Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “mai, 2012”

Il Giro 2012 – etapa a XX-a

În sfârşit, s-a ajuns aici, în ultima rundă care mai poate avea un impact cu adevărat semnificativ în ierarhia generală. Sâmbătă, fie Ryder Hesjedal va sosi în acelaşi timp cu adversarii sau chiar cu un mic avans şi va deveni noul lider al clasamentului general, fie ceilalţi vor ieşi la atac şi îi vor lua timp important înaintea rundei de duminică, un contratimp individual în lungime de 30,9 kilometri, ce se va desfăşura pe străzile din Milano.

Etapa a XX-a are tot cinci căţărări, la fel ca precedenta, însă mulţi dintre rutieri consideră că traseul este relativ mai uşor decât cel din urmă cu o zi. Cu toate acestea, există un element important care poate schimba soarta întregii curse. E vorba despre teribila ascensiune Mortirolo, plasată la kilometrul 162,4. Aceasta are 11,4 kilometri lungime, pantă medie 10,5% şi pantă maximă 22%. Dacă vor să îi pună probleme lui Ryder Hesjedal şi să îl obosească pe canadian, atunci Joaquim Rodriguez, Ivan Basso şi Michele Scarponi sunt obligaţi să atace încă de acolo. Practic, cei trei trebuie să îşi arunce în joc toate cărţile şi să spere că rutierul lui Garmin va ceda.

Şi aceasta, deoarece Paso dello Stelvio, ultima ascensiune a zilei, impresionează prin lungime şi altitudine (2757 de metri), dar nu şi prin pantă, una regulată şi nu mai mare de 12%. Tocmai de aceea mi-e greu să cred că pe Stelvio se vor realiza adevăratele diferenţe, cu atât mai mult cu cât vineri, pe Alpe di Pampeago, niciunul dintre cei trei enumeraţi mai sus nu i-a putut face viaţa grea lui Hesjedal. Este adevărat că Stelvio e o căţărare ce pare interminabilă, însă ciclistul nord-american nu ar trebui să întâmpine dificultăţi acolo. În ceea ce îi priveşte pe oponenţii săi, se poate dovedi riscant să ataci atât de devreme, pe Mortirolo, dar la cum au arătat lucrurile până acum, aceasta pare unica şansă a lui “Purito” şi Scarponi. În fond, când în joc este pus tricoul roz, principalul tău obiectiv la startul cursei, nu mai are aşa mare importanţă dacă termini pe doi sau pe trei.

Probably the best Ryder in the Giro

Michele Scarponi, Ivan Basso, Joaquim Rodriguez, Frank Schleck, Jose Rujano, John Gadret şi Domenico Pozzovivo erau rutierii aduşi în discuţie pe şapte mai, când se făcea o listă a favoriţilor pentru Turul Italiei 2012. La “şi alţii”, apăreau alte câteva nume, între care şi cel al lui Ryder Hesjedal, văzut ca unul dintre candidaţi la un loc între primii zece, dar nu mai mult. Însă zilele au trecut, cei creditaţi cu şanse mari la tricoul roz fie nu au putut să atace, fie şi-au făcut o strategie greşită, iar canadianul a ajuns acum în postura de principal favorit la victorie.

Nu doar că rutierul lui Garmin-Barracuda a stat aproape tot timpul lângă ceilalţi, dar a şi atacat în mai multe rânduri, aşa cum s-a întâmplat la Cervinia şi pe Alpe di Pampeago. Cu acele acţiuni, ciclistul nord-american a băgat definitv frica în oponenţi, care mai au acum o singură şansă pentru a încerca să îi dea lovitura de graţie şi a-l trimite la câteva minute în urma lor, înainte de contratimpul individual de la Milano.

Problema este că aceştia nu au arătat că ar fi în stare de aşa ceva, în timp ce Ryder Hesjedal a demonstrat că e din ce în ce mai puternic, pe măsură ce Turul Italiei se apropie de final, iar traseul se înăspreşte, aducând în prim-plan obstacole ca Passo Giau, Passo Manghen sau Alpe di Pampeago. În ritmul acesta, este foarte posibil ca ziarele de luni să deschidă ediţia cu titlul: “Primul canadian învingător în Il Giro”.

