Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “ianuarie, 2014”

17 ian. 2014

Ciudată şi curioasă

astfel poate fi descrisă decizia RCS Sport de a nu-i acorda o invitaţie pentru Il Giro lui MTN-Qhubeka, preferând-o în locul acesteia pe Neri Sottoli-Yellowfluo, echipă care în 2013 a fost în centrul atenţiei pentru scandalurile de dopaj în care au fost implicaţi Danilo Di Luca şi Mauro Santambrogio. Mauro Vegni, directorul tehnic al competiţiei, a pus această hotărâre pe seama dorinţei organizatorilor de a ajuta ciclismul italian, însă ceva nu se leagă, pentru că Ceramica Panaria (actuala Bardiani) nu a beneficiat de acelaşi tratament în 2009, la un an după ce rutierul său, Emanuele Sella, a fost depistat pozitiv în Corsa Rosa. Nu spun că Neri Sottoli ar fi trebuit ostracizată pentru totdeauna, dar se impunea să stea un an în “carantină”, şi nu pentru a ispăşi o pedeapsă, ci pentru ca RCS Sport să îşi păstreze integritatea pe care îi place să o aducă de atâtea ori în discuţie.

Aceasta e partea ciudată a poveştii; partea curioasă are legătură cu loturile celor două formaţii şi nivelul de competitivitate al acestora. Gruparea manageriată de Luca Scinto are cel mult trei rutieri care ar putea anima cursa (Francesco Chicchi, Simone Ponzi şi Matteo Rabottini), în timp ce MTN-Qhubeka s-ar fi prezentat la start cu o distribuţie mult mai puternică – John-Lee Augustyn, Gerald Ciolek, Linus Gerdemann, Ignatas Konovalovas, Louis Meintjes, Sergio Pardilla şi Daniel Teklehaymanot – capabilă să se facă remarcată indiferent de scenariu şi indiferent de teren.

Practic, s-a văzut cât de mult contează absenţa lui Michele Acquarone, fostul director al cursei, mereu deschis către nou şi dornic să promoveze Turul Italiei în toată lumea, astfel încât competiţia să continue să crească. Pentru că exact asta a ratat Il Giro, o oportunitate fantastică de a-şi face publicitate pe continentul african, o piaţă în continuă dezvoltare, pe care Turul Franţei şi ASO cu siguranţă nu o vor evita în viitorul apropiat.

Cui a acordat RCS Sport invitaţiile pentru cursele de World Tour pe care le patronează:

– Tirreno-Adriatico (12-18 martie): Bardiani, IAM, MTN-Qhubeka, NetApp-Endura

– Milano-San Remo (23 martie): Androni Giocattoli-Venezuela, Bardiani, IAM, MTN-Qhubeka, Neri Sottoli-Yellowfluo, NetApp-Endura, UnitedHealtcare

– Turul Italiei (9 mai-1 iunie): Androni Giocattoli-Venezuela, Bardiani, Colombia, Neri Sottoli-Yellowfluo

– Il Lombardia (5 octombrie): Androni Giocattoli-Venezuela, Bardiani, Caja Rural, Colombia, IAM, Neri Sottoli-Yellowfluo, NetApp-Endura

Publicat în Giro 2014 | Lasă un comentariu
16 ian. 2014

Neo-profesionişti de urmărit în 2014

Anul trecut, am scris un articol despre tinerii rutieri care se puteau face remarcaţi în sezonul ce stătea să înceapă. Am decis să continui şi în 2014, cu menţiunea că acum a fost mult mai dificil să întocmesc o listă, din cauza numărului mare de ciclişti foarte talentaţi. Iniţial, am vrut să scriu despre zece oameni, la fel ca în 2013, dar mi-am dat seama încă din start că e o misiune imposibilă, în condiţiile în care erau cel puţin 30 de rutieri neo-profesionişti de mare perspectivă. Până la urmă, au rămas 20, criteriile după care au fost aleşi fiind următoarele: să nu aibă mai mult de 23 de ani, să vină de la o echipă de amatori sau de la una Continentală şi să nu mai fi concurat până acum la nivel Pro Continental sau de World Tour.

De asemenea, cei zece care au ratat cut-ul (ca să împrumut un termen din golf), deşi au un potenţial mare, nu se află aici din trei motive: accidentările cu care s-au confruntat în scurta carieră, lipsa constanţei şi absenţa unui calendar adecvat alături de noua echipă. Astfel, aşa cum spuneam şi mai sus, s-a ajuns la următorii 20:

Julian Alaphilippe – are 21 de ani, şi-a început cariera în ciclo-cross şi este anunţat ca o viitoare vedetă a curselor de o zi. După câteva luni de acomodare în lotul lui Ettix-Ihned, francezul a început să iasă în evidenţă, adunând victorii de etapă în curse ca Turul Bretaniei, Thüringen-Rundfahrt şi Tour de l’Avenir, dar şi multe clasări în top zece (Cursa Păcii, Campionatele Europene, Campionatele Mondiale). Un rutier care nu este deloc deranjat de cursele lungi sau de vremea nefavorabilă, Alaphilippe a decis să evolueze pentru Omega Pharma-Quick Step, o alegere excelentă, deoarece echipa belgiană îl poate ajuta să se transforme într-o adevărată “maşinărie” în clasice.

Sam Bennett – originar din Carrick-on-Suir, satul în care s-a născut şi Sean Kelly, irlandezul a concurat pentru echipa acestuia timp de trei sezoane, iar acum este pregătit să evolueze la cel mai înalt nivel, alături de NetApp-Endura, o formaţie care nu va pune presiune pe el, deşi îl va trimite în curse de World Tour. Foarte rapid la finişuri, Bennett nu este chiar un sprinter pur, ci mai degrabă un rutier în genul lui Peter Sagan, care nu întâmpină probleme pe căţărările scurte, cu pantă ridicată (etapa câştigată la Caerphilly, în Turul Marii Britanii, e cel mai bun exemplu în acest sens). În timpul cantonamentelor cu noua sa echipă, Bennett s-a antrenat atât pentru sprinturi, dar şi la altitudine, şi este foarte motivat să arate de ce e în stare în faţa adversarilor mult mai titraţi. Tocmai de aceea, nu ar fi deloc de mirare ca rutierul irlandez să fie considerat una dintre revelaţiile plutonului profesionist la finalul stagiunii.

Lawson Craddock – Argos-Shimano doreşte să devină o echipă completă, care să nu conteze doar la sprinturi, ci şi în clasamentul general, iar pentru asta l-a încorporat ca profesionist pe Lawson Craddock, un rutier care şi-a demonstrat potenţialul pe parcursul celor trei sezoane petrecute alături de Bontrager. Americanul nu e un căţărător pur, însă la doar 21 de ani a terminat în top zece Turul Californiei şi Turul Colorado, ajutat de o constanţă remarcabilă pe munţi, dar şi de calităţile sale de contratimpist, vizibile şi la Campionatele Mondiale, acolo unde a încheiat pe locul cinci cursa contracronometru. În 2014, Craddock este aşteptat să facă noi paşi înainte, care ar putea rezulta în clasări pe podium în cursele de pe continentul nord-american, dar şi din Europa.

Silvan Dillier – în septembrie 2013, BMC i-a oferit ocazia să concureze ca stagiar în Turul Alberta, şi elveţianul s-a impus în etapa secundă, după o evadare în doi. În vârstă de 23 de ani, Dillier a avut un debut promiţător încă de la juniori, câştigând o etapă în Tour du Pays de Vaud, iar progresul său a continuat şi la categoria sub 23 de ani, cel mai răsunător succes fiind consemnat în Turul Normandiei, printre învinşii de acolo numărându-se Dylan Van Baarle, Fabio Silvestre sau Fredrik Ludvigsson. Deşi subestimat de mulţi în raport cu colegii săi de la tineret, Silvan Dillier are un potenţial foarte mare, iar în 2014, chiar dacă va fi primul său sezon la profesionişti, poate confirma asta.

