Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the category “Giro 2014”

Il Giro 2014 – etapa a lV-a

T15_Fassa_alt

În 1990, Turul Italiei a luat startul din Bari, acolo unde a fost programat un contratimp individual în lungime de 13 kilometri. Victoria i-a revenit lui Gianni Bugno, acesta păstrând tricoul roz până la finalul cursei şi intrând în galeria extrem de selectă a cicliştilor care au condus Il Giro din prima până în ultima etapă. Până la Bugno, o astfel de performanţă mai reuşiseră doar Costante Girardengo (1919), Alfredo Binda (1927), Eddy Merckx (1973) şi Gianni Bugno (1990).

De această dată, la Bari se va ajunge după ce se va pleca de la Giovinazzo, iar traseul va fi perfect plat, oferindu-le sprinterilor o a treia oportunitate la rând. Bari va apărea pe hartă după doar 40 de kilometri de la start, iar plutonul va intra pe un circuit urban ce va fi parcurs de opt ori. Traseul urban e pe alocuri întortocheat, iar ultimii 1500 de metri aduc nu mai puţin de cinci viraje, pe care plutonul va fi obligat să le negocieze cu atenţie, înainte de a intra pe linia dreaptă ce măsoară 350 de metri.

Marţi, Marcel Kittel va avea ocazia să devină primul rutier de la Giuseppe Saronni, în 1980, care se impune în trei etape consecutive din Turul Italiei. Surprinzător, echipa nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor în week-end, iar asta trebuie neapărat să se schimbe, deoarece germanul nu se poate baza la nesfârşit pe forţa sa impresionantă. Giant-Shimano va fi nevoită să se asigure că sprinterul ei iese cu bine din ultimul viraj, caz în care acesta va avea o misiune uşoară. Dacă asta nu se va întâmpla şi situaţia de la Dublin se vor repeta, e posibil ca purtătorul tricoului roşu să aibă probleme, iar Ben Swift, Giacomo Nizzoli sau Elia Viviani, care vor sta la pândă, să dea lovitura.

Il Giro 2014 – etapa a lll-a

T15_Fassa_alt

Ultima zi petrecută departe de continent va porni de la Armagh şi îi va duce pe ciclişti la Dublin, în Irlanda, ţară care a fost vizitată şi de Turul Franţei, în 1998. De altfel, la Dublin, în prima etapă de acelei curse, victoria i-a revenit belgianului Tom Steels, aflat atunci la Mapei. Acum, tot sprinterii vor ocazia să se facă remarcaţi, asta după ce o evadare va avea grijă să ia punctele puse în joc pe cele două căţărări de categoria a patra ce vor apărea în primii 51 de kilometri.

În ultima parte a etapei, caravana va rula din nou de-a lungul coastei, ceea ce înseamnă că pericolul formării unor “borduri” va persista. La fel ca sâmbătă, kilometrul de final va aduce obstacole, un viraj cu 500 de metri înainte de sosire şi un sens giratoriu exact când mai rămân 250 de metri. De notat că şi duminică se anunţă ploaie, ce poate juca un rol important în deznodământul etapei, care va avea loc nu departe de stadionul Aviva, ce a găzduit în 2011 finala Ligii Europa.

Marcel Kittel va porni ca mare favorit, succesul obţinut la Belfast fiind extrem de impresionant. Finişul etapei a treia i se potriveşte de minune germanului de la Giant-Shimano, care va avea ocazia să îşi facă un frumos cadou cu ocazia împlinirii a 25 de ani. Având în vedere cât de bine a arătat Kittel la Belfast, e greu de crezut că poate fi învins. Cu toate acestea, Elia Viviani, Giacomo Nizzolo şi Nacer Bouhanni vor încerca să îi pună probleme sprinterului echipei Giant-Shimano şi să oprească ceea ce s-ar putea transforma într-o lungă serie de victorii. Dacă aceştia sunt candidaţii la podium, pentru un loc în top zece vor emite pretenţii Michael Matthews, Davide Appollonio, Jetse Bol, Roberto Ferrari, Francesco Chicchi sau Manuel Belletti.

