Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “martie, 2014”

Concluzii după Tirreno-Adriatico

Aflat la al 16-lea succes al carierei într-o cursă pe etape, Alberto Contador a demonstrat că evoluţia slabă din 2013 nu tinde să devină ceva obişnuit şi a dominat Tirreno-Adriatico de o manieră rar întâlnită în istoria de jumătate de secol a “Cursei celor Două Mări”. Impresionant din nou pe munţi şi dornic să facă legea în permanenţă, Contador – doar al patrulea spaniol care a triumfat în Tirreno-Adriatico – a arătat că în 2014 va fi unul dintre marii favoriţi la câştigarea Turului Franţei, după cinci ani de la ultimul succes acolo. Pe lângă forma sa, ibericul are motive să fie mulţumit şi de cehul Roman Kreuziger, un “locotenent” extrem de puternic şi inteligent, cum puţini candidaţi la tricoul galben se mai pot lăuda că au.

Considerat un favorit la tricoul albastru, Michal Kwiatkowski s-a văzut nevoit să renunţe la orice pretenţie privind clasamentul general după etapa a cincea, în care a arătat ceea ce se ştia deja, şi anume, că are probleme pe căţărările lungi. Deşi a suferit o înfrângere categorică, asta nu va afecta moralul său, deoarece rutierul echipei Omega Pharma-Quick Step este conştient că poate face în continuare progrese uriaşe, care să îl ajute să se impună în cursele pe etape din calendarul World Tour. Până atunci, Kwiatkowski se va concentra pe clasicele din Ardeni, acolo unde are toate şansele să devină primul polonez ce obţine o victorie.

Sky lasă impresia că stă într-un singur om pentru clasamentul general al curselor pe etape – Chris Froome – iar atunci când britanicul nu se află la start, echipa sa pare incapabilă să ofere o variantă de rezervă care să suplinească absenţa acestuia, fie că este vorba despre Richie Porte, Mikel Nieve sau Bradley Wiggins. Această lipsă de idei vine ca o consecinţă a dorinţei lui Sky de a se concentra pe un singur rutier pentru ierarhia generală şi de a nu miza pe alţi ciclişti tineri, deşi are destui în lot. În plus, senzaţia e că celelalte formaţii puternice de World Tour au redus considerabil ecartul faţă de gruparea britanică, iar aceasta încă nu a realizat asta. Dacă nu o va face curând, 2014 s-ar putea transforma într-un an complet ratat la nivelul curselor pe etape. Un prim răspuns, peste o săptămână, în Turul Cataluniei.

Deşi a câştigat o etapă, Mark Cavendish încă nu se află în cea mai bună formă, care să îi permită să fie unul dintre marii favoriţi în Milano-San Remo. Aflat la ceea ce probabil va fi ultima ocazie a carierei de a se impune din nou în “La Primavera”, britanicul are în continuare câteva kilograme în plus, ce pot cântări mult atunci când se vor declanşa atacurile pe Poggio. În plus, Omega Pharma-Quick Step are mai multe opţiuni pentru Milano-San Remo, fiind capabilă să îşi muleze strategia pe toate scenariile posibile, iar asta înseamnă că fostul campion mondial nu va fi singurul rutier protejat al echipei belgiene. Partea bună pentru Cavendish este că “trenuleţul” îi merge din ce în ce mai bine, iar până la startul Turului Franţei va deveni extrem de omogen.

Considerat un mare talent încă de când câştiga titlul mondial la contratimp în cursa de tineret, în urmă cu cinci ani, Adriano Malori nu a avut explozia aşteptată de compatrioţi, progresul său la profesionişti fiind mai lent. După patru sezoane petrecute alături de Lampre, italianul a decis la finalul lui 2013 să plece la Movistar, iar decizia sa, care i-a luat pe mulţi prin surprindere, a fost motivată de dorinţa de a beneficia de şanse în cursele mari. În noua stagiune, Malori a răsplătit încrederea acordată de echipa italiană, aducându-i două victorii până acum, dintre care una de World Tour. Mai important este că rutierul originar din Emilia-Romagna a crescut mult la contratimp şi s-a apropiat de numele mari ale disciplinei, iar la cum merge, cu siguranţă nu va rămâne în acest sezon cu aceste două succese.

Oskar Svendsen: “I can become a GC rider”

Oskar Svendsen

Five years ago, he was at the start of a mountain bike race called Birkebeinerrittet, and although that was just his first race, Oskar Svendsen finished in the top 15. Impressed by his potential, some friends suggested that it would be a good idea to try road cycling, and that’s just what the young Norwegian did, inspired also by Edvald Boasson Hagen, who comes from the same town, Lillehammer.

Then, in September 2012, on the hilly circuit of Valkenburg, Oskar Svendsen (just 18 then) won the Juniors individual time trial at the World Championships, thus becoming the first Norwegian rider to get the gold medal in this race. Next season, encouraged by that result, but also by his VO2 max of 97.5 ml/kg/min, the highest-ever recorded in professional sport, he made the step to the U23 ranks, where he gained a lot of experience, that could turn out to be very important this season, in which Oskar – who will ride for Team Joker – hopes to show that he is not just an ITT rider, but a complete one, capable of fighting for the win in stage races.

– Oskar, I want to start with your 2013 season, in which you had some good results, including a top 5 in the Tour de l’Avenir, but no individual wins. What did you miss?

