Cafe Roubaix

Despre ciclismul italian, cu Marco Pastonesi

Cu o experienţă de câteva decenii în spate, Marco Pastonesi (Gazzetta dello Sport) este una dintre cele mai importante voci în materie de ciclism. Tocmai de aceea, am considerat potrivit un interviu cu el la început de an, înaintea primelor curse din 2013. Discuţia, una de aproape jumătate de oră, a atins mai multe subiecte, de la cursele dispărute şi cele nou apărute, până la cicliştii italieni din noua generaţie, de la care mulţi au mari aşteptări. Ce a ieşit, puteţi citi mai jos.

– Domnule Pastonesi, din ce în ce mai multe curse italiene dispar din calendar: Turul Sardiniei, Gran Premio Costa degli Etruschi şi Giro del Friuli. Vă este teamă că lucrurile ar putea continua pe acest drum?

Da, este posibil să se întâmple acest lucru, deşi cred că una dintre aceste curse, Giro del Friuli, se va desfăşura până la urmă. Alte curse vor muri, ori pentru totdeauna, ori pentru unul sau două sezoane. Însă, din păcate, pot spune că situaţia aceasta neplăcută va continua, din cauza crizei economice din Italia, care a afectat mult ciclismul. Sunt mai puţini sponsori, mai puţine cluburi şi chiar mai puţini rutieri profesionişti. Încă nu se vede finalul crizei, dar e cert că ne afundăm treptat-treptat.

– Vedeţi vreo cale de ieşire din această situaţie?

Chiar nu ştiu cum se poate scăpa de criza economică, mai ales că aceasta şi-a pus amprenta la nivel mondial. Ţările cu tradiţie în ciclism, ca Franţa, Italia şi Spania, mai puţin Belgia, unde ciclismul este o religie, au mult de suferit. În acelaşi timp, ciclismul se dezvoltă în alte ţări, cum ar fi Australia, Statele Unite, India sau chiar Emiratele Arabe Unite. Eu acum mă aflu la Dubai şi cei de aici vor să organizeze, începând cu anul viitor, o cursă pe etape. Ciclismul va fi mai bine reprezentat la nivel global, dar va fi mai puţin rezistent în ţările cu tradiţie. Anul acesta va avea loc Giro del Lazio, în timp ce anul trecut a fost organizată Milano-Torino, cea mai veche cursă din Italia. Aceste competiţii au revenit, iar asta arată că lucrurile ar putea deveni mai bune.

– Apropo de curse noi, care este secretul lui Montepaschi Strade Bianche? În doar câteva sezoane, a devenit una dintre cele mai populare curse din Europa.

Este simplu: în primul rând, regiunea, care e una dintre cele mai frumoase din Italia. Apoi, farmecul drumurilor antice, care se îmbină cu cele moderne. Mai este şi pasiunea imensă a oamenilor, precum şi cursa rezervată amatorilor, Eroica. Strade Bianche s-a născut din aceasta, aşadar, există o conexiune cu cursa amatorilor. Cred că şi data la care se dispută o ajută: primul week-end din martie e frumos, iar rutierilor le face plăcere să concureze. Şi atunci când cicliştilor le face plăcere să concureze, toţi au de câştigat.

– Dacă ar fi să faceţi o comparaţie între ciclismul italian de acum şi cel din urmă cu un deceniu, care ar fi principalele diferenţe?

Cea mai mare diferenţă vine din faptul că rutierii de acum sunt curaţi, iar acesta e un aspect foarte important. Noua generaţie de ciclişti – de la Moreno Moser, Elia Viviani şi până la Vincenzo Nibali – este curată. Sunt sigur de asta, deoarece o văd în ochii lor. Aceasta e baza de care avem nevoie pentru a reconstrui ciclismul italian. O altă diferenţă este reprezentată de spaţiul mai mic care îi e acordat ciclismului în ziare, în mass-media. Fotbalul e în continuare foarte puternic, în ciuda scandalului de trucare de meciuri. Noi sporturi, ca rugby-ul şi chiar golful, au parte de mai mult spaţiu, în timp ce ciclismul se află în dificultate, iar asta este foarte ciudat, deoarece bicicleta e în topul preferinţelor italienilor, este un stil de viaţă. Pe de altă parte, ciclismul se află în criză. Obiectivul meu e să leg ciclismul de bicicletă, nu doar pentru sportul în sine, ci şi pentru ca oamenii să se bucure cu adevărat de tot. Bicicleta reprezintă un mijloc de supravieţuire, deoarece e cea mai curată alternativă pentru a te deplasa.

– Am văzut că în Italia bicicliştii sunt respectaţi.

Da, au început de ceva vreme să fie respectaţi, dar mai e drum lung până departe. S-a dat drumul unei mişcări pentru cei care preferă bicicleta, mai ales în oraşele mari, ca Milano, Roma sau Florenţa. Acolo, lucrurile au început să se mişte. Repet, mai e un drum lung de parcurs.

– Mulţi sunt de părere că nivelul rutierilor italieni se află în regres în ultimii ani. Sunteţi de acord cu asta?

Nu, nu este un regres. Problema e alta: principalele cluburi italiene, Liquigas şi Lampre, nu au înregistrat acelaşi progres ca alte echipe, precum Garmin-Sharp sau Orica-GreenEdge. În Italia s-a mers foarte mult pe tradiţie, totul a fost făcut de oameni în vârstă, într-o manieră veche. Totuşi, au apărut antrenori şi manageri noi, chiar şi jurnalişti noi, şi tocmai de aceea sper să văd altceva. Este o cu totul altă energie acum.

– Sunteţi de părere că e nevoie de apariţia unui ciclist cu alura unui erou, un ciclist care să poate atrage masele?

Evident! Un campion reprezintă o modalitate foarte bună de a promova sportul, mai ales dacă rutierul respectiv are o personalitate extraordinară, aşa cum a fost cazul cu Mario Cipollini sau Marco Pantani. Însă ei au reprezentat excepţii, au fost “Hors Catégorie”, au făcut parte dintr-o cu totul altă ligă. Vincenzo Nibali este un băiat bun, dar nu e un lider şi nici nu poate fi liderul unei mişcări. Poate fi liderul unei echipe sau al cicliştilor italieni, însă nu un lider la TV sau în filme.

– Nu are suficientă carismă.

Da, este expresia potrivită. Ţine de carismă, de cât de natural te prezinţi în faţa oamenilor. Cipollini a fost exploziv, iar Pantani a fost introvertit, aşadar, personalităţi opuse, însă au ajuns la ţintă, chiar dacă pe drumuri diferite. Nu e deloc uşor pentru un rutier să fie un astfel de lider.

– De ani buni, italienii nu au mai obţinut victorii în clasicele pe pavate. Care ar fi cauza?

Nu sunt obişnuiţi cu aceste curse. În acelaşi timp, ţine şi de generaţia care şi-a făcut apariţia. Vreme de câţiva ani, ai sprinteri foarte buni, altădată de ciclişti pentru cursele pe etape. Nu avem un om suficient de puternic pentru Roubaix, însă lucrurile se schimbă şi e posibil să avem parte de unele surprize. Între timp, sper ca Moreno Moser să devină un rutier de luat în seamă pentru clasicele din Ardeni.

– Îi poate călca pe urme unchiului său, astfel încât să câştige un Mare Tur în viitor?

Nu cred că are abilităţile unchiului său, care a fost un ciclist foarte rezistent. Aş spune că Moreno seamănă mai mult cu Giuseppe Saronni decât cu Francesco, ceea ce reprezintă un paradox. E foarte inteligent, strălucitor, exploziv şi îmi place foarte mult.

– Apropo de cicliştii italieni, care dintre aceştia vă aşteptaţi să iasă în evidenţă anul acesta?

Vincenzo Nibali în Turul Italiei, Moreno Moser în unele clasice şi Elia Viviani la sprinturi. De asemenea, mi-ar plăcea să îl văd pe Domenico Pozzovivo descurcându-se bine şi în străinătate, nu doar în Italia. Şi Sacha Modolo sper să se descurce bine, e un băiat de ispravă. Să nu uit de Diego Ulissi, care este foarte serios; e foarte tânăr, însă pare mai în vârstă şi poate ne va oferi câteva motive de satisfacţie.

– Nibali a plecat de la Liquigas şi a părăsit Italia, urmând să evolueze acum pentru Astana. Ce impact va avea asta asupra lui?

Pentru prima oară în carieră, va fi unicul lider al unei echipe. Va avea mai multe responsabilităţi, va resimţi şi mai multă presiune, dar va deveni conştient de importanţa sa, de rolul lui, şi va fi un exemplu pentru colegii săi. Experienţa aceasta îl va ajuta să se maturizeze, ceea ce e bine, pentru că în Turul Italiei vor veni Bradley Wiggins, Ryder Hesjedal şi alţi ciclişti buni, şi îi va fi foarte dificil.

– Domnule Pastonesi, în ultimii ani, rutierii italieni care au avut în trecut probleme cu dopajul nu au fost lăsaţi să concureze la Campionatele Mondiale. Nu a fost aceasta o măsură prea dură, în condiţiile în care ei îşi ispăşiseră pedeapsa şi chiar ar fi putut ajuta echipa să obţină medalii?