Il Giro 2012 – etapa a XlX-a

Vineri va fi penultima zi în care favoriţii mai pot ataca. După armistiţiul de miercuri, când Joaquim Rodriguez, Ryder Hesjedal, Ivan Basso şi Michele Scarponi au ajuns la Cortina d’Ampezzo în acelaşi timp, aceştia sunt datori să facă spectacol pentru a salva ceva din impresia pe care au lăsat-o până acum. În mod normal, la ce traseu au gândit organizatorii pentru etapa a XlX-a, artificiile nu ar trebui sa lipsească, mai ales că una dintre căţărări – Alpe di Pampeago – va fi parcursă de două ori.

Mai întâi, aceasta este plasată la kilometrul 149,5, iar apoi, chiar la final, unde ar trebui să se realizeze diferenţe însemnate pe dificila pantă medie de 9,8%. Singurul care nu e obligat să atace este Ryder Hesjedal, aspect subliniat si de australianul Allan Peiper, directorul sportiv al lui Garmin-Barracuda. Canadianul, care şi-a construit tot sezonul în jurul acestei ediţii a Il Giro, e de departe cel mai bun la contratimp dintre cei patru favoriţi, lucru de care sunt conştienţi şi restul. Valerio Piva (Katusha) şi Roberto Amadio (Liquigas) au oferit asigurări că Rodriguez şi Basso vor ieşi la atac, astfel încât să îl distanţeze pe rutierul de peste ocean.

Dacă “Purito” a stat la cutie pe Passo Giau, Ivan Basso a fost principalul om care a animat etapa şi le-a dat speranţe fanilor că poate obţine cel de-al treilea tricou roz din carieră. În ceea ce îl priveşte pe Michele Scarponi, acesta are puterea de a ieşi la atac, însă trebuie să spere că nu va mai întâmpina problemele de acum două zile, când nişte crampe musculare au fost foarte aproape să îl scoată din lupta pentru general.

Cum pe traseu sunt înşirate cinci ascensiuni, este de aşteptat ca în primă fază să existe şi o luptă pentru tricoul albastru, Matteo Rabottini nefiind sigur de primul loc în clasamentul căţărătorilor. Marco Pantani şi Gilberto Simoni sunt doar doi dintre rutierii care s-au impus pe Alpe di Pampeago la precedentele vizite. Cui îi va veni rândul acum? Răspunsul, peste câteva ore, în una dintre cele mai aşteptate etape ale Turului Italiei din acest an.

Guardini a confirmat

18 etape au trecut până când Andrea Guardini a obţinut o victorie pe care o va ţine minte toată viaţa. Aflat la debutul în Turul Italiei, rutierul lui Farnese Vini era aşteptat să se ridice la nivelul aşteptărilor create după cele şase succese bifate în Turul Langkawi 2012 şi să fie mereu unul dintre sprinterii care să conteze în sosirile de pe plat. Însă din diverse motive, Guardini nu a venit decât o dată în top zece, la Horsens, iar speranţele în ceea ce îl priveau la o clasare bună în runda cu numărul cu 18 erau mici.

Cu toate acestea, italianul în vârstă de numai 22 de ani a dat peste cap toate pronosticurile şi a obţinut o victorie incredibilă, mai ales că învinsul său a fost Mark Cavendish, campionul mondial, un rutier cu care a fost comparat în dese rânduri, mai ales de către managerul lui Farnese Vini, Luca Scinto. Plasat excelent la sprint, acolo unde “s-a lipit” iniţial de “trenuleţul” echipei Saxo Bank, ciclistul peninsular a accelerat mult mai devreme şi l-a luat prin surprindere pe britanic, care a recunoscut că a plecat cu 50 de metri mai târziu.

Victoria de joi, venită în completarea celor obţinute în curse ca Turul Langkawi, Turul Portugaliei sau Turul Turciei, a avut darul de a-l anunţa pe Andrea Guardini drept unul dintre marii sprinteri ai următorului deceniu. Totodată, e foarte posibil ca acest moment să se dovedească decisiv în stabilirea câştigătorului din clasamentul pe puncte. După Passo dello Stelvio vom afla dacă Mark Cavendish va intra în clubul select al rutierilor care au cucerit tricoul de cel mai bun sprinter în cele trei Mari Tururi. În acest moment, acolo se află Eddy Merckx, Djamolidine Abdoujaparov, Laurent Jalabert şi Alessandro Petacchi.

IAM Cycling Team

Este noua echipă care îşi va face debutul în plutonul profesionist, începând cu 2013. Din primele informaţii confirmate, se ştie că Serge Beucherie va fi directorul sportiv al formaţiei elveţiene. În vârstă de 57 de ani, Beucherie a fost un binecunoscut rutier francez în anii ’80, câştigând titlul de campion naţional, o etapă în Cele Patru Zile de la Dunkerque şi Turul Vendée. Apoi, după retragere, a făcut pereche cu Roger Legeay timp de mai mult de două decenii, de la Peugeot la Crédit Agricole, unde cicliştii conduşi de ei au obţinut zeci de victorii.