Lasse Norman Hansen – Garmin-Sharp a recurs la o reîntinerire masivă de lot în toamnă, iar danezul este unul dintre cicliştii în care Jonathan Vaughters îşi pune mari speranţe. Venit de pe velodrom, acolo unde a fost medaliat cu aur în proba de omnium la Jocurile Olimpice desfăşurate la Londra, rutierul nordic poate ajunge o forţă la contratimp, locul al treilea ocupat la Mondialele din Italia fiind edificator în acest sens. “Motorul” foarte puternic şi calităţile de rouleur l-au ajutat să câştige nu doar curse contracronometru, ci şi pe şosea, din evadări, aşa cum a fost cazul cu Grand Prix Herning şi Eschborn-Frankfurt, iar debutul său la profesionişti este aşteptat cu nerăbdare, mai ales Norman Hansen se anunţă şi ca un viitor pretendent la victorie în clasicele pe pavate.

Merhawi Kudus – are doar 19 ani, dar deja se vorbeşte despre el ca fiind următorul câştigător de Mare Tur din Africa. În 2013, ciclistul din Eritreea – un căţărător pur, curajos şi neobosit în a ataca – a avut o evoluţie solidă în toate cursele în care a participat, rezultatul de referinţă fiind locul secund din Vuelta Ciclista a Leon (unde a luat şi tricoul alb, al celui mai bun tânăr). La acestea se adaugă un loc 15 la Mondialele de la Florenţa şi un loc 11 în Tour de l’Avenir, rezultate ce i-au atras atenţia lui MTN-Qhubeka, echipa africană fiind deja hotărâtă să îi ofere ocazia să arate ce poate împotriva profesioniştilor. Debutul său, care va fi consemnat luna viitoare, în Turul Langkawi, se anunţă extrem de interesant.

Matej Mohoric – slovenul va debuta în World Tour la numai 19 ani, şi mulţi se întreabă dacă nu cumva s-a pripit semnând la această vârstă cu Cannondale, o echipă concentrată în jurul unui singur rutier. Ce este cert e că Mohoric are un talent uriaş, pe care l-a arătat la Campionatele Mondiale, în ani consecutivi, fiind singurul ciclist din istorie care a cucerit titlul atât la juniori, cât şi la tineret. Într-un interviu pe care mi l-a acordat în urmă cu câteva luni, fostul rutier al echipei Sava spunea că visează să câştige Turul Italiei într-o bună zi, însă până atunci are toate şansele să explodeze în cursele valonate de o zi (Ardeni, Italia) şi nu ar fi deloc de mirare ca debutul său în primul eşalon să fie similar cu cel avut de Peter Sagan în 2010. Pentru asta, important este nu doar ca noua sa echipă să îl şlefuiască, dar şi să se asigure că Mohoric va deveni un ciclist cu “normă întreagă”, capabil să aducă rezultate şi în prima jumătate a sezonului.

Jan Polanc – Lampre-Merida s-a orientat către piaţa slovenă, iar aducerea lui Polanc se poate dovedi o afacere extrem de profitabilă pentru italieni. Venit de la echipa Continentală Radenska, Polanc este un puternic ciclist pentru cursele pe etape, dar şi pentru cele de o zi, două exemple în acest sens fiind victoriile din Giro della Regione Friuli Venezia Giulia 2013 (acolo unde, printre învinşi, s-a aflat şi Riccardo Zoidl) şi Piccolo Giro di Lombardia 2012. Pe finalul sezonului, ca stagiar al lui Lampre, rutierul în vârstă de numai 21 de ani a terminat pe locul 15 Turul Beijingului (debutul său în World Tour), la doar 41 de secunde în urma câştigătorului, Beñat Intxausti. Dacă pe căţărări se ştiu calităţile sale, Polanc mai trebuie să lucreze la contratimp (unde nu stă chiar rău), pentru a avea şanse şi mai mari la o clasare bună în cursele de o săptămână.

Florian Senechal – francezul în vârstă de numai 20 de ani şi-a făcut ucenicia la Ettix-Ihned, “pepiniera” lui Omega Pharma-Quick Step, dar cum nu a primit un contract cu echipa mare, a decis să meargă la Cofidis, unde va avea ocazia să participe în clasicele nordului, care i se potrivesc atât de bine. Învingător în versiunea pentru juniori a Paris-Roubaix şi în Keizer desr Juniores, Senechal îşi va face debutul ca profesionist la o vârstă fragedă, dar asta nu ar trebui să îl împiedice să obţină câteva rezultate prin care să îşi anunţe sosirea pe scena mare a ciclismului.

Jasper Stuyven – Belgia a oferit mereu talente pe bandă rulantă, iar unul dintre cele mai noi “produse” este Jasper Stuyven, care a semnat cu Trek, acolo unde îşi va face ucenicia în echipa de clasice a lui Fabian Cancellara. Ciclistul originar din Flandra este membru al talentatei generaţii 1992 şi toate indiciile de până acum duc către o frumoasă carieră în cursele de o zi, în special cele pe pavate, fără ca asta să îl scoată din calcule pentru clasice ca Milano-San Remo sau Amstel Gold Race. De altfel, Stuyven îi este mai apropiat ca tipologie lui Greg Van Avermaet, şi cu un program potrivit de curse în 2014, poate confirma din sezonul de debut aşteptările create în jurul său încă din 2010, când câştiga versiunea pentru juniori a Paris-Roubaix îmbrăcat în tricoul curcubeu.

Jasha Sütterlin – cel mai recent produs al Thüringer Energie Team, germanul a venit la Movistar din postura de dublu campion naţional la contratimp şi fost câştigător al Turului Berlinului şi al Niedersachsen Rundfahrt. Echipa spaniolă nu l-a adus doar pentru calităţile sale în probele contracronometru, dar şi pentru că a observat potenţialul acestuia în cursele scurte pe etape cu un traseu valonat, fără căţărări lungi şi dure. În plus, Sütterlin are toate şansele să facă parte din echipa trimisă de Movistar la Mondialele de la Ponferrada, acolo unde obiectivul spaniolilor este o clasare pe podium.

Dylan Van Baarle – mulţi se aşteptau ca tânărul olandez să semneze cu Belkin, dar acesta a ajuns la Garmin-Sharp, din motive pe care le-a explicat aici. La doar 21 de ani, Van Baarle este o “maşinărie” incredibilă, datorită “motorului” uriaş pe care îl posedă, un lucru din ce în ce mai rar în ciclismul de astăzi. În 2013, Van Baarle a câştigat cam tot ce a vrut (inclusiv ambele titluri naţionale), singura sa ratare venind la Mondiale, acolo unde a prins o zi mai slabă. Deşi va munci pentru Sebastian Langeveld si Johan Vansummeren, nu este exclus ca batavul să surprindă plăcut în clasicele pe pavate, de care va fi strâns legat în viitor.

Petr Vakoč – a surprins pe toată lumea în 2013, câştigând Okolo Slovenska, Grand Prix Kralovehradeckeho kraje, o etapă în Turul Cehiei şi Vuelta a la Comunidad de Madrid. Din păcate, câteva greşeli administrative şi o accidentare l-au împiedicat să participe în Tour de l’Avenir şi la Campionatele Mondiale, unde ar fi avut alte oportunităţi să se facă remarcat, dar în toate astea a existat şi o parte bună, deoarece rutierul ceh a putut începe pregătirea pentru primul sezon în World Tour, acolo unde va concura pentru Omega Pharma-Quick Step. Cu un apetit dezvoltat pentru căţărările scurte şi dure, dar şi un sprint deloc de neglijat, Petr Vakoč va avea ocazia să fie liderul echipei belgiene în câteva curse, iar dacă lucrurile vor merge bine şi va avea puţin noroc, 2014 va fi anul în care va obţine un succes la profesionişti.