Federaţia Italiană a încercat să fie mai aspră decât instanţele, ceea ce a fost prea mult, deoarece regulile internaţionale, care spun că eşti suspendat doi ani din echipa naţională, trebuie respectate. Pe de altă parte, este o modalitate bună de a le transmite cicliştilor tineri că măsurile care se iau împotriva celor ce se dopează sunt foarte severe. Pentru asta, eu accept această regulă mai specială. Nu cred că ceilalţi rutieri ar fi putut ajuta Italia să obţină o medalie. Filippo Pozzato e un ciclist foarte bun, dar nu reprezenta o variantă pentru victorie în acele curse. Danilo Di Luca a îmbătrânit, Ivan Basso nu se descurcă în cursele de o zi, în timp ce Alessandro Petacchi mai continuă doar pentru bani, el ar fi trebuit să se retragă în urmă cu câţiva ani. În ceea ce îl priveşte pe Daniele Bennati, deşi nu a avut probleme cu dopajul, acesta este un rutier bun, dar nu are o mentalitate de învingător. Aşa că sunt de acord cu Paolo Bettini, e mai bine să mizezi pe tineri şi să le oferi oportunitatea de a câştiga experienţă.

– Aţi adus aminte de Filippo Pozzato. În urmă cu câţiva ani, era cotat ca favorit pentru curse ca Turul Flandrei sau Paris-Roubaix, dar nu a confirmat niciodată. De ce?

Pozzato se concentrează pe o singură perioadă, luna aprilie, după care totul se termină pentru el. Nu este normal. În plus, nu ştiu dacă duce un stil de viaţă potrivit pentru un sportiv, deşi el îmi spune că aşa este. Eu cred că ciclismul, la bază, a rămas un sport pentru cei săraci, pentru cei înfometaţi, care pot trăi şi obţine satisfacţii din sacrificii şi durere. Pozzato e prea bogat, e prea grijuliu cu el însuşi pentru a se sacrifica timp de mai multe luni de zile. Ca să ajungi într-o formă bună la startul unei curse ca Paris-Roubaix, trebuie să începi să te pregăteşti cu şase luni înainte. Pentru Pozzato, asta e prea mult.

– Aşa cum aţi spus mai devreme, ciclismul se extinde la nivel mondial. Sunteţi de acord ca Turul Italiei să ajungă peste câţiva ani în Statele Unite?

Nu, categoric nu! Sunt de părere că Giro trebuie să promoveze imaginea, spiritul, natura şi sufletul Italiei, iar această ţară e atât de frumoasă, încât poţi merge oriunde. Însă unele starturi din afara ţării, cum a fost cazul cu Amsterdam sau Groningen, au reprezentat ceva mai mult, un omagiu pentru cultura bicicletei în acele ţări. Câteodată e bine să se întâmple aşa ceva. Totuşi, Turul Italiei trebuie să rămână Turul Italiei, iar noi trebuie să îi convingem pe oamenii de aici să investească în ciclism, astfel încât lucrurile să meargă mai departe. La fel stau lucrurile şi cu invitaţiile care sunt acordate în fiecare an: acestea ar trebui să ajungă la echipe italiene, dar nu este nimic rău dacă din când în când un wild card îi e acordat unei grupări precum MTN Qhubeka, mai ales dacă aceasta are nevoie de ajutor. Dacă ai această oportunitate, trebuie să îi ajuţi pe oameni.

Daan Luijkx: “Vacansoleil poate obţine rezultate mari în 2013”

Una dintre cele trei echipe olandeze prezente în World Tour, Vacansoleil are poate cel mai puternic lot de când face parte din primul eşalon valoric. Pe lângă rutieri cu experienţă, precum Juan Antonio Flecha, Bjorn Leukemans, Jose Rujano sau Lieuwe Westra, gruparea batavă se bazează şi pe câţiva ciclişti tineri foarte talentaţi, ca Danny Van Poppel şi Kris Boeckmans. Evident, la aceştia se adaugă şi Thomas De Gendt, cel care anul trecut, în Turul Italiei, a terminat pe ultima treaptă a podiumului.

Fie că vorbim despre clasice sau curse pe etape, rutierii lui Vacansoleil sunt aşteptaţi să se afle mereu în faţă şi să obţină victorii sau clasări cât mai bune. Despre lotul lui Vacansoleil şi planurile pentru noul sezon, în interviul de mai jos, pe care Daan Luijkx, managerul echipei, mi l-a acordat în primele zile ale anului.

– Domnule Luijkx, cum aţi caracteriza sezonul 2012 avut de Vacansoleil?

A fost unul dintre cei mai slabi ani ai noştri, deoarece nu am obţinut la fel de multe victorii ca în trecut. Unele rezultate au fost foarte bune: victoria de etapă de pe Stelvio şi locul trei ocupat de Thomas De Gendt în Turul Italiei, succesul lui Marco Marcato în Paris-Tours, care a fost minunat, la fel ca locul secund al lui Lieuwe Westra în Paris-Nisa şi victoria lui de acolo. Pe de altă parte, am avut şi rezultate slabe şi mult ghinion: Bjorn Leukemans a căzut în Turul Flandrei şi a absentat mai mult de jumătate de sezon, în timp ce Wout Poels a trecut printr-o situaţie foarte grea în Turul Franţei, atunci când a căzut, a avut leziuni la rinichi şi şi-a fracturat coastele. A fost o perioadă dificilă, rezultatele nu au fost atât de bune, deci pot spune că nu a fost un sezon reuşit pentru noi.

– Presupun că locul al treilea obţinut de Thomas De Gendt în Giro a reprezentat o surpriză pentru dumneavoastră.

Într-adevăr, speram la o clasare între primii zece, acesta era obiectivul nostru, dar evoluţia lui de pe Passo dello Stelvio şi clasarea sa pe podium ne-au surprins şi ne-au făcut fericiţi.

– Printre rezultatele care v-au dezamăgit, se numără şi cele din clasicele pe pavate, nu-i aşa?

Da, evident! În mod normal, noi am fi obţinut rezultate bune acolo, datorită lui Bjorn Leukemans, care termina mereu în faţă Paris-Roubaix şi Turul Flandrei, însă s-a accidentat în Turul Flandrei şi nu ne-am mai putut baza pe el. Al doilea nostru lider pentru pavate, Stijn Devolder, nu a făcut nimic timp de doi ani, iar din această cauză nu i-am prelungit contractul. Nu a obţinut nicio victorie în 2011 şi 2012.

– Aţi realizat câteva transferuri interesante în toamnă, iar unul dintre acestea este aducerea lui Jose Rujano. Credeţi că poate reveni la forma din trecut?

Sunt convins cu adevărat că poate reuşi asta, iar cu ajutorul nostru şi al echipei va avea rezultate bune în Turul Italiei. Ştiu că a avut ceva dificultăţi, însă îmi amintesc cât de bine s-a descurcat în 2011 şi suntem încrezători în că poate reveni la acel nivel. Îi vom pune la dispoziţie o echipă valoroasă şi suntem optimişti după ce l-am văzut la antrenamentele din Spania. A avut ceva accidentări, dar îşi revine treptat; în plus, este o persoană foarte deschisă, foarte amabilă.

– Deci va fi liderul echipei pentru Giro?

În acest moment, pot spune că va fi cu siguranţă unul dintre lideri, însă nu pot spune dacă va fi singurul.

– Ce v-a determinat să îl transferaţi pe Juan Antonio Flecha?

L-am adus, deoarece aveam nevoie de un specialist pentru cursele pe pavate, iar el e cu adevărat un astfel de ciclist. Căutam un lider şi Flecha e un lider, făcându-se remarcat nu doar datorită calităţilor sale, cât şi caracterului pe care îl are. Încă din cantonamentul desfăşurat în Spania şi-a arătat abilităţile. Rutierii tineri îl ascultă, îl respectă foarte mult, iar el se simte excelent în echipă. În plus, vorbeşte bine limba şi nu avem cum să nu fim mulţumiţi de el. Cred că poate obţine rezultate mari, dar îi poate ajuta şi pe alţii în curse.

– Vacansoleil a semnat şi cu fraţii Van Poppel, Danny şi Boy, doi ciclişti talentaţi. Ce planuri aveţi cu ei pentru acest sezon?

Cei doi fraţi sunt oarecum similari. Boy e mai puţin talentat, dar tot este un bun sprinter. Danny e mai tânăr, are doar 19 ani, şi este unul dintre cei mai talentaţi ciclişti la această categorie de vârstă. Lui Boy îi putem oferi câteva şanse în unele clasice, în timp ce cu Danny trebuie să fim foarte atenţi şi să îl trimitem mai ales în curse mai mici. Vrem să îi oferim câteva oportunităţi în curse similare cu cele la care a avut succes în trecut, dar asta nu înseamnă că nu va participa în câteva competiţii mai importante. Repet, trebuie să fim foarte atenţi cu el.

– Domnule Luijkx, care vor fi obiectivele lui Vacansoleil în 2013? Ce curse va ţinti echipa?

Avem un lot care ne permite să obţinem rezultate bune în toate tipurile de curse. Avem specialişti pentru clasice, pe Leukemans şi Flecha, şi chiar dacă nu cred că pot câştiga, sunt sigur că pot încheia pe podium în cursele de top. De asemenea, avem oameni de Mari Tururi, nu neapărat de podium, dar care se pot clasa între primii zece în Giro sau Vuelta: Thomas De Gendt, Tomasz Marczynski, Wout Poels, Rob Ruijgh. Un loc între primii zece într-un Mare Tur şi câteva victorii de etapă ne-ar mulţumi şi am încredere în rutierii pe care i-am menţionat că pot reuşi asta. Ce mă interesează mai mult este să văd ce se va întâmpla la sprinturi, deoarece sunt curios să aflu cum se descurcă Kris Boeckmans. E rapid, dar îi este şi puţin teamă, pentru că nu e obişnuit să se afle printre primii. Romain Feillu a avut nişte probleme de sănătate şi un sezon mai slab în 2012, însă sper că şi-a revenit acum. De asemenea, nu trebuie să îi uităm pe Kenny Van Hummel şi Danny Van Poppel.