Pe lângă Beucherie, cotidianul L’Equipe a scris că în echipă va fi cooptat şi Eddy Seigneur, însă totul rămâne la nivel de zvon. Despre lucrurile oficiale, mai jos, într-un interviu acordat de Serge Beucherie pentru Cafe Roubaix.

“IAM este o companie elveţiană condusă de fondatorul ei, preşedintele Michel Thétaz. Această companie se ocupă de active în valoare de şapte miliarde de franci elveţieni, având drept clienţi peste o sută de companii. De asemenea, oferă servicii de analiză şi gestiune financiară, dar şi fonduri de investiţii”.

“Ideea de a crea această echipă i-a aparţinut chiar preşedintelui Michel Thétaz. Un mare iubitor de ciclism, el doreşte să pună bazele singurei formaţii elveţiene din pluton, pentru a readuce ciclismul din această ţară la cel mai înalt nivel. Bugetul grupării va fi de cinci milioane de euro, iar începând cu 1 ianuarie 2013, echipa va evolua la nivel Pro Continental. Lotul va fi compus din 20 de rutieri, dorinţa noastră fiind ca 12 dintre aceştia să fie elveţieni. Pentru a respecta regulamentul UCI, dar şi din respect pentru ciclişti şi echipele lor, vom dezvălui numele lor după 1 august”.

“Echipa va avea unul sau doi lideri, un sprinter, dar şi doi sau trei neo-profesionişti, preferabil elveţieni. Vom participa mai ales în Europa Tour, dar vrem să concurăm şi în câteva curse din World Tour şi chiar dorim să mergem într-un Mare Tur încă din primul sezon. Suntem încrezători că vom lua startul în Turul Romandiei şi Turul Elveţiei. Eu voi fi managerul echipei, iar componenţa staff-ului tehnic o voi anunţa mai târziu. Ce vă mai pot spune este că baza noastră va fi la Geneva, detaliile privind echipamentul urmând să fie făcute publice în viitor”.

Il Giro 2012 – etapa a XVlll-a

Rutierii vor avea o binemeritată zi de odihnă joi, după ce au fost chinuiţi din greu în teribila runda încheiată la Cortina d’Ampezzo. Favoriţii vor lua o scurtă pauză, le vor da liber colegilor şi vor lăsa echipele sprinterilor să ducă trena. Şi aceasta, deoarece etapa care se va desfăşura între San Vito di Cadore şi Vedelago, pe distanţa de doar 139 de kilometri, este plată, ba chiar se va merge într-o continuă coborâre.

Cum Theo Bos şi Juan Jose Haedo au abandonat miercuri, şansele lui Mark Cavendish la un nou succes sunt şi mai mari, însă rămâne de văzut cum va controla Sky evadarea ce se va forma în etapa a XVlll-a, deoarece britanicii Peter Kennaugh şi Jeremy Hunt au abandonat, în timp ce columbienii Rigoberto Uran şi Sergio Henao nu pot fi puşi la treabă, în condiţiile în care contează în clasamentul general, ambii fiind plasaţi între primii zece.

Pentru Cavendish, nu victoria în sine este importantă, cât punctele aduse de aceasta. Ciclistul din Insula Man încă speră să plece acasă cu tricoul roşu, dar lucrurile s-au complicat pentru el, după ce Joaquim Rodriguez s-a impus la Cortina d’Ampezzo. Spaniolul nu ţinteşte ierarhia pe puncte, însă clasările bune ale acestuia l-au adus la doar un punct în urma campionului mondial, care are o singură şansă să refacă diferenţa. Aceasta se numeşte Vedelago, ultima etapă de plat. Chiar şi aşa, el nu este sigur de tricoul roşu, dar dacă va câştiga, va avea satisfacţia că a dat totul şi nu a rămas degeaba în săptămâna a treia.