Kittel, membrul unui club select

La startul Turului Italiei, trei rutieri aveau oportunitatea de a intra în rândul cicliştilor cu victorii de etapă în toate Marile Tururi: Daniel Martin, Samuel Sanchez şi Marcel Kittel. Irlandezul s-a accidentat la claviculă şi a abandonat în chiar etapa inaugurală, spaniolul nu se poate gândi la un succes cât timp colegul său de la BMC, Cadel Evans, se află în cărţi pentru tricoul roz, astfel încât doar Kittel mai rămânea cu şanse reale de a-şi îndeplini acest obiectiv.

Germanul, aflat la debutul în Giro, a profitat de prima ocazie pe care a avut-o pentru a trece victorios linia de sosire şi a bifa al şaselea succes într-o cursă de trei săptămâni, după Vuelta 2011 (o etapă) şi Le Tour 2013 (patru etape). Datorită rezultatului de sâmbătă, Marcel Kittel a intrat într-un club select, al rutierilor aflaţi în activitate cu etape câştigate în toate cele trei Mari Tururi: Daniele Bennati, Mark Cavendish, Tyler Farrar, Juan Manuel Garate, Simon Gerrans, Philippe Gilbert, André Greipel, Thor Hushovd, Pablo Lastras, David Millar, Alessandro Petacchi şi Joaquim Rodriguez.

La fel de important pentru ciclistul echipei Giant-Shimano a fost că victoria nu a lăsat nicio urmă de îndoială privind forma sa din acest moment, germanul fiind cu o clasă peste toţi ceilalţi sprinteri din Turul Italiei. Începutul excelent de Giro, dar şi noul regulament pregătit de organizatori pentru clasamentul pe puncte, îi dau speranţe fostului campion mondial de contratimp la juniori că poate pleca acasă cu tricoul roşu; pentru asta, Kittel mai are nevoie de măcar trei succese, dar şi să se asigure că va trece peste infernalele etape de munte din ultima săptămână.

Il Giro 2014 – etapa a ll-a

T15_Fassa_alt

Caravana va pleca din Titanic Quarter şi se va pregăti pentru o zi care o va purta în nord-estul Irlandei de Nord. Prima jumătate de etapă se anunţă liniştită, dar lucrurile sunt aşteptate să se schimbe odată cu a doua parte, care va duce plutonul de-a lungul coastei. Acolo, dacă vântul va bate cu putere, “bordurile” nu au cum să apară, fiind suficiente câteva clipe de neatenţie pentru ca unii favoriţii la victoria de etapă sau la clasamentul general să piardă contactul în ultimii 80 de kilometri.

Din dorinţa de a acorda şi tricoul albastru, organizatorii au inventat două căţărări de categoria a patra pe cioturi care nu pot fi numite nici măcar dealuri. Cei trei kilometri de final ai etapei sunt în uşoară coborâre, iar ultimii 300 de metri aduc un viraj dificil, ce poate da peste cap “trenuleţele” sprinterilor, permiţându-le unor rutieri mai slab cotaţi să producă surpriza. Evident, Marcel Kittel va fi principalul favorit la victorie, însă germanul este un sprinter de forţă, iar finalul l-ar putea deranja într-o anumită măsură, mai ales că etapele de plat din Giro tind să devină haotice.

De asta ar putea profita Elia Viviani, care vine aici după ce a obţinut două succese în Turul Turciei. Italianul are un “trenuleţ” mai mult decât rezonabil, însă cel mai important va fi să îl anticipeze pe Kittel şi astfel să îl ia prin surprindere. La fel ca Viviani, şi Nacer Bouhanni caută cea dintâi victorie a carierei într-un Mare Tur, iar dacă va trece primul linia de sosire, îi va aduce Franţei primul succes după trei ani în Corsa Rosa. Alţi doi sprinteri de urmărit vor fi Giacomo Nizzolo şi Michael Matthews. Italianul pare pe un trend ascendent, elocvente în acest sens fiind rezultatele sale din Turul Romandiei, în timp ce australianul, care se bazează una dintre cele mai puternice echipe pentru un finiş pe plat, nu doar că are un moral ridicat, dar va fi şi foarte motivat de perspectiva îmbrăcării tricoului roz.