Last season was challenging in many ways, and I learned a lot. Of course, I missed some better results in many of the races I did, but most of all, I missed an all over better stability in the UCI races we did. And I guess that is something I am working on every day.

– Was it difficult to make the transition from the Junior to the U23 ranks?

Yes, for me, I think that has been the biggest challenge so far. As I went straight into a Continental team, and finished school at the same time, the transition was a big leap to pass. I have good physical qualities, but still got a lot to work with on the more technical and tactical races. That made the leap even bigger. 

– How was the winter training ahead of this year, with what feelings do you start the season?

The winter training has been pretty good. I’ve been a lot to Spain and kept myself healthy all the way through. So I’m starting the season with low expectations and doing the first races with my focus on training and improving the qualities I need to work with. But I also know that I need to do this season on a higher level than last year, so I’m looking for improvements and I hope to make steps in every race.

– Did you work on something specific? What did you improve?

We just had a lot of long distance trainings, and also worked on improving our own qualities. For myself, I did put an effort on the climbs, and also worked on handling the attacks on the climbs better. I think that I did improve on getting into the feeling of using a lot of power after a long distance, but as I did in recent years, I always spare some of the boost for the season.

– Are you satisfied after your first race?

The first race was really hard. We did Ster van Zwolle in the Netherlands, which is a really hectical race, with a lot of crosswind areas. I really have a lot to improve in this kind of races, and at the time, I am not really good at it. So, it didn’t went very well, but I’m getting there, race by race.

– What is your programme for 2014? 

My main programme for 2014 is doing the Circuit des Ardennes and Tour de Bretagne in April, followed by some UCI races in Norway, before the Tour of Norway in May, and then the Nationals, before the Giro della Valle d’Aosta in June. The programme after those races isn’t set yet, but most likely, I will also do the Tour de Alsace and Tour de l’Avenir.

– And what goals do you have? 

My main goals will be the Tour of Norway, Giro della Valle d’Aosta, Tour de l’Avenir and the World Championships, although the course in Ponferrada could have suited me better.

– People said after your win in Valkenburg that you can become a phenomenon in the ITT, but do you think there is more to that and you can be a strong rider also in stage races, in order to fight for the GC?

Yes, absolutely. My main focus will be to keep on develop my physical capacity. That means working on my VO2 max and threshold. I hope it will make me a better time trialist, but also better on the climbs. So yes, I see myself as a GC rider in the future and I will keep on working with my time trial bike.

– Are you thinking of going pro in 2015?

The most important thing for me now is to have most of the focus on becoming ready to be a pro. I know that it’s possible, and I think I will get there. But still, I don’t want to become a pro before I know and got the confidence to take the next step. If I am ready next year or the year after, I don’t know. But I will give it a little time.

Oskar Svendsen: “Pot deveni un rutier de clasament general”

Oskar Svendsen

În urmă cu cinci ani, se afla la startul unei curse de mountain bike – Birkebeinerrittet – şi chiar dacă aceea era prima cursă din viaţa sa, Oskar Svendsen a terminat în top 15. Impresionaţi de potenţialul său, câţiva prieteni i-au sugerat că nu ar fi o idee rea să se apuce de ciclismul pe şosea, ceea ce tânărul norvegian a şi făcut, inspirat şi de Edvald Boasson Hagen, care vine din acelaşi oraş, Lillehammer.

Apoi, în septembrie 2012, pe circuitul valonat de la Valkenburg, Oskar (care avea doar 18 ani la acea vreme) a câştigat contratimpul individual al juniorilor, la Campionatele Mondiale, devenind primul norvegian care a obţinut medalia de aur în această cursă. Sezonul următor, încurajat de rezultatul din Olanda, dar şi de nivelul maxim de VO2, 97.5 ml/kg/min, cel mai mare înregistrat vreodată în sportul profesionist, a trecut la categoria sub 23 de ani, unde a acumulat multă experienţă, care s-ar putea dovedi foarte importantă în această stagiune, în care Oskar – aflat alături de echipa Joker – speră să demonstreze că nu este doar un rutier de contratimp, ci unul complet, capabil să lupte pentru victorie în cursele pe etape.

– Oskar, să începem cu sezonul anterior, în care ai avut câteva rezultate bune, inclusiv un top cinci în Tour de l’Avenir, însă nicio victorie individuală. Ce ţi-a lipsit?

Anul trecut a reprezentat o provocare în mai multe sensuri şi am învăţat mult. Este adevărat, mi-au lipsit nişte rezultate mai bune în câteva curse, dar cel mai mult mi-a lipsit o constanţă mai mare în cursele UCI în care am luat startul. Cred că e ceva la care trebuie să muncesc în fiecare zi.

– A fost dificil să faci tranziţia de la juniori la categoria sub 23 de ani?

Pentru mine, aceasta a fost cea mai mare provocare de până acum. Cum am ajuns direct la o echipă Continentală şi am terminat liceul în acelaşi timp, tranziţia a fost un pas mare pe care l-am făcut. Am calităţi fizice bune, dar mai trebuie să muncesc mult la aspectul tehnic şi tactic al curselor. Asta a făcut saltul şi mai mare.

– Cum au decurs antrenamentele din iarnă, cu ce senzaţii ai început noul sezon?

