Concluzii după Paris-Nisa
Carlos Betancur a devenit primul columbian din istorie triumfător în “Cursa către Soare” şi a bifat cel mai important succes al carierei, în ciuda faptului că nu s-a prezentat la start în cea mai bună formă fizică, aspect subliniat şi de managerul lui AG2R, Vincent Lavenu. De la Lucho Herrera, în Vuelta 1987, Columbia nu a mai obţinut o victorie atât de mare într-o cursă pe etape, rezultatul lui Betancur confirmând renaşterea ciclismului din ţara sud-americană, începută în urmă cu câţiva ani. Pentru mulţi, un triumf în Paris-Nisa reprezintă un rezultat de pe urma căruia pot trăi tot sezonul, însă pentru Carlos Betancur e doar punctul de pornire într-un an în care speră să câştige o clasică din Ardeni şi tricoul alb în Turul Franţei.
Şapte clasări pe podium a adunat Rui Costa până acum în 2014, dar nu a bifat încă niciun succes. Mai mult, în etapa finală din Paris-Nisa, portughezul a căzut în timp ce sprinta şi a ratat şansa de a lupta pentru victorie. Poate ciclistul lui Lampre-Merida nu se consideră afectat de celebrul blestem al tricoului curcubeu, însă dacă lucrurile vor continua la fel şi cursele vor trece fără să se impună în vreuna dintre acestea, sunt şanse ca Rui Costa să se gândească din ce în ce mult că a fost atins de ghinion, ceea ce ar pune o presiune suplimentară pe el. Aprilie, cu Turul Ţării Bascilor şi clasicele din Ardeni, se poate dovedi o lună crucială pentru lusitan în acest sezon.
Doi sprinteri au impresionat în Paris-Nisa, ambii fiind aşteptaţi să se numere printre protagonişti în Milano-San Remo. Primul este John Degenkolb, care a ajuns la o maturitate remarcabilă pentru cei 25 de ani ai săi, câştigând în Franţa o etapă, dar şi tricoul verde. Celălalt sprinter e australianul Michael Matthews, fostul adversar al lui Degenkolb de pe vremea când concurau în cursele de tineret. Cei doi au viteza de partea lor, dar şi felul cum se descurcă pe căţărările scurte şi trec de acestea, ceea ce le va permite să reziste în cazul unor atacuri date pe Poggio şi să ajungă proaspeţi la finalul de pe Lungomare Italo Calvino.
Un mare talent la categoria sub 23 de ani, cu victorii la Campionatele Naţionale şi în Thüringen-Rundfahrt, Stefan Denifl nu a avut deloc un traseu uşor la profesionişti, la un moment dat apărând indicii că nu va avea o carieră prea lungă. Însă austriacul a cunoscut un nou început odată cu transferul la IAM, realizat la începutul lui 2013, iar după un prim sezon mai timid alături de echipa elveţiană, Denifl este pregătit să treacă la un cu totul alt nivel, podiumul de pe Mont Faron şi locul şapte din ierarhia generală a Paris-Nisa fiind două rezultate relevante în acest sens. După “Cursa către Soare”, IAM se pare că şi-a găsit nu doar un rutier pe care să se bazeze în competiţiile scurte pe etape cu traseu valonat, dar şi pentru clasicele din Ardeni.
Traseul desenat de ASO pentru a 72-a ediţie a fost unul deschis şi a menţinut până în ultima zi iluzia că învingătorul nu va fi aflat decât la finalul din Nisa, însă lucrurile nu au stat chiar aşa, iar Christian Prudhomme, din dorinţa de a inova sau de a le oferi francezilor oportunitatea de a câştiga cursa din Hexagon, i-a determinat pe aproape toţi rutierii mari ai momentului să aleagă Tirreno-Adriatico. Astfel, RCS Sport s-a bucurat pentru al doilea an consecutiv de o listă de start mult mai impresionantă decât cea a rivalilor din Franţa, iar Prudhomme, dacă nu doreşte ca Tirreno-Adriatico să facă un hat-trick anul viitor, trebuie să readucă în Paris-Nisa contratimpul individual şi un finiş în căţărare cel puţin decent.
Cafe Roubaix 