Cafe Roubaix

Un Giro puţin spectaculos

Mulţi îl critică pe Michele Acquarone pentru traseul Turului Italiei din acest an, însă puţini îşi amintesc că acesta a preluat moştenirea lui Angelo Zomegnan, care creionase parcursul din 2012 până să fie demis. Pe de altă parte, nu trebuie uitată nicio expresie care are acoperire aproape de fiecare dată: “Cicliştii sunt cei care fac o cursă”. Într-adevăr, Il Giro din acest an este mult sub aşteptări, dar nu cred că vina le aparţine strict organizatorilor. Cervinia, Lago Laceno şi Cortina d’Ampezzo au fost toate etape fie încheiate în căţărare, fie cu multe ascensiuni, şi nimic nu i-a împiedicat pe favoriţi să atace. În schimb, aceştia au preferat să se supravegheze în permanenţă şi să vină în acelaşi timp, parcă speriaţi să accelereze şi mai degrabă dornici să lase totul pentru ultimele zile.

Sincer să fiu, nu ştiu la ce să mă aştept de la Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio. Ivan Basso nu mai este deloc cel din perioada 2004-2006, ceea ce înseamnă că se va baza doar pe “motorul” lui. Michele Scarponi pare să fie sub nivelul de anul trecut, când doar Alberto Contador a fost mai bun decât el. Joaquim Rodriguez ar putea ataca, dar numai pe finalul acelor etape, pentru a-şi mări cât de cât avansul înaintea contratimpului, în timp ce Ryder Hesjedal dă impresia că singurul lui scop este să nu fie distanţat, astfel încât să ajungă la Milano cu o întârziere minimă.

E adevărat că situaţia din pluton nu mai seamănă cu cea de acum un deceniu, însă nimeni nu le cere rutierilor să atace cu 50 sau 30 de kilometri înainte de final, ci doar să atace. Cu câteva excepţii (“Purito” şi Pozzovivo), acest lucru nu s-a întâmplat în Giro 2012, care are toate şansele să fie ţinut minte peste ani drept unul dintre cele mai puţin atractive din ultima vreme. Ca să nu se întâmple asta, ar fi nevoie de două etape cu adevărat nebune pe Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio. Singura întrebare este: poate fi posibil aşa ceva, la cum au mers lucrurile până acum?

Il Giro – etapa a XVll-a

Prima dintre cele trei runde aşteptate să schimbe ierarhia generală din Corsa Rosa este programată miercuri şi le va aduce rutierilor un adevărat maraton al căţărărilor. Passo Valparola, Passo Duran, Forcella Staulanza şi Passo Giau sunt ascensiunile ce vor fi parcurse în ceea ce se anunţă a fi o zi de cinci stele. Clasamentul e în continuare condus de Joaquim Rodriguez şi mulţi sunt curioşi să afle dacă spaniolul poate rezista pe munţii înalţi (cum s-a întâmplat pe Tourmalet, în 2010) dau dacă va claca (la fel ca în Vuelta 2011).

“Purito” a făcut o cursă inteligentă marţi, când nu şi-a pus echipa la treabă şi i-a permis unei evadări să reuşească, renunţând astfel la bonificaţii. Asta arată o maturitate a ciclistului Katushei, care a conştientizat că Il Giro nu va fi decis de câteva secunde, ci de durele căţărări din următoarele zile. Totodată, e posibil ca astfel să le fi transmis un mesaj adversarilor, şi anume, că aşteaptă cu încredere ascensiunile lungi, pe care va încerca să îşi mărească diferenţa.

În etapa a XVll-a, Liquigas va veni cu siguranţă în fruntea plutonului, pentru a impune un ritm puternic şi a-i lăsa pe ceilalţi favoriţi fără “locotenenţi”. Problema lui Ivan Basso este că runda se termină în coborâre, iar el nu are pe cine să se bazeze acolo, aşa cum s-a întâmplat în 2010, când îl avea alături pe Vincenzo Nibali. În ceea ce îl priveşte pe Joaquim Rodriguez, cred că acesta ar fi mulţumit să încheie în acelaşi grup cu Basso şi Michele Scarponi, dar cei doi italieni nu reprezintă singurul pericol. Ryder Hesjedal coboară bine, iar dacă va ajunge în vârful lui Passo Giau cu ei, le poate lua şi un minut pe coborârea în lungime de 18 kilometri.

Sper ca miercuri să reapară în prim-plan Jose Rujano. Venezueleanul este dator cu o evoluţie bună şi chiar cu o victorie de etapă. Până acum, cu excepţia unor atacuri inutile, a fost invizibil, iar dacă va pleca din Giro fără niciun succes, atunci e foarte probabil ca zilele lui la Androni Giocattoli să fie numărate, caz în care ar putea dispărea din ciclismul european.

