Cafe Roubaix

Turul Franţei 2014 – etapa a lX-a

A doua zi pe care caravana o va petrece în Vosgi va fi propice unei evadări, deoarece pe traseu sunt înşirate nu mai puţin de şase căţărări repertoriate. Plutonul va lua startul din Gérardmer şi va începe să urce pe Col de la Schlucht, ascensiune ce va fi urmată de Col du Wettstein, Côte des Cinq Chateau, Côte de Gueberschwihr, Le Markstein şi Grand Ballon, căţărare care a fost folosită pentru prima dată în Turul Franţei la ediţia din 1969. Din vârful acesteia până la final mai rămân 43 de kilometri de coborâre şi de plat, ceea ce înseamnă că etapa nu va reprezenta nicio miză pentru rutierii de clasament general, ce vor fi mai mult cu gândul la runda de luni.

Sâmbătă, Franţa a obţinut primul succes la această ediţie, însă asta nu înseamnă că nu mai sunt suficienţi ciclişti din Hexagon interesaţi să meargă în evadare şi să lupte pentru o victorie. Unul dintre aceştia este Cyril Gautier, însă Europcar poate să mizeze şi pe Pierre Rolland, căruia îi va face cu ochiul profilul etapei din Vosgi. Un alt francez de urmărit va fi Jeremy Roy, bun nu doar pe căţărări şi pe coborâri, dar şi capabil să plece într-un contratimp individual pe final. Alţi oameni care mai pot merge în evadare sunt Simon Spilak, Jens Voigt, Giovanni Visconti, Daniel Navarro, Alessandro De Marchi sau Michael Albasini, cu toţii rutieri ai unor echipe care încă nu au bifat o victorie până acum.

Va fi pentru a 16-a oară când o etapă din Turul Franţei se va încheia la Mulhouse, printre rutierii care s-au impus în oraşul aflat în apropiere de graniţa cu Elveţia şi Germania numărându-se Nicolas Frantz (1925), Joaquim Agostinho (1969), Bernard Hinault (1981), Laurent Fignon (1992) sau Michael Rasmussen (2005).

Primul foc al pistolarului

Etapa a opta din Turul Franţei a arătat două lucruri importante: Alberto Contador a început jocurile psihologice cu adversarul lui, Vincenzo Nibali, şi este pregătit să îl atace pe italian cu fiecare ocazie, oricât de mică ar fi aceasta, pentru a recupera timpul pierdut în etapa cu piatră cubică. Parcă pentru a demonstra că declaraţiile lui Bjarne Riis au acoperire şi el se află într-adevăr în cea mai bună formă a carierei, Contador şi-a pus întreaga echipă la muncă pe finalul etapei de sâmbătă şi a avut grijă să îi arate lui Nibali că îl aşteaptă două săptămâni extrem de dificile.

Purtătorul tricoului galben a părut a avea dificultăţi pe finalul etapei, lăsând loc de speculaţii cu privire la ce va face atunci când Contador îl va ataca în etapele de munte înalt. Deşi mulţi au fost de părere că italianul ar fi avut probleme cu schimbătorul de viteze, Nibali nu a confirmat că ar fi fost aşa, ceea ce înseamnă că a pierdut cele trei secunde deoarece nu a putut rămâne în roata adversarului său. Totuşi, cum finalul nu a fost unul care să i se potrivească, ciclistul Astanei nu poate fi judecat, primul test adevărat pentru el urmând să vină mai târziu.

În toată nebunia creată în jurul duelului dintre Nibali şi Contador, a existat un rutier care a fost trecut cu vederea, pe nedrept, însă asta se poate dovedi a fi un avantaj pentru el. Este vorba despre Richie Porte, noul lider al echipei Sky, după abandonul lui Chris Froome. Australianul în vârstă de 29 de ani se află la un nivel foarte ridicat, iar senzaţia generală este că îşi poate îmbunătăţi forma în următoarele zile, transformându-se astfel într-un pretendent serios la un loc pe podium.