Michael Valgren – un rutier foarte agresiv, setat mereu pe atac, danezul şi-a confirmat în 2013 potenţialul mare, câştigând pentru al doilea an consecutiv Liège–Bastogne–Liège. La acest succes, s-au adăugat cel din etapa a treia a Tour de l’Avenir, unde a rezistat în frunte, deşi plutonul venea puternic, şi cel din Flèche du Sud, acolo unde a terminat primul la general, pe parcurs adjudecându-şi o etapă. Singura echipa daneză din World Tour, Tinkoff-Saxo l-a convins imediat pe Valgren Andersen să semneze un contract de profesionist, factorul determinant fiind Bjarne Riis, iar ciclistul scandinav este pregătit pentru debutul în World Tour şi pentru a arăta că are un viitor frumos nu doar în cursele de o zi, ci şi în cele pe etape.

Davide Villella – italianul a adunat multe victorii în 2013, iar palmaresul său ar fi fost şi mai impresionant, dacă în multe dintre acele curse nu l-ar fi întâlnit pe Andrea Zordan. Cele mai importante repere ale sale anul trecut sunt două succese de etapă în Giro della Valle d’Aosta (unde a câştigat şi generalul), victoria din Piccolo Giro di Lombardia, locul şase de la Campionatele Mondiale şi cele două podiumuri din Coppa Sabatini şi Giro dell’Emilia, acestea fiind obţinute ca stagiar al lui Cannondale, echipă cu care semnase deja. Pe lângă clasicele valonate, Villella va trebui urmărit şi în Marile Tururi, acolo unde are toate şansele să devină următoarea speranţă a Italiei.

Adam Yates – în Tour de l’Avenir a egalat cel mai bun rezultat al unui britanic, locul secund, poziţie pe care a ocupat-o şi în clasamentele auxiliare (pe puncte şi al căţărătorilor). Crescut în Franţa, la CC Étupes, unul dintre cluburile de tradiţie din Hexagon, Adam Yates a decis să semneze cu Orica-GreenEdge, o decizie care pare foarte înţeleaptă, deoarece gruparea australiană îi va oferi suficiente şanse să se facă remarcat încă din sezonul de debut. Un om de curse pe etape, căruia îi plac căţărările lungi şi regulate, englezul în vârstă de 21 de ani ar trebui să ajungă în viitor următorul candidat al Marii Britanii la câştigarea Turului Franţei.

Simon Yates – spre deosebire de fratele său, Simon are un alt trecut, petrecându-şi anii de juniorat în Marea Britanie, şi nu doar pe şosea, ci şi pe velodrom, acolo unde a devenit campion mondial în cursa cu adiţiune de puncte. Asta l-a ajutat pe Simon Yates să aibă un sprint bun şi să fie exploziv pe finalurile în ascensiune, mai ales pe cele scurte şi dure, care îi vin ca o mănuşă (aspect ce a putut fi observat şi în Turul Marii Britanii, unde a câştigat prima etapă din istorie cu finiş în căţărare). Dacă Adam poate deveni un ciclist de Mari Tururi în sezoanele viitoare, Simon are toate şansele să fie un adevărat patron al clasicelor din Ardeni.

Rick Zabel – la începutul anilor 2000, se afla la Paris şi urca alături de tatăl său, unul dintre cei mai buni sprinteri ai vremii, pe podiumul Turului Franţei. Acum, este pregătit să îşi înceapă cariera de profesionist şi să demonstreze că îşi poate construi propriul nume în pluton. În 2013, Zabel şi-a facut încălzirea in Turul Normandiei, unde a câştigat o etapă, înainte de a-şi trece în palmares cel mai mare succes al carierei, Turul Flandrei. Zabel nu este un sprinter pur, dar e un ciclist foarte versatil, cu o înclinaţie şi pentru clasice, capabil să treacă de dealuri şi să facă un contratimp bun pe anumite distanţe, iar BMC a observat asta şi s-a grăbit să semneze cu el.

Gianfranco Zilioli – un produs al echipei Colpack, italianul a câştigat în 2013 Giro delle Valli Cuneesi, înainte de a concura ca stagiar pentru Androni Giocattoli-Venezuela, cu care a şi semnat în toamnă, după ce s-a impus în Gran Premio Industria & Commercio di Prato, cursă la startul căreia s-au aflat mai multe grupări de World Tour. Zilioli este un bun căţărător, dar în acelaşi timp şi un atacant, preferând să îşi încerce şansa în curse atunci când adversarii se aşteaptă mai puţin. Sezonul acesta, pe lângă tradiţionalele competiţii de pe teren propriu, italianul va mai putea fi văzut în Turul Mediteranean şi în Turul Langkawi, iar evoluţia sa va trebui urmărită cu atenţie, deoarece Zilioli e capabil de multe lucruri frumoase.

Andrea Zordan – fără îndoială, Androni Giocattoli-Venezuela a pus mână pe un “giuvaier”, care dacă va fi crescut aşa cum trebuie şi nu va avea probleme de sănătate, va deveni unul dintre cicliştii de top ai Italiei. În vârstă de numai 21 de ani, peninsularul a avut un sezon perfect în 2013, cu nu mai puţin de zece victorii, între acestea aflându-se cele de la Campionatele Naţionale sau Trofeo Edil C (zestrea sa putea fi şi mai bogată dacă ar fi concurat în Tour de l’Avenir). Cu un sprint excelent (lansat devreme, şi cu 350-400 de metri înainte de sosire), dar şi o înclinaţie pentru pavate (ceva rar la italieni în ultimii ani), Zordan va beneficia de un mediu excelent la Androni, fără presiune şi cu multe oportunităţi de a ieşi în evidenţă. Tocmai de aceea, câteva victorii îi par la îndemână italianului, care după doar câteva luni la profesionişti, şi-ar putea face debutul în Il Giro.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu
15 ian. 2014
2 Comments

Tricourile echipelor de World Tour în 2014

AG2R

 Image

Astana

 Image

Belkin

 Image

BMC

 Image

Cannondale

 Image

Europcar

 Image

FDJ

 Image

Garmin-Sharp

 Image

Giant-Shimano

 Image

Katusha

 Image

Lampre-Merida

 Image

Lotto-Belisol

 Image

Movistar

 Image

Omega Pharma-Quick Step

 Image

Orica-GreenEdge

 Image

Sky

 Image

Tinkoff-Saxo

 Image

Trek Factory Racing

Image

Publicat în Uncategorized
14 ian. 2014

Statistici World Tour 2014

– Matej Mohoric (Cannondale) este cel mai tânăr rutier din pluton, 19 ani şi trei luni

– La polul opus se află germanul Jens Voigt (Trek Factory Racing), 42 de ani şi patru luni

– 507 ciclişti din 41 de ţări vor concura pentru cele 18 echipe de World Tour, Franţa fiind ţara care oferă cei mai mulţi rutieri, 77

– Tot Franţa este ţara cu cele mai multe formaţii, trei: AG2R, Europcar şi FDJ

– 11 câştigători de Mari Tururi se vor afla în pluton: Ivan Basso, Alberto Contador, Damiano Cunego, Cadel Evans, Chris Froome, Ryder Hesjedal, Vincenzo Nibali, Andy Schleck, Michele Scarponi, Alejandro Valverde şi Bradley Wiggins

– De la introducerea sistemului World Tour, ciclistul cu cele mai multe trofee individuale este spaniolul Joaquim Rodriguez, trei

– Tinkoff-Saxo a fost de patru ori cea mai bună echipă din lume, în timp ce Spania şi-a adjudecat clasamentul pe naţiuni în şapte ocazii

