Cafe Roubaix

Barguil, noua speranţă a francezilor

Pe 30 august 2012, Warren Barguil se impunea la Valloire şi devenea lider în clasamentul general al Tour de l’Avenir, cursă pe care a şi câştigat-o, cu un avans de o secundă în faţa columbianului Juan Ernesto Chamorro. A fost un succes care i-a arătat lui Argos-Shimano că nu s-a înşelat atunci când i-a oferit tânărului rutier din Hexagon un contract încă de la finalul sezonului 2011, care l-a găsit pe acesta alături de gruparea Bretagne-Schuller.

Aproape un an mai târziu, Warren Barguil şi-a făcut debutul într-un Mare Tur (Vuelta) şi a câştigat runda încheiată la Castelldefels, reuşind o performanţă rară, cu care nu se pot mândri mulţi ciclişti. Până la el, ultimul campion din Tour de l’Avenir care şi-a trecut în palmares un succes de etapă într-o cursă de trei săptămâni în primul sezon ca profesionist a fost tot un francez, Laurent Roux, învingător la Carpi, în Giro 1998.

Un rutier de mare perspectivă, Barguil i-a adus vineri o victorie extrem de importantă lui Argos-Shimano (doar a doua echipă, după Omega Pharma-Quick Step, care se poate lăuda cu etape câştigate în toate cele trei Mari Tururi al sezonului) şi i-a transmis un gând frumos bunicului său, decedat în urmă cu trei ani. De asemenea, prin succesul său, francezul şi-a făcut din nou compatrioţii să viseze că un triumf în Le Tour va veni în anii viitori, poate cu atât mai mult acum, cu cât este originar din Bretania, regiunea natală a lui Bernard Hinault.

Vuelta 2013 – etapa a Xlll-a

Ultima zi dinainte de revenirea etapelor cu finiş la altitudine va reprezenta o excelentă oportunitate pentru o evadare, care dacă ar reuşi, ar stabili o premieră la această ediţie. Plutonul va lua startul din Valls (localitatea natală a lui Xavier Tondo) şi peste puţin timp va urca pe Coll de la Torreta, o căţărare de categoria a treia. Punctul cel mai dificil al zilei va veni însă undeva în ultima treime a rundei, când pe traseu va apărea Alto del Rat Penat, o ascensiune în lungime de 4,3 kilometri, ale cărei pante oscilează între 5% şi 16%.

Pe Rat Penat, sprinterii vor fi distanţaţi, iar plutonul va fi redus serios, cei care vor pierde contactul având şanse mici să revină, mai ales că nici coborârea de acolo nu se anunţă uşoară, din cauza drumului întortocheat şi tehnic. Apoi, după o lungă porţiune de plat, rutierii vor ajunge la Castelldefels, unde îi va aştepta din nou o sosire într-o scurtă urcare (400 de metri lungime, cu pantă medie 4% şi maximă 8%), ce le va da idei puncheurilor, asta dacă evadarea nu va avea câştig de cauză.

Lista posibililor învingători e foarte lungă: Juan Antonio Flecha, Simon Clarke (cel mai bun căţărător al ediţiei precedente), Bauke Mollema (care şi-a încheiat socotelile cu ierarhia generală) sau Luis Leon Sanchez sunt oamenii ce îşi pot încerca norocul încă de la startul zilei, în timp ce Philippe Gilbert, Daniel Moreno, Alejandro Valverde, Edvald Boasson Hagen, Gianni Meersman sau Simon Gerrans vor spera ca evadarea să fie anihilată, astfel încât să lupte pentru victorie la sprintul din Castelldefels.

347 de zile

Atât a trecut de la ultima victorie obţinută de Philippe Gilbert, la Campionatele Mondiale de la Valkenburg. De atunci au urmat căzături, accidentări, probleme de sănătate şi înfrângeri, care i-au şubrezit încrederea belgianului, însă nu şi speranţa că va obţine o victorie în tricoul curcubeu. Disperarea de a nu intra în galeria campionilor mondiali fără un succes (acolo unde se află Tom Simpson, Stephen Roche sau Luc Leblanc) l-au determinat să vină în Vuelta, cursă în care a încercat de mai multe ori să câştige o etapă, iar până la urmă a reuşit, la Tarragona.

