu trei ani, a avut o evoluţie fantastică încă din primăvară, impresionând nu doar prin rezultatele sale, dar şi prin constanţa arătată, aprilie fiind singura lună în care nu a bifat un succes de când a început sezonul. Pe lângă victoria istorică din Milano-San Remo, prima a unui norvegian, ciclistul Katushei a mai fixat o bornă importantă şi în Turul Franţei, acolo unde a obţinut două victorii, care l-au propulsat în elita sprintului mondial.

Un ciclist ce merită apreciat şi pentru că are mereu un calendar plin, prezentându-se în curse nu pentru a le folosi ca antrenament, ci pentru a obţine victorii, Kristoff nu a luat o pauză după Le Tour, ci a continuat să adune succese. Mai întâi, pe teren propriu, în Cursa Arctică a Norvegiei, unde doar patru secunde l-au despărţit de un triumf la general. Apoi, cu un moral solid după acele rezultate, în penultima săptămână a lui august s-a aliniat la startul Clasicii de la Hamburg, cu obiectivul declarat de a se impune, după ce în urmă cu un an terminase pe locul al treilea.

De departe cel mai în formă rutier din cursă, Alexander Kristoff a avut o evoluţie impecabilă, fără să se precipite în vreun fel nici măcar atunci când atacurile au venit la foc automat în ultimii 20 de kilometri. Având alături o echipă solidă, care a controlat perfect finalul, scandinavul a aşteptat răbdător să intre în scenă şi a accelerat când mai erau aproximativ 300 de metri, sprintul său fiind atât de puternic, încât adversarii nu l-au putut depăşi, în ciuda faptului că au stat la plasă. Astfel, Alexander Kristoff a bifat a 14-a victorie a sezonului şi a devenit doar al treilea rutier din istorie care a câştigat Milano-San Remo şi Clasica de la Hamburg în acelaşi an, după Erik Zabel (2001) şi Paolo Bettini (2003). La cum merg lucrurile, nu ar fi exclus ca un nou succes să vină duminică, în Marele Premiu de la Plouay.

Vuelta 2014 – etapa a lll-a

Vuelta 2014 Arcos de la Frontera

Prima rundă valonată de la această ediţie va porni din Cadiz, de pe portavionul Juan Carlos l, şi se va încheia în Arcos de la Frontera, după 189 de kilometri. Pe traseu sunt înşirate mai multe căţărări, dintre care patru repertoriate (Alto del Picacho, Alto Alcornocales, Alto del Camino şi Puerto del Boyar), toate de categoria a treia. Tocmai de aceea, mulţi ciclişti vor avea ca miză să ajungă în evadare şi să lupte pentru punctele puse în joc (12), deoarece acestea îi pot asigura rutierului care la va obţine câteva zile în tricoul alb cu buline albastre, purtat acum de australianul Nathan Haas.

Din vârful ultimei ascensiuni va urma o lungă coborâre, ce va continua cu o altă porţiune uşor valonată, aici fiind inclus şi finalul, ce îi va scoate la suprafaţă pe puncheuri şi pe sprinterii capabili să se descurce pe dealuri. Drumul va începe să urce când mai rămân 1500 de metri, la o pantă de aproximativ 5%, ultimii 300 de metri ai etapei fiind în uşoară coborâre. Acea porţiune valonată le poate da idei unor rutieri ca Fabian Cancellara, Luis Leon Sanchez sau Philippe Gilbert, un atac puternic al acestora având toate şansele să destabilizeze echipele aflate la trenă. Cum kilometrul de final are şi câteva viraje, nu este deloc exclus să avem un învingător în solitar sau dintr-un grup redus.

În cazul în care o astfel de acţiune nu va avea sorţi de izbândă, se va ajunge la un sprint redus, ce va propune trei actori principali: Michael Matthews, John Degenkolb şi Peter Sagan. Primii doi s-au înfruntat pe un finiş mai mult sau mai puţin similar şi în cursa de tineret de la Campionatele Mondiale din 2010, atunci când australianul s-a impus. În ceea ce îl priveşte pe slovac, acesta va încerca să bifeze a patra victorie din carieră în Vuelta şi prima a sezonului într-un Mare Tur. Totuşi, cum Sagan a părut ieşit din formă duminică, nu ar fi exclus ca Oscar Gatto să fie omul pe care va miza Cannondale. Gerald Ciolek va fi un alt sprinter interesant, ce poate profita de statutul său de outsider, situaţia în care se vor mai afla Paul Martens şi Nathan Haas.

Katusha va fi o altă echipă interesată de finalul extrem de ofertant de la Arcos de la Frontera, în condiţiile în care are o echipă puternică, ce poate veni în fruntea plutonului imediat cum începe căţărarea, pentru a imprima un ritm ridicat care să îi convină lui Daniel Moreno. În fine, aflat într-o goană nebună după secundele de bonificaţie, care să îi permită să îşi păstreze tricoul roşu mai multe zile, şi Alejandro Valverde este aşteptat să aibă, la rândul său, un cuvânt important de spus, spaniolul fiind recunoscut pentru punch-ul său pe astfel de sosiri.

Sprint imperial al lui Bouhanni

A fost nevoie de doar o etapă de plat în Turul Spaniei pentru a afla cine va fi sprinterul de învins la această ediţie. La fel ca în Giro, acolo unde a defilat după retragerea lui Marcel Kittel, Nacer Bouhanni a arătat şi în ultimul Mare Tur al anului că nu are adversar, victoria obţinută la San Fernando fiind una de o lejeritate dezarmantă pentru ceilalţi pretendenţi la primul loc. Ajutat de un excelent, şi, de multe ori, subestimat Geoffrey Soupe, francezul în vârstă de 24 de ani şi-a trecut în palmares a patra victorie a stagiunii în Marile Tururi, fiind pe locul doi într-un astfel de clasament, după Marcel Kittel, dar la egalitate cu Vincenzo Nibali.