Turul Franţei 2014 – etapa a Vlll-a

Mulţi rutieri şi directori sportivi sunt de părere că zilele pe care caravana le va petrece în Vosgi la această ediţie vor fi cele mai dificile, peste cele din Alpi sau Pirinei, deoarece lanţul montan situat în estul Hexagonului nu oferă prea multe clipe de linişte, nu are porţiuni de plat şi este plin de capcane ce le pot strica socotelile rutierilor de clasament general. Sâmbătă, vreme de 130 de kilometri, tensiunea va creşte în rândul caravanei, care se va pregăti pentru un final intens de etapă, ce propune trei ascensiuni repertoriate şi o sosire în urcare, pe La Mauselaine, unde se va ajunge pentru prima dată în istoria cursei.

Col de la Croix des Moinats (7,6 kilometri, pantă medie 6%), Col de Grosse Pierre (3 kilometri, pantă medie 7,5%) şi La Mauselaine (1,8 kilometri, pantă medie 10,8%) sunt căţărările de pe traseu, grupate în ultimii 26 de kilometri. Cum panta maximă este de 13% pe ultimul deal, favorizaţi vor fi rutierii explozivi, ca Joaquim Rodriguez, Tom-Jelte Slagter, Michal Kwiatkowski, Alejandro Valverde, Michael Albasini sau Bauke Mollema, cu toţii autori ai unor rezultate bune în Flèche Wallonne, clasică al cărei finiş e relativ similar. Un alt om de urmărit va fi Alberto Contador, care poate ataca atât pe a treia ascensiune, cât şi pe penultima, astfel încât să pună presiune pe Vincenzo Nibali şi să îl testeze.

Aflat în galben de şase zile, Nibali nu ţine morţiş să păstreze tricoul, iar asta înseamnă că Astana nu va fi interesată să ducă trena şi va lăsa o evadare să ia un avans mare. Evident, Movistar sau Tinkoff-Saxo pot veni în fruntea plutonului, dar nici ele nu doresc să îşi obosească rutierii, caz în care şansele de reuşită ale unei evadări sunt foarte mari. Printre cicliştii care pot ajunge să lupte pentru victoria de etapă se numără Brice Feillu, Simon Clarke, Blel Kadri, Sebastien Reichenbach, Jan Bakelants sau Alessandro De Marchi.

Săptămâna lui Sagan

S-a încheiat prima treime a Turului Franţei, iar rutierul care a ieşit cel mai mult în evidenţă nu este Vincenzo Nibali, liderul clasamentului general, ci Peter Sagan. Acesta a fost protagonist în toate cele şapte etape de până acum, locurile ocupate la final fiind 2, 4, 2, 4, 4, 5, 2. Astfel, rutierul lui Cannondale nu doar că e lider în clasamentul pe puncte, dar este deja virtual câştigător al acestei ierarhii, tot ce trebuie să facă pentru a-şi adjudeca din nou tunica distinctivă fiind să mai bifeze câteva clasări între primii zece şi să termine cursa.

Peter Sagan câştigător al tricoului verde tinde să devină unul dintre cele mai sigure pariuri din ciclism, însă, pe de altă parte, seria de rezultate a slovacului la această ediţie trebuie să fie foarte frustrantă, deoarece s-a aflat de mai multe ori foarte aproape de victorie, dar a ratat-o de fiecare dată. Evident, Turul este în continuare lung, oportunităţi vor mai fi, însă pentru a profita de ele, Sagan trebuie să îşi corecteze lacunele de care dă dovadă la nivel tactic, atât de vizibile nu doar în ultimele zile, ci şi în alte curse din acest sezon. În caz contrar, slovacul va deveni al zecelea rutier din istorie care îşi adjudecă tricoul verde în Turul Franţei fără să fi câştigat o etapă.

Ciclişti care au triumfat în clasamentul pe puncte, deşi nu au obţinut o victorie: Stan Ockers (1955), Jean Forestier (1957), Jean Graczyk (1958), Herman Van Springel (1973), Sean Kelly (1983, 1985, 1989), Eric Vanderaerden (1986), Eddy Planckaert (1988), Erik Zabel (1998, 1999), Thor Hushovd (2005).

