Cafe Roubaix

Cine este Bryan Coquard?

Aventura francezului în ciclism a început în 2007, dar pe velodrom, acolo unde acesta s-a făcut remarcat imediat, terminând pe locul trei în cursa cu adiţiune pe puncte destinată novicilor. Doi ani mai târziu, ca junior, şi-a arătat la nivel internaţional potenţialul, obţinând un titlu continental şi unul mondial, tot pe velodrom. Apoi a început să meargă pe şosea, iar rezultatele au fost încurajatoare – o medalie de argint la Campionatele Europene şi un podium într-o etapă din Tour de Girond – însă acestea nu l-au determinat pe ciclistul originar din Saint-Nazaire să renunţe la velodrom.

După ce în 2011 a semnat cu o formaţie de amatori, US Pontchâtelaine, Coquard a trecut în sezonul următor la Vendée-U, echipa-pepinieră a lui Europcar. În paralel, tânărul ciclist a continuat să impresioneze pe velodrom, acolo unde a intrat în posesia unei medalii de argint, şi nu oriunde, ci la Jocurile Olimpice de la Londra. În capitala Marii Britanii, francezul a fost învins de un alt tânăr foarte talentat, Lasse Norman Hansen, dar a terminat înaintea unui ciclist mult mai experimentat, britanicul Ed Clancy.

Apoi, în toamnă, la Campionatele Mondiale de la Valkenburg, Bryan Coquard a mai bifat un podium, în cursa de tineret, unde nu mult i-a lipsit să intre în posesia tricoului curcubeu, adjudecat de kazahul Alexey Lutsenko, după un sprint extrem de disputat. Evident, Europcar nu a stat pe gânduri şi i-a oferit imediat un contract de profesionist, iar debutul său a fost unul spectaculos: rutierul din Hexagon şi-a trecut în palmares şase succese (în curse ca Étoile de Bessèges, Turul Langkawi sau Turul Picardiei) şi a terminat pe locul secund în ierarhia generală din Cupa Franţei, ratând trofeul pentru doar câteva puncte, pe fondul oboselii care şi-a pus amprenta asupra sa pe finalul sezonului.

Anul acesta, Coquard a adunat deja cinci victorii în primele luni, iar seria sa foarte bună l-a determinat pe Jean-René Bernaudeau să îi ofere un loc în echipa pentru Turul Franţei, în ciuda vârstei fragede (22 de ani şi 70 de zile) şi a faptului că până acum nu mai concurase într-un Mare Tur. În cele două etape destinate sprinterilor, francezul a impresionat şi a bifat două locuri patru, surprinzându-i pe mulţi cu clasările sale, dar şi cu curajul arătat în faţa adversarilor mult mai experimentaţi şi mai puternici. Foarte aerodinamic, cu un stil asemănător celui al lui Mark Cavendish, dar şi solid pe anumite căţărări, Bryan Coquard cu siguranţă nu va rămâne doar cu aceste rezultate, etapele următoare urmând să îl găsească din nou printre protagonişti, dar şi printre pretendenţii la tricoul verde.

Turul Franţei 2014 – etapa a lll-a

Plutonul va reveni la Londra la şapte ani după ce Fabian Cancellara a câştigat contratimpul individual desfăşurat acolo. Tot atunci, un Bradley Wiggins care nu se gândea că peste cinci ani avea să câştige Turul Franţei a terminat pe locul al patrulea şi s-a arătat dezamăgit că a ratat podiumul etapei. Acum, cicliştii vor avea de parte de o etapă în linie, uşor valonată, dar care nu le va pune probleme sprinterilor, aşteptaţi să lupte pentru victorie în apropierea finişului plasat în apropierea Palatului Buckingham, unde s-a încheiat şi cursa pe şosea de la Jocurile Olimpice.

În ultimul kilometru, două obstacole le pot crea probleme rutierilor: un viraj unde drumul se îngustează, chiar la intrarea în ultimii 1000 de metri, şi un sens giratoriu care apare cu doar 300 de metri rămaşi până la sosire. Plasamentul va fi esenţial acolo, iar sprinterii vor trebui să se asigure că vor mai avea alături un coleg după acel punct al cursei. Marcel Kittel va porni cu prima şansă, nu doar pentru că se află într-o formă excelentă, dar şi deoarece are cel mai omogen şi puternic “trenuleţ”. Tocmai de aceea, va fi o bătălie intensă între adversarii germanului pentru a-i lua roata acestuia, toţi fiind conştienţi că astfel au o şansă în plus de a-l învinge.