Antrenamentele au mers destul de bine. Am petrecut mult timp în Spania şi am fost tot timpul sănătos. Am început anul fără mari aşteptări, iar în primele curse mă concentrez pe a mă pregăti şi a-mi îmbunătăţi abilităţile la care mai trebuie să muncesc. De asemenea, sunt conştient că în acest sezon trebuie să fiu la un nivel mai ridicat decât cel la care am fost anul trecut. Vreau să progresez şi sper să reuşesc asta în fiecare cursă.

– Ai lucrat la ceva specific? Ce anume ai îmbunătăţit?

Echipa a apelat la antrenamente pe distanţe lungi şi am încercat să ne îmbunătăţim abilităţile. În ceea ce mă priveşte, am depus efort pe căţărări şi m-am pregătit pentru a răspunde mai bine atacurilor date pe munţi. Cred că am progresat atunci când vine vorba despre a-mi folosi puterea după o distanţă lungă, dar la fel cum am făcut-o anii trecuţi, întotdeauna am avut grijă să-mi păstrez din energie pentru sezon.

– Eşti mulţumit de debutul tău în această stagiune?

Prima cursă a fost foarte dificilă, am fost în Olanda, pentru Ster van Zwolle, care e o cursă agitată, cu multe porţiuni expuse vânturilor laterale. Trebuie să muncesc mult pentru astfel de curse, deoarece la momentul acesta nu mă descurc foarte bine. Aşadar, lucrurile nu au mers prea bine, însă cursă după cursă voi ajunge acolo unde îmi doresc.

– Care e programul tău pentru 2014?

În aprilie voi merge în Circuit des Ardennes şi Turul Bretaniei, după care voi concura în câteva curse UCI din Norvegia, înainte de Turul Norvegiei, în luna mai. Apoi, vor urma Campionatele Naţionale şi Giro della Valle d’Aosta, în iunie. Nu este stabilit programul după aceste curse, dar cel mai probabil voi participa în Turul Alsaciei şi Tour de l’Avenir.

– Şi ce obiective vei avea?

Principalele mele ţinte vor fi Turul Norvegiei, Giro della Valle d’Aosta, Tour de l’Avenir şi Campionatele Mondiale, deşi la Ponferrada aş fi avut nevoie de un traseu care să mi se potrivească mai bine.

– Lumea a spus despre victoria de la Valkenburg că poţi deveni un fenomen la contratimp, dar crezi că e posibil să te transformi într-un rutier puternic şi în cursele pe etape, astfel încât să lupţi pentru clasamentul general?

Da, categoric. Principalul meu scop va fi să îmi dezvolt capacitatea fizică, iar asta înseamnă să lucrez la nivelul maxim de VO2 şi la nivelul acidului lactic. Sper că asta mă va face un contratimpist mai bun, dar mă va şi ajuta pe căţărări, aşa că, da, mă văd devenind un rutier de clasament general în viitor şi voi munci în continuare pe bicicleta de contratimp.

– Te gândeşti să devii profesionist în 2015?

Cel mai important pentru mine în acest moment este să mă concentrez pe a fi pregătit să devin profesionist. Ştiu că asta e posibil şi voi încerca să ajung acolo. Nu vreau să devin profesionist înainte de a afla la ce nivel sunt şi înainte de a avea încrederea necesară pentru a face pasul următor. Nu ştiu dacă voi fi pregătit anul viitor sau peste doi ani, dar îi voi acorda ceva timp acestui proces.

Rutierul săptămânii

În 1958, înaintea ultimei etape alpine din Turul Franţei, Jo Goldschmidt, managerul lui Charly Gaul, s-a uitat afară, a văzut că plouă şi a mers în camera rutierul său: “Soldat, trezeşte-te, astăzi e ziua ta”. Luxemburghezul, clasat pe locul al doilea la general, a ascultat ce i-a spus Goldschmidt şi a făcut una dintre cele mai bune etape din viaţa sa, atacând devreme, pe prima căţărare, şi distanţându-se decisiv de toţi rivalii. La sosirea din Aix-les-Bains, Gaul a obţinut victoria şi a devenit principalul favorit la tricoul galben, chiar dacă acesta se afla în continuare pe umerii lui Vito Favero.

Nu se ştie dacă Bjarne Riis i-a spus asta lui Alberto Contador înaintea etapei a cincea din Tirreno-Adriatico, dar cert este că spaniolul în vârstă de 31 de ani a demonstrat că a fost ziua lui. După ce sâmbătă a arătat (şi a recunoscut) o oarecare fragilitate mentală, rutierul echipei Tinkoff-Saxo a avut grijă ca în runda dintre Amatrice şi Guardiagrele să se scuture de temeri, să îşi lase în urmă toţi adversarii şi să producă un spectacol cum puţini ciclişti din plutonul actual sunt în stare să facă, totul cu o uşurinţă remarcabilă.

Week-end-ul trecut, Alberto Contador a găsit o maşină a timpului ce i-a permis să revină la nivelul din 2009, când pur şi simplu nu exista un ciclist care să îl învingă în cursele pe etape, iar această maşină a timpului l-a ajutat să fie autorul unei performanţe ce i-a mai asigurat un capitol în cărţile de istorie ale ciclismului, alături de legende ca Fausto Coppi, Charly Gaul, Eddy Merckx sau Bernard Hinault. Deşi mai sunt două zile până la finalul lui Tirreno-Adriatico, Tridentul lui Neptun se află deja în posesia ibericului, iar odată cu acesta, şi al 15-lea succes din carieră într-o competiţie pe etape.