Turul Franţei 2014 – etapa a Vll-a

Deşi în cartea oficială a cursei este considerată de plat, etapa dintre Épernay şi Nancy se anunţă mult mai interesantă, datorită celor două ascensiuni plasate pe final, în ultimii 20 de kilometri. Etapa va fi valonată, însă “artificiile” vor apărea odată cu Côte de Maron, o căţărare în lungime de 3,2 kilometri, cu pantă medie 5%. Acolo, echipele interesate să scape de sprinteri vor avea ocazia să ducă o trenă puternică sau chiar să lanseze câteva atacuri, ce pot fi mai apoi dublate pe cealaltă căţărare a zilei, Côte de Boufflers. Aceasta este mai scurtă – doar 1300 de metri – dar are o pantă medie mult mai dură, de 7,9%. În plus, cum apare cu doar şapte kilometri înainte de sosire, se poate dovedi decisivă pentru victoria de etapă.

Lider autoritar în clasamentul tricoului verde, Peter Sagan a arătat o constanţă remarcabilă, însă nu a obţinut un succes până acum. Etapa de vineri îl poate ajuta să “spargă gheaţa”, slovacul având două variante: să atace pe Côte de Boufflers sau să profite de selecţia care se va realiza acolo şi să aştepte sprintul. Implicat în mai multe căzături, Simon Gerrans speră să scape de ghinion la Nancy, acolo unde va fi unul dintre marii favoriţi, lucru de care este conştient şi Sagan, care a fost învins de australian la un sprint, în etapa a treia din 2013. O sosire într-un grup redus i-ar mai avantaja pe Bryan Coquard, Arnaud Démare şi Alexander Kristoff, runda de la Nancy fiind pentru toţi aceştia una dintre marile ocazii de a bifa o victorie la această ediţie.

În ceea ce îi priveşte pe atacanţi, Michal Kwiatkowski va fi un rutier de urmărit, polonezul impresionând prin forma arătată de-a lungul ultimelor zile. Tot în jurul unui atac îşi vor face calculele şi Fabian Cancellara (extrem de activ şi de motivate în această primă săptămână), Luca Paolini (care de multe ori e neglijat de către numele mari ale plutonului, Sylvain Chavanel, Tony Gallopin, Arthur Vichot sau Julien Simon, un ciclist de la care Yvon Sanquer are aşteptări mari în Le Tour.

Supremaţie germană la sprinturi

“Lasciate ogni speranza, voi ch’intrate” – până joi, acest citat li se potrivea de minune etapelor de plat din Turul Franţei, dominate de Marcel Kittel şi al său “trenuleţ” oferit de Giant-Shimano. Rutierul în vârstă de 26 de ani câştigase trei etape din tot atâtea posibile şi era favorit să îşi adjudece şi celelalte runde destinate sprinterilor, mulţi fiind de părere că poate ajunge şi la şapte victorii. Totuşi, ciclismul rămâne cel mai imprevizibil sport din lume, iar asta s-a văzut la Reims, acolo unde Kittel pur şi simplu nu a mai putut sta în frunte pe finalul etapei, oferindu-le adversarilor săi ocazia să lupte pentru victorie, şi nu doar pentru locul secund, aşa cum s-a întâmplat până acum.

În absenţa compatriotului său, André Greipel a prins încrederea care i-a lipsit în primele zile şi a declanşat un sprint perfect în ultimii 250 de metri, câştigând fără nicio emoţie la Reims, acolo unde caravana a revenit după patru ani. Germanul, care conduce într-un clasament al victoriilor din 2014, şi-a trecut în cont al şaselea succes al carierei în Turul Franţei şi şi-a refăcut moralul după startul slab pe care l-a avut în această săptămână inaugurală a cursei.

În plus, rutierul lui Lotto-Belisol i-a adus ţării sale victoria cu numărul 56 în Marea Buclă, Germania fiind pe locul opt într-un clasament al tuturor timpurilor, după Franţa, Belgia, Italia, Olanda, Spania, Luxemburg şi Elveţia, dar la egalitate cu Marea Britanie. După mai puţin de o treime dintre etapele desfăşurate până acum, Germania conduce clar la numărul de succese, iar Marcel Kittel, André Greipel şi Tony Martin promit să aducă în următoarele săptămâni noi victorii, care să transforme acest Tur al Franţei într-un festival german şi să revitalizeze interesul pentru ciclism în ţara lor natală.

Turul Franţei 2014 – etapa a Vl-a

Calvarul din nordul Hexagonului s-a încheiat pentru rutieri, iar aceştia sunt pregătiţi să se întoarcă pe drumuri mult mai prietenoase. Etapa a şasea le va oferi încă o oportunitate sprinterilor, a patra de până acum. Plutonul va pleca din Arras, va trece peste două căţărări de categoria a patra şi va ajunge la Reims, după o rundă ce va măsura 194 de kilometri. Marcel Kittel va căuta să obţină al patrulea succes de la această ediţie, însă rămâne de văzut cum se va simţi germanul în vârstă de 26 de ani, după căzătura suferită miercuri, atunci când s-a lovit la coapsa stângă.

În cazul în care lucrurile vor decurge bine pentru ciclistul echipei Giant-Shimano, acesta îşi va egala performanţa de la precedenta ediţie, când a bifat tot patru victorii. În precedenta etapă de plat, la Lille, adversarii lui Kittel i-au pus mai multe probleme, iar acum vor porni cu speranţa că îl şi pot învinge pe masivul rutier german. Dintre aceştia, Alexander Kristoff ar putea da lovitura, însă nici Peter Sagan nu ar trebui neglijat, deşi este de aşteptat ca rutierul lui Cannondale să se resimtă după efortul depus miercuri. Alţi oameni de urmărit vor mai fi André Greipel (cu condiţia ca sprinterul lui Lotto-Belisol să fi scăpat de teama afişată în zilele anterioare), Bryan Coquard, Arnaud Démare şi Mark Renshaw.

Este posibil ca vântul să le creeze probleme rutierilor în a doua jumătate a etapei, fiind şanse mari să se apară “borduri” în nu mai puţin de trei locuri diferite de pe traseu. Apoi, în ultimii cinci kilometri, îşi vor face apariţia trei sensuri giratorii, două viraje ascuţite, iar drumul nu va fi mai lat de şase metri. Dacă vor trece cu bine de toate aceste obstacole, pe rutieri îi va aştepta o linie dreaptă în lungime de 1100 de metri, pe bulevardul Victor Hugo.

Va fi pentru doar a zecea oară când o etapă din Marea Buclă se va încheia la Reims. La precedenta vizită, în 2010, victoria i-a revenit lui Alessandro Petacchi, aflat la al şaselea succes al carierei în Le Tour. Atunci, italianul i-a învins pe Julian Dean şi Edvald Boasson Hagen.

Reacţii după etapa a cincea din Turul Franţei

Lars Boom:“Să câştig o etapă din Turul Franţei este un vis devenit realitate. Victoria a fost cu atât mai frumoasă, cu cât am obţinut-o pe ploaie, concurând pe pavatele din Paris-Roubaix.”

David Brailsford:“Într-o zi ca aceasta vor exista mereu câştigători şi pierzători. Richie Porte, care se află într-o formă extraordinară, va fi liderul nostru de acum înainte.”

Fabian Cancellara: “Deşi sunt un specialist al clasicelor, pot zice că a fost o zi epică şi pentru mine. Acum pot spune că am mers pe pavate ude.”

Alberto Contador:“Prefer să mai pierd un minut şi să evit căzăturile, decât să îmi asum prea multe riscuri. Am avut schimbătorul blocat, din cauza noroiului, de aceea am pierdut atât de mult timp. Oricum, Turul Franţei este în continuare lung.”

Chris Froome: “Sunt devastat să mă retrag din Turul Franţei. Accidentarea suferită la încheietura mâinii şi condiţiile meteo dificile mi-au făcut imposibilă viaţa.”

Steven de Jongh: “Am cedat două minute şi jumătate în faţa unui foarte puternic Vincenzo Nibali, dar rămânem încrezători. Alberto a pierdut contactul cu roata lui Nibali şi nu a mai putut recupera acel ecart. Din fericire, nu a căzut, iar asta e foarte important.”

Jakob Fuglsang: “Dacă aş fi ştiut că va fi atât de uşor, nu mi-aş mai fi făcut griji dimineaţă”.

George Hincapie: “Se pare că Alberto Contador a clacat la nivel fizic. A fost o etapă scurtă, dar în care s-a consumat foarte multă energie. Rutierii vor fi mai obosiţi după ziua această decât după oricare alta din Tur”.

Robbie Hunter: “Cred că mulţi oameni se vor plânge şi vor spune că astfel de etape nu au ce căuta în Turul Franţei, dar pentru noi a mers bine. Cea mai mare surpriză a fost Astana, care a avut foarte mulţi ciclişti în faţă, pe pavate.”

Marcel Kittel: “Ziua nu a decurs aşa cum mi-am dorit. Eu şi John am căzut într-un sens giratoriu şi am ajuns în grupetto”.

Tony Martin: “Mi-ar plăcea ca astfel de etape să nu mai apară în Turul Franţei. Cine vrea pavate, să meargă în Turul Flandrei sau în Paris-Roubaix”.

Eddy Merckx: “A fost o zi uluitoare! Ceea ce a făcut Nibali pe pavate a fost de-a dreptul incredibil. E prea devreme pentru a spune dacă va câştiga Turul Franţei, dar cert este că a fost impresionant.”

Bauke Mollema: “Ce zi epică! Am rămas fără energie pe final, nu aş fi supravieţuit fără ajutorul colegilor mei.”

Vincenzo Nibali: “Am fost aproape să cad de trei ori, dar am avut noroc. Toată echipa a fost incredibilă astăzi. Nu credeam că îi voi lua atât de mult timp lui Contador, însă vreau să rămân cu picioarele pe pământ. ”

Jerome Pineau: “Vreau să îi întreb pe cei care au protestat când au fost scoase cele două sectoare: au avut parte de suficient spectacol?”

Peter Sagan: “A fost o zi dulce-amăruie pentru mine. Sunt fericit, deoarece am terminat în faţă, nu am căzut în această etapă infernală şi am luat puncte importante în clasamentul tricoului verde. Pe de altă parte, sunt dezamăgit pentru că aş fi putut fi alături de Boom, Fuglsang şi Nibali, însă înainte de penultimul sector nu m-am aflat în frunte şi am pierdut ocazia de a merge cu ei.”

Max Sciandri: “A fost o zi la finalul căreia am fi putut fi foarte sus, sau foarte jos. Cred că putem spune că ne aflăm undeva la mijloc, poate chiar puţin mai sus. Dacă ne uităm la ierarhia generală, stăm bine.”

Andrew Talansky: “A fost o zi epică, de care îmi voi aminti toată viaţa. Am scăpat fără probleme şi mă aflu într-o poziţie bună”.

Niki Terpstra: “Până astăzi, nu am mai concurat pe pavate în condiţii de ploaie, astfel încât şi pentru mine a fost o noutate. Totuşi, a fost ceva epic. Nu ai cum să nu iubeşti pavatele”.

Jurgen Van Den Broeck: “Sunt foarte fericit cu rezultatul meu. Am terminat la un minut şi 43 de secunde în urma lui Nibali, dar Contador, Mollema, Talansky şi Van Garderen au încheiat după mine. Am căzut o dată, însă nu au existat urmări fizice.”

Tejay van Garderen: “A fost nebunie curată. Cred că ASO trebuie să se gândească mai bine la prezenţa unor astfel de etape în cursă”.

Alejandro Valverde: “Chiar dacă am cedatmult timp faţă de Nibali, trebuie să fim mulţumiţi, deoarece nu am pierdut faţă de alţii, şi chiar i-am luat câteva secunde lui Contador”.

Jonathan Vaughters: “Băieţii au mers extraordinar astăzi, sunt foarte fericit. A fost un adevărat război acolo.”

Bradley Wiggins: “Este o zi dificilă. Nu-mi place să văd un rutier mare la pământ, dar Chris va reveni. Astăzi am văzut cât de greu e să câştigi Turul Franţei.”

Refresh

Toate calculele făcute înainte de startul cursei şi după primele zile au devenit lipsite de valoare odată cu etapa a cincea, ce i-a dus pe rutieri în infern, pe care puţini îl cunoşteau şi de unde şi mai puţini au ieşit cu speranţele intacte. Prima victimă a zilei a fost şi cea mai sonoră: Chris Froome, nimeni altul decât deţinătorul trofeului. Britanicul, despre care au început să circule zvonuri că a luat startul cu fractură la osul scafoid, a căzut de două ori, de fiecare dată pe asfalt, iar acele incidente nu doar că i-au agravat situaţia, dar l-au şi făcut să cedeze la nivel mental, senzaţia generală fiind că Froome a dat înapoi în lupta cu natura dezlănţuită.

Parcă amintindu-şi de victoriile obţinute în Paris-Roubaix de compatriotul său, Francesco Moser – victorii văzute în copilărie, cu ajutorul unor casete video – Nibali a plutit deasupra pavatelor, ajutat şi de un fenomenal Lieuwe Westra, mărindu-şi avansul cu fiecare sector de pavate parcurs. Datorită acestei evoluţii à la Hinault – care a făcut ceva similar în 1980, singura diferenţă fiind că “Le Blaireau” a câştigat etapa – ciclistul Astanei stăpâneşte acum cu autoritate clasamentul general, acolo unde are un avans de două minute şi 37 de secunde în faţa unui Alberto Contador care va fi obligat să îşi regândească strategia pentru restul cursei.

Parcă amintindu-şi de victoriile obţinute în Paris-Roubaix de compatriotul său, Francesco Moser – victorii văzute în copilărie, cu ajutorul unor casete video – Nibali a plutit deasupra pavatelor, ajutat şi de un fenomenal Lieuwe Westra, mărindu-şi avansul cu fiecare sector de pavate parcurs. Datorită acestei evoluţii à la Hinault – care a făcut ceva similar în 1980, singura diferenţă fiind că “Le Blaireau” a câştigat etapa – ciclistul Astanei stăpâneşte acum cu autoritate clasamentul general, acolo unde are un avans de două minute şi 37 de secunde în faţa unui Alberto Contador care va fi obligat să îşi regândească strategia pentru restul cursei.

După etapa epică de miercuri, ce a oferit un spectacol cum Turul Franţei aştepta de mult, au început să se refacă atât calculele, cât şi statutul rutierilor interesaţi de tricoul galben. Chiar dacă deţinătorul trofeului a ieşit din cursă, gradul de interes pentru Marea Buclă rămâne extrem de ridicat, nimic nefiind bătut în cuie, deoarece cinci zile cu finiş în căţărare şi un lung contratimp individual îi aşteaptă pe ciclişti în săptămânile următoare, când aceştia vor fi pregătiţi de noi bătălii, cu condiţia să îşi fi revenit după cea mai dură etapă din istoria recentă a Turului Franţei.

Clasamentul favoriţilor după Arenberg Porte du Hainaut:

– Vincenzo Nibali

– Michal Kwiatkowski + 0:50

– Jurgen Van Den Broeck + 1:45

– Richie Porte + 1:54

– Andrew Talansky + 2:05

– Alejandro Valverde + 2:11

– Romain Bardet + 2:11

– Tejay van Garderen + 2:11

– Rui Costa + 2:11

– Thibaut Pinot + 2:25

– Bauke Mollema + 2:27

– Alberto Contador + 2:37

O scurtă istorie a pavatelor în Turul Franţei (ultimii 34 de ani)