Principalul oponent al lui Kittel va fi compatriotul său, André Greipel. Campion naţional în urmă cu o săptămână, ciclistul lui Lotto-Belisol se bucură şi el de un “trenuleţ” bun, care îi permite să spere că îl va învinge pe primul purtător al tricoului galben de la această ediţie. Pentru locul al treilea, lupta se anunţă foarte deschisă: Peter Sagan, deşi nu un sprinter pur, poate să încheie pe podium şi să îşi consolideze tricoul verde, la care atentează şi norvegianul Alexander Kristoff, care se va implica în sprintul de la Londra, oraş ce i-a purtat noroc în 2012, când a intrat în posesia bronzului olimpic. În ceea ce îi priveşte pe francezi, speranţele lor vor fi puse în Arnaud Démare şi Bryan Coquard, acesta din urmă fiind până acum surpriza plăcută a Turului.

Săptămâna “Rechinului”

Este adevărat, de la Trofeo Melinda şi până la etapa secundă a Turului Franţei au trecut opt zile, dar ideea rămâne: Vincenzo Nibali este rutierul care a impresionat cel mai mult în ultima vreme, după ce timp de cinci luni a părut ieşit din formă şi mereu în urmă cu pregătirea. Venit în Marea Buclă din postura celui care nu are foarte mult de pierdut, ciclistul Astanei a arătat că nu trebuie privit cu neîncredere de Chris Froome şi Alberto Contador, principalii favoriţi la câştigarea trofeului, deoarece oricând este capabil să îi surprindă, mai ales dacă aceştia continuă să se supravegheze.

Duminică, la Sheffield, campionul Italiei a demonstrate (încă o dată) nu doar că are panaş, dar şi că ştie să profite de orice situaţie, victoria sa, venită după un atac calculat, reprezentând şi o declaraţie de intenţie la adresa adversarilor. Primul campion italian din ultimii 15 ani care a obţinut un succes în Turul Franţei, Vincenzo Nibali promite enorm în această cursă, ce îi poate aduce la final un loc între legendele sportului, mai ales că “Rechinul” nu va renunţa în nicio clipă la luptă, nici măcar atunci când şansele vor părea a nu mai fi de partea sa.

Doar al 18-lea rutier din toate timpurile care poartă tricoul de lider în toate Marile Tururi, liderul Astanei nu are de gând să păstreze prea mult tunica distinctivă, deoarece asta ar însemna să îşi consume inutil echipa. De altfel, etapa a cincea, care va duce plutonul pe pavatele din nordul Franţei, ar putea fi cea în care Nibali va preda locul întâi la general, în timp ce va sta cu ochii pe adversarii săi, sau chiar va încerca să le mai ia timp acestora. Apoi, odată cu apariţia munţilor, orice va fi posibil dacă italianul în vârstă de 28 de ani îşi va găsi forma pe care o caută de la startul stagiunii.

Turul Franţei 2014 – etapa a ll-a

Organizatorii au vrut ca şederea plutonului în Marea Britanie să fie interesantă şi pentru oamenii de clasament general, aşa că au gândit o etapă secundă în stilul unei clasice din Ardeni, cu nu mai puţin de nouă căţărări repertoriate, de categoria a doua, a treia şi a patra. Startul se va da din York, iar runda – în lungime de 201 kilometri – îi va duce pe ciclişti în Sheffield, oraşul natal al lui Malcolm Elliott, fost câştigător de etapă în Turul Spaniei, Turul Ţării Bascilor, Turul Aragonului şi Vuelta a Castilla y Leon.