Poate a fost soarta, poate doar o coincidenţă, dar Gilbert “a spart gheaţa” în acest sezon tot în Catalunia, la fel ca anul trecut, atunci când s-a impus la Barcelona. Nu este singurul aspect interesant al victoriei obţinute de campionul mondial, care l-a devansat la Tarragona pe norvegianul Edvald Boasson Hagen, învinsul său de la Valkenburg. Ciclistul echipei Sky a fost foarte aproape să treacă primul linia de sosire, însă a plătit la final pentru nerăbdarea sa, care l-a făcut să deschidă sprintul prea devreme.

Cum există atât de multe asemănări cu sezonul anterior, mulţi au început să se întrebe dacă nu cumva Philippe Gilbert poate câştiga tricoul curcubeu pentru a doua oară. Deşi se află pe drumul cel bun şi forma sa este într-o creştere evidentă, un nou triumf, de această dată la Firenze, pare greu de repetat, deoarece traseul nu i se potriveşte atât de bine, spre deosebire de cel din Olanda, iar la start, pentru prima dată după foarte mulţi ani, căţărătorii vor porni cu şanse mari la victorie.

Vuelta 2013 – etapa a Xll-a

A trecut aproape o săptămână de la ultima etapă de plat din Turul Spaniei, iar sprinterii se pregătesc acum de o nouă oportunitate, pe care nu au voie să o rateze. Joi, plutonul va ajunge la Tarragona, şi chiar dacă pe final se urcă puţin, nu aceasta va fi problema, ci drumul foarte sinuos, care include mai multe viraje periculoase. Echipele sprinterilor vor trebui să fie foarte atente nu doar la acest aspect, dar şi la atacurile care mai mult ca sigur vor fi date acolo.

Michael Matthews va porni ca principal favorit la o victorie pe care o aşteaptă încă de când s-a impus la Lago de Sanabria. În mod normal, Argos-Shimano ar trebui să îl ofere pe adversarul australianului, care ar putea fi Nikias Arndt sau Ramon Sinkeldam. Gianni Meersman se va implica şi el la sprint, la fel ca Tyler Farrar şi Maximiliano Richeze, un rutier dornic să obţină primul succes pe şosea într-un Mare Tur (argentinianul are două succese în Giro 2007, primite după descalificarea lui Alessandro Petacchi).

Va fi a 12-a sosire din istorie la Tarragona, oraş care şi-a făcut debutul în Vuelta la cea de-a doua ediţie, când a câştigat Salvador Cardona Balbastre, ciclist rămas în istorie pentru că a fost primul spaniol învingător într-o etapă din Le Tour (1929). Singurul rutier cu două victorii aici este Delio Rodriguez (1942 şi 1947), ibericul fiind şi recordmanul de succese în Turul Spaniei (39). La ultima vizită, în urmă cu 13 ani, câştigător la Tarragona a fost Abraham Olano.

7 pentru 3 locuri

Aşa cum era de aşteptat, contratimpul individual desfăşurat în jurul oraşului Tarazona a schimbat configuraţia clasamentului general din Vuelta şi a dus la realizarea unor diferenţe interesante, eliminându-i pe câţiva rutieri din lupta pentru podium, pentru care mai luptă acum doar şapte oameni: Vincenzo Nibali, Nicholas Roche, Alejandro Valverde, Chris Horner, Joaquim Rodriguez, Domenico Pozzovivo şi Ivan Basso. Cum primii patru sunt grupaţi în mai puţin de un minut, mulţi sunt tentaţi să spună că doar ei se vor bate pentru primele trei poziţii, însă căţărările dure care urmează s-ar putea să îi contrazică.

Un lucru cert după etapa de miercuri e că Nibali îşi găseşte forma cu fiecare zi care trece, iar dacă lucrurile vor continua pe acelaşi făgaş, finalul de la Madrid l-ar putea găsi pe “Rechin” în tricoul roşu. Deşi a coborât pe patru, Horner pare să fie principalul adversar al italianului, deoarece este dispus să rişte şi să atace, spre deosebire de Valverde, care a adoptat o atitudine defensivă până acum. Un mare semn de întrebare stă în dreptul lui Joaquim Rodriguez, care nu a atacat deloc în prima jumătate a cursei şi trebuie să facă asta cât mai curând dacă mai vrea victoria la general. În schimb, Domenico Pozzovivo pare într-o dispoziţie excelentă şi următoarele etape montane pot consemna urcarea acestuia în ierarhia generală, micuţul italian fiind avantajat nu doar de căţărări, ci şi de vremea foarte bună.

