Cafe Roubaix

Turul Franţei 2014 – etapa a V-a

Pentru a comemora un secol de la începutul Primului Război Mondial, ASO a decis ca etapa a cincea să plece din Ypres, scena mai multor bătălii între germani şi forţele aliate. Etapa este scurtă, dar va reprezenta unul dintre cele mai importante teste pentru oamenii de clasament general, deoarece va aduce în calea acestora nouă porţiuni de piatră cubică, ce vor totaliza 15,4 kilometri: Gruson au Carrefour de L’Arbre, Pont-Thibaut to Ennevelin, Mons-en-Pévèle, Bersée, Orchies à Beubry-la-Fôret, Sars-et-Rosières à Tiloy-lez Marchiennes, Brillon à Warlaing, Wanginginies-Hamage à Hornaing şi Hélesmes a Wallers.

Pavatele au mai apărut de două ori în ultimul deceniu, iar Iban Mayo, Lance Armstrong şi Alberto Contador sunt doar câteva dintre numele mari care au avut o viaţa grea pe piatra cubică din nordul Hexagonului. Problemele vor apărea şi acum, mai ales că lupta pentru o poziţie cât mai bună va fi foarte disputată, mai multe echipe fiind interesate să îşi protejeze liderii şi să îi aducă într-o poziţie cât mai bună. Principalii favoriţi la câştigarea tricoului galben, Chris Froome şi Alberto Contador, vor avea alături rutieri cu experienţă pe acest teren, dar britanicul se bucură de un avantaj în raport cu adversarul său: constituţia fizică mult mai adecvată pentru pavate. Pe de altă parte, rămâne de văzut cum se va descurca acesta după căzătura suferită marţi, care a părut că l-a zguduit destul de serios.

Un alt ciclist aşteptat să se descurce bine este Alejandro Valverde, care a participat în câteva clasice ale nordului anul acesta. Tot dintre rutierii de general, Vincenzo Nibali şi Andrew Talansky ar mai trebui să meargă fără probleme, mai ales că se pot baza pe colegi experimentaţi, lucru ce nu se poate spune despre Romain Bardet, Thibaut Pinot sau Jurgen Van Den Broeck. La toate aceste calcule, trebuie adăugate haosul care va cuprinde plutonul imediat cum se va ajunge pe piatră cubică (un haos declanşat de faptul că foarte mulţi ciclişti nu sunt obişnuiţi cu acest teren) şi vremea teribilă, ploaia urmând să îşi pună serios amprenta asupra cursei.

În ceea ce priveşte candidaţii la victorie, omul de urmărit va fi Fabian Cancellara, triplul învingător din Paris-Roubaix. Dacă în urmă cu patru ani l-a protejat pe Andy Schleck, elveţianul nu va avea nicio îndatorire acum şi va încerca să obţină primul succes după doi ani în Le Tour. Peter Sagan va fi un alt favorit, statut de care se va bucura şi Niki Terpstra, olandezul care a cucerit “Infernul Nordului” în această primăvară. Fără victorie în clasicele pe pavate din 2014, Sep Vanmarcke speră să se impună aici şi să confirme potenţialul său, cu condiţia ca Belkin să nu îl ţină lângă Bauke Mollema. Cu clasări bune în Paris-Roubaix, Greg Van Avermaet va fi un alt favorit, belgianul fiind printre cei avantajaţi de o eventuală sosire la sprint.

Teoretic, şi Sebastian Langeveld ar putea să se implice în această etapă, însă totul va depinde de rolul său în echipa lui Garmin-Sharp, care ar putea decide ca olandezul să stea lângă Talansky. În schimb, John Degenkolb va avea libertate absolută şi va fi unul dintre marii favoriţi, recomandat şi de locul secund din Paris-Roubaix. IAM va fi condusă de Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler şi Martin Elmiger, care îi pot oferi echipei elveţiene mai multe variante, cei trei urmând să încerce să le strice calculele favoriţilor, la fel ca Luca Paolini, Matthieu Ladagnous, Arnaud Démare şi Jens Keukeleire alţi outsideri periculoşi.

Kittel şi restul

Spre deosebire de Il Giro, Turul Franţei rar oferă o etapă de plat care să le pună probleme sprinterilor puri. Tocmai de aceea, s-a ajuns ca în ultimii ani să apară un rutier care să domine sprinturile cu o asemenea autoritate, încât tot ce le-a mai rămas adversarilor săi a fost să lupte pentru celelalte locuri de pe podium. După perioade de domnie a lui Mark Cavendish, a venit rândul lui Marcel Kittel să fie stăpânul sprinturilor şi să îşi construiască un palmares la care puţini visează atunci când se apucă de ciclism.