Ziua secundă va fi foarte dificilă, rutierii urmând să adune mai mult de 3000 de metri diferenţă pozitivă de nivel. Traseul nu va fi doar foarte greu şi solicitant, ci şi plin de capcane, din cauza drumurilor înguste şi întortocheate. Un plasament slab sau o problemă mecanică apărută în ultima parte a etapei înseamnă pierderea oricărei şanse la victorie, dar şi a unor secunde preţioase în ierarhia generală, în cazul în care printre cei afectaţi se vor număra şi favoriţi la tricoul galben. Mai mult ca sigur, ultimele trei ascensiuni vor duce la o fragmentare serioasă a plutonului. În plus, se anunţă ploaie pentru sâmbătă, dar şi vânturi puternice, elemente care vor contribui din plin la chinul cicliştilor.

Parcursul permite atacuri peste atacuri, iar una dintre echipele care ar putea să le orchestreze va fi Garmin-Sharp, Charles Wegelius, directorul sportiv al grupării americane, fiind originar din Yorkshire. Va fi un motiv în plus pentru ca favoriţii la tricoul galben să stea în alertă tot timpul şi să lupte pentru o poziţie cât mai bună în fruntea plutonului. Unul dintre pretendenţii la victorie va fi Alejandro Valverde, învingătorul din Flèche Wallonne, obligat să atace pe ultima ascensiune – Côte de Jenkin Road (800 de metri, pantă medie 10,8%, pantă maximă 33%) – astfel încât să evite o sosire la sprint, acolo unde Peter Sagan îl poate învinge cu uşurinţă (asta dacă dealurile nu se vor dovedi prea dure pentru liderul lui Cannondale). Totuşi, şi slovacul trebuie să fie atent şi să nu îşi subestimeze adversarii, mai ales că Simon Gerrans, în ciuda căzăturii de sâmbătă, va sta la pândă şi va încerca să îşi surprindă adversarii, la fel cum a făcut-o în Liège–Bastogne–Liège.

Autor al unui atac dat pe finalul primei etape, Fabian Cancellara ar putea repeta acea mişcare, deşi pantele rundei de duminică sunt mult mai dure. Alţi oameni de urmărit vor mai fi Romain Bardet, Tom-Jelte Slagter, Michal Kwiatkowski, Tony Gallopin, Greg Van Avermaet, Thomas Voeckler, Arthur Vichot, Michael Albasini, Sylvain Chavanel, Rui Costa, deţinătorul titlului mondial, dar şi Ramunas Navardauskas, care poate fi surpriza etapei, lituanianul având şanse să îi aducă ţării sale prima victorie în Turul Franţei.

Având în vedere cât de bine a venit în ziua inaugurală, când a stat în frunte pe final pentru a evita eventualele incidente, Chris Froome va fi un rutier de luat în seamă pentru etapa secundă. E drept că britanicului nu îi plac ascensiunile scurte, dar la fel de adevărat este că ar putea încerca să atace pentru a-şi testa adversarii şi pentru a le arăta tuturor celor care se îndoiesc de el că se află într-o formă excelentă, la fel cum a făcut anul trecut, în Corsica.

Kittel, cu o clasă peste ceilalţi

Gary Verity i-a promis lui Christian Prudhomme un start cum Turul Franţei nu a mai avut în istoria sa de peste un secol, iar cuvintele britanicului, privite cu neîncredere de mulţi, s-au dovedit a avea acoperire în prima etapă, atunci când peste două milioane de fani s-au aliniat pe marginea drumului pentru a-i vedea pe rutierii care au parcurs traseul dintre Leeds şi Harrogate. Pasiunea acestora şi explozia de culori creată au fost impresionante şi au arătat că decizia ASO de a aduce Turul Franţei în Regatul Unit a fost una dintre cele mai inspirate din ultima vreme.

După procesiunea dintre cele două oraşe, pigmentată de o evadare clasică a lui Jens Voigt, care a îmbrăcat tricoul alb cu buline roşii la 16 ani după ce a făcut-o prima dată, în Turul său de debut, finalul de la Harrogate a scos la suprafaţă tensiunea uriaşă existentă în pluton, care s-a materializat într-o căzătură produsă de marele favorit al gazdelor, Mark Cavendish. Ultimul kilometru a fost animat de Fabian Cancellara, dar atacul elveţianului nu a avut doar darul de a produce spectacol, ci şi de a aduce haos în echipa lui Omega Pharma-Quick Step, care controlase perfect ostilităţile până la acel moment.