Deşi este un veteran, Alessandro Petacchi merită adus în discuţie pentru etapa de sâmbătă. Veteranul italian a fost una dintre “rotiţele” principale ale Omegăi Pharma-Quick Step la contratimp, demonstrând o formă fizică excelentă, şi se află acum la doar cinci secunde de prima poziţie a ierarhiei generale. Asta înseamnă că un loc doi la Belfast, cu condiţia ca Matthews să nu fie cel care se va impune, îi va aduce lui Petacchi (un ciclist mereu în formă în prima săptămână a unui Mare Tur) bonificaţiile necesare pentru a deveni cel mai vârstnic purtător de tricou roz din istorie.

Un debut agitat de Giro

“Ciclismul profesionist este un sport crud”, sună un dicton din ce în ce mai folosit în ultima vreme şi care li se potriveşte de minune lui Joaquim Rodriguez şi Daniel Martin după prima etapă a Turului Italiei. Spaniolul, unul dintre marii favoriţi la tricoul roz, a fost primul care a aflat asta (de parcă mai era nevoie, având în vedere prin ce a trecut în sezoanele anterioare), după ce Katusha a făcut un contratimp pe echipe execrabil, sosind pe locul 19 la Belfast. Urmare a acestei clasări, speranţele lui “Purito” la un succes au primit o lovitură uriaşă, diferenţa care îl separă de adversarii săi variind de la câteva zeci de secunde până la aproape un minut şi jumătate. Evident, vor fi destule oportunităţi pentru ca Rodriguez să recupereze timpul pierdut, însă evoluţia dezamăgitoare a echipei va atârna greu în următoarele săptămâni.

În ceea ce îl priveşte pe Daniel Martin, acesta nici măcar nu a apucat să simtă atmosfera Turului Italiei, deoarece a căzut la jumătatea etapei şi a fost nevoit să abandoneze, din cauza unei fracturi de claviculă. Pentru irlandezul în vârstă de 27 de ani, venit la startul cursei cu gânduri mari, este al doilea ghinion din ultimele trei săptămâni, după căzătura suferită în Liège–Bastogne–Liège, atunci când se afla în faţă şi mai avea doar 150 de metri până la sosire.

Vineri, Il Giro a confirmat că rămâne cel mai plin de surprize Mare Tur al sezonului. Pe lângă problemele în care au fost implicaţi doi dintre favoriţi, mai trebuie consemnate şi rezultatele foarte bune ale Omegăi Pharma-Quick Step şi BMC, care i-au făcut pe Rigoberto Uran şi Cadel Evans cei mai bine clasaţi pretendenţi la tricoul roz, cu un avantaj de peste 40 de secunde în faţa lui Nairo Quintana, considerat de mulţi principalul candidat la trofeu.

Dacă numele invingătoarei nu a fost pus în nicio clipă sub semnul întrebării, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre purtătorul tricoului roz, Matthew White, directorul sportiv al formaţiei Orica-GreenEdge refuzând înainte de start să spună cine va trece primul linia de sosire din echipa sa. Până la urmă, această onoare i-a revenit lui Svein Tuft, “lanterna roşie” a Turului Franţei 2013. Chiar în etapa inaugurală a Corsei Rosa, canadianul a împlinit 37 de ani şi a devenit doar al cincilea ciclist din istorie care poartă tricoul roz de ziua sa, după Giordano Cottur (1949), Roberto Visentini (1986), Evgeni Berzin (1994) şi Paolo Savoldelli (2006).

Il Giro 2014 – etapa l

T15_Fassa_alt

La fel ca în 2011, cursa va începe cu un contratimp pe echipe. Dacă atunci s-a plecat din Venaria Reale, o localitate aflată în apropiere de Torino, acum startul va fi dat din Belfast, mai exact, din Titanic Quarter, acolo unde a fost construit celebrul pachebot, în urmă cu mai bine de un secol. Traseul în lungime de 21,7 kilometri este plat, cu excepţia unui scurt deal care apare în prima treime a cursei, acolo fiind plasat şi primul punct intermediar. Chiar dacă sunt câteva viraje pe final, acestea nu ar trebui să joace un rol important, lucru ce nu se poate spune despre vreme, care se anunţă capricioasă vineri seară, mai multe duşuri programate în timpul etapei.