– Cum decurge recuperarea lui Wout Poels după căzătura suferită în Turul Franţei? Ce şanse credeţi că are să revină la forma arătată înainte de acel incident?

Are şanse mari să ajungă la nivelul pe care îl avea anul trecut şi sunt convins că va deveni mai bun. Corpul lui a suferit, dar s-a odihnit, s-a recuperat şi a început să se antreneze la fel ca înainte. Rinichii îi merg bine, unul dintre aceştia funcţionează la 75-80% din capacitatea normală, dar asta nu este o problemă mare. Îţi mai spun un lucru, nimeni nu ştie încă acest lucru, însă în urmă cu câteva zile a efectuat un test pe bicicletă, sub supravegherea doctorului nostru, şi rezultatul său a fost similar cu cel avut în urmă cu 13 luni. Aşadar, condiţia lui fizică e bună, totul este în regulă.

– Aş vrea să vorbim puţin şi despre Johnny Hoogerland. De ce are nevoie pentru a câştiga o cursă?

Anul trecut a fost foarte dificil pentru Johnny atunci când se apropia finalul unei curse şi creştea pericolul, deoarece îi era mereu frică după ce a păţit în Turul Franţei din 2011. A început bine sezonul, cu un top zece în Tirreno-Adriatico şi o comportare bună în Milano-San Remo. Johnny are nevoie de noroc pentru a ajunge la sosire împreună cu un ciclist pe care îl poate învinge la sprint. El are calităţile necesare pentru a câştiga, dar nu ştie cum să facă asta: atacă prea devreme, atacă prea târziu sau e implicat într-o căzătură. Sper ca măcar o dată să aibă norocul să câştige o cursă, astfel încât să capete mai multă încredere în el.

– Dacă ar fi să nominalizaţi unul sau mai mulţi rutieri ai lui Vacansoleil care ar putea surprinde anul acesta cu rezultatele lor, cine ar fi?

În primul rând, Kris Boeckmans; îi poate surprinde pe toţi într-o clasică majoră, aşa cum este Milano-San Remo. Ne-a arătat asta în 2012, când a stat alături de pluton, dar a căzut pe coborârea de pe Poggio. Este rapid, puternic şi am mare încredere în el. Apoi, ar fi Danny Van Poppel; este cu adevărat înzestrat şi îmi face mare plăcere să colaborez cu el. Evident, e şi Thomas De Gendt, care ne-a arătat de ce este capabil, fie că vorbim despre Paris-Nisa, Turul Italiei sau Vuelta. Dacă va termina între primii zece în Turul Franţei, nimeni nu ar trebui să fie surprins. Pentru clasice, îmi doresc să mă surprindă Bjorn Leukemans şi Juan Antonio Flecha. Nu îi pot uita nici pe Marco Marcato şi Lieuwe Westra, care au devenit mai buni. Avem mulţi ciclişti buni care pot câştiga o cursă importantă sau termina între primii cinci, chiar dacă nu sunt cei mai mari campioni.

Gianni Savio: “Androni va participa în Turul Sibiului”

2012 a fost un an foarte bun pentru Androni Giocattoli-Venezuela, care a obţinut 17 victorii şi a devenit din nou campioană naţională, performanţă ce i-a asigurat prezenţa în Turul Italiei. Cele mai importante succese au venit în Giro (acolo unde gruparea italiană a bifat două etape), în Coppa Agostoni, Turul Langkawi şi în cursa de şosea de la Naţionalele Italiei, care a fost câştigată de Franco Pellizotti, recent revenit după o suspendare de doi ani.

În toamna trecută, Androni a pierdut câţiva rutieri importanţi, plecaţi la grupări de World Tour, dar Gianni Savio nu a stat degeaba şi a realizat transferuri (Patrick Facchini, Marco Frapporti, Mattia Gavazzi, Matteo Di Serafino, Alessandro Malaguti, Francesco Reda şi Diego Rosa) care să îi permită echipei sale să fie din nou una dintre protagoniste în cursele în care va lua startul sezonul acesta. O parte dintre aceşti ciclişti ar putea fi văzuţi şi în România, deoarece Androni are de gând să se prezinte la Turul Sibiului, cursă ce se va desfăşura în luna iulie.

Despre aceasta, dar şi despre situaţia în care se află ciclismul, precum şi ambiţiile lui Androni pentru următorii ani, în interviul de mai jos, pe care Gianni Savio mi l-a acordat în urmă cu câteva zile.

– Domnule Savio, care au fost cele mai bune momente ale sezonului trecut pentru echipa dumneavoastră?

Victoria obţinută de Franco Pellizotti la Campionatele Naţionale ale Italiei. Acel succes mi-a adus o satisfacţie enormă, deoarece nu a contat doar pe plan sportiv, ci şi pe plan uman. Am semnat cu el într-un moment când nimeni nu dorea să îl ajute. Problema lui nu este deloc obişnuită, pentru că Franco a fost sancţionat de Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, deşi a fost achitat inainte de Tribunalul Naţional Anti-Doping din Roma, un tribunal riguros când vine vorba despre astfel de probleme. Eu nu contest ce a decis TAS, dar e foarte dificil de spus dacă Franco Pelizotti merita sau nu să fie sancţionat. El este o persoană foarte bună, s-a pregătit în aceşti doi ani cât a fost sancţionat ca şi cum ar fi început să concureze săptămâna viitoare. Asta m-a bucurat mult, să găsesc la el aceeaşi pasiune pentru sport pe care o am şi eu. Sunt implicat în ciclism de atâta timp deoarece sunt pasionat. Sezonul viitor voi avea 29 de ani ca manager şi am aceeaşi pasiune ca în primul an.

În afară de succesul lui Pellizotti, ar mai fi un moment important: victoria obţinută în Campionatul Naţional pe echipe, care a venit după Giro dell’Emilia, chiar înainte de ultima cursă a sezonului. Giro dell’Emilia a fost o cursă decisivă. Colnago era principala noastră adversară şi victoria era extrem de importantă, nu doar pentru că ne treceam în palmares un nou Scudetto, nu doar pentru prestigiu, ci şi pentru că ne asigura participarea în Turul Italiei. În Giro dell’Emilia, Domenico Pozzovivo a venit pe locul patru, iar Franco Pellizotti pe trei. Dacă Pozzovivo ar fi câştigat, atunci Colnago s-ar fi impus la general. Giro dell’Emilia a fost o cursă Hors Catégorie şi în astfel de curse punctele se dublează, câştigătorul urmând să primească 80 de puncte. Tocmai de aceea, a fost cea mai importantă zi a sezonului, dar şi cea mai tensionată. După cum îţi aminteşti, am suferit un infarct în luna septembrie, însă acum sunt bine. Am făcut mai multe teste şi totul e în regulă. Giro dell’Emilia a fost prima cursă urmărită de mine de la faţa locului după infarct şi finişul nu a fost deloc bun pentru sănătatea mea.

– Ce se află la polul opus? Care a fost cel mai neplăcut moment?

Atunci când Jose Rujano a abandonat Turul Italiei. Nu a fost o chestiune sportivă, ci una care a contat pe plan uman. Noi nu i-am cerut niciodată să obţină rezultate mari, deoarece ştim valoarea echipei noastre şi suntem conştienţi că un rutier poate avea atât rezultate bune, cât şi slabe, deoarece cursele nu seamănă între ele. Filosofia noastră e să onorăm cursa, nu să o câştigăm. O putem onora şi fără să o câştigăm. Dar nu este posibil ca Rujano să se retragă cu trei zile înainte de final fără un motiv întemeiat. A prezentat un comunicat de presă şi a spus că are mononucleoză, însă nu a avut dreptate, pentru că doctorul nostru a confirmat ca nu avea nimic. Purtarea lui nu a fost deloc normală, chiar dacă era liderul echipei. Uitaţi-vă la ceilalţi ciclişti, care au dat dovadă de seriozitate Acum, Jose Rujano e o problemă ce ţine de trecut. Am terminat-o cu el şi mergem mai departe cu alţi rutieri.

– Ştiu că echipa s-a reunit de două ori după finalul sezonului. Cum au fost antrenamentele?

Într-adevăr, am avut două cantonamente, la Rivarolo Canavese şi Cesenatico, şi ambele au decurs bine. La acestea au fost prezenţi doar cicliştii italieni, deoarece sud-americanii se aflau acasă, în Venezuela şi Columbia. Este mai bine ca ei să se pregătească acolo, la temperaturi ridicate.

– Androni Giocattoli-Venezuela a făcut câteva transferuri în toamnă. Ce îmi puteţi spune despre rutierii noi?

Am realizat şapte transferuri. L-am adus pe Mattia Gavazzi, care a avut probleme personale în trecut, dar cred că va fi capabil să aibă un sezon foarte bun, deoarece are o motivaţie extraordinară şi s-a pregătit bine. Am semnat cu el în iunie, iar în timpul anului, când am fost la Sestriere, la 2 000 de metri altitudine, împreună cu lotul naţional al Venezuelei, să pregătim Jocurile Olimpice de la Londra, Gavazzi s-a aflat alături de noi. Este un sprinter foarte bun şi sper că va fi surpriza sezonului următor. De asemenea, doresc să îl relansez pe Francesco Reda, un amator foarte bun la vremea lui. A fost la Quick Step, a muncit pentru Tom Boonen şi Sylvain Chavanel, a participat în Turul Franţei, dar nu a avut noroc. S-a confruntat cu probleme fizice, iar acestea l-au afectat. De asemenea, am semnat şi cu câţiva tineri, iar unul dintre aceştia e Diego Rosa, cel mai bun căţărător din Girobio. El va debuta în Turul San Luis.