Revenind la contratimpul din etapa a Xl-a, acesta a consemnat o semi-surpriză în privinţa câştigătorului, care s-a numit Fabian Cancellara. Elveţianul a mers fantastic nu doar pe coborâre, ci şi pe căţărarea de categoria a treia, şi s-a impus cu un avans de 37 de secunde în faţa germanului Tony Martin, dublul campion al lumii la această disciplină. Succesul din Tarazona are darul de a face şi mai interesante Mondialele de la Florenţa, programate la finalul lunii. Acolo, la ce formă a arătat Cancellara în acest Tur al Spaniei, este foarte posibil să ţintească victoria atât la contratimp, cât şi în cursa pe şosea.

Vuelta 2013 – etapa a Xl-a

Singurul contratimp individual de la această ediţie se va desfăşura în jurul oraşului Tarazona, pe distanţa de 38,8 kilometri, şi va avea un traseu valonat, ce va include şi o căţărare de categoria a treia. Este vorba despre Alto del Moncayo (nouă kilometri lungime, pantă medie 4,1%), o ascensiune ce va conta în lupta de la distanţă pe care o vor da oamenii de clasament general. Aflat în roşu după victoria obţinută pe Alto de Hazallanas, Chris Horner se bucură de un avans de 43 de secunde în faţa lui Vincenzo Nibali, însă chiar dacă în trecut a mers bine în contratimpurile valonate (Turul Ţării Bascilor 2010, Turul Californiei 2011), şansele sale să fie lider şi la finalul zilei sunt destul de mici, mai ales că italianul a progresat mult de când colaborează cu Gianni Sala şi Matteo Flamigni, doi cunoscuţi specialişti în telemetrie.

Clasat pe locul patru la general, Alejandro Valverde ar trebui să facă un contratimp bun, care să îl ajute să urce pe podium la jumătatea cursei. În ceea ce îl priveşte pe Joaquim Rodriguez, acesta nu are voie să vină cu o întârziere mare, mai ales că ecartul dintre el şi Nibali sau Valverde este deja însemnat după cinci finişuri în căţărare. Lupta pentru victoria de etapă se va da între Tony Martin şi Fabian Cancellara, cu menţiunea că germanul porneşte ca principal favorit, nu doar prin prisma celor două titluri mondiale câştigate în 2011 şi 2012, dar şi pentru că elveţianul nu s-a menajat în etapele montane, unde a tras din greu pentru Chris Horner. În afară de cei doi, Lieuwe Westra, Tanel Kangert, Stef Clement, Marco Pinotti şi Luis Leon Sanchez vor fi alţi ciclişti de urmărit în contratimpul de miercuri.

Un oraş cu puţin peste 11 000 de locuitori, Tarazona va găzdui pentru prima dată un finiş de etapă în Vuelta. Localitatea din comunitatea autonomă Aragon s-a aflat pe traseu şi în 2012, dar atunci a figurat ca oraş de start, în runda a şasea, încheiată în căţărare, la Jaca, şi câştigată de Joaquim Rodriguez.

Concluzii după prima săptămână din Vuelta

Acesta este clasamentul general al Turului Spaniei după zece etape, cu Chris Horner lider surprinzător, americanul având un avans de 43 de secunde în faţa lui Vincenzo Nibali, ocupantul locului doi. Cel mai bine plasat reprezentant al gazdelor e Alejandro Valverde, pe poziţia a patra, la ceva mai mult de un minut în urma lui Horner.

Până acum, au trecut doar cinci dintre cele 11 finişuri în căţărare, greul urmând să vină în a doua jumătate a cursei, când este programat şi un contratimp individual. Ce concluzii pot fi trase după ceea ce s-a întâmplat în primele zece zile?

– Fără îndoială, Chris Horner este marea surpriză a acestei ediţii, evoluţia sa întrecând şi cele mai optimiste aşteptări şi pronosticuri ale fanilor. La 41 de ani şi 314 zile, americanul nu doar că i-a asigurat lui RadioShack-Leopard un Tur al Spaniei minunat, dar a şi avut grijă să îşi facă o reclamă excelentă pentru a primi un contract pe viitor. Un om al recordurilor în această cursă, Horner nu a avut nicio zi slabă până acum şi începe să facă din ce în ce mai mult figură de favorit la tricoul roşu, lucru de care sunt conştienţi şi adversarii lui. La fel de impresionante ca rezultatele sale sunt şi cifrele de pe Alto de Hazallanas: conform lui Antoine Vayer, pe ultimii 7,4 kilometri ai căţărării (cu o pantă medie de 9,5%), Chris Horner a avut 6,3 w/kg, numere înregistrate şi de Chris Froome, în Turul Franţei.