Panicat de perspectiva unei înfrângeri suferite în faţa propriilor suporteri şi a familiei, Cavendish nu a mai fost lucid pe final şi a stat la originea unei căzături ce l-a scos din joc pe Simon Gerrans, dar care, mai important, îi poate încheia devreme participarea în Le Tour, deoarece britanicul a suferit o dislocare a umărului ce îl va chinui serios, în special în etapa secundă. Dacă el a fost personajul negativ, Marcel Kittel a fost omul zilei, câştigând etapa şi oferind o mini-surpriză, deoarece nimeni nu l-a crezut în stare să treacă de acele mici dealuri de la final, cu pante şi de 9% şi cu un puternic vânt de faţă.

Însă germanul a fost autorul unuia dintre cele mai bune sprinturi din carieră, a obţinut a cincea victorie în Turul Franţei şi a confirmat că îşi merită din plin titulatura de “rege al sprintului”. Anul acesta, ciclistul lui Giant-Shimano va fi omul de învins la sprinturi, iar o evoluţie a sa precum a lui Cavendish în vremurile bune, când britanicul aduna cinci sau şase succese, nu este exclusă. Până la următoarea oportunitate, germanul în vârstă de 26 de ani îşi va savura victoria memorabilă, dar şi a doua zi în tricoul galben, după cea din 2013.

Turul Franţei 2014 – etapa l

Plutonul va pleca din Leeds, oraşul natal al lui Beryl Burton, cea mai mare ciclistă britanică din toate timpurile, câştigătoare a două titluri mondiale pe şosea şi alte cinci pe velodrom, fără a pune la socoteală zecile de curse adjudecate la nivel naţional. Deşi ziua le este dedicată sprinterilor, traseul include trei căţărări repertoriate – Côte de Cray, Côte de Buttertubs şi Côte de Griton Moor – ceea ce înseamnă că în evadare vor merge mulţi oameni, interesaţi să poarte primul tricou alb cu buline roşii de la această ediţie. Principalul pericol în acea porţiune nu este reprezentat de ascensiuni, ci de vântul puternic care îşi poate face apariţia, ducând astfel la crearea unor “borduri”.

Finalul de la Harrogate este extrem de interesant, deoarece ultimii 1300 de metri au pante ce se pot dovedi selective: 400 de metri sunt la 7%, apoi se coboară alţi 400 de metri, următorii 200 de metri au pantă medie 9%, înainte ca panta să devină mai uşoară pentru ultimii 300 de metri, la doar 3%. Toată lumea va fi cu ochii pe Mark Cavendish, care va avea o dublă motivaţie pentru etapa inaugurală a Turului Franţei: să se impună în oraşul natal al mamei sale şi să poarte în premieră tricoul galben. Totuşi, chiar dacă britanicul a arătat în trecut că se descurcă atunci când sosirea e în urcare, sunt toate şansele ca acest final să se dovedească mult prea dificil pentru el.

Pentru Marcel Kittel, considerat de mulţi cel mai bun sprinter din lume, Harrogate se anunţă şi mai dur. Tocmai de aceea, Giant-Shimano va miza pe John Degenkolb, care poate intra în clubul select al cicliştilor cu succese de etapă în toate Marile Tururi. Finalul i se potriveşte de minune germanului în vârstă de 25 de ani, care vine aici după ce la Campionatele Naţionale a terminat pe locul al doilea, după André Greipel, un alt pretendent serios la câştigarea etapei inaugurale.

Învingător în clasamentul pe puncte din Turul Elveţiei, dar şi la Campionatele Naţionale, Peter Sagan este şi el avantajat de sosirea în urcare şi poate da lovitura, un succes confirmând statutul său de principal favorit la tricoul verde. Sacha Modolo va fi un alt om de luat în seamă, însă nici Arnaud Démare nu va trebui neglijat, forma arătată de francez în ultima vreme fiind foarte bună. În fine, un alt outsider periculos este Alexander Kristoff, învingătorul din Milano-San Remo, care ar putea deveni primul norvegian din istorie triumfător în prima etapă a Turului Franţei.