– Gruparea cu cel mai vechi sponsor principal este Lotto-Belisol, care susţine echipa belgiană din 1985

– Anul acesta, în calendar se află 28 de curse: 14 de o zi şi 14 pe etape

– Aproape jumătate din aceste curse sunt controlate de trei mari companii: ASO (Paris-Nisa, Paris-Roubaix, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criteriul Dauphiné, Turul Franţei, Turul Spaniei), RCS Sport (Tirreno-Adriatico, Milano-San Remo, Turul Italiei, Il Lombardia) şi Flanders Classics (Gent-Wevelgem, Turul Flandrei)

– Franţa are cele mai multe zile de cursă (39), fiind urmată în această ierarhie de Spania (35) şi Italia (30)

– Doar 13 dintre cele 153 de zile de cursă se vor desfăşura în afara Europei (Australia, Canada şi China)

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu
13 ian. 2014

Turul Spaniei 2014

Image

Aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani, Unipublic a aşteptat până în luna ianuarie pentru a face public traseul Vueltei, al treilea Mare Tur al sezonului. Ediţia cu numărul 69 se va desfăşura între 23 august şi 14 septembrie, va avea 57 de kilometri de contratimp şi opt finaluri la altitudine, dintre care patru vor apărea pe traseu pentru prima dată. După cum se poate vedea din aceste informaţii, organizatorii au redus numărul sosirilor în căţărare, fără ca asta să însemne mai multe etape pentru sprinteri, care vor fi din nou dezavantajaţi.

Problema cu etapele ce se vor termina în ascensiune este că acestea nu oferă multe oportunităţi de atac, totul urmând să se decidă pe ultima căţărare, când mai sunt doar câţiva kilometri până la final. De asemenea, cum vor fi mai puţin de 60 de kilometri de contratimp, căţărătorii nu vor fi obligaţi să atace de fiecare dată, deoarece pierderile acestora în etapele contracronometru nu vor fi mari. În comparaţie cu Giro şi Le Tour, Turului Spaniei îi lipseşte o etapă cu un profil similar clasicelor din Ardeni (Amstel Gold Race sau Liège–Bastogne–Liège), care îi poate surprinde pe mulţi, ducând astfel la crearea unor ecarturi neaşteptate.

Pe de altă parte, traseul a fost şi în anii precedenţi, mai mult sau mai puţin, similar cu cel din 2014, iar Vuelta a fost de fiecare dată cel mai spectaculos Mare Tur al stagiunii, ceea ce demonstrează încă o dată că rutierii sunt cei care decid cum curge cursa. În fine, deşi vine la final de stagiune, competiţia din Peninsula Iberică poate atrage multe nume mari la start, peste nivelul din sezoanele anterioare, deoarece Campionatele Mondiale se vor desfăşura în Spania, la Ponferrada.

Traseul Turului Spaniei din 2014

Etapa l – Jerez de la Frontera – Jerez de la Frontera (12,6 kilometri)

 Image

Pentru a cincea oară la rând, Turul Spaniei va începe cu un contratimp pe echipe, unul scurt, care va crea diferenţe minime între candidaţii la tricoul roşu. Va fi prima sosire acolo după 17 ani, la precedenta vizită învingător fiind reprezentantul gazdelor, Eleuterio Anguita Hinojosa.

Etapa a ll-a – Algeciras – San Fernando (174,4 kilometri)

 Image

Ziua va începe cu o căţărare de categoria a treia, în vârful căreia îl vom afla pe primul purtător al tricoului alb cu buline albastre. Apoi, drumul va fi plat, dar nu lipsit de pericole, deoarece vântul are toate şansele să îşi facă apariţia pe final şi să creeze “borduri”. Dacă totul va merge conform planului, atunci se va consemna cea dintâi sosire la sprint a ediţiei 2014.

Etapa a lll-a – Cadiz – Arcos de la Frontera (188 de kilometri)

 Image

Trei ascensiuni de categoria a treia şi un finiş în uşoară urcare se vor afla în “meniul” rundei, care le va fi propice sprinterilor cu calităţi de puncheuri. Arcos de la Frontera, un orăşel cu puţin peste 31 000 de locuitori, va găzdui în premieră o sosire în Vuelta.

Etapa a lV-a – Mairena del Alcor – Cordoba (172,6 kilometri)

 Image

La precedenta vizită în Cordoba, Liquigas a făcut spectacol pe ultima coborâre de pe traseu, desprinzându-se cu patru ciclişti, între care Vincenzo Nibali şi Peter Sagan, slovacul obţinând victoria. Acum, o căţărare de categoria a doua va apărea târziu, dar distanţa din vârf până la final este destul de lungă, ceea ce înseamnă că şansele ca favoriţii la tricoul roşu să încerce ceva sunt destul de mici. În schimb, e foarte probabil să fie un finiş la sprint, dar dintr-un grup redus.

Etapa a V-a – Priego de Cordoba – Ronda (182,3 kilometri)

 Image

Lunga ascensiune plasată în ultimii 30 de kilometri le va pune pune probleme unor rutieri, în special sprinterilor puri, care au puţine oportunităţi în ediţia cu numărul 69 a Vueltei. Victoria va veni fie după un scenariu identic cu cel din runda precedentă, fie după un atac dat târziu de câţiva oameni care nu contează la general.

Etapa a Vl-a – Benalmadena – La Zubia (157,7 kilometri)

 Image

Dintre cele opt finaluri la altitudine, patru îşi vor face debutul în Turul Spaniei. Este şi cazul lui Cumbres Verdes, care le va oferi pretendenţilor la ierarhia generală o primă ocazie de a vedea la ce nivel se află. Căţărarea din Andalucia nu impresionează prin lungime, ci prin duritatea pantei, ce ajunge şi la 13%. Cum va fi prima sosire în ascensiune, este de aşteptat ca atacurile să apară destul de târziu.

Etapa a Vll-a – Alhendin – Alcaudete (165,4 kilometri)

 Image

În provincia Jaen, Alcaudete este cunoscut pentru castelul construit aici de mauri în urmă cu un mileniu. De vineri, 29 august, va fi cunoscut şi pentru finişul de etapă pe care îl va organiza. Traseul e valonat, iar ultimii cinci kilometri nu fac excepţie, panta medie fiind de 4%. Va fi un test util pentru cicliştii care au venit în Vuelta să se pregătească pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada.

Etapa a Vlll-a – Baeza – Albacete (207,4 kilometri)

 Image

O zi care nu are cum să nu se încheie la sprint masiv, într-un oraş care ultima oară când a figurat pe harta cursei, în 2003, l-a avut drept învingător pe italianul Alessandro Petacchi.

Etapa a lX-a – Carboneras de Guadazaon – Aramon Valdelinares (181 de kilometri)

 Image

Lucrurile serioase vor începe în a doua jumătate a rundei, odată cu Puerto de Cabigondo, o căţărare de categoria a treia. Aceasta va fi urmată de Puerto San Rafel şi de Valdelinares, o ascensiune nu foarte grea, cu pantă maximă 8,8%, pe care Roberto Heras s-a impus în 2005, atunci când l-a învins pe rusul Denis Menchov, adversarul său la tricoul auriu.

Etapa a X-a – Real Lunasterio de Santa Maria de Veruela – Borja (34,5 kilometri)

 Image

Oamenii de general buni la contratimp vor trebuie să profite la maximum de această etapă, pentru a câştiga sau recupera timp în raport cu căţărătorii puri. Traseul are o ascensiune de categoria a treia încă de la start, ce va crea diferenţe interesante, în timp ce a doua jumătate, chiar dacă este plată, ridică unele obstacole, fiind foarte tehnică.