Un Giro puţin spectaculos

Mulţi îl critică pe Michele Acquarone pentru traseul Turului Italiei din acest an, însă puţini îşi amintesc că acesta a preluat moştenirea lui Angelo Zomegnan, care creionase parcursul din 2012 până să fie demis. Pe de altă parte, nu trebuie uitată nicio expresie care are acoperire aproape de fiecare dată: “Cicliştii sunt cei care fac o cursă”. Într-adevăr, Il Giro din acest an este mult sub aşteptări, dar nu cred că vina le aparţine strict organizatorilor. Cervinia, Lago Laceno şi Cortina d’Ampezzo au fost toate etape fie încheiate în căţărare, fie cu multe ascensiuni, şi nimic nu i-a împiedicat pe favoriţi să atace. În schimb, aceştia au preferat să se supravegheze în permanenţă şi să vină în acelaşi timp, parcă speriaţi să accelereze şi mai degrabă dornici să lase totul pentru ultimele zile.

Sincer să fiu, nu ştiu la ce să mă aştept de la Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio. Ivan Basso nu mai este deloc cel din perioada 2004-2006, ceea ce înseamnă că se va baza doar pe “motorul” lui. Michele Scarponi pare să fie sub nivelul de anul trecut, când doar Alberto Contador a fost mai bun decât el. Joaquim Rodriguez ar putea ataca, dar numai pe finalul acelor etape, pentru a-şi mări cât de cât avansul înaintea contratimpului, în timp ce Ryder Hesjedal dă impresia că singurul lui scop este să nu fie distanţat, astfel încât să ajungă la Milano cu o întârziere minimă.

E adevărat că situaţia din pluton nu mai seamănă cu cea de acum un deceniu, însă nimeni nu le cere rutierilor să atace cu 50 sau 30 de kilometri înainte de final, ci doar să atace. Cu câteva excepţii (“Purito” şi Pozzovivo), acest lucru nu s-a întâmplat în Giro 2012, care are toate şansele să fie ţinut minte peste ani drept unul dintre cele mai puţin atractive din ultima vreme. Ca să nu se întâmple asta, ar fi nevoie de două etape cu adevărat nebune pe Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio. Singura întrebare este: poate fi posibil aşa ceva, la cum au mers lucrurile până acum?

Il Giro – etapa a XVll-a

Prima dintre cele trei runde aşteptate să schimbe ierarhia generală din Corsa Rosa este programată miercuri şi le va aduce rutierilor un adevărat maraton al căţărărilor. Passo Valparola, Passo Duran, Forcella Staulanza şi Passo Giau sunt ascensiunile ce vor fi parcurse în ceea ce se anunţă a fi o zi de cinci stele. Clasamentul e în continuare condus de Joaquim Rodriguez şi mulţi sunt curioşi să afle dacă spaniolul poate rezista pe munţii înalţi (cum s-a întâmplat pe Tourmalet, în 2010) dau dacă va claca (la fel ca în Vuelta 2011).

“Purito” a făcut o cursă inteligentă marţi, când nu şi-a pus echipa la treabă şi i-a permis unei evadări să reuşească, renunţând astfel la bonificaţii. Asta arată o maturitate a ciclistului Katushei, care a conştientizat că Il Giro nu va fi decis de câteva secunde, ci de durele căţărări din următoarele zile. Totodată, e posibil ca astfel să le fi transmis un mesaj adversarilor, şi anume, că aşteaptă cu încredere ascensiunile lungi, pe care va încerca să îşi mărească diferenţa.

În etapa a XVll-a, Liquigas va veni cu siguranţă în fruntea plutonului, pentru a impune un ritm puternic şi a-i lăsa pe ceilalţi favoriţi fără “locotenenţi”. Problema lui Ivan Basso este că runda se termină în coborâre, iar el nu are pe cine să se bazeze acolo, aşa cum s-a întâmplat în 2010, când îl avea alături pe Vincenzo Nibali. În ceea ce îl priveşte pe Joaquim Rodriguez, cred că acesta ar fi mulţumit să încheie în acelaşi grup cu Basso şi Michele Scarponi, dar cei doi italieni nu reprezintă singurul pericol. Ryder Hesjedal coboară bine, iar dacă va ajunge în vârful lui Passo Giau cu ei, le poate lua şi un minut pe coborârea în lungime de 18 kilometri.

Sper ca miercuri să reapară în prim-plan Jose Rujano. Venezueleanul este dator cu o evoluţie bună şi chiar cu o victorie de etapă. Până acum, cu excepţia unor atacuri inutile, a fost invizibil, iar dacă va pleca din Giro fără niciun succes, atunci e foarte probabil ca zilele lui la Androni Giocattoli să fie numărate, caz în care ar putea dispărea din ciclismul european.