Cortina d’Ampezzo va figura pentru prima oară după 57 de ani ca finiş de etapă în Il Giro. În 1955, gazdele au avut motive de bucurie, deoarece Angelo Conterno a câştigat, după ce l-a învins pe spaniolul Antonio Gilabert. A fost a treia victorie în Corsa Rosa pentru Conterno, care peste doar un an avea să se impună în Turul Spaniei.

Il Giro 2012 – etapa a XVl-a

Deşi caravana va termina la Falzes, runda de acum nu se aseamănă deloc cu cea din urmă cu opt ani, când a fost consemnată precedenta vizită. Atunci, pe traseu au fost plasate patru căţărări – Forcella Staulanza, Valparola, Passo Furcia şi Terento – iar Damiano Cunego a obţinut o victorie categorică, datorită căreia a devenit unul dintre favoriţii la tricoul roz, pe care l-a şi câştigat în cele din urmă. De această dată, rutierii vor avea parte de o singură ascensiune, unde se pot realiza diferenţe doar de ordinul secundelor.

Ascensiunea de la final, una nerepertoriată, este şi nu este pentru Joaquim Rodriguez. Primii doi kilometri şi jumătate sunt cei mai dificili, cu o pantă maximă de 12%, perfectă pentru cicliştii cu explozie. De altfel, e foarte posibil ca atacurile să fie lansate devreme, pentru că ultimii 1900 de metri sunt aproape de plat şi acolo ar putea reveni rutierii care vor pierde timp pe porţiunea mai dură. Evident, “Purito” se va afla în prim-plan, mai ales că sunt puse în joc şi secunde de bonificaţie, dar nu cred că îi va fi la fel de uşor ca la Assisi.

Favoritul meu pentru etapa de marţi este Fabio Felline. Talentatul ciclist al lui Androni Giocattoli-Venezuela se caţără bine şi e avantajat mai ales de a doua jumătate a ascensiunii din Falzes. Dacă va rămâne în roata lui Joaquim Rodriguez, Tom Jelte Slagter sau Enrico Gasparotto (doar câteva dintre numele care vor conta într-o astfel de sosire), atunci va avea o şansă mare la victorie, deoarece sprintează foarte bine, lucru demonstrat şi la Frosinone.

“Purito”, pretendent serios în Il Giro?

Multe lucruri s-au scris despre posibilitatea ca Joaquim Rodriguez să câştige tricoul roz, însă foarte puţini îl vedeau printre favoriţii de prim rang la startul cursei, din cauza problemelor arătate pe căţărările lungi din precedentele Mari Tururi în care participase. Argumentele în favoarea sa erau puţine, fie că era vorba despre forma excelentă arătată în primăvară, fie de locul trei ocupat pe Col du Tourmalet, în Turul Franţei din 2010. Însă ibericul a impresionat, a profitat de contratimpul excelent făcut de Katusha la Verona, a fost favoritul care a atacat cel mai mult şi acum va începe ultima săptămână îmbrăcat în tricoul roz.

La fel de adevărat este că profilul etapelor i s-a potrivit: finişul de la Assisi a fost parcă desenat pentru el, în timp ce ascensiunile din al treilea week-end nu au fost lungi şi chiar i-au permis să îşi mărească avansul în faţa lui Ivan Basso şi Michele Scarponi, ba chiar l-au adus în postura de a face cadouri, aşa cum s-a întâmplat duminică, atunci când l-a lăsat pe Matteo Rabottini să se impună la Pian dei Resinelli. Problema care apare acum este că săptămâna finală îl va aduce pe terenul lui Basso şi Scarponi, iar aceştia vor încerca să îi facă viaţa grea.

Cortina d’Ampezzo, Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio vor fi cele trei teste pe care le va da spaniolul în vârstă de 33 de ani, etape cu căţărări lungi şi pante dure, mai potrivite unui ciclist ca Ivan Basso, care în continuare stă liniştit, ştiind că se bazează pe “motorul” său. În acele zile se va juca tricoul roz, iar “Purito” ar putea fi pe cont propriu, deoarece echipa lui e mult sub cele ale rivalilor. Chiar dacă are un avantaj de peste un minut în faţa italienilor, situaţia se poate întoarce imediat în favoarea acestora, lucru de care e conştient şi liderul clasamentului general.