Colombia va fi prima echipă ce se va alinia la start şi va fi urmată de marea favorită la victorie, Orica-GreenEdge. Gruparea australiană are o distribuţie impresionantă, cu Luke Durbridge, Svein Tuft, Michael Hepburn, Cameron Meyer şi Brett Lancaster, singura întrebare ce se poate pune fiind pe cine va alege să treacă primul linia de sosire şi astfel să intre în posesia tricoului roz. Câştigătoare a contratimpului din Turul Trentino, BMC va porni cu şansa a doua, iar Cadel Evans, care se va baza pe câţiva rouleuri puternici, va fi dornic să le ia adversarilor secunde încă din runda inaugurală.

De câţiva ani, Movistar a devenit o forţă la contratimp, iar formaţia spaniolă speră să continue seria rezultatelor bune şi la Belfast, mai ales că îl are drept lider pe Nairo Quintana, principalul favorit la tricoul roz. Cu Jose Herrada, Jonathan Castroviejo şi Adriano Malori prezenţi aici, micuţul columbian poate spera la un loc pe podium la Belfast, dar şi la un avans faţă de alţi pretendenţi la câştigarea trofeului. Dublă campioană mondială la contratimp, Omega Pharma-Quick Step nu are cum să emită pretenţii la victorie, deoarece îi lipsesc mulţi dintre specialişti, însă are şanse la o clasare între primele trei, la fel ca Sky.

Actorii din Il Giro 2014

A mai rămas puţin până când va începe a 97-a ediţie a Turului Italiei, una care va pleca, în premieră, din Irlanda de Nord. Deşi deţinătorul trofeului, Vincezo Nibali, nu va fi prezent, organizatorii nu se pot plânge, deoarece la start se vor afla multe nume mari, care reprezintă o garanţie a spectacolului nu doar pe munţi, dar şi la sprint. În total, cicliştii veniţi în Giro au câştigat împreună şase Mari Tururi, şapte Monumente, patru titluri mondiale, un aur olimpic şi peste o sută de etape în cursele de trei săptămâni. Cu toate acestea, foamea de victorii rămâne la fel de mare, iar dacă la cei obişnuiţi cu gustul succesului îi adăugăm şi pe rutierii ce caută să îşi construiască un palmares, atunci Giro 2014 nu are cum să nu fie o reuşită.

Ivan Basso (36 de ani, 0 victorii în 2014) – patru sezoane au trecut de la ultimul triumf al italianului în Corsa Rosa, iar impresia generală este că acesta nu mai are cum să obţină un altul, rezultatele din 2014 fiind un foarte bun indiciu că Basso se află la finalul carierei. Şi Cannondale este conştientă de acest lucru, tocmai de aceea nu a trimis la start o echipă 100% construită pentru dublul câştigător al Giro, ci una din care fac parte mulţi tineri, veniţi să capete experienţă. Asta nu înseamnă că Ivan Basso nu e capabil să anime Turul Italiei; din contră, dacă îşi reglează forma până în ultima săptămână, ciclistul lui Cannondale poate spera la un top 5 sau o victorie de etapă.

Cadel Evans (37 de ani, 3 victorii în 2014) – australianul va participa pentru a patra oară în Giro, primul Mare Tur în care a concurat, în urmă cu 12 ani, când a şi purtat tricoul roz. De atunci, Evans a mai condus clasamentul general, a câştigat şi una dintre cele mai frumoase etape văzute vreodată în Turul Italiei, dar nu a luat acasă trofeul. Acum, în ciuda vârstei înaintate şi a problemelor pe care de obicei le acuză pe marile căţărări, Evans se simte încrezător că poate da lovitura. Cu încrederea la un nivel extrem de ridicat după ce s-a impus în Turul Trentino, ciclistul lui BMC se bucură şi de susţinerea unui “locotenent” puternic, în persoana lui Samuel Sanchez, care se va dovedi de folos în etapele dure de pe finalul cursei. Pentru a avea cu adevărat o şansă la victorie, Cadel Evans trebuie să ia un avans cât mai mare în faţa căţărătorilor puri în contratimpul pe echipe de la Belfast şi în cel individual de la Barolo.

