Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Ziua Australiei

Luni, în Tour de l’Avenir, Caleb Ewan a obţinut a treia sa victorie în această cursă, după un finiş în urcare, pe o pantă medie de 6%. La aproximativ o oră de la acel moment, compatriotul său, Michael Matthews (care îi va fi şi coleg din 2015, când Ewan va deveni profesionist), a câştigat în Turul Spaniei, la Arcos de la Frontera, bifând al treilea succes în Vuelta, unul venit în urma unui finiş dificil. Nu a fost doar un rezultat al australianului, ci al întregii echipe Orica-GreenEdge, care a stat în fruntea plutonului de la startul zilei, controlând evadarea originală şi atacurile apărute pe final.

Unul dintre cei mai promiţători tineri ciclişti din pluton, campionul mondial de tineret din 2010 şi-a demonstrat din nou clasa, dar şi inteligenţa, sprintând la momentul potrivit pe o sosire care le-a surâs nu numai puncheurilor, ci şi căţărătorilor. Astfel, Matthews a ajuns la patru victorii în Marile Tururi şi a îmbrăcat tricoul roşu, devenind doar al treilea ciclist de la Antipozi care conduce Vuelta, după Bradley McGee (2005) şi Cadel Evans (2009). Totodată, i-a arătat echipei sale că a făcut o afacere excelentă când a decis să îi prelungească înţelegerea pentru încă două sezoane, deoarece a devenit clar că de anul viitor va fi un om de urmărit şi în clasice.

La fel ca duminică, Alejandro Valverde a ieşit din nou în evidenţă, dar nu aşa cum şi-ar fi dorit. Aflat în roşu la startul zilei, spaniolul în vârstă de 34 de ani a fost implicat într-o căzătură produsă cu 20 de kilometri înainte de sosire, din neatenţia a doi colegi de echipă. Acel incident l-a costat pe final, atunci când nu a putut reveni în frunte, pierzând un pumn de secunde în raport cu colegul său, Nairo Quintana. Astfel, lucrurile s-au aşezat perfect pentru columbian, care a urcat pe locul secund la general şi a redevenit, prin prisma clasamentului, liderul lui Movistar.

Single Post Navigation

Lasă un comentariu