– În afară de Horner, un alt veteran al plutonului a impresionat: este vorba despre Ivan Basso, venit aici după un Tur al Burgosului foarte bun, în care a demonstrat că are în continuare un viitor în cursele majore. În multe momente, rutierul peninsular a arătat o dispoziţie excelentă de cursă, similară cu cea din perioada petrecută la CSC, când făcea spectacol în munţii din Giro şi Le Tour. Clasat pe şapte la general, peninsularul cu siguranţă va mai urca în clasament, poate chiar până pe podium, mai ales că săptămâna finală este pe gustul său.

– Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez nu sunt în cea mai bună formă, dar momentan nu e niciun motiv de panică, deoarece Vuelta încă este lungă şi au timp să ajungă la nivelul dorit. Cei doi nu au atacat în etapele cu sosiri în urcare, preferând să se bazeze pe munca depusă de oponenţi pentru a rămâne în joc. În mod normal, a doua jumătate a competiţiei va consemna o revenire a spaniolilor, cu un plus pentru “Purito”, care nu ar fi exclus să facă o ultimă săptămână similară cu cea din Turul Franţei.

– Mulţi credeau că Vincenzo Nibali şi-a greşit pregătirea pentru Turul Spaniei, însă “Rechinul” le-a demonstrat că s-au înşelat. Unul dintre cei mai activi ciclişti în primele zece etape, liderul Astanei este capabil să realizeze “dubla” Il Giro-Vuelta, iar următoarele zile cu sosiri la altitudine cu siguranţă vor aduce noi atacuri ale sale. În plus, e foarte posibil ca la un moment dat să apară şi o alianţă cu Ivan Basso, fostul său coleg de la Liquigas, despre care se vorbeşte că în 2014 va trece la Astana.

– Dezamăgirea cea mai mare a venit din tabăra lui Sky, echipă care a pornit la drum cu doi ciclişti pentru ierarhia generală, dar a ajuns să nu îl aibă pe niciunul dintre aceştia în top zece, întârzierile lor fiind de la cinci minute în sus. Un talent uriaş, văzut de mulţi drept un viitor câştigător de Mari Tururi, Sergio Henao nu s-a ridicat deloc la nivelul aşteptărilor, la fel ca Rigoberto Uran, al doilea clasat în Giro. În acest moment, cel mai realist obiectiv pentru sud-americani rămâne un succes de etapă.

– Încă de la startul Vueltei a fost clar că nu există un mare favorit la puţinele sprinturi, însă nimeni nu credea că doar una dintre cele trei etape de plat se va încheia cu victoria unui sprinter (Michael Matthews, la Lago de Sanabria). Fără o echipă solidă care să controleze cursa în astfel de runde, evadaţii şi cei care au decis să atace pe final au avut şanse mari de reuşită, iar trendul impus până acum s-ar putea repeta şi în restul etapelor, poate cu excepţia Madridului.

– Pe zi ce trece, Fabian Cancellara arată că  trebuie luat în seamă în cursa pe şosea de la Mondiale, în ciuda celor 52 de kilometri de căţărare. Poate cel mai important “locotenent” al lui Chris Horner, elveţianul face o repetiţie excelentă pentru Florenţa, unde va încerca să obţină unul dintre puţinele trofee pe care nu le are în palmares. Până atunci, este posibil ca rutierul lui RadioShack-Leopard să mai încerce să câştige o etapă, după ce în două rânduri a fost foarte aproape.

– Trei echipe Pro Continentale au primit invitaţii pentru Vuelta: NetApp-Endura, Cofidis şi Caja Rural. Toate au trimis oameni în evadare, dar singura care şi-a onorat cu adevărat wild card-ul a fost NetApp-Endura, datorită cehului Leopold König, care s-a impus la Alto de Peñas Blancas. Asta înseamnă că ultimele zece etape în linie vor aduce o goană nebună a lui Cofidis şi Caja Rural pentru o victorie ce le-ar salva sezonul.