Avându-l alături pe Bjarne Riis, care din 2014 a revenit în funcţia de director sportiv al echipei, Contador pare a fi în cea mai bună formă din ultimii cinci ani, iar Chris Froome, absent din “Cursa celor Două Mări”, cu siguranţă a devenit conştient de asta. Doar o săptămână a mai rămas până la startul Turului Cataluniei.

Concluzii după Paris-Nisa

Carlos Betancur a devenit primul columbian din istorie triumfător în “Cursa către Soare” şi a bifat cel mai important succes al carierei, în ciuda faptului că nu s-a prezentat la start în cea mai bună formă fizică, aspect subliniat şi de managerul lui AG2R, Vincent Lavenu. De la Lucho Herrera, în Vuelta 1987, Columbia nu a mai obţinut o victorie atât de mare într-o cursă pe etape, rezultatul lui Betancur confirmând renaşterea ciclismului din ţara sud-americană, începută în urmă cu câţiva ani. Pentru mulţi, un triumf în Paris-Nisa reprezintă un rezultat de pe urma căruia pot trăi tot sezonul, însă pentru Carlos Betancur e doar punctul de pornire într-un an în care speră să câştige o clasică din Ardeni şi tricoul alb în Turul Franţei.

Şapte clasări pe podium a adunat Rui Costa până acum în 2014, dar nu a bifat încă niciun succes. Mai mult, în etapa finală din Paris-Nisa, portughezul a căzut în timp ce sprinta şi a ratat şansa de a lupta pentru victorie. Poate ciclistul lui Lampre-Merida nu se consideră afectat de celebrul blestem al tricoului curcubeu, însă dacă lucrurile vor continua la fel şi cursele vor trece fără să se impună în vreuna dintre acestea, sunt şanse ca Rui Costa să se gândească din ce în ce mult că a fost atins de ghinion, ceea ce ar pune o presiune suplimentară pe el. Aprilie, cu Turul Ţării Bascilor şi clasicele din Ardeni, se poate dovedi o lună crucială pentru lusitan în acest sezon.

Doi sprinteri au impresionat în Paris-Nisa, ambii fiind aşteptaţi să se numere printre protagonişti în Milano-San Remo. Primul este John Degenkolb, care a ajuns la o maturitate remarcabilă pentru cei 25 de ani ai săi, câştigând în Franţa o etapă, dar şi tricoul verde. Celălalt sprinter e australianul Michael Matthews, fostul adversar al lui Degenkolb de pe vremea când concurau în cursele de tineret. Cei doi au viteza de partea lor, dar şi felul cum se descurcă pe căţărările scurte şi trec de acestea, ceea ce le va permite să reziste în cazul unor atacuri date pe Poggio şi să ajungă proaspeţi la finalul de pe Lungomare Italo Calvino.

Un mare talent la categoria sub 23 de ani, cu victorii la Campionatele Naţionale şi în Thüringen-Rundfahrt, Stefan Denifl nu a avut deloc un traseu uşor la profesionişti, la un moment dat apărând indicii că nu va avea o carieră prea lungă. Însă austriacul a cunoscut un nou început odată cu transferul la IAM, realizat la începutul lui 2013, iar după un prim sezon mai timid alături de echipa elveţiană, Denifl este pregătit să treacă la un cu totul alt nivel, podiumul de pe Mont Faron şi locul şapte din ierarhia generală a Paris-Nisa fiind două rezultate relevante în acest sens. După “Cursa către Soare”, IAM se pare că şi-a găsit nu doar un rutier pe care să se bazeze în competiţiile scurte pe etape cu traseu valonat, dar şi pentru clasicele din Ardeni.

Traseul desenat de ASO pentru a 72-a ediţie a fost unul deschis şi a menţinut până în ultima zi iluzia că învingătorul nu va fi aflat decât la finalul din Nisa, însă lucrurile nu au stat chiar aşa, iar Christian Prudhomme, din dorinţa de a inova sau de a le oferi francezilor oportunitatea de a câştiga cursa din Hexagon, i-a determinat pe aproape toţi rutierii mari ai momentului să aleagă Tirreno-Adriatico. Astfel, RCS Sport s-a bucurat pentru al doilea an consecutiv de o listă de start mult mai impresionantă decât cea a rivalilor din Franţa, iar Prudhomme, dacă nu doreşte ca Tirreno-Adriatico să facă un hat-trick anul viitor, trebuie să readucă în Paris-Nisa contratimpul individual şi un finiş în căţărare cel puţin decent.

Kenneth Vanbilsen

Puţini rutieri din plutonul actual se pot lăuda că vin dintr-o familie cu mai multă tradiţie în ciclism decât Kenneth Vanbilsen. Bunicul său, Lucien Vanderaerden, a fost rutier independent la începutul anilor ‘60, vărul lui, Michael Vanderaerden, a fost un promiţător junior, cu victorii în Niedersachsen Rundfahrt, în timp ce unchiul lui este nimeni altul decât Eric Vanderaerden, care a câştigat de-a lungul carierei Turul Flandrei, Paris-Roubaix şi cinci etape în Turul Franţei. În aceste condiţii, ar fi fost extrem de ciudat ca belgianul să nu aleagă ciclismul ca drum în viaţă. 