Etapa a Xl-a – Pamplona – Santuario de San Miguel de Aralar (151 de kilometri)

 Image

Ascensiunea de final (11 kilometri lungime) se află la debut în Vuelta, iar pantele sale de 13% pot duce la ecarturi considerabile, cu atât mai mult cu cât etapa vine la doar o zi după contratimp. Un alt motiv pentru care căţărarea va fi dificilă este că nu oferă momente de respiro, panta fiind în permanenţă dură.

Etapa a Xll-a – Logroño – Logroño (168 de kilometri)

 Image

O rundă fără dificultăţi în jurul oraşului din provincia La Rioja, care îi va scoate pe sprinteri din anonimat după mai multe zile în care atenţia tuturor a fost concentrată asupra luptei de la general.

Etapa a Xlll-a – Belorado – Obregon. Parque de Cabarceno (182 de kilometri)

 Image

Trei ascensiuni plasate în a doua parte a rundei s-ar putea dovedi decisive în reuşita unei evadări. Dacă plutonul nu va fi de acord cu asta, atunci victoria va veni după un sprint în care puncheurii vor fi avantajaţi.

Etapa a XlV-a – Santander – La Camperona (199 de kilometri)

 Image

Prima căţărare de pe traseu va fi Collada de la Hoz, acolo unde Alberto Contador a atacat în 2012, surprinzându-l pe Joaquim Rodriguez şi luându-i acestuia tricoul roşu. Acum, după această ascensiune de categoria a doua, plutonul se va îndrepta spre La Camperona, nu înainte de a trece peste Puerto de San Glorio. Ultimul obstacol al zilei le va surâde cicliştilor explozivi, deoarece panta maximă pe final e de 24%.

Etapa a XV-a – Oviedo – Lagos de Covadonga (149 de kilometri)

 Image

Va fi a 19-a sosire din istorie pe ascensiunea din Asturia, cele mai multe victorii acolo fiind obţinute de spanioli, opt, două dintre acestea fiind aduse de Pedro Delgado. Deşi are 12,6 kilometri lungime şi pantă medie 7,4%, Covadonga nu va fi decisivă, statistica ultimilor ani arătând că favoriţii rar au fost interesaţi de un succes aici, victoria revenindu-le unor rutieri aflaţi în evadare.

Etapa a XVl-a – San Martin del Rey Aurelio – La Farrapona (159 de kilometri)

 Image

A treia zi consecutivă cu finiş la altitudine va aduce şi etapa-regină a ediţiei din acest an. Cinci căţărări de categoria întâi – Alto de la Colladona, Alto del Cordal, Alto de la Cobertoria, Puerto de San Lorenzo şi Lagos de Somiedo – vor aştepta un pluton care va avea din ce în ce mai puţine resurse de energie. În 2011, La Farrapona a fost scena singurei victorii a estonianului Rein Taaramäe într-un Mare Tur.

Etapa a XVll-a – Ortigueira – A Coruña (174 de kilometri)

 Image

Runda care va veni după a doua zi de pauză va fi sinonimă cu o ultimă oportunitate pentru sprinteri să se facă remarcaţi. Tocmai de aceea, şansele unei evadări vor fi ca şi inexistente.

Etapa a XVlll-a – A Estrada – Monte Castrove (175 de kilometri)

 Image

O etapă care nu ar trebui să aibă implicaţii majore asupra ierarhiei generale. Cum greul va apărea pe finalul săptămânii, e posibil ca favoriţii să nu încerce nimic, caz în care avantajaţi vor fi rutierii mai slab clasaţi, al căror obiectiv va fi să îşi salveze participarea în Turul Spaniei.

Etapa a XlX-a – Salvaterra do Miño – Cangas de Morrazo (176,5 kilometri)

 Image

Din nou, atacanţii vor încerca să iasă la rampă, iar terenul le va fi extrem de propice, cu două porţiuni în care aceştia pot acţiona: fie pe ultima căţărare de categoria întâi, fie pe coborârea care îi va duce în Cangas de Morrazo, oraş aflat la debutul în Vuelta.

Etapa a XX-a – Santo Estevo de Ribas de Sil – Puerto de Ancares (163,8 kilometri)

 Image

Mai întâi, această rundă le va face cu ochiul cicliştilor în continuare interesaţi de tricoul alb cu buline roşii, cele patru ascensiuni oferind puncte suficiente pentru câştigarea acestui clasament auxiliar. În ceea ce îi priveşte pe candidaţii la victoria finală, aceştia vor trebui să aştepte până în ultimii trei kilometri – unde vor găsi pante ce oscilează între 10% şi 12,8% – pentru a încerca să facă diferenţa.

Etapa a XXl-a – Santiago de Compostela – Santiago de Compostela (10 kilometri)

 Image

Localitatea galiciană, punctul final al unuia dintre cele mai importante pelerinaje din lumea creştină, va găzdui şi ultima etapă a Turului Spaniei, o situaţie care nu a mai fost întâlnită din 1993. Atunci, elveţianul Alex Zülle a câştigat contratimpul individual în Santiago de Compostela, dar a pierdut Vuelta în favoarea compatriotului său, Toni Rominger, care s-a impus la general pentru un avans de numai 29 de secunde. Contratimpul de acum va fi foarte scurt – doar zece kilometri – iar organizatorii vor spera ca diferenţele din clasamentul general să nu fie mari înainte de start, astfel încât suspansul să se păstreze până în ultima clipă.

Cine va merge în cursă

Doi foşti câştigători, Alberto Contador şi Alejandro Valverde, şi-au confirmat deja participarea, ciclistul lui Tinkoff-Saxo fiind de părere că traseul este foarte dificil, deşi din meniu lipsesc Pirineii. Un alt spaniol, Joaquim Rodriguez, va porni cu obiectivul declarat de a îmbrăca tricoul roşu după ultima etapă, în ciuda faptului că va avea 35 de ani. Rodriguez se va baza pe ajutorul colegului Daniel Moreno, în timp ce Contador îl va avea ca “locotenent” pe polonezul Rafal Majka. În ceea ce îl priveşte pe Valverde, rămâne de văzut dacă acesta va fi ajutat de Nairo Quintana sau de Igor Anton.

Luis Leon Sanchez, unul dintre liderii lui Caja Rural, va căuta o victorie de etapă care să îi aducă un loc în echipa pentru Campionatele Mondiale, în timp ce Daniel Navarro va avea drept obiectiv o clasare în top cinci pentru Cofidis. Dintre cicliştii de general care vor veni din afara Spaniei, trebuie amintiţi Ivan Basso, Thibaut Pinot, Esteban Chaves, Maxime Monfort şi Robert Gesink, în timp ce John Degenkolb, Jens Keukeleire şi Maximiliano Richeze se vor număra printre protagoniştii de la sprinturi.

Publicat în Vuelta 2014 | Lasă un comentariu
11 ian. 2014

Alexander Kristoff: “2014: Spring Classics and the Tour de France”

Image

If the UCI would still be running the old World Cup system, then Alexander Kristoff would have been in the top 10 at the end of the 2013 season, which says a lot about his consistency in the one-day races. The Katusha rider was 8th in Milan-Sanremo, 4th in the Tour of Flanders, 9th in Paris-Roubaix, and 3rd in the Vattenfall Cyclassics, but he wasn’t impressive only in the Classics, but also in the bunch sprints, scoring six wins and wearing the green jersey in the Tour de France, after he finished second in the inaugural stage. 

The 26 year-old Norwegian will start the 2014 season in the Tour of Qatar, followed by the Tour of Oman, races in which he hopes to tune-up for the first Classics of the season, Omloop Het Nieuwsblad and Kuurne-Brussels-Kuurne, where he will be one of the contenders. As I wanted to know more about Alexander Kristoff’s goals for this year, I contacted Artem Goriachev, Katusha’s press officer, and he helped me get in touch with the talented sprinter of the team for the following interview. 

– Alex, how was 2013? 