– Am văzut că echipa dumneavoastră a aderat la Mişcarea pentru un Ciclism Credibil. Ce v-a determinat să faceţi asta?

În acest moment este foarte important să muncim pentru a-i reda ciclismului credibilitatea. În trecut, în echipa mea nu am avut mai mulţi ciclişti cu probleme decât alte grupări. Acum trei ani, un caz, iar în urmă cu patru ani, tot un caz. Acum doi ani, nimeni. Alte echipe au avut două, trei, patru sau cinci cazuri de dopaj. Noi am relansat mulţi rutieri, le-am oferit o nouă şansă: Michele Scarponi, Emanuele Sella, Franco Pellizotti, Mattia Gavazzi. În trecut, le-am dat încă o oportunitate, deoarece toate aceste cazuri erau speciale. A fost un moment în care a fost foarte dificil de dat un verdict, limita dintre legal şi ilegal nefiind deloc clară. Ca responsabil al echipei nu aveam uneltele necesare pentru a fi vigilent, dar cu paşaportul biologic le am, pentru că aşa o să îi pot monitoriza pe ciclişti. Suntem împotriva dopajului şi de aceea am decis să intrăm în MPCC. Ne aflăm într-un moment dificil pentru ciclism. Acum nu voi mai oferi o a doua şansă niciunui rutier care s-a dopat. Am prezentat filosofia mea celor din MPCC. Am relansat în trecut ciclişti cu probleme de dopaj, însă asta s-a incheiat acum, deoarece mă aflu într-o altă poziţie. Vreau să supravieţuiesc. Este o chestiune morală, etică, practică, şi vrem ca echipa să supravieţuiască.

– De cât timp va avea nevoie ciclismul pentru a-şi reveni?

Scandalul în centrul căruia se află Lance Armstrong şi fosta lui echipă şi-a pus amprenta asupra ciclismului şi chiar dacă acela a fost trecutul, noi plătim pentru asta şi suntem afectaţi de publicitatea extrem de negativă. Problema dopajului e foarte diferită de trecut, iar acum ne aflăm pe drumul potrivit. Nu pot spune că s-a încheiat cu dopajul, însă cert este că e prezent la o scară mai mică. Trebuie să aşteptăm şi să vedem ce se va întâmpla.

– În ultima vreme, tot mai multe echipe din Italia au avut probleme financiare. Androni cum stă la acest capitol?

Criza economică prezentă la nivel global este o problemă serioasă, din cauza căreia unei grupări îi e din ce în ce mai dificil să atragă sponsori. Din fericire, noi avem mulţi sponsori, precum Sidermec, Trecolli, Lauretana, Regolo, Androni Giocattoli sau Bianchi. Sunt sponsorii istorici ai echipei noastre. Întotdeauna am fost serios cu ei şi m-au susţinut. Acum am această înţelegere cu guvernul venezuelean. Cu aceşti sponsori, sunt capabil să supravieţuiesc.

– Am citit că vreţi să ajungeţi în World Tour peste ceva vreme. Când s-ar putea întâmpla asta?

E un proiect la care lucrez în colaborare cu guvernul venezuelean. O să mă întâlnesc cu reprezentanţii acestuia pe 29 ianuarie, la Caracas, după care merg în Argentina, pentru Turul San Luis. Cunosc filosofia guvernelor din America de Sud şi sunt optimist. Trebuie să pregătim totul bine şi sunt optimist că putem face acest pas în 2015, deşi nu este exclus să se întâmple chiar din 2014.

– Aţi spus că mergeţi în Turul San Luis. Care va fi obiectivul lui Androni?

Vrem să câştigăm clasamentul pe echipe, iar pentru asta ne vom prezenta cu patru căţărători: Jackson Rodriguez, Carlos Ochoa şi Miguel Angel Rubiano Chavez şi Diego Rosa. Nu ţintim ierarhia generală, deoarece în San Luis vin mulţi ciclişti foarte buni, iar noi suntem realişti.

Ar mai fi ceva: săptămâna aceasta, voi confirma prezenţa lui Androni Giocattoli-Venezuela în Turul Sibiului. Echipa va merge 100% acolo, dar nu ştiu dacă voi fi şi eu prezent, deoarece în acea perioadă are loc şi Turul Venezuelei, iar acea cursă este mult mai importantă pentru mine, pentru că Venezuela e unul dintre sponsorii echipei. În plus, având în vedere problemele mele de sănătate, nu îmi mai permit să călătoresc atât de mult. În 2011, am fost în Turul San Luis, iar apoi, după un drum de 50 de ore, am ajuns în Malaezia, pentru Turul Langkawi. Acum nu îmi mai permit un asemenea maraton. Stau bine cu sănătatea, dar trebuie să fiu prudent.

Bauke Mollema: “Mă voi axa pe clasicele din aprilie în 2013”

Profesionist din 2008, Bauke Mollema s-a făcut remarcat încă de la sezonul de debut, terminând între primii zece Vuelta a Castilla y Leon şi Turul Germaniei. De atunci au mai urmat alte clasări bune, vârful fiind atins în 2011, când a încheiat pe patru Turul Spaniei şi a câştigat clasamentul pe puncte. Un an mai târziu, olandezul a arătat că se descurcă foarte bine nu doar în cursele pe etape, dar şi în cele de o zi, fie că acestea se numesc Liège–Bastogne–Liège sau Turul Lombardiei.

Unul dintre liderii lui Blanco Pro Cycling Team (fosta Rabobank), ciclistul în vârstă de 26 de ani şi-a stabilit deja calendarul pentru sezonul următor, în care speră să scape de ghinionul care l-a urmărit în 2012 şi să obţină câteva victorii. Despre planurile sale pentru anul viitor, dar şi despre retragerea lui Rabobank din ciclism, în interviul de mai jos, pe care Bauke Mollema mi l-a acordat la începutul acestei săptămâni.

– Bauke, cum a fost 2012 pentru tine?

Un sezon cu sentimente amestecate. Am fost fericit cu evoluţia mea din clasice (5 clasări în top 10), dar în cursele pe etape nu am obţinut rezultatele pe care le-am dorit, cu excepţia Turului Ţării Bascilor, în luna aprilie. Am căzut rău în Turul Franţei, am abandonat o săptămână mai târziu, iar din cauza acelui incident nu am fost în cea mai bună formă în Turul Spaniei.

– Într-adevăr, ai avut câteva clasări bune, dar nicio victorie. Ţi-a lipsit asta?

Da, cu siguranţă. Am fost foarte aproape în contratimpul din Turul Ţării Bascilor, însă Samuel Sanchez a fost cu şase secunde mai rapid decât mine. Categoric, anul viitor vreau să obţin un succes. De fapt, sper să fie mai multe.

– Sezonul acesta ai fost impresionant mai ales în cursele de o zi – Amstel Gold Race, Liège–Bastogne–Liège,Clasica San Sebastian şi Turul Lombardiei. Vor reprezenta clasicele principalul tău obiectiv în viitorul apropiat?

Cred că pot combina clasicele cu cursele pe etape, deşi vreau să mă axez mai mult pe primele în anii următori. Am făcut un salt important în clasice, deoarece până în 2011 nu obţinusem nici măcar o clasare între primii zece. Sezonul următor mă voi concentra pe clasicele din aprilie, dar voi încerca să mă descurc bine şi în cursele pe etape din prima parte a stagiunii.

– Ştiu că vei merge în Turul Franţei. Până atunci însă, în ce curse vei mai participa?

Voi începe cu Challenge-ul Mallorca sau Turul Mediteranean, după care voi lua startul în Turul Andaluziei. Tirreno-Adriatico va fi primul obiectiv al sezonului. După clasicele din Ardeni, mă voi concentra pe Turul Franţei. Cel mai probabil, înainte de acesta voi concura în Turul Elveţiei.

– Să vorbim puţin despre retragerea lui Rabobank. Cum te-ai simţit când a anunţat că părăseşte ciclismul?

Am fost foarte şocat atunci când am primit vestea. Pe de altă parte, pot înţelege decizia băncii de a se opri, deoarece ciclismului i s-a făcut multă publicitate negativă, iar ca sponsor nu îţi doreşti aşa ceva. Totuşi, senzaţia este că noi achităm nota de plată pentru ceva ce s-a întâmplat în urmă cu un deceniu. Publicitatea negativă nu are deloc legătură cu echipa de acum.

– Corect, perioada în care Rabobank a făcut anunţul a fost una dificilă pentru ciclism. În ciuda acestui fapt, crezi că a fost hotărârea potrivită, în condiţiile în care sportul are nevoie de încredere pentru a merge mai departe?

Rabobank a avut de luat nişte decizii şi a făcut asta. Chiar dacă au fost măsuri aspre pentru echipă, nu putem face nimic pentru a schimba ceva.

– Crezi că rutierii echipei Blanco se vor afla sub o presiune suplimentară anul viitor, pentru a obţine rezultate mari, astfel încât să îşi asigure un sponsor din 2014?

Da, s-ar putea să fie ceva presiune. Am avut deja primul cantonament, în Fuerteventura, şi am văzut că toţi cicliştii erau foarte motivaţi. După atâţia ani alături de Rabobank, o schimbare precum aceasta ar putea avea un impact pozitiv asupra rezultatelor.

– Ce părere ai despre actualul sistem de acordare a licenţelor World Tour? Ar trebui schimbat?