Începutul lui Vanbilsen la juniori a fost promiţător, cu o victorie în Trofee der Vlaamse Ardennen, însă continuarea nu a mai fost atât de încurajatoare, la fel ca şi tranziţia la tineret, acolo unde flamandul a avut nevoie de ceva timp pentru a se acomoda şi a începe să-i aducă rezultate echipei de la acea vreme, Donckers Koffie-Jelly Belly. Vanbilsen nu a rămas decât un sezon acolo, preferând ca pentru 2012 să treacă la An Post-Sean Kelly, gruparea fostului mare rutier irlandez. Schimbarea a fost de bun augur pentru tânărul ciclist, care a câştigat în stagiunea respectivă una dintre cele mai importante curse din calendarul sub 23 de ani, Turul Flandrei, la capătul unei evadări impresionante.

Evident, un astfel de rezultat nu avea cum să nu atragă atenţia unei echipe profesioniste, iar Topsport Vlaanderen a fost cea care a pus ochii pe belgian. Primul an petrecut alături de noua sa formaţie a fost unul în care Kenneth Vanbilsen a fost protejat, programul său fiind compus din curse de mai mică importanţă şi criterii, astfel încât să se evite epuizarea fizică şi mentală. După câteva clasări în top zece în curse din ţara natală, pe final de sezon a venit şi cel mai bun rezultat de până atunci la profesionişti, locul 13 în Paris-Tours, una dintre cele mai vechi clasice din calendar.

A fost sau nu un indiciu pentru ce avea să urmeze, greu de spus, însă cert este că Vanbilsen a avut parte de un debut excelent în 2014, impunându-se în chiar prima cursă în care a luat startul, Grand Prix La Marseillaise (acolo unde un belgian nu mai câştigase de 11 ani). Forma bună a continuat în Etoile de Bessèges şi Turul Andaluziei, unde au fost bifate alte clasări în top zece, însă rutierul lui Topsport a impresionat şi în clasicele pe pavate care au deschis sezonul, în special în Omloop Het Nieuwsblad, unde a făcut parte dintr-un grup foarte puternic, format în ultimii 40 de kilometri. Deşi a fost prins, Kenneth Vanbilsen tot a terminat pe un loc bun – 45 – la prima sa participare acolo.

În vârstă de numai 23 de ani, belgianul e unul dintre tinerii de urmărit în clasicele pe pavate din această stagiune, fiind deja confirmat pentru Dwars door Vlaanderen şi Gent-Wevelgem. Evident, o victorie sau o clasare pe podium ies din discuţie, dar asta nu înseamnă că nu are mijloacele de a se face în continuare remarcat, alte rezultate bune în cursele de o zi din 2014 putându-i aduce un contract alături de o echipă de World Tour, acolo unde, în câţiva ani, va avea oportunitatea să devină doar al şaselea ciclist din istorie care câştigă Turul Flandrei atât la tineret, cât şi la profesionişti.

Tobias Ludvigsson: “The Giro is my big goal this year”

In his very first stage race of the season – Etoile de Bessèges – Tobias Ludvigsson won the individual time trial and the overall, and thus confirming what people knew for a couple of years: that he’s a very talented rider, with huge potential. After Bessèges, he finished 5th in the GC of the Tour Méditerranéen, after having bad luck in the ITT, and then moved to Italy, where he did Strade Bianche and Roma Maxima.

Now, the 23-year old Swedish rider of Argos-Shimano is ready to start the 49th edition of Tirreno-Adriatico, where he hopes to get some good results. One day before the start of the “Race of the Two Seas”, I got to talk to Tobias and found out what he thinks about his results so far and what are the future goals for this year.

– Tobias, you’ve had an excellent start of the season. Did you expect for all to go so well?

Yes, I couldn’t have had a better start than this and it’s great for my self belief to know that I can win races. I knew I had a chance in Etoile de Bessèges, because I felt good, so I was expecting a nice result, but not a victory. This win means a lot, because I was looking for it since last year, so it was great to get it so early in the season.

– How was the winter training?

I didn’t do things much different than last winter. I’ve been for a day in the Netherlands at our Sports Center to try to save some watts, and I did ITT training, of course.

– Beside the ITT, did you train also for the climbs?

My dream is to have important results in the Grand Tours and there you have to be climb well and I’m working on that. I just moved to Girona for this season, so I hope I can do much better on longer climbs.

– Last week-end, you raced in Italy. How was that experience?

Strade Bianche and Roma Maxima where so cool and I hope in a few years I can do really good there, especially in Strade Bianche, because you race on gravel roads and that’s why I like it so much, as I started with mountain bike. 

– What are your next targets?

I hope I can continue my progress and win a few more races, but it feels like it will be a bonus from now on, as I have my first victory already. Tirreno-Adriatico is next for me and I want to do a good time trial in the last stage, and see how I feel day by day. If I’ll have a chance to do a good GC, that would be great, but it will be hard with all these strong riders there.

– Later in the season you are scheduled to ride the Giro d’Italia. With what expectations will you start?

Indeed, I’m aiming at the Giro d’Italia again, because it fits me. I will go for the individual time trial, but also for some other stages. It means a lot that I did the Giro last year, now I know how to handle a three-week race and how to get better every day.

– Is this a goal for the future, to do well in a Grand Tour?

Yes, that’s the idea. I want to win a big stage race, like the Giro, the Tour, or the Vuelta.

Tobias Ludvigsson: “Giro e marele meu obiectiv anul acesta”

În prima cursă pe etape a sezonului – Etoile de Bessèges – Tobias Ludvigsson a câştigat contratimpul individual şi clasamentul general, confirmând astfel ceea ce lumea ştia deja de ceva vreme, şi anume, că este un rutier foarte talentat, cu un potenţial uriaş. După Bessèges, ciclistul lui Argos-Shimano a terminat pe locul cinci Turul Mediteranean, unde a avut şi ghinion la contratimp, iar apoi a mers în Italia, participând în Strade Bianche şi Roma Maxima.