I think it was a pretty good season. Maybe the list of victories was not as big as it could have been, but anyway, I consider that everything went well in 2013. I had victories, I took important podium places, so all I can think about now is just how to improve these results and how to get my upcoming season better than the last one. 

– You’ve had six wins and many other good results, especially in one-day races. What are your best memories from 2013? 

Well, every win is important for me, but of course, I can mention some special races for me. My first World Tour victory so far is really important – it was a stage at the Tour de Suisse and I have great feelings about it. I also like all the stages I won last year in the Tour of Norway, it was a special race for me – great rivals, great crowd, great organization. It was really cool to ride there and to win there. I can add my stage victory in my home race Tour des Fjords. My podium at first stage of Tour de France and the green jersey I worn even for one day was a good experience for me too. Of course, I can name the 3rd place at Vattenfall Cyclassics and the 4th  place at Ronde van Vlaanderen. It was really nice! 

– Was there a race that left you disappointed? 

Yeah, I can say that about all the races I did not win! But to be serious, I’ve had a great experience in the 2013 season, and all the races where I was close, but did not win, bring me now big motivation for the new season. I’d like to win a stage at Tour de France – this is my dream, I’d like to get at least on the podium of Sanremo, Roubaix or Flanders, where I was really close. I think every year I improve, my team Katusha is great and I have a huge support from the management and my teammates, so everything is going ahead well and I believe in the next years I will get more. 

– So, you dream of winning a Tour de France stage, but I presume that also the Spring Classics will have an important place in your calendar for 2014. 

You’re right, a stage win in the Tour de France is still a dream, as well as the green jersey. And for next year these are my real big aims. But besides, I will take part in the biggest Spring Classics, where I will try to win. In 2013, as I already mentioned, I was good in the Spring, so I hope I will keep improving there. Ronde van Vlaanderen suits me better than Paris–Roubaix, but I think I will have the opportunities to show myself there too. Milan–Sanremo, Gent–Wevelgem, E3 Prijs also, why not? All the Spring Classics, except the Ardennes ones, will be in my plans. 

– Is there a particular Classic you would like to win? 

I really like the Ronde van Vlaanderen, this is special race for me and it really suits me. In 2013, I was very close to a final podium, it was a great race, so I want to come there and to be competitive and to get my chance. 

– What would you say are your chances of winning the green jersey? 

To win the green jersey is the Tour de France is very difficult, but never say never. Yes, last year Peter Sagan was unbeatable, nobody could follow him in this fight, but you never know how the race can turn. I will try to win a stage, to get as much points as possible and we will see what will happen after that. Anyway, I will do all that is possible to be at my best and to justify my team’s confidence. 

– I saw that the World Championships are also on your agenda. What do you think of the profile? 

Well, at the moment we can talk about team time trial together with my Katusha Team. I would like to be a part of Katusha at the World Championships. Talking about the road race, of course I’d like to take part in it, but I still have to study the route, to see if it suits my characteristics. Besides, I have to be in strong shape to be competitive there and to get a chance to enter in the roster of the national team.

Publicat în Interviews | Lasă un comentariu
11 ian. 2014

Alexander Kristoff: “2014: clasicele de primăvară şi Turul Franţei”

Image

Dacă Uniunea Ciclistă Internaţională ar fi organizat în continuare Cupa Mondială, atunci Alexander Kristoff ar fi terminat între primii zece la finalul sezonului 2013, ceea ce spune multe despre constanţa sa în cursele de o zi. Rutierul Katushei a fost al optulea în Milano-San Remo, al patrulea în Turul Flandrei, al nouălea în Paris-Roubaix şi al treilea în Clasica de la Hamburg, dar nu a impresionat doar în clasice, ci şi la sprinturile masive, obţinând şase succese şi purtând tricoul verde în Turul Franţei, după ce a fost al doilea în etapa inaugurală.

Norvegianul în vârstă de 26 de ani va începe sezonul 2014 în Turul Qatarului, urmat de Turul Omanului, unde speră să îşi intre în formă pentru primele curse de o zi ale stagiunii, Omloop Het Nieuwsblad şi Kuurne-Bruxelles-Kuurne, în care va fi unul dintre favoriţi. Deoarece am dorit să aflu mai multe despre obiectivele lui Alexander Kristoff, l-am contactat pe Artem Goriachev, ofiţerul de presă al Katushei, iar el m-a ajutat să realizez acest interviu cu talentatul sprinter scandinav.

– Alex, cum a fost 2013?

Cred că a fost un sezon destul de bun. Poate lista victoriilor nu a fost atât de lungă cum ar fi putut fi, dar în orice caz, consider că totul a mers bine în 2013. Am obţinut succese, am avut clasări importante pe podium şi tot ce mă gândesc acum este cum să îmbunătăţesc aceste rezultate şi cum să fac ca noul sezon să fie mai bun decât precedentul.

– Ai obţinut şase victorii şi multe alte rezultate bune, în special în cursele de o zi. Care sunt cele mai frumoase amintiri din 2013?

Fiecare succes este important, dar pot menţiona câteva curse speciale pentru mine. Prima mea victorie în World Tour e foarte importantă, a fost o etapă în Turul Elveţiei şi îmi amintesc de ea cu plăcere. De asemenea, îmi plac toate etapele pe care le-am câştigat anul trecut în Turul Norvegiei, a fost o cursă importantă pentru mine: adversari puternici, public extraordinar, organizare excelentă. A fost cu adevărat frumos să concurez şi să câştig acolo. Mai trebuie să menţionez şi victoria din Turul Fiordurilor, tot pe teren propriu. Podiumul din prima etapă a Turului Franţei şi tricoul verde pe care l-am purtat pentru o zi au reprezentat o experienţă bună. Evident, mai trebuie să aduc în discuţie locul al treilea din Clasica de la Hamburg şi locul al patrulea din Turul Flandrei.

– Ai fost dezamăgit după vreo cursă?

Da, pot spune asta despre toate cursele pe care nu le-am câştigat. Însă, ca să fiu sincer, am avut parte de o experienţă minunată în 2013 şi toate cursele în care am fost aproape, dar nu am câştigat, îmi oferă o motivaţie uriaşă pentru noul sezon. Mi-ar plăcea să câştig o etapă în Turul Franţei, acesta este visul meu. Şi aş mai vrea să obţin cel puţin un podium în Milano-San Remo, Turul Flandrei sau Paris-Roubaix, unde am fost foarte aproape în trecut. Consider că în fiecare an devin mai bun, echipa mea Katusha este extraordinară şi sunt sprijinit atât de management, cât şi de colegi, aşa că totul merge înainte bine şi cred că în următorii ani voi obţine mai mult.

– Aşadar, visezi la o etapă în Turul Franţei, dar presupun că si clasicele de primăvară vor juca un rol important în programul tău pentru 2014.

Într-adevăr, o victorie în Turul Franţei este în continuare un vis, la fel ca tricoul verde, acestea sunt obiectivele mele pentru sezonul următor. Voi participa şi în clasicele de primăvară, unde voi încerca să mă impun. În 2013, aşa cum am spus mai devreme, m-am descurcat bine în aceste curse şi sper că voi deveni mai bun. Turul Flandrei mi se potriveşte mai mult decât Paris-Roubaix, dar cred că voi avea oportunitatea să mă fac remarcat şi acolo. Milano-San Remo, Gent-Wevelgem, E3 Prijs, de ce nu? Toate clasicele de primăvară, cu excepţia celor din Ardeni, se află în planurile mele.

– Este vreo clasică anume pe care doreşti să o câştigi?

Îmi place mult Turul Flandrei, e o cursă specială pentru mine şi mi se potriveşte. În 2013, am fost foarte aproape să termin pe podium, a fost o cursă extraordinară, aşa că vreau să revin acolo, să fiu competitiv şi să profit de fiecare şansă.