Rafal Majka (24 de ani, 0 victorii în 2014) – polonezul lui Tinkoff-Saxo a continuat să progreseze, iar asta s-a văzut în rezultate obţinute în ultimele luni. Este adevărat, contratimpul îi ridică şi acum probleme, dar pe căţărări se descurcă mult mai bine şi poate compensa astfel pierderile din etapele contracronometru. Unul dintre cei doi lideri ai lui Tinkoff-Saxo pentru Giro, alături de Nicholas Roche, Majka are două avantaje faţă de irlandez: se află la un nivel mult mai ridicat şi nu este deranjat de vremea urâtă, o caracteristică definitorie a Turului Italiei. O clasare între primii cinci ar părea un rezultat logic la finalul cursei, însă este greu de grezut că tot atunci va obţine şi tricoul alb (principalul său obiectiv), în condiţiile în care la start se află şi Nairo Quintana.

Daniel Martin (27 de ani, 0 victorii în 2014) – irlandezul a obţinut succese în Le Tour şi Vuelta, însă niciodată nu a făcut un clasament general solid. Tocmai de aceea, Il Giro va reprezenta o ocazie potrivită pentru a demonstra că poate lupta şi pentru o poziţie cât mai bună, nu doar un succes de etapă. Martin va porni cursa ca unul dintre liderii lui Garmin-Sharp, alături de Ryder Hesjedal, dar sunt toate şansele să devină foarte repede singurul căpitan al echipei, în condiţiile în care canadianul nu a arătat în această primăvară că s-ar afla într-o formă bună. Dacă fostul câştigător din Liège–Bastogne–Liège va trece cu bine peste prima jumătate a cursei şi îşi va păstra condiţia fizică pentru ultima parte, atunci se poate gândi la un top zece.

Przemyslaw Niemiec (34 de ani, 0 victorii în 2014) – locul şase obţinut la ediţia precedentă s-a dovedit suficient pentru ca Lampre-Merida să îi ofere rolul de căpitan al echipei, iar Niemiec va încerca să răsplătească încrederea acordată cu un parcurs bun, la finalul căruia speră să termine măcar între primii cinci. Dacă începutul sezonului nu a fost promiţător pentru polonez, lucrurile s-au schimbat odată cu luna aprilie, când acesta a încheiat pe locul trei Turul Trentino şi a arătat că este pregătit pentru Il Giro. Spre deosebire de adversarii săi, Przemyslaw Niemiec nu are explozie şi vor exista momente când va plăti pentru asta, dar compensează prin anduranţă, ce va conta enorm pe ascensiunile lungi.

Domenico Pozzovivo (31 de ani, 0 victorii în 2014) – deşi nu a bifat un succes în acest sezon, micuţul italian a impresionat de fiecare dată, parcursul său fiind excelent, cu clasări între primii zece în toate cursele în care a participat, fie că acestea au fost de o zi sau pe etape. În Turul Trentino, unde a venit pe doi, Pozzovivo a arătat că încă nu este la 100%, ceea ce e foarte bine, deoarece îşi mai poate îmbunătăţi nivelul în următoarele săptămâni. Cum şi contratimpul său a deveni mai solid de aproape un sezon, rutierul lui AG2R este un om de luat în seamă, spre deosebire de alţi ani, când era un candidat doar la victorii de etapă. Acum, reprezentantul gazdelor face figură de ciclist care poate emite pretenţii la un loc pe podium.

Nairo Quintana (24 de ani, două victorii în 2014) – după ce a avut un început în forţă, cu un succes de etapă şi unul la general în Turul San Luis, urmat de un loc secund în Tirreno-Adriatico, rutierul columbian nu a mai impresionat în Turul Cataluniei, acolo unde a încheiat pe cinci, fără a se face remarcat în vreun fel. Apoi, pregătirea i-a fost dată peste cap de anularea Turului Asturiei, care ar fi trebuit să fie ultima sa cursă înainte de Giro, iar astfel a fost nevoit să se bazeze doar pe antrenamente. Aflat la debut în Turul Italiei, Quintana se bucură de o echipă puternică, din care nu vor lipsi Igor Anton, Jose Herrada şi Eros Capecchi. Sud-americanul ar putea pierde ceva timp la primul contratimp individual, dar numeroasele sosiri la altitudine îi vor oferi suficiente oportunităţi pentru a-şi distanţa adversarii şi a deveni primul columbian din istorie triumfător în Giro.