Acum, suedezul în vârstă de 23 de ani este pregătit să ia startul în cea de-a 49-a ediţie a Tirreno-Adriatico, acolo unde speră să obţină alte rezultate bune. Cu o zi înainte de debutul “Cursei celor Două Mări”, am vorbit cu Tobias despre rezultatele sale de până acum şi obiectivele pentru restul anului.

– Tobias, ai avut un start excelent de sezon. Te-ai aşteptat ca totul să meargă atât de bine?

Într-adevăr, nu mi-aş fi putut dori un debut mai bun şi este extraordinar pentru moralul meu să ştiu că pot câştiga astfel de curse. Eram conştient că aveam o şansă în Etoile de Bessèges, deoarece m-am simţit bine şi mă aşteptam la un rezultat bun, însă nu la o victorie. Acest succes înseamnă mult, pentru că îl căutam încă de anul trecut, aşa că a fost extraordinar să îl obţin atât de devreme în acest sezon.

– Cum a fost pregătirea de iarnă?

Nu am facut nimic diferit faţă de iarna precedentă. Am fost pentru o zi în Olanda, la Centrul Sportiv al echipei, pentru a vedea cum pot câştiga câţiva waţi. În afară de asta, m-am pregătit şi pentru contratimp.

– Pe lângă contratimp, te-ai antrenat şi pentru căţărări?

Visul meu este să am rezultate importante în Marile Tururi, iar pentru a reuşi asta trebuie să mă caţăr bine şi muncesc la acest capitol. Tocmai m-am mutat la Girona pentru noul sezon şi sper să mă descurc mult mai bine pe căţărările lungi.

– Week-end-ul trecut ai concurat în Italia. Cum a fost această experienţă?

Strade Bianche şi Roma Maxima au fost extraordinare şi sper că în câţiva ani mă voi descurca cu adevărat bine în acele curse, în special în Strade Bianche, deoarece acolo se concurează pe drumuri neasfaltate, iar eu am început în mountain bike.

– Care sunt următoarele tale obiective?

Vreau să-mi continui progresul şi să câştig câteva curse, însă tot ce va veni de acum înainte va reprezenta un bonus, deoarece am obţinut deja acea primă victorie a sezonului. Voi concura în Tirreno-Adriatico şi îmi doresc să mă descurc bine în contratimpul individual din ultima etapă, dar şi să văd cum vor merge lucrurile de la zi la zi. Ar fi extraordinar să obţin o clasare bună la general, însă va fi dificil cu atât de mulţi rutieri puternici prezenţi la start.

– Peste câteva luni ar trebui să iei participi în Turul Italiei. Cu ce aşteptări vei concura acolo?

Într-adevăr, ţintesc Giro din nou, pentru că mi se potriveşte. Voi încerca să câştig contratimpul individual, dar şi alte etape. Contează mult că am fost în Giro anul trecut, iar acum ştiu cum să mă descurc într-o cursă de trei săptămâni şi cum să devin mai bun de la zi la zi.

– Este acesta un obiectiv pentru viitor, să obţii rezultate importante într-un Mare Tur?

Da, asta e ideea. Vreau să câştig o cursă majoră pe etape, cum ar fi Giro, Turul Franţei sau Vuelta.

Tirreno-Adriatico 2014

Tirreno-Adriatico 2014

“Cursa celor Două Mări” este pregătită pentru a 49-a ediţie, iar aşteptările sunt mari, mai ales că a câştigat încă o dată duelul cu mai titrata Paris-Nisa în ceea ce priveşte atât traseul, cât şi calitatea rutierilor prezenţi la start. Pe lângă etapele propuse, care le oferă oportunităţi mai multor tipuri de ciclişti – sprinteri, contratimpişti, puncheuri şi căţărători – compeţitia din Italia a fost aleasă de mulţi şi pentru că reprezintă o pregătire ideală înainte de Milano-San Remo, primul Monument al sezonului, iar cei care îşi propun un rezultat bun în “La Primavera” au ocazia să se adapteze la vremea şi drumurile de acolo.

Aşa cum ne-au obişnuit, organizatorii au invitat patru echipe Pro Continentale – Bardiani, IAM, MTN-Qhubeka şi NetApp-Endura – care li se vor alătura celor 18 aflate în World Tour. Patru tricouri distinctive vor fi puse în joc (albastru la general, roşu pentru clasamentul pe puncte, verde pentru căţărători şi alb în ierarhia tinerilor), iar etapele în linie vor avea la sosire secunde de bonificaţie (10-6-4), al căror rol în configuraţia finală a clasamentului se poate dovedi important.

Traseul

Pentru al patrulea an consecutiv, cursa va începe cu un contratimp pe echipe (o afacere între Orica-GreenEdge şi Omega Pharma-Quick Step), care se va desfăşura între Donoratico şi San Vincenzo (18,5 kilometri), distanţa fiind ceva mai lungă decât la precedentele ediţii. Apoi, în următoarele două zile, sprinterii vor fi la putere, în Cascina, respectiv Arezzo, cu menţiunea că etapa a treia are un final în urcare, cu pantă maximă 11%, iar ultimul kilometru va include şi pavate, care cu siguranţă vor condimenta lupta pentru victorie, deoarece şi unii rutieri mai agresivi se vor implica, atraşi de acele dificultăţi, iar sprinterii puri s-ar putea trezi daţi la o parte.