Cum oponenţii lui au văzut că nu pot să îi pună probleme, singura cale prin care l-ar putea împiedica să câştige este să devină cinici şi să nu se mai implice deloc la trenă, astfel încât una sau mai multe evadări să reuşească în etapele de plat. Şi aceasta, deoarece Kittel a demonstrat că se descurcă chiar şi atunci când nu are la dispoziţie un “trenuleţ” la dispoziţie, deoarece absenţa unui “lansator” nu îl deranjează. În plus, germanul a ajuns să îi domine şi mental pe adversarii lui, aceştia părând învinşi încă dinainte de a declanşa sprintul.

Reims, Nîmes, Bergerac şi Paris sunt cele patru etape care le-au mai rămas la dispoziţie sprinterilor, dar dacă ceva nu se va schimba în bine pentru Alexander Kristoff, Peter Sagan, André Greipel sau Arnaud Démare, toate aceste oraşe vor purta pecetea lui Marcel Kittel la finalul cursei.

Turul Franţei 2014 – etapa a lV-a

Traseul dintre Le Touquet-Paris-Plage şi Lille (163,5 kilometri) va avea două căţărări repertoriate şi alte cinci fără categorie, însă sprinterii nu vor fi deranjaţi de acestea, deoarece toate au fost înghesuite în primele două treimi ale etapei. La Lille, acolo unde se va termina runda de marţi, nu s-a mai ajuns din 1994, atunci când britanicul Chris Boardman a stabilit cea mai ridicată medie orară întâlnită vreodată într-un prolog din Turul Franţei, 55,267 km/h.

Având în vedere demonstraţiile oferite la Harrogate şi Londra, Marcel Kittel porneşte cu prima şansă, între el şi ceilalţi sprinteri fiind o diferenţă uriaşă, care poate transforma etapele de plat într-un “one-man show”. Dintre adversarii săi, André Greipel a surprins într-un mod neplăcut până acum, germanul de la Lotto-Belisol lăsând impresia că are probleme pe finalul etapelor. Dacă le va regla, iar “trenuleţul” său se va achita de treabă, atunci Greipel poate că va avea o şansă la victorie. Altfel, Peter Sagan va încerca să îşi consolideze tricoul verde printr-o nouă clasare pe podium, acolo unde vor mai încerca să ajungă Alexander Kristoff, Danny van Poppel sau Bryan Coquard.

Deşi pare ciudat la prima vedere, etapa a patra va fi importantă şi pentru oamenii de general, care vor spera ca formaţiile lor să aibă o poziţie cât mai bună la finalul zilei în clasamentul pe echipe. Motivul? Ordinea din ierarhia după runda de la Lille va determina şi ordinea pe care o vor avea maşinile echipelor în ziua următoare, când se va merge pe pavate, iar un rutier care va întâmpina un incident mecanic va trebui ajutat cât mai repede cu putinţă de staff-ul său tehnic.

Cine este Bryan Coquard?

Aventura francezului în ciclism a început în 2007, dar pe velodrom, acolo unde acesta s-a făcut remarcat imediat, terminând pe locul trei în cursa cu adiţiune pe puncte destinată novicilor. Doi ani mai târziu, ca junior, şi-a arătat la nivel internaţional potenţialul, obţinând un titlu continental şi unul mondial, tot pe velodrom. Apoi a început să meargă pe şosea, iar rezultatele au fost încurajatoare – o medalie de argint la Campionatele Europene şi un podium într-o etapă din Tour de Girond – însă acestea nu l-au determinat pe ciclistul originar din Saint-Nazaire să renunţe la velodrom.

După ce în 2011 a semnat cu o formaţie de amatori, US Pontchâtelaine, Coquard a trecut în sezonul următor la Vendée-U, echipa-pepinieră a lui Europcar. În paralel, tânărul ciclist a continuat să impresioneze pe velodrom, acolo unde a intrat în posesia unei medalii de argint, şi nu oriunde, ci la Jocurile Olimpice de la Londra. În capitala Marii Britanii, francezul a fost învins de un alt tânăr foarte talentat, Lasse Norman Hansen, dar a terminat înaintea unui ciclist mult mai experimentat, britanicul Ed Clancy.

Apoi, în toamnă, la Campionatele Mondiale de la Valkenburg, Bryan Coquard a mai bifat un podium, în cursa de tineret, unde nu mult i-a lipsit să intre în posesia tricoului curcubeu, adjudecat de kazahul Alexey Lutsenko, după un sprint extrem de disputat. Evident, Europcar nu a stat pe gânduri şi i-a oferit imediat un contract de profesionist, iar debutul său a fost unul spectaculos: rutierul din Hexagon şi-a trecut în palmares şase succese (în curse ca Étoile de Bessèges, Turul Langkawi sau Turul Picardiei) şi a terminat pe locul secund în ierarhia generală din Cupa Franţei, ratând trofeul pentru doar câteva puncte, pe fondul oboselii care şi-a pus amprenta asupra sa pe finalul sezonului.