Cortina d’Ampezzo va figura pentru prima oară după 57 de ani ca finiş de etapă în Il Giro. În 1955, gazdele au avut motive de bucurie, deoarece Angelo Conterno a câştigat, după ce l-a învins pe spaniolul Antonio Gilabert. A fost a treia victorie în Corsa Rosa pentru Conterno, care peste doar un an avea să se impună în Turul Spaniei.

Problemele continuă la RadioShack-Nissan

Echipa luxemburgheză stă pe un butoi cu pulbere şi e foarte posibil ca fitilul să fie aprins în Turul Franţei, ceea ce ar dinamita evoluţia lui RadioShack-Nissan şi ar duce la ratarea obiectivelor. Ultimul conflict a apărut în etapa a 15-a din Il Giro, când Frank Schleck a abandonat, urmare a unei probleme la umăr. Luxemburghezul acuzase dureri acolo de câteva zile, însă decizia sa a fost criticată de Bruyneel, care a declarat că cel mai mare dintre fraţi a dezamăgit întreaga echipă prin atitudinea lui.

Practic, managerul belgian l-a acuzat indirect pe acesta că ar fi putut să continue cursa şi chiar să lupte pentru un loc pe podium, însă a hotărât să abandoneze pentru a nu se obosi înainte de Turul Franţei, unde vrea să concureze alături de Andy Schleck. Pe lângă asta, mai trebuie reamintit că Frank nu a fost niciodată împăcat cu ideea de a merge în Il Giro, el ajungând acolo doar după accidentarea suferită la genunchi de danezul Jakob Fuglsang.

Supărat după abandonul liderului din Corsa Rosa, Johan Bruyneel a spus că nimeni de la RadioShack-Nissan nu are asigurat locul în Le Tour. Neoficial, se pare că doi ciclişti sunt siguri de participarea lor: Chris Horner, care l-a impresionat pe Bruyneel în Tirreno-Adriatico şi Turul Californiei, şi Fabian Cancellara, singurul rutier ce i-a adus victorii grupării luxemburgheze. În afară de aceştia, nici măcar Andy Schleck nu este 100% sigur de poziţia sa, mai ales că unile voci spun că Bruyneel e tentat ca pe parcursul Marii Bucle să îi transforme pe Andreas Klöden şi Horner în liderii echipei.

Evident, toate acestea sunt numai zvonuri, dar dacă la ele adăugăm decizia de a nu-l lua în Marea Buclă pe Kim Andersen, un apropiat al fraţilor Schleck, situaţia are toate şansele să explodeze, caz în care proiectul RadioShack-Nissan, anunţat cu surle şi trâmbiţe la începutul sezonului, se va transforma într-o imensă dezamăgire.

Il Giro 2012 – etapa a XVl-a

Deşi caravana va termina la Falzes, runda de acum nu se aseamănă deloc cu cea din urmă cu opt ani, când a fost consemnată precedenta vizită. Atunci, pe traseu au fost plasate patru căţărări – Forcella Staulanza, Valparola, Passo Furcia şi Terento – iar Damiano Cunego a obţinut o victorie categorică, datorită căreia a devenit unul dintre favoriţii la tricoul roz, pe care l-a şi câştigat în cele din urmă. De această dată, rutierii vor avea parte de o singură ascensiune, unde se pot realiza diferenţe doar de ordinul secundelor.

Ascensiunea de la final, una nerepertoriată, este şi nu este pentru Joaquim Rodriguez. Primii doi kilometri şi jumătate sunt cei mai dificili, cu o pantă maximă de 12%, perfectă pentru cicliştii cu explozie. De altfel, e foarte posibil ca atacurile să fie lansate devreme, pentru că ultimii 1900 de metri sunt aproape de plat şi acolo ar putea reveni rutierii care vor pierde timp pe porţiunea mai dură. Evident, “Purito” se va afla în prim-plan, mai ales că sunt puse în joc şi secunde de bonificaţie, dar nu cred că îi va fi la fel de uşor ca la Assisi.

Favoritul meu pentru etapa de marţi este Fabio Felline. Talentatul ciclist al lui Androni Giocattoli-Venezuela se caţără bine şi e avantajat mai ales de a doua jumătate a ascensiunii din Falzes. Dacă va rămâne în roata lui Joaquim Rodriguez, Tom Jelte Slagter sau Enrico Gasparotto (doar câteva dintre numele care vor conta într-o astfel de sosire), atunci va avea o şansă mare la victorie, deoarece sprintează foarte bine, lucru demonstrat şi la Frosinone.

Post Navigation