Momentan, Joaquim Rodriguez a arătat o formă foarte bună, încredere şi picioare puternice, însă toate atuurile au fost etalate pe ascensiuni care i s-au potrivit. Pentru început, e de aşteptat să mai pună câteva secunde la Falzes, marţi, în etapa a 16-a. Apoi, dacă va rezista alături de ceilalţi favoriţi şi în runda ce se va termina la Cortina d’Ampezzo (care va avea 48 de kilometri de căţărare), va putea începe să spere că va deveni al treilea ciclist spaniol învingător în Il Giro.

Il Giro 2012 – etapa a XV-a

Cred cu tărie că duminică îi vom vedea pe favoriţii din Turul Italiei ieşind la atac. Trei etape montane s-au scurs până acum, iar oameni ca Michele Scarponi, Ivan Basso sau Joaquim Rodriguez parcă au stat cu gândul mai mult la săptămâna finală. Duminică, aceştia vor avea ocazia să îşi ia revanşa în faţa fanilor şi să le răsplătească aşteptarea cu câteva atacuri spectaculoase, care să îşi pună amprenta asupra clasamentului general.

Patru căţărări repertoriate sunt plasate de-a lungul celor 169 de kilometri pe care plutonul îi va parcurge între Busto Arsizio şi Pian dei Resinelli. După cum a spus şi Pier Bergonzi, jurnalistul Gazzettei dello Sport, ascensiunile seamănă mult cu cele întâlnite în Turul Lombardiei, deoarece au pante dure, pe care se pot realiza diferenţe. Un motiv în plus să îl consider favorit pe Michele Scarponi, chiar dacă rutierul lui Lampre nu a arătat foarte multe până acum, cu excepţia rundei de la Rocca di Cambio.

În plus, mai este un aspect care îl va avantaja pe italianul în vârstă de 32 de ani: se anunţă ploaie pe parcursul etapei, iar Scarponi e cunoscut ca un ciclist căruia îi plac astfel de condiţii atmosferice, spre deosebire de Ivan Basso şi Joaquim Rodriguez. Dacă are picioare puternice, deţinătorul trofeului le poate lua şi un minut adversarilor, mai ales că ultima căţărare i se potriveşte de minune: 7,8 kilometri lungime şi pantă medie 7,8%. Cu a doua şansă cred că va pleca Domenico Pozzovivo, în timp ce John Gadret completează acest top trei al oamenilor pe care îi văd favoriţi.

Pe Plan dei Resinelli, Turul Italiei a mai ajuns o singură dată: s-a întâmplat la ediţia din 1962, când Angelino Soler, unul dintre cei mai buni rutieri spanioli ai acelor timpuri, l-a învins pe reprezentantul gazdelor, Franco Balmamion. A fost un succes ce l-a apropiat şi mai mult pe iberic de câştigarea tricoului acordat celui mai valoros căţărător, pe care şi l-a adjudecat până la Milano, unde s-a încheiat cursa.

Joc egal între favoriţi

Adevărul este că înainte de startul etapei a 14-a din Il Giro, numărul celor care au prezis lipsa atacurilor între favoriţi a fost peste al celor care declaraseră că oamenii de clasament general se vor face remarcaţi. Prima rundă de munte înalt a cursei, Cervasco – Cervinia nu a adus prea multe modificări, ceea ce este normal, deoarece rutierii au adoptat din nou o tactică extrem de criticată de fani: aceea de a se supraveghea unul pe celălalt şi de a lăsa totul pentru ultima săptămână.

În aceste condiţii, Andrey Amador a obţinut cea mai importantă victorie a carierei şi a devenit primul costarican din istorie învingător într-o etapă dintr-un Mare Tur, la finalul unei evadări căreia nu mulţi îi mai dădeau şanse cu câţiva kilometri înainte de final. Singurul dintre oamenii de general care a ieşit în evidenţă a fost Ryder Hesjedal. După un atac neutralizat al lui Joaquim Rodriguez, canadianul a accelerat şi s-a desprins de adversarii săi, ajungând la finiş cu un avans ce i-a permis să îmbrace din nou tricoul roz, pe care îl pierduse la Assisi.

Ce ar mai fi demn de menţionat după această etapă este că Jose Rujano rămâne unul dintre cei mai spectaculoşi rutieri din pluton, dar şi unul dintre cei mai lipsiţi de luciditate, deoarece atacurile sale, lansate cu mult înainte de sosire, l-au costat alte câteva secunde importante, iar acum a ajuns să aibă o întârziere de peste trei minute şi jumătate.