Anul acesta, Coquard a adunat deja cinci victorii în primele luni, iar seria sa foarte bună l-a determinat pe Jean-René Bernaudeau să îi ofere un loc în echipa pentru Turul Franţei, în ciuda vârstei fragede (22 de ani şi 70 de zile) şi a faptului că până acum nu mai concurase într-un Mare Tur. În cele două etape destinate sprinterilor, francezul a impresionat şi a bifat două locuri patru, surprinzându-i pe mulţi cu clasările sale, dar şi cu curajul arătat în faţa adversarilor mult mai experimentaţi şi mai puternici. Foarte aerodinamic, cu un stil asemănător celui al lui Mark Cavendish, dar şi solid pe anumite căţărări, Bryan Coquard cu siguranţă nu va rămâne doar cu aceste rezultate, etapele următoare urmând să îl găsească din nou printre protagonişti, dar şi printre pretendenţii la tricoul verde.

Turul Franţei 2014 – etapa a lll-a

Plutonul va reveni la Londra la şapte ani după ce Fabian Cancellara a câştigat contratimpul individual desfăşurat acolo. Tot atunci, un Bradley Wiggins care nu se gândea că peste cinci ani avea să câştige Turul Franţei a terminat pe locul al patrulea şi s-a arătat dezamăgit că a ratat podiumul etapei. Acum, cicliştii vor avea de parte de o etapă în linie, uşor valonată, dar care nu le va pune probleme sprinterilor, aşteptaţi să lupte pentru victorie în apropierea finişului plasat în apropierea Palatului Buckingham, unde s-a încheiat şi cursa pe şosea de la Jocurile Olimpice.

În ultimul kilometru, două obstacole le pot crea probleme rutierilor: un viraj unde drumul se îngustează, chiar la intrarea în ultimii 1000 de metri, şi un sens giratoriu care apare cu doar 300 de metri rămaşi până la sosire. Plasamentul va fi esenţial acolo, iar sprinterii vor trebui să se asigure că vor mai avea alături un coleg după acel punct al cursei. Marcel Kittel va porni cu prima şansă, nu doar pentru că se află într-o formă excelentă, dar şi deoarece are cel mai omogen şi puternic “trenuleţ”. Tocmai de aceea, va fi o bătălie intensă între adversarii germanului pentru a-i lua roata acestuia, toţi fiind conştienţi că astfel au o şansă în plus de a-l învinge.

Principalul oponent al lui Kittel va fi compatriotul său, André Greipel. Campion naţional în urmă cu o săptămână, ciclistul lui Lotto-Belisol se bucură şi el de un “trenuleţ” bun, care îi permite să spere că îl va învinge pe primul purtător al tricoului galben de la această ediţie. Pentru locul al treilea, lupta se anunţă foarte deschisă: Peter Sagan, deşi nu un sprinter pur, poate să încheie pe podium şi să îşi consolideze tricoul verde, la care atentează şi norvegianul Alexander Kristoff, care se va implica în sprintul de la Londra, oraş ce i-a purtat noroc în 2012, când a intrat în posesia bronzului olimpic. În ceea ce îi priveşte pe francezi, speranţele lor vor fi puse în Arnaud Démare şi Bryan Coquard, acesta din urmă fiind până acum surpriza plăcută a Turului.

Săptămâna “Rechinului”

Este adevărat, de la Trofeo Melinda şi până la etapa secundă a Turului Franţei au trecut opt zile, dar ideea rămâne: Vincenzo Nibali este rutierul care a impresionat cel mai mult în ultima vreme, după ce timp de cinci luni a părut ieşit din formă şi mereu în urmă cu pregătirea. Venit în Marea Buclă din postura celui care nu are foarte mult de pierdut, ciclistul Astanei a arătat că nu trebuie privit cu neîncredere de Chris Froome şi Alberto Contador, principalii favoriţi la câştigarea trofeului, deoarece oricând este capabil să îi surprindă, mai ales dacă aceştia continuă să se supravegheze.

Duminică, la Sheffield, campionul Italiei a demonstrate (încă o dată) nu doar că are panaş, dar şi că ştie să profite de orice situaţie, victoria sa, venită după un atac calculat, reprezentând şi o declaraţie de intenţie la adresa adversarilor. Primul campion italian din ultimii 15 ani care a obţinut un succes în Turul Franţei, Vincenzo Nibali promite enorm în această cursă, ce îi poate aduce la final un loc între legendele sportului, mai ales că “Rechinul” nu va renunţa în nicio clipă la luptă, nici măcar atunci când şansele vor părea a nu mai fi de partea sa.

Doar al 18-lea rutier din toate timpurile care poartă tricoul de lider în toate Marile Tururi, liderul Astanei nu are de gând să păstreze prea mult tunica distinctivă, deoarece asta ar însemna să îşi consume inutil echipa. De altfel, etapa a cincea, care va duce plutonul pe pavatele din nordul Franţei, ar putea fi cea în care Nibali va preda locul întâi la general, în timp ce va sta cu ochii pe adversarii săi, sau chiar va încerca să le mai ia timp acestora. Apoi, odată cu apariţia munţilor, orice va fi posibil dacă italianul în vârstă de 28 de ani îşi va găsi forma pe care o caută de la startul stagiunii.