Este bine că există un sistem prin care rutierii obţin puncte, dar ar trebui efectuate câteva modificări. Nu ar trebui să mai aşteptăm până în luna decembrie pentru a afla echipele prezente în World Tour. Totul ar trebui să se încheie în septembrie, undeva în preajma Mondialelor. De asemenea, e ciudat să vezi cum unele echipe primesc licenţă după ce au adus rutieri din Africa, Asia sau Grecia, doar pentru că aceştia au câştigat câteva curse mici. O idee bună ar fi ca echipele să păstreze 50% din punctele unui ciclist care pleacă de acolo, şi nu ca acum, când un rutier se tranferă şi ia cu el toate punctele.

– S-a vorbit mult în ultima vreme despre înfiinţarea unei ligi private, cu curse care s-ar desfăşura în toată lumea, dar ar duce la eliminarea unor competiţii de tradiţie. Tu ce părere ai despre asta?

Ideea de la care ar pleca liga privată sună bine, însă cel mai probabil va avea nevoie de câţiva ani pentru a fi porni la drum, evident, dacă va fi să se întâmple asta cândva.

– Ok, să revenim la Turul Franţei din 2013. Cum ţi se pare traseul?

Arată mai bine decât cel de anul acesta, cel puţin pentru mine. Sunt mai multe finişuri în căţărare şi mai puţini kilometri de contratimp. Ultima săptămână va fi foarte dificilă, însă îmi pare rău pentru că organizatorii nu s-au gândit la o sosire grea în căţărare în cele trei zile petrecute în Corsica, pentru că asta ar fi dus la eliminarea tensiunii şi la reducerea căzăturilor în prima săptămână.

– Vei fi unul dintre liderii echipei. Care va fi ţinta ta: o clasare între primii zece la general, o victorie de etapă?

De ce nu amândouă? Voi concura pentru general, dar dacă voi avea oportunitatea de a câştiga o etapă, voi încerca să profit de ea.

– Ştiu că mai este mult până atunci, însă vor reprezenta Campionatele Mondiale de la Florenţa unul dintre obiectivele tale? Traseul ţi se potriveşte.

Nu mă gândesc la asta acum, dar ştiu că va fi o cursă dificilă. După Turul Franţei voi începe să mă pregătesc pentru Mondiale.

– Şi o ultimă întrebare: dacă ar fi să câştigi o cursă, care ar fi aceasta şi de ce?

Etapa din Turul Franţei care se încheie pe Alpe d’Huez. Nu doar că acolo vor fi prezenţi zeci de mii de fani olandezi, dar căţărarea este una legendară.

Marcel Kittel: “Ciclismul are nevoie de doi ani pentru a-şi reveni”

Unul dintre principalii sprinteri ai plutonului, Marcel Kittel este şi un rutier care are un discurs bine construit, fiind întotdeauna o plăcere să vorbeşti cu el. Pe lângă sprintul său puternic, germanul în vârstă de 24 de ani se remarcă şi prin părerile exprimate, foarte obiective şi excelent argumentate, care îl recomandă drept un demn urmaş al lui Jens Voigt.

Aşa a fost cazul şi la finalul acestei săptămâni, când l-am contactat pe Marcel pentru a afla care sunt planurile sale pentru sezonul următor. Pe parcurs, discuţia a atins şi alte subiecte, precum tentativa lui Argos-Shimano de a primi licenţă World Tour sau perioada extrem de dificilă prin care trece ciclismul, după izbucnirea scandalului “Lance Armstrong”. Ce a avut de spus sprinterul german despre toate aceste lucruri, în interviul următor.

– Marcel, cum a fost anul acesta, eşti mulţumit?

Din punctul meu de vedere, a fost un sezon bun. Am avut un start dificil, apoi mi-am intrat în mână, după care la jumătatea anului am mers în Turul Franţei, care a reprezentat punctul culminant al stagiunii pentru mine. Din păcate, am fost bolnav acolo şi nu am încheiat cursa, nici măcar nu am putut sprinta pentru o victorie de etapă. Am fost dezamăgit, dar mi-am revenit apoi şi am avut o jumătate a doua foarte bună, am reînceput să câştig curse şi mă pot considera mulţumit. Anul viitor însă, când voi avea aceleaşi obiective, mi-am propus să mă descurc mai bine ca în 2012.

– Dacă Turul Franţei a reprezentat cea mai mare dezamăgire, ce se află la polul opus? Scheldeprijs?

Da, cu siguranţă, a fost un succes foarte important pentru mine. De fapt, a reprezentat cea mai mare victorie pe care am obţinut-o înainte de Turul Franţei. Apoi, m-am bucurat şi pentru succesele din Turul Beneluxului, pentru că m-au ajutat mult să îmi recapăt încrederea.

– La ce capitol consideri că ai progresat anul acesta?

Sunt conştient că îmi va fi foarte greu să repet un sezon de succes, aşa cum am avut în 2011. A fost un an special, care m-a pregătit şi m-a motivat pentru 2012. Consider că m-am descurcat foarte bine sub presiune, în ciuda momentelor foarte dificile, aşa cum a fost cazul în Turul Franţei, de unde m-am retras, dar m-am gândit imediat că urmează o altă cursă importantă. Pentru mine, pentru caracterul meu, a fost esenţial să mă adaptez la astfel de situaţii şi sunt convins că astfel am pus o bază solidă pentru sezonul următor.

– Peste câteva zile, Uniunea Ciclistă Internaţională va anunţa echipele care au primit licenţă World Tour. Te aştepţi ca Argos-Shimano să se afle între acestea?

Da! Sincer, chiar cred că vom primi licenţă.

– Te-am întrebat asta, deoarece am citit postarea ta de pe Twitter, referitoare la declaraţia dată de Oleg Tinkov (n.r. – conform unor informaţii neoficiale, lupta pentru ultimul loc în World Tour se dă între Argos-Shimano şi Team Saxo-Tinkoff, iar rusul, care a investit în echipa manageriată de Bjarne Riis, a spus recent că gruparea daneză ar trebui să primească licenţa, deoarece îl are pe Alberto Contador, în vreme ce de la Argos-Shimano el nu cunoaşte nici măcar un rutier). De ce crezi că a declarat asta, a încercat să pună presiune pe UCI?

Chiar nu ştiu de ce a spus aşa ceva şi nu vreau să speculez pe marginea motivelor care l-au determinat să spună un astfel de lucru. Oleg Tinkov este un om de afaceri cu mult succes, un tip inteligent şi sunt sigur că a avut un plan când a declarat asta. Totuşi, declaraţiile sale au fost deplasate şi nu au fost în avantajul lui sau al echipei sale. Oricum, tot ce putem face este să aşteptăm decizia finală.

– Ai spus că sezonul următor vrei să participi din nou în Turul Franţei. Ce părere ai despre faptul că tot mai mulţi sprinteri şi-au făcut apariţia şi concurenţa a devenit şi mai puternică?

Este foarte bine că sunt din ce în ce mai mulţi oameni importanţi la sprint, iar mie nu îmi e frică. Din contră, sunt şi mai motivat să mă pregătesc foarte bine pentru cursă şi să fiu prezent acolo la cel mai ridicat nivel, astfel încât să îi înving.

– Ţi-ai stabilit programul pentru prima parte a anului viitor?

Este o întrebare foarte bună, dar totul depinde de decizia Comisiei de Licenţiere a UCI. Dacă vom primi licenţa World Tour, mi-ar plăcea să-mi încep sezonul în Australia, în Turul Down Under. În cazul în care nu vom avea licenţă, atunci va trebui să regândim totul. De asemenea, aş vrea să concurez şi în Turul Omanului, mai ales după ce anul acesta am avut un start bun de sezon acolo. Apoi, prima cursă importantă din calendar va fi Scheldeprijs, la fel ca în 2012, iar obiectivul meu va fi să mă impun acolo, deoarece este o cursă specială.

– În afară de Scheldeprijs, ce alte obiective mai ai?

Pentru mine, ca sprinter, contează toate cursele în care merg. Sprinterii au tendinţa de a fi lacomi şi doresc să câştige cât mai multe etape dintr-o cursă. Evident, şi Turul Franţei se află în calendarul meu, şi mi-ar plăcea mult să obţin un succes acolo. În rest, evident, îmi doresc să bifez cât mai multe victorii.

– Marcel, ai câştigat anul trecut ProRace Berlin, o cursă nou-înfiinţată la acea vreme. Treptat-treptat, Germania pare să revină pe harta ciclismului. Tu ce părere ai, stau lucrurile mai bine acum, decât în urmă cu câţiva ani?

Este dificil de spus. Presa are o părere foarte critică la adresa ciclismului, într-o perioadă în care sportul trece printr-un proces de schimbare. Totuşi, există speranţa că lucrurile pot arăta altfel şi ciclismul se poate schimba. Ciclismul a fost un sport foarte popular în Germania şi mulţi oameni ies în continuare cu bicicleta la plimbare, dar să nu uităm că vorbim despre sportul profesionist, acolo unde contează foarte mult imaginea, iar ciclismul în Germania nu are deloc o imagine bună. Trebuie să muncim din greu pentru a îmbunătăţi asta, cu atât mai mult cu cât există interes. Ciclismul trebuie readus într-o lumină favorabilă. Va fi mult de muncă, va fi dificil şi un rol major îl vor avea deciziile UCI şi programul anti-doping care se va afla în desfăşurare.

– Aşadar, urmează un an critic pentru ciclism.