Vuelta 2013 – etapa a X-a

Runda de luni (a patra pe care caravana o va petrece în Andaluzia) va fi cea mai dificilă din prima parte a Turului Spaniei, în meniu fiind incluse două căţărări repertoriate, ultima urmând să îşi facă apariţia chiar la final. Profilul etapei, dar şi oboseala acumulată de pluton până acum, vor reprezenta un imbold suplimentar pentru cei dispuşi să se aventureze într-o evadare. În ceea ce îi priveşte pe rutierii de clasament general, etapa a zecea va fi ocazia de a afla cine are şanse mari la tricoul roşu, 11 oameni fiind grupaţi acum în doar un minut şi jumătate.

Traseul de luni este valonat, dar prima ascensiune repertoriată – Alto de Monachil – va apărea târziu, după 150 de kilometri de la start. Aici se va realiza o primă selecţie destul de serioasă în pluton, înainte de Alto de Hazallanas, care îşi va face debutul în Turul Spaniei. O căţărare de categorie specială, aceasta are 15,8 kilometri lungime, pantă medie 5% şi se remarcă prin desele schimbări de ritm, din cauza cărora mulţi ciclişti vor avea probleme. Ultima porţiune include şi o scurtă coborâre, înainte ca drumul să urce din nou, chiar pe final, la o pantă medie de 9%.

Katusha va fi echipa aflată sub presiune luni, deoarece va trebui să apere tricoul roşu al lui Daniel Moreno şi să tragă după cicliştii care vor ataca. Unul dintre aceştia va fi Alejandro Valverde, aflat în continuare în căutarea unui succes prin care să-şi legitimize pretenţiile la primul loc din clasament. În afară de medaliatul cu bronz mondial, Chris Horner, Sergio Henao, Nicholas Roche şi Leopold König, precum şi Joaquim Rodriguez, colegul lui Moreno, sunt alţi rutieri aşteptaţi să lupte pentru a obţine victoria la Alto de Hazallanas.

Care e jocul Katushei?

Daniel Moreno a câştigat la Valdepeñas de Jaén, trecându-şi în palmares a doua victorie de etapă în Vuelta 2013. Mai important a fost că spaniolul a îmbrăcat la sosire tricoul roşu, îndeplinindu-şi astfel celălalt obiectiv pe care şi-l fixase pentru cursa de pe teren propriu. Astfel, aproape de jumătatea competiţiei, ciclistul în vârstă de 31 de ani se află pe primul loc al clasamentului general, acolo unde mulţi erau convinşi că va fi mult mai titratul său coleg, Joaquim Rodriguez. Tocmai de aceea, merită pusă întrebarea: ce va face Katusha de acum încolo?

Primele nouă etape ale Turului Spaniei au arătat un Daniel Moreno aflat poate în cea mai bună formă a carierei, un Moreno dornic să demonstreze de ce este în stare şi motivat să conteze în ierarhia generală a unei curse de trei săptămâni, fără ca asta să însemne că există o rivalitate între el şi compatriotul său de la Katusha. Mai degrabă, tot ce face actualul lider al cursei reprezintă o diversiune, pentru a atrage atenţia şi presiunea care în mod normal l-ar fi înconjurat pe Rodriguez.

Venit din Turul Franţei, acolo unde a dat totul în ultima săptămână pentru a prinde podiumul, “Purito” încă nu a ajuns la cel mai ridicat nivel, cea mai bună dovadă fiind etapa încheiată la Valdepeñas de Jaén, unde nu a fost în stare să îl depăşească pe Alejandro Valverde în lupta pentru locul al doilea. Catalanul mai are nevoie de câteva zile pentru a se apropia de forma dorită, iar până atunci, îl va lăsa pe Daniel Moreno să stea în lumina reflectoarelor, o situaţie win-win pentru amândoi.

Practic, Joaquim Rodriguez are de ce să fie mulţumit după prima jumătate a Turului Spaniei, deoarece nu a pierdut mult timp în raport cu adversarii săi şi şi-a conservat energia. În mod normal, dacă lucrurile vor merge conform planului, “Purito” îşi va lua în primire rolul de lider al Katushei în a doua parte a cursei şi va da asaltul pentru tricoul roşu în etapele dificile din nordul ţării.