– Care crezi că sunt şansele tale la tricoul verde?

Să câştig tricoul verde în Turul Franţei este foarte dificil, dar niciodată nu trebuie să spui niciodată. Într-adevăr, Peter Sagan a fost imbatabil anul trecut, nimeni nu l-a putut urma în această luptă, însă niciodată nu poţi să ştii cum se desfăşoară cursa. Voi încerca să câştig o etapă, să obţin cât mai multe puncte posibile şi vom vedea apoi ce se va întâmpla. Oricum, voi face tot ce voi putea pentru a fi la cel mai înalt nivel, astfel încât să justific încrederea pe care mi-o va acorda echipa.

– Ştiu că vei participa şi la Campionatele Mondiale. Ce părere ai despre traseu?

Pentru moment, putem vorbi doar despre contratimpul pe echipe în care voi participa cu Katusha. În ceea ce priveşte cursa pe şosea, evident că mi-ar face plăcere să particip, dar trebuie să studiez traseul şi să văd dacă se potriveşte abilităţilor mele. În afară de asta, trebuie să mă aflu într-o formă foarte bună pentru a fi competitiv acolo şi pentru a avea o şansă să fac parte din echipa naţională.

Publicat în Interviuri | Lasă un comentariu
09 ian. 2014

A chat with Matej Mohoric, the U23 world champion

Last September, after a memorable descent, Matej Mohoric won the U23 world title, one year after he won the rainbow jersey in the Junior race. One of the most gifted young riders out there, the 19 year old Slovenian signed with Cannondale for the next seasons and will make his World Tour debut in a couple of days, at the Tour Down Under. After going to Oz, he will race in Europe, where he will get for the first time in his career the taste of the Ardennes Classics that suit him so well. This week, before traveling to Australia, I caught up with Matej and he talked about the first months with Cannondale and his plans for this season.

– Matej, in September you won the U23 World Championships. How was that win?

It was really amazing that I managed to repeat the success from Valkenburg in Firenze. The emotions when I realized I collected another title were awesome, sensational, more or less the same as last year. It is a wave of adrenalin that goes through your body when you cross the finish line. I am grateful to my teammates and everyone else who stands behind those results.

– How are things going before your debut at the Tour Down Under?

I’m enjoying every single moment of living as a pro now. I have my eyes and ears open. I try to learn as much as I can, I accept every single advice. I know I’m a very unexperienced rider and that I have a lot to learn. 

– On what did you work during the training camp with Cannondale?

We worked a lot on my time trial and we improved my position on the new bicycle. I am also doing more work in the gym than I did in the past season. 

– Did you get to talk to the team about your schedule for 2014?

I will start my season in Australia with Down Under and Herald Sun Tour. I’ll continue in Italy and Swiss with Trofeo Laiguelia and Gran Premio di Lugano. Than I’ll do Paris-Nice and after that the Ardennes Classics: Amstel Gold Race, Flèche Wallonne and Liège–Bastogne–Liège. That is the plan, but we might change it if necessary.

– Are there any particular races you would like to ride?

No, I don’t have special wishes for the next season. I want to do one of the Grand Tours in the next seasons. Maybe the Tour de Slovenia as a pro. And the World Championships, of course. Maybe also the Olympics. For 2014, my objectives are mostly to gain experience. I will try to learn as much as possible and get to know the world of professional cycling. 

– In our previous interview, you’ve told me your dream is winning the Giro, but you also showed some impressive qualities in one-day races. Will you also focus on these?

For now I will focus on improving and preparing myself for the new level of training and racing. I have few years to develop myself and than we will see what comes, what type of rider I become.

Publicat în Interviews | Lasă un comentariu
09 ian. 2014

O discuţie cu Matej Mohoric, campionul mondial la tineret

În septembrie 2013, după o coborâre memorabilă, intrată deja în istorie, Matej Mohoric a câştigat titlul mondial la tineret, la doar un an după ce a obţinut tricoul curcubeu şi la Juniori. Unul dintre cei mai talentaţi ciclişti din pluton, slovenul în vârstă de 19 ani a semnat cu Cannondale pentru sezoanele următoare şi îşi va face debutul în World Tour peste doar câteva zile, în Turul Down Under. Apoi, va merge în Europa, unde va face cunoştinţă cu clasicele din Ardeni, care i se potrivesc atât de bine. Zilele trecute, înainte de a pleca în Australia, am discutat cu Matej despre primele sale luni alături de Cannondale şi planurile sale pentru acest sezon.

– Matej, în septembrie 2013 ai devenit campion mondial la tineret. Cum a fost acea victorie?

A fost de-a dreptul uimitor că am reuşit să repet la Florenţa rezultatul de la Valkenburg. Emoţiile avute după ce mi-am dat seama că am obţinut un nou titlu au fost uluitoare, incredibile, mai mult sau mai puţin similare celor din 2012. Un val de adrenalină îţi traversează corpul imediat cum treci linia de sosire. Le sunt recunoscător colegilor şi tuturor celor care m-au ajutat să obţin acest rezultat.

– Cum merg lucrurile înainte de debutul tău în Turul Down Under?

Mă bucur de fiecare clipă ca profesionist acum. Am ochii şi urechile deschise, sunt dispus să învăţ cât mai mult posibil şi accept fiecare sfat primit. Sunt un rutier fără experienţă şi am multe de învăţat.

– La ce ai lucrat în cantonamentele efectuate alături de Cannondale?

În timpul cantonamentului am muncit la contratimp şi la îmbunătăţirea poziţiei pe noua bicicletă. De asemenea, faţă de sezoanele anterioare, am stat mai mult în sala de forţă.

– Ce program ai pentru această stagiune?

Sezonul meu va începe în Australia, cu Turul Down Under şi Herald Sun Tour. Apoi, voi continua în Elveţia şi Italia, cu Trofeo Laigueglia şi Gran Premio di Lugano. După aceea, voi participa în Paris-Nisa şi în clasicele din Ardeni: Amstel Gold Race, Flèche Wallonne şi Liège–Bastogne–Liège. Acesta este planul, dar e posibil să îl schimbăm dacă va fi nevoie.

– Este vreo cursă anume în care ţi-ai dori să mergi?

Nu, nu am dorinţe speciale pentru acest sezon. Mi-ar plăcea să particip într-un Mare Tur în viitor. Poate şi în Turul Sloveniei, ca profesionist. Evident, aş vrea să merg la Campionatele Mondiale şi la Jocurile Olimpice. Pentru 2014, obiectivele mele sunt să câştig experienţă, să învăţ cât mai multe lucruri şi să ajung să cunosc lumea ciclismului profesionist.

– În precedentul interviu pentru Cafe Roubaix, ai spus că visul tău este să câştigi Giro, dar ai arătat calităţi impresionante şi în cursele de o zi. Te vei concentra şi pe acestea?

Pentru moment, vreau să progresez şi să mă concentrez pe următorul nivel de antrenamente şi curse. Am câţiva ani la dispoziţie să progresez şi să aflu ce tip de ciclist voi deveni.

Publicat în Interviuri | Lasă un comentariu
08 ian. 2014

Loturile echipelor Pro Continentale în 2014

Androni-Giocattoli Venezuela: Marco Bandiera, Manuel Belletti, Omar Bertazzo, Matteo Di Serafino, Patrick Facchini, Marco Frapporti, Tomas Gil, Yonder Godoy, Johnny Hoogerland, Carlos Ochoa, Antonio Parinello, Franco Pellizotti, Jackson Rodriguez, Diego Rosa, Emanuele Sella, Nicola Testi, Kenny Van Hummel, Gianfranco Zilioli, Andrea Zordan.