Week-end-ul va aduce cele mai aşteptate (de către fani) şi dure (pentru rutieri) etape. Mai întâi, runda a patra, care este şi cea mai lungă, va avea trei ascensiuni, iar ultima dintre acestea va figura la final. E vorba despre Selva Rotonda, care are 14,5 kilometri şi pantă medie 5,4%. Nu este cea mai grea ascensiune pe care o putea propune Italia, însă Selva Rotonda va avea un impact serios asupra clasamentului general, mai ales dacă unii dintre favoriţi vor încerca să atace devreme, în loc să aştepte ultimul kilometru.

O zi mai târziu, caravana va avea parte de o etapă mai scurtă, fără ca asta să însemne că nu va fi dificilă. Toată acţiunea va fi concentrată în ultimii 50 de kilometri, unde vor apărea două căţărări repertoriate. Prima e Passo Lanciano (11,3 kilometri, 8,5% pantă medie), urmată de o coborâre şi infernala Guardiagrele, o ascensiune scurtă, în lungime de numai 610 metri, însă cu o pantă medie de 22% şi maximă de 30%, caracteristici care pun în umbră şi celebrul Mur de Huy. Ca şi cum imaginea de ansamblu nu era deloc îmbietoare pentru ciclişti, duminică se anunţă ploaie, iar Guardiagrele s-ar putea transforma într-o bătălie pentru supravieţuire, nu pentru victorie.

Porto Sant’Elpidio va reveni în Tirreno-Adriatico, însă nu va mai avea teribilele dealuri de anul trecut, ci le va face cu ochiul sprinterilor, asta dacă echipele lor, deja obosite în acel punct al cursei, vor putea controla evadarea. Ultima etapă va consta în contratimpul individual din jurul localităţii San Benedetto del Tronto (9,7 kilometri), însă rămâne de văzut dacă va mai putea schimba ceva în clasamentul general.

Favoriţii

Pentru început, câteva date ce vin în sprijinul celor care afirmă că Tirreno-Adriatico e cea mai impresionantă cursă a anului prin prisma listei de start: cicliştii prezenţi aici au câştigat un total de 11 Mari Tururi, trei titluri mondiale pe şosea, alte şapte la contratimp şi 22 clasice Monument, fără a pune la socoteală cele aproape 200 de succese de etapă obţinute în cursele de trei săptămâni.

Din cauza unei accidentări la spate, Chris Froome va absenta, însă Sky speră în continuare să intre în posesia Tridentului lui Neptun, prin Richie Porte, care a fost adus să îl înlocuiască pe britanic. Australianul a ratat victoria în precedentele curse pe etape din 2014 (Turul Down Under şi Turul Andaluziei), însă şi-a îmbunătăţit condiţia de atunci şi e pregătit să arate că gruparea britanică nu a greşit când a decis să mizeze pe el pentru Turul Italiei. Totuşi, Porte nu este principalul favorit la victorie, adevărul fiind că în lipsa lui Froome e greu de spus că există un mare pretendent la tricoul albastru.

Aflat la a doua competiţie din acest sezon, Alberto Contador va căuta primul succes după patru ani într-o cursă scurtă etapă. Ibericul va avea o echipă foarte puternică alături şi va încerca să găsească tot felul de soluţii pentru a-i pune probleme lui Sky, după ce în 2013 a dat greş de fiecare dată, indiferent de ce a făcut. Un alt câştigător de Turul Franţei, Cadel Evans, se află într-o formă impresionantă şi va lupta pentru victorie, la trei ani după ce a devenit primul australian din istorie triumfător în Tirreno-Adriatico.

La fel ca Richie Porte şi Cadel Evans, Nairo Quintana şi-a fixat ca principal obiectiv în această stagiune Turul Italiei, iar “Cursa celor Două Mări” îi va oferi ocazia de a le lua pulsul adversarilor săi şi de a face cunoştinţă cu vremea vitregă din peninsulă, care îşi va face apariţia şi în luna mai. Ca lider de echipă va porni şi Chris Horner, învingătorul din Vuelta, Tirreno-Adriatico fiind pentru rutierul american al lui Lampre-Merida primul test al primăverii şi o bornă importantă în pregătirea sa pentru Il Giro.

Omega Pharma-Quick Step este una dintre puţinele echipe cu doi lideri, Rigoberto Uran şi Michal Kwiatkowski. Deşi sud-americanul a terminat pe podium Turul Omanului, mai tânărul său coleg pare să fie la un nivel mult mai ridicat, aspect pe care l-a arătat şi în Strade Bianche. Polonezul este avantajat şi de contratimpul individual, însă are şi un minus pe care l-a recunoscut – căţărările lungi – iar etapa a patra va avea la final acea ascensiune în lungime de 15 kilometri. Totuşi, un loc pe podium pare foarte accesibil pentru Kwiatkowski, având în vedere ce formă traversează.

Italia a câştigat ultimele două ediţii, prin Vincenzo Nibali, însă cum “Rechinul” se află în Paris-Nisa, speranţele gazdelor stau în Michele Scarponi, colegul său de la Astana, dar şi în Domenico Pozzovivo, unul dintre protagoniştii din Roma Maxima. Interesant de urmărit va fi şi Stefano Pirazzi, mai ales după ce ciclistul lui Bardiani a spus că în 2014 se va concentra mai mult pe clasamentul general în curse, şi nu pe tricoul de cel mai bun căţărător.

Pe lista rutierilor care ar mai trebui să aibă un impact asupra ierarhiei se mai află Robert Gesink, Bauke Mollema, Thibaut Pinot, Andrew Talansky, Jurgen Van Den Broeck, Pierre Rolland, Dani Moreno, Ivan Basso, Daniel Martin şi Julian Arredondo, lupta pentru etapele montane şi pentru un loc în top zece anunţându-se spectaculoasă.

În ceea ce priveşte sprinturile, Tirreno-Adriatico are toate şansele să fie singura cursă pe etape în care se vor întâlni Mark Cavendish, André Greipel şi Marcel Kittel până la startul Turului Franţei. Greipel este lider într-o ierarhie a succeselor din acest sezon, dar Cavendish promite să recupereze în Italia, la fel ca Marcel Kittel, care nu a avut adversar în Turul Dubaiului. Un alt sprinter aflat într-o formă excelentă e Sacha Modolo, căruia i-a priit din plin transferul la Lampre, italianul adunând patru victorii până acum. Evident, şi Peter Sagan va încerca să se implice la sprinturi, la fel ca Arnaud Démare, Gerald Ciolek, Sonny Colbrelli şi Sam Bennett, care îi poate surprinde pe favoriţi la Arezzo.

Pentru contratimpul din ultima etapă, Tony Martin, Fabian Cancellara şi Bradley Wiggins vor porni ca favoriţi, dar lista outsiderilor este de asemenea impresionantă, pe ea aflându-se Patrick Gretsch, Luke Durbridge, Michael Hepburn, Tobias Ludvigsson, Alex Dowsett, Manuele Boaro şi Adriano Malori.

Date statistice

– Roger De Vlaeminck are cele mai multe victorii la general, şase, obţinute între 1972 şi 1977

– Tot belgianul deţine şi recordul etapelor câştigate, 15

– În clasamentul naţiunilor, conduce Italia, cu 24 de succese, cel mai recent fiind adus de Vincenzo Nibali, în 2013

– Italianul este şi singurul ciclist care a câştigat Tirreno-Adriatico şi Il Giro în acelaşi sezon

– Un singur ciclist din afara Europei s-a impus în “Cursa celor Două Mări”, australianul Cadel Evans

– Cea mai lungă ediţie a avut loc în 1997, 1437 de kilometri; la polul opus, se află cursa din 1973, 582 de kilometri

– Cu excepţia ediţiei inaugurale, toate celelalte s-au încheiat în aceeaşi localitate, San Benedetto del Tronto

– În 2003, la 21 de ani şi 193 de zile, Filippo Pozzato a devenit cel mai tânăr învingător din istorie

– Cel mai vârstnic câştigător e tot un italian, Stefano Garzelli, care avea 36 de ani şi 252 de zile la ediţia din 2010

Joxean Matxin: “Sacha Modolo can win Milan-Sanremo”

This season, in the team ranking, Lampre-Merida lies fourth, with seven wins in as many races (Tour Down Under, Tour de San Luis, Trofeo Palma, Trofeo Ses Salines, Volta ao Algarve, Trofeo Laigueglia, and Gran Premio di Camaiore), brought by Diego Ulissi, Sacha Modolo, and Jose Serpa.

Unlike last season, the team enjoyed a perfect start and all of its riders seem to have found their form very early. If January and February weren’t so important in terms of pressure, March will bring the first important tests for Lampre-Merida, but Joxean Matxin, the sports director of the blue-fucsia team, is very confident in his riders.

– Mister Matxin, Lampre-Merida had an impressive start this season. Were you surprised by the number of wins?

To be honest, I knew we will have a strong start, but we did not expect to get so many wins, we have not even thought about it.

– Sacha Modolo brought the most wins so far, four. Is he one of the best sprinters in the world now?

Yes, he can get there, and I firmly believe that Sacha will soon be at the same level as Mark Cavendish, Marcel Kittel, and André Greipel. Therefore, I see him capable of winning Milan-Sanremo this year.

– What are the goals of the team for Paris-Nice?

We have Rui Costa there and this means we are thinking only of winning it. I don’t expect for the rainbow jersey to bring extra pressure on him, but to have a positive impact on his ride. Although Rui is one of the contenders, we are aware that there are other important cyclists and we should respect them. Anyway, the big favourite is Vincenzo Nibali.

– And for Tirreno-Adriatico?

Same goals as in Paris-Nice, the team always competes to win, and if we don’t get the win, that’s just because someone else was better, not because we didn’t do everything. We’ll have Chris Horner in Tirreno and his form at the moment is ok. Certainly, this is not the best Horner, however, he will improve step by step and get at the highest level.

– What expectations do you have when it comes to Filippo Pozzato and Diego Ulissi, two of the team’s leaders?

Pozzato was in Roma Maxima and did a good job. He worked hard in the winter, is a very talented rider and I’m sure he’ll have a good season. As for Ulissi, he will make some important progress in 2014 and will become one of the best riders in the world. I have complete faith in him, not only because he’s a strong and very intelligent rider, but also a kind person.

– The team also has many talented young riders. Who should we watch closely for this season?

Jan Polanc, Mattia Cattaneo, and Luca Wackermann. Pay attention to them.

Post Navigation