Părerea mea este că va fi nevoie de mai mult de atât, poate chiar de doi ani pentru ca lucrurile să îşi revină. Cert e că nu trebuie creată o presiune suplimentară, ci trebuie să facem totul într-o manieră cât mai transparentă. Va fi foarte important ce se va întâmpla în 2013 şi 2014, va trebui să urmărim cu atenţie acest proces, să luăm iniţiativa şi atunci totul va fi bine. Eu am încredere că se va întâmpla asta, pentru că mulţi oameni buni fac parte din această lume şi ei au idei utile.

– Mulţumesc, Marcel, pentru timpul acordat, şi Sărbători Fericite!

Mulţumesc şi eu, dar nu prea o să am parte de Sărbători! Săptămâna viitoare mă aşteaptă un cantonament în Spania şi sper ca totul să meargă bine acolo.

Serge Beucherie: “IAM vrea în multe curse de World Tour”

Singura echipă elveţiană din circuitul profesionist, IAM se pregăteşte pentru debut. După o campanie de transferuri foarte bună, concretizată în aducerea unor rutieri valoroşi de clasice sau de curse pe etape, gruparea înfiinţată de Michel Thétaz, patronul companiei omonime, IAM a devenit deja o grupare de luat în seamă sezonul următor, chiar dacă va face parte din eşalonul Pro Continental.

Creată în urmă cu câteva luni, IAM şi-a trasat clar obiectivele pentru 2013: participarea într-un Mare Tur, în curse pe etape din calendarul World Tour, dar şi în clasicele “Monument” din primăvară. Apoi, în funcţie de cum vor sta lucrurile la finalul stagiunii, nu este exclus ca IAM să facă pasul spre primul eşalon valoric şi să realizeze câteva transferuri cu adevărat impresionante.

L-am contactat la începutul acestei săptămâni pe domnul Serge Beucherie, managerul lui IAM, şi dânsul a acceptat cu amabilitate să îmi răspundă la întrebările legate de cel mai nou proiect din ciclismul mondial. Ce a ieşit, în interviul următor.

– Domnule Beucherie, ce înseamnă pentru ciclismul elveţian IAM Cycling Team?

Michel Thétaz, patronul IAM şi al IAM Cycling Team, a vrut ca prin crearea acestei echipe să îşi promoveze produsele, dar şi să repună pe picioare ciclismul elveţian, să îl dinamizeze. Este un patron extraordinar, dar şi un practicant al ciclismului, fiind “îndrăgostit” de sportul acesta de câţiva ani. De când am anunţat înfiinţarea echipei, mesajele de încurajare au împânzit reţelele sociale, iar acesta este un semn că IAM are deja un capital important de simpatie, atât în Elveţia, cât şi în străinătate.

– Dacă aţi face o scurtă prezentare a lotului echipei IAM, cum ar suna aceasta?

Avem 23 de rutieri, reprezentând 10 naţiuni, iar 9 dintre aceşti ciclişti sunt elveţieni. Media de vârstă a echipei este de 28 de ani.

– Aveţi în echipă doi rutieri care în urmă cu câţiva ani arătau un potenţial mare – Heinrich Haussler şi Thomas Löfkvist – dar care au intrat pe o pantă descendentă în sezoanele recente. Speraţi ca alături de IAM să revină la forma din trecut?

Da, amândoi au semnat cu IAM pentru a-şi relansa cariera şi a avea parte de o nouă provocare. Vor să fie liderii echipei noastre. Sunt doi ciclişti talentaţi şi consider că am luat decizia corectă.

– Zvonul potrivit căruia IAM a negociat cu Fabian Cancellara a avut vreun adevăr?

Da, este adevărat. Impresarul său ne-a contactat în luna august.

– Într-un interviu pe care mi l-aţi acordat în urmă cu câteva luni, mi-aţi spus că speraţi să primiţi invitaţii pentru Turul Romandiei şi Turul Elveţiei. Pe lângă acestea, mai sunt alte curse importante în care v-aţi dori să participaţi în sezonul de debut?

Le-am cerut deja organizatorilor unor curse de World Tour invitaţii. În afară de Turul Romandiei şi Turul Elveţiei, dorim să mai concurăm în Turul Italiei, unde vom încerca să terminăm între primii 15 sau chiar primii 10, prin Johan Tschopp, însă şi să obţinem o victorie de etapă. Altfel, mai vrem invitaţii pentru Milano-San Remo, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix – unde vom conta pe Heinrich Haussler, dar şi pentru clasicele din Ardeni, curse în care îi propunem pe Löfkvist şi Tschopp.

– Ce şanse estimaţi că aveţi, în conditiile în care multe echipe îşi depun candidatura, iar organizatorii au arătat în trecut că preferă echipele din ţara lor?

Avem mai multe avantaje în această luptă: calitatea sportivă a echipei; structura noastră, care nu se aseamănă cu cea a echipelor de World Tour; filosofia noastră împotriva dopajului (ne-am înscris în Mişcarea Pentru un Ciclism Credibil cu mult timp înainte ca marii organizatori de curse să îndemne echipele să adere la acest cod etic); şi, de asemenea, faptul că suntem singura echipă elveţiană din circuitul profesionist.

– Deşi IAM este o echipă nou-înfiinţată, are un lot puternic. E acesta un semn că vă gândiţi la World Tour în 2014?

Domnul Michel Thétaz este pregătit să facă acest pas, dacă va apărea o oportunitate, însă primul nostru obiectiv e să avem succes în sezonul de debut.

– Sistemul World Tour lasă impresia că o echipă trebuie să aibă un buget cât mai mare, astfel încât să poată aduce rutieri valoroşi, cu multe puncte.

Nu ştiu dacă este necesar un buget atât de mare. Bugetul mediu pentru a rezista în World Tour este de 14 milioane de euro şi eu consider că am putea realiza lucruri extraordinare cu o astfel de sumă. Tot ce trebuie să facem e să realizăm transferuri bune, să ne păstrăm cicliştii importanţi şi să ne antrenăm fără greşeală. Am condus echipe cu un buget mediu şi acestea au obţinut 32 de victorii într-un an. Nu am câştigat un Mare Tur, dar am fost alături de cei mai buni. Şi IAM poate face exact acelaşi lucru.

– Apropo de bani, e bugetul pentru 2014 condiţionat de anumite rezultate sau va conta mai mult ambiţia de a ajunge în World Tour?

Important este principalul obiectiv, să ne descurcăm cât mai bine în circuitul internaţional.

– Ar mai fi ceva: rutieri ca Fabian Cancellara, Michael Albasini sau Mathias Frank sunt ţinte pentru IAM în următoarea perioadă de transferuri, din toamna lui 2013?

De ce nu? Este prea devreme să vorbim despre asta, dar pot spune că mi-ar plăcea să îi am la dispoziţie pe aceşti rutieri.

Lotul lui IAM în 2013: Marcel Aregger, Marco Bandiera, Matthias Brändle, Rémi Cusin, Stefan Denifl, Martin Elmiger, Jonathan Fumeaux, Kristoff Goddaert, Heinrich Haussler, Sébastien Hinault, Reto Hollenstein, Kevyn Ista, Dominic Klemme, Permin Lang, Gustav Larsson, Thomas Löfkvist, Matteo Pelucchi, Alexandr Pliuschin, Sébastien Reichenbach, Aleksejs Saramotins, Patrick Schelling, Johann Tschopp, Marcel Wyss.

Ralph Denk: “Vrem într-un Mare Tur şi anul viitor”

Încet, dar sigur, Team NetApp a devenit o prezenţă constantă pe scena ciclismului internaţional. Apărută în pluton în 2010, echipa germană a avut nevoie de numai două sezoane şi jumătate pentru a-şi face debutul într-un Mare Tur – Il Giro 2012. Acolo, NetApp a bifat două podiumuri de etapă şi a arătat că are potenţialul de a urca valoric, astfel încât să ajungă în World Tour peste câţiva ani.

Autoare a 11 succese în 2012, venite atât în curse de o zi, cât şi în curse pe etape, echipa germană a realizat o mutare importantă în toamnă, fuzionând cu Endura Racing. Noua grupare, NetApp-Endura, va avea licenţă Pro Continentală anul viitor şi speră să îi fie acordate cât mai multe invitaţii în cursele de World Tour. Despre aceste obiective, dar şi despre felul în care este privit ciclismul în Germania, a vorbit Ralph Denk, managerul echipei NetApp-Endura, într-un interviu pentru Cafe Roubaix, la realizarea căruia m-a ajutat Sandra Schmitz, ofiţerul de presă al grupării germane.

– Domnule Denk, cum aţi descrie sezonul pe care l-a avut Team NetApp?

Anul acesta a fost cel mai bun din istoria de trei ani a echipei. Am avut multe momente bune, cu 11 victorii şi de două ori mai multe clasări pe podium. Încă de la începutul stagiunii, ne-am aflat între primele 10 echipe din UCI Europe Tour. Cel mai mult mă încântă că succesele au fost aduse de diverşi rutieri – sprinteri, oameni de clasice şi specialişti ai curselor pe etape. Aceasta este confirmarea faptului că gruparea noastră se descurcă în orice fel de cursă şi prin asta a reuşit să creeze o motivaţie imensă în cadrul echipei.

– NetApp a participat pentru prima oară într-un Mare Tur – Il Giro – şi a obţinut câteva podiumuri de etapă. Cum a fost acea experienţă, aţi fost mulţumit?