Bardiani: Enrico Barbin, Enrico Battaglin, Nicola Boem, Francesco Manuel Bongiorno, Marco Canola, Sonny Colbrelli, Marco Coledan, Paolo Colonna, Donato De Ioso, Filippo Fortin, Stefano Locatelli, Andrea Manfredi, Angelo Pagani, Andrea Piechiele, Stefano Pirazzi, Nicola Ruffoni, Edoardo Zardini.

Bretagne-Séché: Jean-Marc Bideau, Erwann Corbel, Anthony Delaplace, Brice Feillu, Romain Feillu, Armindo Fonseca, Arnaud Gerard, Florian Guillou, Benoit Jarrier, Clement Koretzky, Christophe Laborie, Vegard Stake Laengen, Benjamin Le Montagner, Pierre-Luc Perichon, Eduardo Sepulveda, Florian Vachon.

Caja Rural: Javier Aramendia, David Arroyo, Pello Bilbao, Karol Domagalski, Ramon Domene, Ruben Fernandez, Fabricio Ferrari, Omar Fraile, Marcos Garcia, Fernando Grijalba, Francesco Lasca, Angel Madrazo, Lluis Mas, Antonio Molina, Heiner Parra, Antonio Piedra, Luis Leon Sanchez, Amets Txurruka, Iban Velasco, Davide Vigano.

CCC Polsat Polkowice: Josef Cerny, Pawel Charucki, Piotr Gawronski, Adrian Honkisz, Tomasz Kiendys, Adrian Kuriek, Jaroslaw Marycz, Bartolomiej Matysiak, Nikolay Mihaylov, Jacek Morajko, Mateusz Nowak, Lukasz Owsian, Maciej Paterski, Davide Rebellin, Marek Rutkiewicz, Branislau Samoilau, Grzegorz Stepniak, Mateusz Taciak.

Cofidis: Yann Bagot, Jeremy Bescond, Edwig Cammaerts, Jérôme Coppel, Nicolas Edet, Julien Fouchard, Egoitz Garcia, Romain Hardy, Gert Jõeäär, Christophe Laporte, Christophe Le Mevel, Romain Lemarchand, Cyril Lemoine, Guillaume Levarlet, Luis Angel Mate, Rudy Molard, Daniel Navarro, Adrein Petit, Stephane Poulhies, Florian Senechal, Julien Simon, Rein Taaramäe, Clement Venturini, Louis Verhelst, Romain Zingle.

Colombia: Juan Esteban Arango, Edwin Avila, Robinson Chalapud, Edward Fabian Diaz, Fabio Duarte, Leonardo Duque, Luis Alberto Largo, Jarlinson Pantano, Darwin Pantoja, Jonathan Paredes, Carlos Quintero, Duber Quintero, Jeffry Romero, Miguel Angel Rubiano Chavez, Rodolfo Torres, Juan Pablo Valencia.

Drapac: Jack Anderson, Jonathan Cantwell, William Clarke, Jai Crawford, Floris Goesinnen, Robbie Hucker, Benjamin Johnson, Jordan Kerby, Darren Lapthorne, Travis Meyer, Lachlan Norris, Thomas Palmer, Adam Phelan, Malcolm Rudolph, Bernard Sulzberger, Wesley Sulzberger, Wouter Wippert.

IAM: Marcel Aregger, Matthias Brandle, Sylvain Chavanel, Stefan Denifl, Martin Elmiger, Mathias Frank, Jonathan Fumeaux, Kristof Goddaert, Heinrich Haussler, Sebastien Hinault, Reto Hollenstein, Kevin Ista, Dominic Klemme, Roger Kluge, Pirmin Lang, Gustav Larsson, Thomas Löfkvist, Matteo Pelucchi, Jérôme Pineau, Sebastien Reichenbach, Vicente Reynes, Aleksejs Saramotins, Patrick Schelling, Johann Tschopp, Marcel Wyss.

MTN-Qhubeka: John-Lee Augustyn, Gerald Ciolek, Ferekalsi Debesay, Linus Gerdemann, Tsgabu Grmay, Jacques Janse Van Rensburg, Songezo Jim, Ignatas Konovalovas, Merhawi Kudus, Louis Meintjes, Adrien Niyonshuti, Sergio Pardilla, Bradley Potgieter, Youcef Reguigui, Martin Reimer, Meran Russon, Kristian Sbaragli, Andreas Stauff, Daniel Teklehaimanot, Jani Tewelde, Jay Thomson, Dennis Van Niekerk, Johann Van Zyl, Jaco Venter, Martin Wesemann.

Neri Sottoli-Yellowfluo: Rafael Andriato, Gianni Bellini, Ramon Carretero, Giorgio Cecchinel, Francesco Chicchi, Daniele Colli, Samuele Conti, Andrea Dal Col, Roberto De Patre, Andrea Fedi, Mauro Finetto, Luigi Miletta, Yonathan Monsalve, Simone Ponzi, Mattia Pozzo, Matteo Rabottini, Mirko Tedeschi.

NetApp-Endura: Jan Barta, Cesare Benedetti, Sam Bennett, Iker Camaño, David De La Cruz, Zakkari Dempster, Bartosz Huzarski, Blaz Jarc, Leopold König, Tiago Machado, Ralf Matzka, Jonathan McEvoy, Frantisek Padour, Jose Joao Pimenta, Erick Roswell, Andreas Schillinger, Daniel Schorn, Michael Schwarzmann, Scott Thwaites, Paul Voss.

Novo Nordisk: Andrea Chiacchini, Stephen Clancy, Paolo Cravanzola, Kevin Demesmaeker, Benjamin Dilley, Joe Eldridge, Joonas Henttala, Nicolas Lefrançois, David Lozano, Javier Mejias, Justin Morris, Andrea Peron, Aaron Perry, Charles Planet, Thomas Raeymaekers, Branden Russell, Martijn Verschoor, Christopher Williams.

RusVelo: Ivan Balykin, Igor Boev, Artur Ershov, Sergey Firsanov, Serguei Klimov, Leonid Krasnov, Timofey Kritskiy, Sergey Lagutin, Roman Maikin, Artem Ovechkin, Sergei Pomoshnikov, Kirill Pozdnyakov, Alexander Serov, Andrey Solomennikov, Gennadiy Taatarinov, Ilnur Zakarin.

Topsport Vlaanderen: Victor Campenaerts, Jasper De Buyst, Kevin De Jonghe, Kenny De Ketele, Moreno De Pauw, Tim Declercq, Sander Helven, Pieter Jacobs, Yves Lampaert, Eliot Lietaer, Jonas Rickaert, Jarl Salomein, Thomas Sprengers, Stijn Steels, Edward Theuns, Tom Van Asbroeck, Preben Van Hecke, Gijs Van Hoecke, Arthur Van Overberghe, Michael Van Stayen, Kenneth Vanbilsen, Pieter Vanspeybrouck, Otto Vergaerde, Zico Waeytens, Jelle Wallays.

UnitedHealthcare: Carlos Eduardo Alzate, Alessandro Bazzana, Isaac Bolivar, Hilton Clarke, Ben Day, Marc De Maar, Lucas Euser, Robert Förster, Davide Frattini, Ken Hanson, Adrian Hegyvari, Aldo Ilesic, Martyn Irvine, Christopher Jones, Luke Keough, Jeffry Louder, Martijn Maaskant, Karl Menzies, John Murphy, Kiel Reijnen, Daniel Summerhill, Bradley White.

Wanty-Groupe Gobert: Frederik Backaert, Jérôme Baugnies, Tim De Troyer, Laurens De Vreese, Thomas Degand, Jean-Pierre Drucker, Jan Ghyselinck, Jerôme Gilbert, Gregory Habeaux, Roy Jans, Michel Kreder, Wesley Kreder, Björn Leukemans, Marco Minaard, Frederique Robert, Kevin Seedraeyers, Mirko Selvaggi, Nico Sijmens, Kevin Van Melsen, James Vanlandschoot, Frederik Veuchelen.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →