347 de zile
Atât a trecut de la ultima victorie obţinută de Philippe Gilbert, la Campionatele Mondiale de la Valkenburg. De atunci au urmat căzături, accidentări, probleme de sănătate şi înfrângeri, care i-au şubrezit încrederea belgianului, însă nu şi speranţa că va obţine o victorie în tricoul curcubeu. Disperarea de a nu intra în galeria campionilor mondiali fără un succes (acolo unde se află Tom Simpson, Stephen Roche sau Luc Leblanc) l-au determinat să vină în Vuelta, cursă în care a încercat de mai multe ori să câştige o etapă, iar până la urmă a reuşit, la Tarragona.
Poate a fost soarta, poate doar o coincidenţă, dar Gilbert “a spart gheaţa” în acest sezon tot în Catalunia, la fel ca anul trecut, atunci când s-a impus la Barcelona. Nu este singurul aspect interesant al victoriei obţinute de campionul mondial, care l-a devansat la Tarragona pe norvegianul Edvald Boasson Hagen, învinsul său de la Valkenburg. Ciclistul echipei Sky a fost foarte aproape să treacă primul linia de sosire, însă a plătit la final pentru nerăbdarea sa, care l-a făcut să deschidă sprintul prea devreme.
Cum există atât de multe asemănări cu sezonul anterior, mulţi au început să se întrebe dacă nu cumva Philippe Gilbert poate câştiga tricoul curcubeu pentru a doua oară. Deşi se află pe drumul cel bun şi forma sa este într-o creştere evidentă, un nou triumf, de această dată la Firenze, pare greu de repetat, deoarece traseul nu i se potriveşte atât de bine, spre deosebire de cel din Olanda, iar la start, pentru prima dată după foarte mulţi ani, căţărătorii vor porni cu şanse mari la victorie.
Deci sa inteleg ca blestemul tricoului curcubeu s-a spart?
Nu neaparat. A castigat o etapa, dar avand in vedere asteptarile sale la startul anului, acesta este un sezon ratat.