Joaquim Rodriguez (34 de ani, două victorii în 2014) – învins la ediţia din 2012, spaniolul se află înaintea ultimei şanse din carieră de a câştiga Corsa Rosa, Marele Tur favorit. În munţi, “Purito” va fi susţinut de Daniel Moreno şi Giampaolo Caruso şi va avea grijă să îşi facă socotelile astfel încât să intre în posesia cât mai multor secunde de bonificaţie, ce îl pot ajuta la final. Important pentru ciclistul Katushei va fi să nu rateze momentele-cheie ale cursei şi să stea în permanenţă cu ochii pe adversarii săi, în special în primele două săptămâni, când vor apărea multe etape înşelătoare. Apoi, odată ce se va intra în ultima treime a cursei, este de aşteptat ca nivelul lui Rodriguez să crească şi acesta să iasă la atac, pentru a-şi pune decisiv amprenta asupra ierarhiei generale.

Michele Scarponi (34 de ani, 0 victorii în 2014) – câştigător al tricoului roz în 2011, dar numai după descalificarea lui Alberto Contador, actualul ciclist al Astanei nu pare să mai aibă picioarele din urmă cu câteva sezoane, dar compensează prin echipa foarte solidă şi prin experienţă, doi factori ce îl pot ajuta să le dea multe bătăi de cap adversarilor şi să lupte pentru un podium. Totuşi, nu ar fi deloc de mirare dacă Scarponi ar suferi în ultimele etape, caz în care liderul Astanei va deveni tânărul Fabio Aru, un ciclist pregătit să profite de fiecare ocazie ce va apărea pentru a se face remarcat.

Rigoberto Uran (27 de ani, 0 victorii în 2014) – problemele de sănătate l-au sâcâit pe columbian în primele luni ale stagiunii, la acestea adaugându-se şi desele perioade când a fost ieşit din formă. Cu excepţia locului trei din Turul Omanului, ciclistul sud-american nu a obţinut un rezultat notabil în ierarhia vreunei curse pe etape, dar contratimpul foarte bun din ultima etapă a Turul Romandiei îi oferă suficiente speranţe că poate să se claseze din nou pe podium în Il Giro. Pentru asta, Omega Pharma-Quick Step i-a pus la dispoziţie mai mulţi “locotenenţi” de valoare, ca Wout Poels, Gianluca Brambilla şi Thomas De Gendt.

Actorii secundari

Nu doar cei menţionaţi mai sus vor trebui urmăriţi, lista rutierilor care vor avea un cuvânt important de spus în cele trei săptămâni de cursă fiind mult mai lungă. Italia are o generaţie tânără în care îşi pune mari speranţe, iar pe lângă Fabio Aru, despre care am amintit, trebuie luat în seamă şi Diego Rosa, de la Androni Giocattoli-Venezuela, un ciclist ce a impresionat la debutul în Giro, când a terminat pe 23. Un alt Diego, Ulissi, va căuta o victorie de etapă, la fel ca mult mai titratul său compatriot, Damiano Cunego. În schimb, Dario Cataldo şi Franco Pellizotti vor miza totul pe general, unde o clasare între primii zece ar reprezenta automat un succes.

Bardiani se va prezenta cu o echipă a cărei medie de vârstă e foarte scăzută, o echipă ce va fi condusă de un Stefano Pirazzi care se anunţă mult mai conservator, din dorinţa de a lupta pentru ierarhia generală. Totuşi, acesta nu va fi singurul om de urmărit pe munţi de la Bardiani, Edoardo Zardini (învingătorul etapei secunde din Turul Trentino) şi Francesco Manuel Bongiorno fiind doi ciclişti capabili de surprize. Interesant de văzut va fi ce vor face şi Matteo Rabottini, fost cel mai bun câştigător din Giro, dar şi colegul său de la Neri Sottoli, Mauro Finetto, care poate ţinti câteva etape valonate.