Deşi Arnaud Démare este un rutier foarte versatil, ce promite să aibă un viitor frumos nu doar la sprinturi, ci şi în clasicele de primăvară, FDJ nu are cum să nu simtă că va pierde enorm prin plecarea lui Bouhanni, care va evolua pentru Cofidis, din 2015. Pe de altă parte, rămâne de văzut cât de benefic se va dovedi acest transfer pentru fostul boxer, deoarece viitoarea sa echipă nu este cunoscută ca fiind una ce îi poate oferi mediul ideal pentru a progresa, în ciuda faptului că i-a îndeplinit toate cerinţele (pe lângă un salariu mare, Bouhanni a primit şi cicliştii pe care i-a dorit).

În afară de sprinterul din Hexagon, a mai existat un rutier care a ieşit în evidenţă duminică: este vorba despre Alejandro Valverde, care a făcut ce a făcut şi i-a luat tricoul roşu lui Jonathan Castroviejo, deşi a declarat că nu asta a fost intenţia sa. Acum, campionul din 2009 are un mic avantaj în faţa lui Nairo Quintana şi va încerca să îi forţeze mâna echipei sale, astfel încât să fie el cel susţinut, cel puţin, în prima parte a cursei. Cum în etapa a treia se întrevede posibilitatea unor secunde de bonificaţie, Valverde are toate şansele să rămână lider la general până în week-end. Atunci, vom vedea dacă Eusebio Unzue se va lăsa păcălit de şiretenia ibericului, sau dacă va cere susţinere necondiţionată pentru Quintana, evitând astfel un scandal intern similar celui cu care s-a confruntat Astana, în Turul Franţei din 2009.

Vuelta 2014 – etapa a ll-a

Vuelta 2014 San Fernando

Ziua va începe cu o căţărare de categoria a treia – Alto del Cabrito – la finalul căreia îl vom afla pe primul purtător al tricoul alb cu buline albastre. Tot acolo se va forma şi evadarea, una ale cărei şanse de reuşită vor fi egale cu zero, deoarece echipele sprinterilor nu au cum să fie păcălite atât de devreme. Şi grupările oamenilor de general vor trebui să fie atente, pentru că aproape toată etapa se va desfăşura de-a lungul coastei, iar asta înseamnă că şansele de a se forma “borduri” vor fi destul de mari.

Apoi, pe final, cicliştii vor mai întâmpina câteva obstacole – două sensuri giratorii plasate în ultimul kilometru – ce pot strica “trenuleţele” formate până la acel punct. În istoria recentă a Turului Spaniei, etapele de plat au consemnat mereu surprize, iar acest scenariu e posibil să se regăsească şi acum, în ciuda faptului că John Degenkolb, Nacer Bouhanni, Moreno Hofland, Peter Sagan şi Michael Matthews se află în pluton. Dintre aceştia, Degenkolb şi Bouhanni par a fi cei mai puternici, însă pe un finiş precum cel de duminică, lupta nu se va reduce doar la forţă sau la numărul colegilor, ci şi la plasament.

Un sprinter de urmărit, capabil să dea lovitura, va fi Jens Debusschere, campionul Belgiei. Acesta a arătat bine în Turul Beneluxului şi se va bucura de o echipă solidă, capabilă să îl aducă în ultimii 200 de metri. Nici Andrea Guardini nu va trebui neglijat, micuţul italian aflându-se în continuare în căutarea unui nou contract, pe care l-ar putea primi în cazul unui succes în Vuelta. În fine, deşi nu i se potriveşte 100%, şi Gerald Ciolek va fi un om de urmărit la San Fernando, oraş ce va găzdui pentru prima dată o sosire de etapă în Turul Spaniei.

Avantaj Quintana

Multă vreme, contratimpul pe echipe de la Jerez de la Frontera a părut să fie unul al surprizelor, Cannondale instalându-se pe primul loc devreme, cu un rezultat mai bun decât cel al unor specialiste ale disciplinei, precum Orica-GreenEdge sau Trek (deşi nu trebuie uitat că toţi componenţii echipei americane au căzut la antrenamentul de dimineaţă). Pe măsura ce etapa a înaintat, şi alte echipe favorite (Omega Pharma-Quick Step şi Sky) nu au reuşit să o detroneze pe Cannondale, au crescut şansele lui Maciej Bodnar de a deveni primul polonez din istorie care conduce Turul Spaniei.

Cu asta, însă, nu a fost de acord Movistar, echipa principalului favorit la tricoul roşu, Nairo Quintana. După un început mai slab, gruparea iberică “a zburat” pe a doua jumătate a traseului şi a terminat victorioasă, la fel ca în 2012, la Pamplona. De altfel, aceasta nu a fost singura similitudine cu etapa din urmă cu doi ani, un alt punct comun fiind prezenţa lui Jonathan Castroviejo pe prima poziţie a ierarhiei generale. Poate mai important decât succesul, unul care va conta mult pentru echipa lui Eusebio Unzue, este că Nairo Quintana le-a luat deja timp adversarilor săi la tricoul roşu.

Diferenţele (Uran la 11 secunde, Contador la 19 secunde, Froome la 24 de secunde, Rodriguez la 38 de secunde) nu sunt foarte mari, însă reflectă pronosticurile specialiştilor, care îl dădeau pe columbianul în vârstă de 24 de ani drept principalul favorit la victorie. Pe de altă parte, acest statut va aduce şi o presiune suplimentară pe sud-american, în ciuda faptului că acesta a încercat în mai multe rânduri să trimită mingea în terenul oponenţilor săi.

Post Navigation