Il Giro 2012 – etapa a XlV-a

În sfârşit, lucrurile serioase încep în Turul Italiei; cel puţin, aşa ar trebui să se întâmple. Rocca di Cambio şi Lago Laceno, precedentele etape montane, nu au însemnat nimic pentru ierarhia generală, dar lucrurile se vor schimba sâmbătă, când favoriţii sunt obligaţi să iasă la atac. Dacă în week-end-ul trecut au stat liniştiţi, oamenii interesaţi de tricoul roz trebuie să atace acum şi prin asta să anunţe adevăratul start al cursei. Tot ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni nu va conta în etapa a 14-a, care va coincide cu momentul zero al Turului Italiei 2012.

Pentru început, clasamentul favoriţilor înainte de această rundă: Joaquim Rodriguez; Ryder Hesjedal + 0:17; Roman Kreuziger + 0:52; Ivan Basso + 0:57; Rigoberto Uran + 1:10; Michele Scarponi + 1:11; Domenico Pozzovivo + 1:12; Frank Schleck + 2:11; John Gadret + 2:55; Jose Rujano + 3:05. Aşadar, trei dintre cicliştii creditaţi înainte de start cu şanse la podium au întârzieri de peste două minute, iar asta îi obligă să atace. Pe de altă parte, diferenţele mici dintre ceilalţi oameni nu înseamnă că ei nu vor încerca ceva, ba chiar sunt convins că Pozzovivo va pleca pentru victoria de etapă.

Italianul în vârstă de 29 de ani a fost cu adevărat impresionant în ultima lună şi face figură de mare favorit acum, mai ales că nu a mai avut problemele întâmpinate la ediţiile precedentele, când accidentările l-au scos din joc. Foarte probabil, Michele Scarponi şi Ivan Basso îşi vor tura la rândul lor motoarele, în timp ce Roman Kreuziger şi Frank Schleck, doi dintre rutierii care s-au văzut rar în aceste săptămâni, vor fi extrem de atenţi la mişcările italienilor şi vor încerca să le ofere acestora o replică pe măsură.

Căţărarea de final, Cervinia, este una de uzură, deoarece are 27 de kilometri lungime şi pantă medie de 5,5%. Cel mai probabil, dintre favoriţi, Joaquim Rodriguez va rămâne primul fără colegi, caz în care sunt şanse mari să piardă tricoul roz la finalul zilei. Dacă va sta alături de ceilalţi şi îşi va păstra poziţia de lider, “Purito” va fi privit cu alţi ochi de către oponenţi şi îşi va cimenta statutul de favorit. În ceea ce mă priveşte, aştept o luptă între Domenico Pozzovivo şi Jose Rujano pentru victoria de etapă, cu un plus pentru primul, având în vedere ce a arătat până acum.

Ce şanse are Cavendish la tricoul roşu?

Câştigător al clasamentului pe puncte în Le Tour şi La Vuelta, Mark Cavendish vrea să realizeze aceeaşi performanţă şi în Il Giro, însă situaţia lui este complicată. Britanicul a acumulat 106 puncte până acum, dar mai are la dispoziţie o singură etapă de plat, săptămâna viitoare. În eventualitatea în care se va impune la Vedelago, rutierul lui Sky ar mai obţine 25 de puncte şi ar ajunge la 131. În afară de acea etapă, a 16-a, ce şanse mai are Mark Cavendish?

Având în vedere dificultatea zilelor din ultima săptămână, purtătorul tricoului curcubeu poate puncta doar la sprinturile intermediare, acolo unde l-am văzut implicându-se de câteva ori. Bun, la acele sprinturi, primul ia 5 puncte, dar e greu de crezut că Mark Cavendish se va afla mereu în această postură. De altfel, din următoarele opt etape, doar în trei are posibilitatea de a lupta pentru punctele puse în joc.

Prima ocazie va fi în etapa a 15-a, când sprintul intermediar vine pe plat, la aproximativ 62 de kilometri de la start, chiar înainte de Valico di Valcava, o căţărare de categoria întâi. Fie Sky îşi va propune să nu lase pe nimeni să evadeze până atunci, fie va avea grijă ca în faţă să plece doar câţiva oameni, astfel încât să îi mai rămână puncte şi lui Cavendish, atunci când va ajunge acolo. O zi mai târziu, la Bressanone/Brixen, cu doar 28 de kilometri rămaşi până la sosire, mai urmează un sprint, iar acolo şansele lui Cavendish sunt foarte mari, deoarece evadarea ar putea fi neutralizată până atunci.

În fine, etapa a 18-a îi va aduce campionului mondial ultima oportunitate, care vine după 84 de kilometri de la start, ceea ce înseamnă că va avea timp suficient să se recupereze înainte de final, deoarece sprintul intermediar este plasat în vârful unui deal, la Cesiomaggiore. Una peste alta, în funcţie de scenarii, Mark Cavendish ar putea strânge cel mult 146 de puncte, o zestre totuşi subţire, din cauza căzăturilor suferite la Horsens şi Frosinone.

În acest moment, Joaquim Rodriguez (55 de puncte) şi Domenico Pozzovivo (49 de puncte) sunt principalii adversari ai ciclistului din Insula Man, deşi niciunul dintre aceştia nu îşi doreşte tricoul roşu. Cum şase etape cu munţi sau finişuri în urcare mai sunt până la încheierea cursei, logica spune că actualul lider al clasamentului pe puncte va fi depăşit, pentru asta fiind nevoie ca unul dintre cei amintiţi mai sus să obţină, în medie, 15 puncte pe etapă. La fel de adevărat este că toate calculele de mai sus pot dispărea într-o clipă, deoarece Cavendish ar putea să nici nu treacă de dificilele ascensiuni din săptămâna finală.

Cum stau favoriţii în Giro

Oamenii care luptă pentru tricoul roz în Turul Italiei nu au prea fost vizibili în primele 12 etape ale cursei. Cu excepţia lui Joaquim Rodriguez şi Michele Scarponi, ceilalţi mari favoriţi nu au ieşit în evidenţă şi au preferat să stea la cutie, ceea ce face ca tensiunea să fie şi mai ridicată înaintea etapei de sâmbătă. “Purito” a fost fantastic la Assisi, însă atacurile sale şi disperarea cu care pleacă după bonificaţii aduc aminte de ediţia din 2011 a Turului Spaniei, când a clacat pe munţii mari.

Ciclistul Katushei are un avans de 57 de secunde în faţa lui Ivan Basso, dar acesta a stat mereu la cutie şi a ales să impresioneze prin forţa echipei pe care o are. Liquigas a dominat cu autoritate plutonul şi a ţinut să transmită acest mesaj atât în etapele montane, cât şi în cele de munte. La acest capitol, “Purito” se află la polul opus, deoarece oamenii lui, cu excepţia lui Daniel Moreno, nu îl pot ajuta prea mult pe munte şi s-ar putea trezi izolat foarte devreme. Jocul lui Basso este unul inteligent, deoarece nu lasă se se vadă forma sa, fie că aceasta este bună sau nu, iar asta îi va pune pe gânduri pe adversarii lui.

O enigmă rămâne şi Frank Schleck, care a avut un start ezitant în Corsa Rosa, dar a început să creadă într-un rezultat valoros după prestaţia avută în săptămâna întâi. Din păcate pentru el, timpul pierdut la Assisi şi Montecatini Terme l-a demoralizat, iar acum se găseşte la peste două minute în urma liderului. Dacă danezul Kim Andersen, directorul sportiv al lui RadioShack-Nissan, va reuşi să îl motiveze, luxemburghezul poate fi în continuare unul dintre actorii importanţi.

Michele Scarponi a atacat la Rocca di Cambio, dar a lăsat impresia că a făcut asta mai mult pentru a îşi testa nivelul şi a obţine o victorie care să îi dea încredere. Nu a reuşit, însă s-ar putea ca locul secund să îl fi ajutat să treacă peste temerile apărute după contratimpul individual din Danemarca, acolo unde a arătat că are ceva probleme la capitolul putere. Pe de altă parte, sunt toate şansele ca prima jumătate a cursei să fi fost în avantajul lui Scarponi, deoarece a avut timp şi kilometri suficienţi pentru a intra în forma dorită.

Dacă Jose Rujano, John Gadret, Rigoberto Uran şi Roman Kreuziger au stat la cutie (cehul a fost invizibil, dar e pe patru), nu acelaşi lucru se poate spune despre Domenico Pozzovivo. Micuţul căţărător al lui Colnago a fost la acelaşi nivel din Turul Trentino şi a devenit unul dintre favoriţi la un loc pe podium. Succesul de la Lago Laceno, unul pe deplin meritat, l-a readus în prim-plan şi a consemnat revenirea sa printre rutierii importanţi din clasamentul general. În momentul de faţă, nu ar fi nicio surpriză dacă Pozzovivo ar termina între primii trei.

Aştept cu nerăbdare etapa de la Cervinia, care va trebui să răspundă la multe dintre întrebările ce planează asupra favoriţilor la tricoul roz. Tot ce sper este ca aceştia să dea drumul la atacuri şi să nu abordeze etapele din week-end cu precauţie, lăsând atacurile pentru ultima săptămână.