Dacă anul trecut şi-a intrat în formă doar pe finalul cursei, lucrurile statu cu totul altfel acum pentru Fabio Duarte, care are o condiţie foarte bună, ce îi permite nu doar să lupte pentru un succes, ci şi pentru o clasare cât mai bună la general. În afară de el, Columbia mai are un căţărător remarcabil, pe Julian Arredondo, care îi poate aduce o victorie lui Trek Factory Racing, echipă ce a hotărât să mizeze pe croatul Robert Kiserlovski pentru ierarhia generală. Un alt ciclist tânăr, dar determinat să termine între primii zece, este Wilco Kelderman, care o va conduce pe Belkin; acesta are tot dreptul să spere că îşi va îndeplini obiectivul, după ce în 2013, la prima participare, a încheiat pe 17.

Nici sprinterii nu trebuie uitaţi, iar Marcel Kittel se detaşează dintre toţi, nu doar datorită nivelului, ci şi echipei. Totuşi, germanul – care va căuta să intre în clubul rutierilor cu succese în toate Marile Tururi – a arătat o formă oscilantă în 2014, iar de asta ar putea profita Elia Viviani, care se află într-un moment excelent al carierei. Având în vedere evoluţia sa din Turul Turciei, italianul pare pregătit să obţină nu doar o victorie de etapă, dar chiar şi tricoul roşu, avantajul său în faţa lui Kittel fiind că poate trece de unele căţărări. Un alt sprinter peninsular ce va trebui urmărit va fi Giacomo Nizzolo, de la Trek. În Turul Romandiei, acesta a plătit pentru plasamentul defectuos şi lipsa unei tactici clare, dar dacă va remedia cele două aspecte în Giro, atunci un succes de etapă nu ar trebui să îi scape.

În afară de Viviani şi Nizzolo, gazdele îi vor mai avea pe Davide Appollonio, Roberto Ferrari, Sonny Colbrelli şi Alessandro Petacchi, unul dintre cei mai titraţi sprinteri din toate timpurile. Din afara Italiei vine Nacer Bouhanni, fostul campion al Franţei, conştient că o victorie aici îl poate ajuta să obţină un contract mai bun pentru 2015, indiferent de echipa cu care va semna. Cu un “trenuleţ” impresionant la dispoziţie, australianul Michael Matthews ar trebui să fie unul dintre principalii favoriţi în etapele de plat, la fel ca Ben Swift, cu condiţia ca britanicul să aibă în continuare forma impresionantă arătată în martie şi aprilie. În afară de el, Sky se va baza şi pe Edvald Boasson Hagen, norvegianul care a impresionat la debutul în Giro, consemnat în 2009. În fine, Tyler Farrar se va întoarce în Giro după doi ani şi va fi foarte motivat să demonstreze că mai poate fi considerat unul dintre sprinterii de referinţă ai plutonului.

Turul Italiei 2014 – date statistice

– 22 de echipe (18 de World Tour şi 4 Pro Continentale) şi 198 de rutieri se vor afla la start

– 58 dintre aceşti ciclişti îşi vor face debutul în Il Giro

– Va fi pentru a 11-a oară când Corsa Rosa va pleca din afara Italiei

– Cea mai lungă rundă se va desfăşura între Collecchio şi Savona, pe distanţa de 249 de kilometri

– Opt etape se vor încheia la altitudine: Montecopiolo, Sestola, Oropa, Montecampione, Val Martello, Rifugio Panarotta, Monte Grappa, Monte Zoncolan

– Legendara căţărare Passo dello Stelvio (2758 de metri) va fi Cima Coppi

– Trei foşti câştigători vor concura la această ediţie: Ivan Basso (2006, 2010), Michele Scarponi (2011) şi Ryder Hesjedal (2012)

– Bardiani şi Colombia vor aduce la start rutieri dintr-o singură ţară: Italia, respectiv Columbia

– La 20 de ani şi 277 de zile, Sebastian Henao va fi cel mai tânăr ciclist prezent în cursă

– Cel mai vârstnic va fi Alessandro Petacchi, 40 de ani şi 126 de zile

– Tot Petacchi e şi rutierul cu cele mai multe victorii de etapă, 22

– Va fi pentru a doua oară în istorie când Il Giro se va încheia la Trieste, după ediţia din 1966

– 30 de ţări vor fi reprezentate în pluton: Australia, Austria, Belarus, Belgia, Brazilia, Canada, Columbia, Costa Rica, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Japonia, Kazahstan, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Panama, Polonia, Portugalia, Rusia, Slovenia, Spania, S.U.A, Suedia, Venezuela

Turul Italiei – date statistice

– Alfredo Binda, Fausto Coppi şi Eddy Merckx împart recordul de succese la general, cinci

– Italia conduce în clasamentul pe naţiuni, cu 68 de triumfuri, aduse de 41 de rutieri

– Primul ciclist străin învingător la general a fost elveţianul Hugo Koblet, în 1950

– Lider într-o ierarhie a etapelor câştigate este Mario Cipollini, cu 42 de succese

– Alfredo Binda deţine recordul pentru cele mai multe victorii de etapă la o singură ediţie, 12, în 1927

– La 20 de ani şi 268 de zile, Fausto Coppi e cel mai tânăr câştigător din istorie; la polul opus se află un alt italian, Fiorenzo Magni, care s-a impus la 34 de ani şi 180 de zile

– 1912 a fost singurul an când s-a concurat pe echipe, şi nu invidiual

– Cea mai mică diferenţă între primul şi al doilea clasat a fost înregistrată în 1948, doar 11 secunde separându-i pe Fiorenzo Magni şi Ezio Cecchi

– În 1914, Alfonso Calzolari l-a învins pe Pierino Albini pentru o oră, 57 de minute şi 26 de secunde, un record al cursei

– 1931 a fost primul an în care liderul de la general a îmbrăcat tricoul roz

– Doar doi ciclişti din afara Europei au cucerit trofeul: Andy Hampsten (S.U.A.) şi Ryder Hesjedal (Canada)

– Şase ediţii nu au avut niciun rutier italian pe podiumul clasamentului general

– Cea mai scurtă ediţie a fost a patra – 2443 de kilometri – câştigată de echipa Atala; cea mai lungă ediţie a avut loc în 1964 – 4337 de kilometri – şi i-a revenit elveţianul Carlo Clerici

– Italianul Dario Beni a fost primul câştigător de etapă din istoria cursei

– Eddy Merckx are cele mai multe zile petrecute în tricoul roz, 79

– Gino Bartali şi-a adjudecat de şapte ori ierarhia căţărătorilor, un record al Turului Italiei

– Francesco Moser şi Giuseppe Saronni au câştigat de câte patru ori clasamentul pe puncte

– Vladimir Poulnikov şi Pavel Tonkov sunt singurii care s-au impus de două ori în ierarhia celui mai bun tânăr

– 25 de ţări au dat cel puţin un purtător al tricoului roz: Italia, Belgia, Spania, Franţa, Elveţia, Rusia, Germania, Luxemburg, Irlanda, Olanda, S.U.A., Australia, Ucraina, Marea Britanie, Suedia, Kazahstan, Canada, Norvegia, Portugalia, Lituania, Cehia, Columbia, Uzbekistan, Mexic şi Venezuela

– Caravana a luat de zece ori startul din afara Italiei (fără a pune la socoteală şi ediţia din 2014)

– 430 de kilometri a măsurat cea mai lungă etapă din istorie, între Lucca şi Roma, la ediţia din 1914

– 1920 a fost anul în care plutonul a ajuns pentru prima oară în afara Italiei, ţara vizitată fiind Elveţia.

– Contratimpul individual a fost introdus la ediţia din 1933, iar cel pe echipe, patru ani mai târziu

– În 1914 a fost consemnată cea mai lungă etapă ca durată, Bari-L’Aquila: 19 ore, 20 de minute şi 47 de secunde

– Milano este oraşul care a organizat cele mai multe finişuri de etapă, 85

Who will win the Giro d’Italia?

Navigare în articole