Turul Italiei nu a fost doar punctul culminant al sezonului, a fost şi cel mai important moment sportiv al echipei de la înfiinţarea acesteia. Suntem recunoscători pentru că am avut şansa de a arăta de ce suntem în stare. De asemenea, sunt convins că organizatorii au simţit că au fost răsplătiţi pentru invitaţia pe care ne-au acordat-o. Am muncit din greu pentru locul secund de la Assisi, unde a fost o pantă incredibil de abruptă, dar şi pentru poziţia a doua obţinută la Cervinia, pe un finiş de munte înalt. La acestea se adaugă alte şase clasări între primii zece şi infiltrarea în opt evadări. Un nivel incredibil de motivaţie şi o muncă perfectă de echipă sunt necesare pentru a avea un astfel de succes, iar băieţii noştri s-au descurcat de minune.

– În urmă cu câteva luni, a fost anunţată oficial fuziunea cu Endura Racing, începând cu 2013. Cum au început negocierile dintre cele două părţi?

Noi intenţionăm să creştem şi să dezvoltăm echipa din ce în ce mai mult. Pentru a reuşi asta, avem nevoie de o mai mare forţă financiară. În timp ce căutam sponsori, am demarat discuţiile cu Endura. În ultimii ani, Endura Racing a urmat o filosofie similară cu cea a lui Team NetApp. Acesta a fost punctul perfect de plecare nu doar pentru cooptarea Endurei ca al doilea sponsor, ci şi pentru recrutarea a opt rutieri noi în echipă.

– Care au fost motivele care au dus către această fuziune? Ce le-a făcut pe cele două echipe să se gândească la o astfel de mişcare?

Noua echipă îi permite Endurei să ia startul în cele mai importante curse din lume, deoarece participarea în cursele de World Tour nu îi era la îndemână unei echipe continentale, aşa cum era Endura Racing. Pentru noi, ca echipă, sponsorii noi, precum Endura şi Fuji, care ne va furniza bicicletele, sunt foarte importanţi, deoarece ne ajută să îi păstrăm pe cicliştii de top şi să avem o mai mare profunzime. Drept dovadă, ne bazăm acum pe 21 de rutieri, am mărit numărul directorilor sportivi şi ne-am intensificat activităţile de scouting.

– Reprezintă această fuziune un pas spre World Tour?

Acesta este cel mai mare obiectiv al nostru: să concurăm cu echipa în cea mai importantă ligă. Totuşi, asta înseamnă că trebuie să facem importante investiţii financiare. Bugetul mediu al unei echipe de World Tour este de trei ori mai mare decât cel al unei grupări aflate în eşalonul Pro Continental. Este logic să urcăm un nivel, evident, dacă vor fi îndeplinite toate condiţiile financiare.

– Aşadar, anul viitor, NetApp-Endura va avea licenţă Pro Continentală. Care vor fi obiectivele echipei, în ce curse importante speraţi să participe?

În trecut, noi am încercat să punem la punct un calendar foarte bun şi vom încerca să facem asta şi acum, în vederea sezonului următor. Asta înseamnă că vrem că concurăm într-un tur de trei săptămâni şi în câteva clasice de prestigiu. Am demonstrat că suntem capabili de aşa ceva şi suntem nerăbdători să îmbunătăţim performanţele obţinute în trecut.

– Veţi ţinti şi clasicele de primăvară, având în vedere că NetApp-Endura are câţiva ciclişti buni în astfel de curse?

Lotul nostru a ajuns la 21 de ciclişti. Am semnat cu sprinteri şi oameni specializaţi pe clasice, dar ne-am întărit şi în ceea ce priveşte cursele pe etape. Echipa va urma două planuri în viitor: pe de o parte, vom avea ocazia să îi rotim pe rutierii noştri în clasicele de primăvară, permiţându-le astfel o mai lungă perioadă de recuperare. De asemenea, am adus şi câţiva căţărători, cu gândul la cursele pe etape. Aceştia ne vor ajuta să beneficiem de şanse mai mari în etapele dificile.

– De la ce rutieri aveţi aşteptări mari pentru 2013?

Sunt fericit pentru că succesele noastre din acest sezon au fost obţinute de mai mulţi ciclişti, pe care am reuşit să îi păstrăm la echipă. Ciclişti ca Leopold König, Jan Barta, Bartosz Huzarski şi Daniel Schorn, în ciuda faptului că au primit oferte de la grupări din World Tour, au ales să continue cu noi, deoarece echipa îşi va păstra nucleul. Suntem şi mai optimişti înaintea noului sezon, după ce am realizat câteva transferuri, şi suntem siguri că mai mulţi ciclişti importanţi din echipă au potenţialul de a obţine rezultate bune de unii singuri.

– Cum este văzută echipa dumneavoastră de opinia publică din Germania?

De la înfiinţare, am evoluat cu licenţă germană, în ciuda faptului că avem sponsori internaţionali. Obţinerea unei licenţe germane şi plasarea echipei sub un management german au reprezentat decizii pe care le-am luat în cunoştinţă de cauză. Filosofia grupării noastre prevede şi o clauză care spune că 30% dintre ciclişti trebuie să fie germani. Fiind cea mai bună echipă germană din ierarhia mondială, considerăm cursele din această ţară drept principalele obiective ale sezonului. Pe de altă parte, uitaţi-vă ce s-a întâmplat când am primit invitaţia pentru Turul Italiei. Presa din Germania a tratat pe larg aplicaţia noastră pentru Giro, iar acordarea licenţei a fost prezentată în aproape fiecare ziar. În Germania, aproximativ 1 000 de articole despre noi şi Il Giro au fost publicate doar în luna ianuarie. Asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Team NetApp. Aşadar, şi Turul Italiei a avut de câştigat de pe urma acestui lucru.

– Sunteţi de părere că eforturile făcute de echipa dumneavoastră şi de alţi rutieri germani vor contribui la creşterea interesului pentru ciclism în Germania, interes care poate deveni sinonim cu apariţia unor noi echipe sau curse?

Ciclismul continuă să fie un sport important în Germania, iar noi nu suntem singurii care facem diferenţa. La acest aspect contribuie şi rutierii germani prezenţi în echipele din afara ţării. Când vine vorba despre noua generaţie de ciclişti, Germania a dovedit că are mult succes cu echipele şi cursele sub 23 de ani. Din punctul meu de vedere, interesul pentru ciclism este stabil, iar la nivel de curse se află într-o continuă creştere. Cele mai mari curse de amatori din Europa au loc în Germania. Una peste alta, sunt convins că în anii următori vom primi din ce în ce mai multe companii germane ca sponsori.

Lieuwe Westra: “Paris-Nisa, obiectivul meu în 2013”

2012 a fost cel mai bun sezon din cariera lui Lieuwe Westra. Olandezul, ajuns la 30 de ani, a obţinut o victorie de etapă entuziasmantă în Paris-Nisa şi a terminat la final “Cursa Soarelui” pe locul al doilea, la doar opt secunde de Bradley Wiggins, omul care a dominat cursele pe etape din acest an. După aventura din Hexagon, au venit alte rezultate foarte bune pentru ciclistul echipei Vacansoleil, care a prins mai multă încredere în el şi speră să fie unul dintre rutierii importanţi ai sezonului următor.

Despre evoluţia sa din 2012 şi planurile pentru anul viitor, Lieuwe Westra a vorbit pentru Cafe Roubaix, în interviul de mai jos, realizat cu ajutorul lui Sander Slager, ofiţerul de presă al batavului.

– Lieuwe, te aşteptai la un parcurs atât de bun la startul anului?

Trebuie să recunosc că nu, dar am sperat, deoarece am muncit din greu, mai ales în iarna trecută, când m-am antrenat în Spania.

– Prima ta clasare bună a venit în Paris-Nisa. Ai fost surprins de cum te-ai descurcat acolo?

Nu chiar, deoarece în cursele pregătitoare am observat că am picioare puternice, iar acest aspect m-a ajutat să fac o cursă foarte bună în Franţa.

– Te-ai gândit cum va arăta sezonul următor pentru tine?

Voi începe în Grand Prix La Marseillaise, iar apoi voi merge în Étoile de Bessèges şi în Turul Algarve. Practic, vreau să mă concentrez pe cursele pe etape care au un contratimp individual, deoarece aceste competiţii mi se potrivesc de minune. Apoi, în vară, vreau să particip în Turul Franţei.

– Ce astfel de cursă ai dori să câştigi?

Paris-Nisa, evident, însă sunt conştient că va fi foarte dificil. De asemenea, sper ca 2013 să fie anul în care să mă impun în Cele Trei Zile de la De Panne.

– Sunt şi curse de o zi în calendarul tău?

Nu, momentan nu m-am gândit la acestea.

– Ştiu că mai sunt zece luni până atunci, dar ai vrea să participi la Campionatele Mondiale de la Florenţa?

Mi-ar plăcea foarte mult să fiu acolo, deşi trebuie să recunosc că încă nu am studiat cu atenţie traseul cursei de contratimp şi nu cunosc toate detaliile. Însă vreau să îmi iau revanşa după ce a fost la Valkenburg, anul acesta.

Taylor Phinney: “Înfrângerea de la Mondiale a fost dureroasă”

2012 a fost anul în care Taylor Phinney a demonstrat potenţialul imens pe care îl are. După un prim sezon dificil, în care a fost chinuit de accidentări, americanul a ieşit la rampă şi a impresionat pe toată lumea, atât în cursele de o zi, cât şi în Marile Tururi. Două victorii a obţinut rutierul echipei BMC, însă la acestea se adaugă clasările foarte bune de la Mondiale, Jocurile Olimpice, precum şi zilele petrecute în tricoul roz.

Cum a trăit el al doilea sezon ca profesionist? Care sunt planurile sale pentru viitor? Ce curse şi-ar dori să câştige? Taylor Phinney a vorbit despre toate acestea în interviul de mai jos, pe care l-am realizat cu ajutorul lui Sean Weide, ofiţerul de presă al lui BMC.

– Taylor, ai avut un sezon foarte bun, cu rezultate impresionante. Pentru tine, care a fost cel mai bun moment?

Trebuie să spun că Jocurile Olimpice. Am muncit mult, timp de două luni, în oraşul meu natal, Boulder, şi m-am antrenat din greu pentru a ajunge la nivelul cerut de o astfel de competiţie. Am învăţat multe despre mine în timpul unor antrenamente care au avut rolul de a recrea condiţiile pe care urma să le întâlnesc la Londra. Deşi am fost dezamăgit pentru că nu m-am clasat pe podium şi nu am obţinut o medalie, m-au bucurat cele două locuri patru, deoarece mi-au confirmat că antrenamentele specifice pe care le-am făcut acasă au fost mult mai potrivite decât dacă aş fi rămas în Europa să mă pregătesc. Un alt moment memorabil pentru mine a fost în timpul unei etape din Turul Colorado, când am trecut prin Boulder, chiar pe lângă casa în care am crescut. A fost o zi uimitoare, cu un public numeros şi foarte gălăgios.

– Există şi un regret? O cursă în care ai sperat la un rezultat mai bun decât cel obţinut?

Nu ştiu dacă este un regret, dar cu siguranţă am fost dezamăgit să ratez tricoul curcubeu în cursa de contratimp de la Campionatele Mondiale. Ştiam că pot face o figură bună, dar nu m-am aşteptat să fiu atât de aproape de Tony Martin. Ratarea victoriei pentru doar câteva secunde m-a întristat mult. Pe de altă parte, sunt mulţumit cu progresele pe care le-am înregistrat de-a lungul anului, îmi oferă o motivaţie şi mai mare pentru Mondialele de la Florenţa şi pentru orice cursă de contratimp. A fost dureros să pierd pentru numai cinci secunde la Valkenburg. După o oră de cursă, asta nu înseamnă nimic. Dacă aş fi fost învins pentru 30 de secunde, nu ar mai fi fost atât de greu. Am ales să nu folosesc comunicaţii radio în acea cursă. Nu îmi place deloc să ştiu unde mă aflu, mai ales dacă sunt în întârziere. Nu m-am aşteptat să fiu atât de aproape, iar dacă aş fi avut radio, mi-ar fi plăcut să aflu cum stau. Totuşi, eram deja la 100% şi nu cred că lucrurile ar fi arătat altfel cu comunicaţiile radio.

– Am citit recent o declaraţie de-a ta, în care ai spus că Paris-Roubaix va fi unul dintre obiectivele tale pentru 2013. Care sunt aşteptările tale de la această cursă?

Avem o echipă foarte bună şi dinamică pentru majoritatea curselor, iar ceea ce trebuie să fac este să mă dedic obiectivului meu şi să am o iarnă puternică, din care să ies la un nivel pe baza căruia să îmi construiesc sezonul şi să îmi demonstrez valoarea. Paris-Roubaix este un obiectiv important pentru mine, cel puţin în prima parte a anului. Cel mai probabil, vom avea câţiva lideri acolo. Cum sunt tânăr, s-ar putea să fiu pus în slujba echipei, iar dacă se va întâmpla asta, mă voi conforma. În acelaşi timp, ar fi un scenariu de vis pentru mine dacă voi rezista în faţă cât mai mult şi voi putea arăta de ce sunt capabil în partea finală a cursei. Totuşi, realizez că ciclismul este un sport de echipă, iar eu sunt dispus să fiu un om important pentru echipă.

– Anul acesta ai participat pentru prima oară în Paris-Roubaix, ca profesionist, şi ai terminat pe locul 15, un rezultat foarte bun. Cum te-ai simţit?

Am fost fericit să iau startul în cursa mare. După ce am câştigat Paris-Roubaix la tineret, eram familiar cu provocările şi condiţiile. Cu siguranţă însă, situaţia a fost total diferită de cea din cursa sub 23 de ani. Oricum, eu nu am fost unul dintre liderii lui BMC în acea zi. Misiunea mea, în cea mai mare parte a timpului, a fost să am grijă de liderii echipei, să mă feresc de pericole şi să rămân în cursă până la final.

– Ai văzut cum arată Turul Italiei şi Turul Franţei din 2013. Te-ai gândit în care dintre acestea vei merge?

Nu, încă nu am decis nimic.

– Anul viitor, Campionatele Mondiale vor avea loc în Florenţa, iar opinia generală este că vei fi unul dintre favoriţii cursei de contratimp. Îţi place traseul?

Ştiu traseul, mai ales primii 30-40 de kilometri îi cunosc bine. Este un traseu cu o lungă linie dreaptă şi o căţărare plasată la început, în apropiere de locul unde locuiesc. Chiar dacă nu am parcurs până acum tot traseul, am deja un avantaj uriaş. Până la Richmond, în 2015, pot spune că va fi cea mai “aproape de casă” ediţie a Campionatelor Mondiale la care voi participa.

– Te gândeşti la o revenire pe velodrom pentru 2016, în funcţie de cum se va schimba calendarul olimpic?

Cel mai probabil, acesta este un capitol închis pentru mine.

– Taylor, aş mai vrea să ştiu un lucru: dacă ar fi să faci o ierarhie a curselor pe care ai dori să le câştigi, între Mondiale, Jocurile Olimpice şi Paris-Roubaix, cum ar arăta aceasta?

Pe primul loc se află medalia aur pe şosea la Jocurile Olimpice, apoi cea de aur la aceeaşi competiţie, dar la contratimp, urmată de medalia de aur în cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale. Pe patru este Paris-Roubaix, iar pe locul cinci titlul mondial la contratimp. Ce vreau să spun este că tricoul curcubeu la contratimp e cel mai realizabil obiectiv. Tocmai de aceea, atunci când mă gândesc la cursele cel mai greu de câştigat, acestea sunt cele în care îmi doresc cel mai mult să mă impun. Îmi fixez mereu obiective mari pe care ştiu că le pot obţine la momentul respectiv.

Claudio Corti: “Vrem într-un Mare Tur anul viitor”

Interviul următor, cu managerul echipei Colombia-Coldeportes, este primul dintr-o serie care sper să fie cât mai lungă în luna noiembrie. Aflat la conducerea grupării sud-americane de la startul acestui proiect, care a luat fiinţă în toamna lui 2011, Claudio Corti a acceptat să vorbească pentru Cafe Roubaix despre primul sezon al Colombiei-Coldeportes în Europa şi aşteptările pe care le are pentru 2013.

– Domnule Corti, sunteţi mulţumit de cum au decurs lucrurile în această stagiune?

Da, sunt fericit, deoarece am demonstrat o bună organizare, profesionalism şi am primit invitaţii în cursele importante. De asemenea, am obţinut şase victorii (n.r.  – etape în Turul Trentino, Turul Columbiei şi Turul Burgosului, Gran Premio Citta di Camaiore şi Coppa Sabatini), toate cu rutieri tineri, un alt aspect important. Nu am cum să nu fiu mulţumit.

– Care a fost cel mai frumos succes al echipei?

Primul, pe Passo Pordoi, în Turul Trentino. Ştiam că avem potenţialul de a obţine victorii, mai ales pe căţărări. Toate victoriile noastre mi-au plăcut, dar cea din Trentino a fost esenţială, deoarece a venit în prima parte a anului şi a avut darul de a-i face mai încrezători pe toţi cei din echipă.

– Recent, aţi semnat cu câţi ciclişti. Care sunt aşteptările dumneavoastră de la ei?

Julio Alexis Camacho este tânăr şi un bun căţărător, însă are nevoie de ceva timp pentru a înţelege ciclismul. Am încredere mare şi în Edwin Avila, deoarece a fost campion mondial în Olanda. Este un sprinter bun şi sunt convins că şi pe şosea va avea rezultate. L-am urmărit sezonul acesta în Turul Columbiei şi sunt convins că se poate adapta cu uşurinţă la rigorile sportului în Europa. Are calitatea necesară pentru a obţine rezultate bune.

– Este adevărat zvonul potrivit căruia Colombia-Coldeportes are de gând să semneze cu câţiva ciclişti europeni?

E posibil, dar încă nu ştiu când s-ar putea produce asta. Voi analiza cu staff-ul tehnic al echipei care sunt capitolele pe care trebuie să le îmbunătăţim din punct de vedere calitativ, iar apoi sunt şanse să transferăm unul sau doi rutieri europeni.

– Care vor fi obiectivele pentru sezonul următor?

Să ne aflăm la startul unui Mare Tur! Acesta este mare nostru ţel. Ştiu care e valoarea cicliştilor mei şi asta mă face încrezător că putem concura la nivel înalt, indiferent că este vorba despre Giro, Le Tour sau Vuelta. De asemenea, dorim să contribuim la imaginea ciclismului columbian şi tocmai pentru asta trebuie să mergem într-un Mare Tur.

– Domnule Corti, aţi spus mai devreme că sunt şanse ca echipa dumneavoastră să aducă rutieri europeni. Poate fi acest lucru interpretat şi ca un pas pentru obţinerea unei licenţe World Tour?

Anul viitor sigur nu se va întâmpla asta, este o posibilitate pentru 2014 sau 2015. De fapt, acesta e al doilea meu obiectiv pe termen lung. Dacă vom participa într-un Mare Tur sezonul următor, cu siguranţă vom avea şi un buget mai mare apoi. Astfel, vom aduce mai mulţi ciclişti la echipă şi calitatea acestora ne va ajuta să ajungem în World Tour.