Cafe Roubaix

Actorii din Turul Franţei 2014

Ediţia cu numărul 101, care va începe peste doar câteva zile, se anunţă cea mai spectaculoasă din ultimul deceniu, şi nu doar în ceea ce priveşte clasamentul general. Sprinturile vor fi, la rândul lor, extrem de disputate, toţi cicliştii importanţi venind la start, unii cu obiectivul de a demonstra că sunt cei mai buni din lume, alţii cu scopul de a obţine o primă victorie de etapă în Marea Buclă. Elocventă pentru calitatea plutonului de aici sunt următoarele date: în total, rutierii prezenţi în Le Tour au câştigat 12 Mari Tururi, 20 de Monumente, 12 titluri mondiale şi mai mult de 250 de etape în cursele de trei săptămâni.

Favoriţii la clasamentul general

Alberto Contador – spaniolul se află la un nivel extrem de ridicat, are o încredere uriaşă şi este pregătit să dea totul pentru a câştiga din nou Turul Franţei, la cinci ani de la precedentul succes. Până acum, în 2014, Contador a obţinut şase victorii şi a terminat toate cursele pe etape între primii doi, iar forma sa a fost impresionantă nu doar pe munte, ci şi la contratimp. Cu Bjarne Riis alături, dar fără Roman Kreuziger, un “locotenent” ce se putea dovedi crucial, ciclistul echipei Tinkoff-Saxo ştie că Froome este mai puternic pe munte, şi tocmai de aceea va încerca să îl atace acolo unde acesta se va aştepta mai puţin. “”

Rui Costa – deşi i-au lipsit victoriile în primăvară, portughezul a fost unul dintre cei mai constanţi rutieri din pluton. Apoi, în Turul Elveţiei, a obţinut acel succes pe care îl căuta de multă vreme şi a impresionat prin progresele evidente făcute, dar şi prin instinctul de killer, pus din nou în scenă, la fel cum s-a întâmplat în 2013, la Florenţa, acolo unde a obţinut titlul mondial. În iulie, Costa va conduce pentru prima dată o echipă într-un Mare Tur şi şansele lui la un top zece sunt mari. Le Tour va fi important pentru viitorul său, deoarece va arăta dacă poate lupta pentru ierarhia generală dintr-o cursă majoră, după ce clasările obţinute până acum la general au venit în competiţiile de o săptămână.

Chris Froome – este principalul favorit la tricoul galben, pe care anul trecut l-a câştigat de o manieră autoritară. Sezonul acesta, britanicul a avut probleme de sănătate care l-au împiedicat să îşi atingă toate obiectivele, iar echipa sa l-a părăsit în multe clipe, îngrijorătoare fiind situaţia lui Richie Porte, de nerecunoscut în comparaţie cu stagiunea precedentă. Froome încă le este superior adversarilor săi, are şi traseul de partea sa, însă e de aşteptat să aibă parte de mai multe provocări decât a întâmpinat în urmă cu un an. Conform propriilor declaraţii, deţinătorul trofeului traversează cea mai bună perioadă a carierei. Dacă va fi într-adevăr aşa, atunci rutierul lui Sky va încerca să arate asta cu prima ocazie şi să pună astfel stăpânire pe cursă.

Bauke Mollema – mulţi sunt de părere că olandezul poate fi revelaţia acestei ediţii, în ciuda faptului că niciodată nu a terminat mai sus de locul şase. Adevărul este că rutierul lui Belkin a impresionat în Turul Elveţiei, unde a fost unul dintre protagonişti, atacând pe munte şi adjudecându-şi ultima treaptă a podiumului la general. Susţinut de o echipă puternică pe toate terenurile, Mollema va trebui să evite tradiţionala zi slabă pe care o are de obicei pentru a putea emite pretenţii la un loc pe podium, obiectiv ce nu e imposibil de atins, aşa cum el însuşi a spus.

Vincenzo Nibali – speranţele lui Nibali la câştigarea Turului Franţei (singura cursă de trei săptămâni care nu se află în palmaresul său) au renăscut după cucerirea titlului naţional. “Rechinul” este un rutier agresiv, şi nu va ezita să îşi atace oponenţii, însă va trebui să găsească un echilibru între ofensivă şi defensivă, deoarece un elan prea mare îl poate din joc devreme. Dacă nu le va putea pune probleme lui Contador şi Froome, atunci Nibali – revenit în Le Tour după doi ani – va încerca să termine măcar pe locul al treilea, pentru care şi-a mai depus candidatura şi Alejandro Valverde.

Andrew Talansky – oricât de frumoasă a fost victoria americanului în Criteriul Dauphiné, nu trebuie uitat că aceasta a venit după ce Alberto Contador a stat prea mult cu ochii pe Chris Froome, în contextul în care spaniolul nici nu a avut o echipă puternică la dispoziţie. Tocmai de aceea, ciclistul echipei Garmin-Sharp nu poate fi considerat un favorit la podium, însă poate lupta pentru un top cinci. Important pentru Talansky va fi să scape cu bine de capcanele din prima săptămână şi să fie prezent la apel în momentul când se va ajunge pe cel dintâi finiş la altitudine, deoarece rezultatul de acolo va avea o influenţă majoră asupra moralului său. O evoluţie bună pe parcursul celor trei săptămâni i-ar putea aduce şi tricoul alb, performanţă pe care doar trei americani au mai realizat-o.

Jurgen Van Den Broeck – prezenţa sa în Turul Franţei era sub semnul întrebării acum o lună, dar locul al treilea obţinut în Criteriul Dauphiné l-a convins pe Marc Sergeant să îl ia în echipă. În cazul în care ghinionul nu îşi va face apariţia (aşa cum s-a întâmplat de multe ori în trecut), Van Den Broeck va fi un om de luat în seamă pentru un top cinci. Pe finalul cursei, în funcţie de cum va decurge lupta dintre favoriţii la tricoul galben, dar şi de întârzierea sa la general, belgianul ar putea ajunge în situaţia de a lupta pentru o victorie de etapă.

Alejandro Valverde – din februarie până în iunie, ibericul a obţinut constant victorii şi pare că încă nu şi-a astâmpărat foamea de succese, dorind să îşi adauge altele în palmares şi în următoarele săptămâni, când va încerca să obţină prima clasare din carieră pe podiumul Turului Franţei. Cel mai probabil, Valverde nu va ieşi la atac pe munţi, ci îi va lăsa pe alţii să facă primul pas, urmând ca apoi să îşi aleagă tactica. Singura etapă în care este peste ceilalţi şi poate câştiga timp e a cincea, care va duce plutonul pe pavatele din nordul Franţei. Acolo, Valverde se poate transforma într-un favorit la tricoul galben.

Principalele speranţe ale francezilor pentru clasamentul general vor fi Romain Bardet şi Thibaut Pinot, care vor fi şi doi dintre favoriţii la câştigarea ierarhiei tinerilor. Bardet vine aici după un foarte bun Criteriu Dauphiné, terminat pe locul cinci, iar asta l-a făcut încrezător că poate ajunge în top zece aici. În ceea ce îl priveşte pe compatriotul său, acesta trebuie să arate că a scăpat de frica arătată pe coborâri în trecut şi să confirme speranţele puse în el încă din 2010. Cum ambii vor pierde mult la contratimpul din penultima zi, sunt obligaţi să aibă o evoluţie solidă în etapele montane.

Clasat pe cinci în 2012, când a intrat în posesia tricoului alb, Tejay van Garderen a început foarte bine anul, însă continuarea nu a mai fost la fel de reuşită, iar americanul nu mai face figură de top zece, o clasare a sa acolo fiind mai mult o surpriză decât un rezultat normal, având în vedere ce a arătat recent. În schimb, mult mai bine arată fostul său coleg de la BMC, Mathias Frank, aflat acum la IAM Cycling. Elveţianul a mers bine în toate cursele pe etape din 2014 şi va încerca şi aici să termine între primii zece, mai ales că este favorizat de traseu. Alţi oameni cu pretenţii la clasamentul general sunt Leopold König şi Simon Spilak, însă impresia generală este că mai accesibilă le e o victorie, deşi König, aflat pe o pantă ascendentă, este capabil să surprindă.

Un top zece va căuta şi Trek Factory Racing, prin Frank Schleck şi Haimar Zubeldia, în timp ce Andy Schleck va fi încurajat să meargă în evadări pentru a-şi adjudeca o etapă montană. Cum Turul Franţei nu se afla în programul său la startul sezonului, Joaquim Rodriguez nu va fi un pretendent la ierarhia generală, dar va trebui luat în seamă pe munţi, un succes fiindu-i la îndemână. În fine, Michal Kwiatkowski, Chris Horner şi Thomas Voeckler vor putea juca şi ei un rol important, fie că este vorba despre clasament, fie de lupta ce se va da pe finişurile în căţărare.

Ceilalţi protagonişti

În ierarhia tricoului verde, Peter Sagan va porni ca favorit, însă slovacul nu se va bucura de acelaşi statut la sprinturi, acolo unde principalii trei favoriţi vor fi Marcel Kittel, Mark Cavendish şi André Greipel. Kittel a impresionat în Giro şi va fi omul de învins şi acum, lucru de care este conştient şi Cavendish, ce va încerca să îşi recâştige titulatura de cel mai bun sprinter din lume. Bătălia de pe plat nu va fi doar una a sprinterilor, ci şi a “trenuleţelor”, Kittel fiind avantajat la acest capitol, în ciuda faptului că Omega Pharma-Quick Step are nume mai sonore în angrenaj.

În funcţie de cum vor decurge lucrurile, aceştia vor putea emite pretenţii la tricoul verde, pe care şi l-a fixat ca obiectiv şi învingătorul din Milano-San Remo, Alexander Kristoff. Norvegianul, autor a nouă succese în 2014, va avea o şansă bună să obţină o victorie mai ales în etapele cu un profil valonat pe final, acolo unde ceilalţi oameni pot întâmpina probleme. Deşi aflat la primul Tur al Franţei, Sacha Modolo reprezintă o ameninţare serioasă pentru marile nume ale plutonului, în timp ce Danny van Poppel, Arnaud Démare şi Bryan Coquard vor dori să arate că noua generaţie are un cuvânt important de spus.

Alţi oameni care pot condimenta Turul Franţei luptând pentru victoria de etapă sau un rezultat bun mai sunt Pierre Rolland, Michael Albasini, Simon Yates (care poate fi revelaţia ediţiei), Tom-Jelte Slagter, Daniel Navarro, Rein Taaramäe, Sylvain Chavanel (în special în prima săptămână), Fabian Cancellara şi Jens Voigt, aşteptat de multă lume să iasă în evidenţă la ultima sa participare aici.

Analiza echipelor din Turul Franţei

AG2R – gruparea franceză poate lupta atât pentru clasamentul general, cât şi pentru victorii de etapă. Clasat pe locul 15 la ediţia precedentă, Romain Bardet va încerca să îmbunătăţească acel rezultat, ciclistul din Hexagon urmând să se bazeze pe Jean-Christophe Peraud şi Christophe Riblon. Mai mult ca sigur, Riblon va primi mână liberă la un moment dat şi va pleca în evadare într-o etapă montană, scenariu ce i se poate aplica şi lui Bardet, dacă acesta va ieşi din calculele pentru clasamentul general. AG2R îl mai are şi pe Samuel Dumoulin, însă acesta poate spera, cel mult, la un top zece în etapele care se vor încheia la sprint.

Astana – echipa este construită pentru a-l ajuta pe Vincenzo Nibali, aflat într-o evidentă creştere de formă. Proaspătul campion al Italiei încearcă să devină doar al şaselea ciclist din istorie cu succese în toate cele trei Mari Tururi, iar tentativa sa va fi susţinută de oameni ca Michele Scarponi, Tanel Kangert, Jakob Fuglsang sau Lieuwe Westra, cu toţii capabili să îl ajute pe munte, dar şi să pună în aplicare planurile tactice pe care “Rechinul” le va folosi ca să îşi surprindă adversarii.

Belkin – formaţia manageriată de Richard Plugge a adus o distribuţie interesantă la start, ce se poate implica în mai multe bătălii. O miză mare va fi etapa a cincea, cu Lars Boom şi Sep Vanmarcke capabili să câştige pe pavatele din nordul Franţei. Belkin are şi rutieri ce pot merge în evadare, dar aceştia îşi vor încerca şansa doar în prima parte a cursei, deoarece mai apoi, când se ajunge în munţi, toată lumea (Laurens ten Dam, Steven Kruijswijk) îl va sprijini pe Bauke Mollema, al cărui obiectiv este să termine între primii zece.

BMC – Tejay van Garderen va fi omul de general, însă aşteptările nu par să fie prea mari în ceea ce îl priveşte, urmare a parcursului slab avut în ultima vreme. Echipa ce i-a fost pusă la dispoziţie nu este foarte puternică, dar Van Garderen se va putea baza pe oameni pe Darwin Atapuma sau Peter Stetina în zilele petrecute în munţi. Pentru victoriile de etapă, presiunea va fi pe Greg Van Avermaet, care va avea suficiente oportunităţi, mai ales în prima săptămână.

Bretagne-Séché – echipa franceză va merge pe “reţeta” tradiţională folosită de echipele Pro Continentale: cât mai multe evadări. În absenţa argentinianului Eduardo Sepulveda, care i-ar fi oferit speranţe şi la o clasare bună la general, Bretagne va spera la ceva din partea lui Romain Feillu şi Armindo Fonseca la sprinturi, în timp ce Brice Feillu va fi omul de urmărit în evadările ce se vor forma în etapele montane.

Cannondale – două lucruri au surprins la selecţia realizată de echipa italiană: absenţa lui Damiano Caruso şi prezenţa lui Elia Viviani, care a concurat în Giro şi în Criteriul Dauphiné. La fel ca în ultimii doi ani, Peter Sagan va fi liderul lui Cannondale, obiectivul său fiind cel puţin un succes de etapă şi câştigarea tricoului verde. Tocmai de aceea, întreaga echipă va fi la dispoziţia sa, evident, cu excepţia zilelor petrecute în munţi, acolo unde Alessandro De Marchi poate primi mână liberă.

Cofidis – va avea doi lideri, pe Daniel Navarro şi Rein Taaramäe, selecţia urmând să se facă natural, în prima rundă montană. La prima vedere, datorită experienţei, spaniolul pare mai capabil să aducă o clasare bună la general, în vreme ce Taaramäe poate vâna o etapă. Adrien Petit este un ciclist care nu poate spera la un podium în etapele de plat, dar are ocazia să se facă remarcat pe pavate, în timp ce etapele valonate îl vor aduce în prim-plan pe Julien Simon, cu condiţia ca acesta să îşi fi regăsit forma din urmă cu doi ani.

Europcar – venit din Turul Italiei, unde a încheiat pe patru, Pierre Rolland va încerca să bifeze un nou top zece, însă misiunea sa se anunţă dificilă, astfel încât e posibil să se concentreze pe câştigarea unei etape, la fel ca Thomas Voeckler, care are un simţ aparte de a simţi evadările ce au şanse să reuşească. În afară de Voeckler, în evadări ar mai putea ajunge Kevin Reza, ocupantul locului trei la Campionatele Naţionale. Altfel, Europcar a hotărât să îl aducă în Le Tour şi pe Bryan Coquard; acesta îşi va face debutul într-un Mare Tur şi va fi extrem de interesant de văzut ce va obţine în etapele de plat, mai ales că a arătat în multe rânduri că nu îi lipseşte curajul.

FDJ – din cauza unei răceli, Thibaut Pinot nu a arătat de ce este capabil în Turul Elveţiei, dar tânărul rutier al lui Marc Madiot speră să facă asta în Turul Franţei, de unde vrea să plece nu doar cu o victorie de etapă, ci şi cu un top zece la general. Celălalt lider al echipei e Arnaud Démare, aflat la prima participare din carieră în Marea Buclă. Proaspăt campion al Franţei, acesta va trebui să demonstreze ce poate împotriva marilor sprinteri ai momentului. Un al treilea om de luat în seamă de la FDJ e Arthur Vichot, capabil să producă surpriza în una dintre etapele valonate.

Garmin-Sharp – învingător în Criteriul Dauphiné, Andrew Talansky are drept obiectiv un nou top zece în Le Tour, la fel ca anul trecut, mulţi fiind de părere că poate ajunge şi între primii cinci. Campion al Olandei, Sebastian Langeveld va ţinti etapa a cincea, în care se poate baza pe Johan Vansummeren, în timp ce Tom-Jelte Slagter nu ar trebui să surprindă pe nimeni dacă va obţine un succes în prima jumătate a cursei, atunci când sunt programate mai multe etape similare clasicelor din Ardeni.

Giant-Shimano – anul trecut, Marcel Kittel a câştigat patru etape, iar acum a revenit, cu obiectivul declarat de a-şi îmbogăţi palmaresul. Giant-Shimano are cel mai bun “trenuleţ” din pluton şi germanul va porni ca favorit pe plat. În etapele considerate de plat, dar care au plasate căţărări scurte pe final, John Degenkolb va deveni liderul lui Giant, echipă ce va spera la rezultate şi din partea lui Dries Devenyns şi Tom Dumoulin, doi rutieri ce nu se sfiesc să meargă în evadare.

IAM Cycling – este una dintre cele mai complete formaţii prezente la start. Evident, IAM va încerca să obţină măcar o victorie, dar se poate gândi şi la clasamentul general, prin Mathias Frank, aflat într-o formă excelentă. Pe pavate sau în etapele valonate, Sylvain Chavanel, Martin Elmiger şi Heinrich Hausslor îi pot îndeplini obiectivul grupării Pro Continentale, de la care nu poate trece neremarcat nici Sebastien Reichenbach, tânărul ciclist ce a impresionat în cursele pe etape din 2014.

Katusha – va fi interesant de văzut dacă Alexander Kristoff va putea să câştige o etapă şi să se implice în bătălia ce se va da pentru tricoul verde, norvegianul declarând încă de la startul anului că acestea sunt ţintele sale pentru Turul Franţei. Kristoff nu va beneficia de un “trenuleţ”, dar îl va avea alături pe Luca Paolini, care s-a dovedit atât de important în Milano-San Remo. Simon Spilak va avea ocazia să lupte pentru ierarhia generală, iar Joaquim Rodriguez va încerca să câştige una dintre cele cinci etape cu finiş la altitudine. Katusha este o echipă care trebuie să fie luată în seamă şi în evadări, deoarece are rouleuri foarte puternici.

Lampre-Merida – gruparea italiană îl va susţine pe Rui Costa, campionul mondial, care va fi ajutat de oameni ca Jose Serpa, Kristijan Durasek sau Chris Horner. Nu e exclus ca americanul, în funcţie de cum vor decurge lucrurile, să devină liderul echipei, mai ales că se prezintă aici cu puţine zile de cursă, aşa cum s-a întâmplat şi în Vuelta 2013. Sacha Modolo îşi va face debutul în Turul Franţei, şi chiar dacă nu este un favorit pentru etapele ce se vor încheia la sprint, italianul nu trebuie neglijat, deoarece poate produce surpriza, mai ales atunci când finalul e haotic.

Lotto-Belisol – André Greipel, Tony Gallopin şi Jurgen Van Den Broeck sunt cei trei ciclişti de la care Marc Sergeant are aşteptări. Germanul va fi unul dintre principalii candidaţi la victorie pe plat, Gallopin poate profita de statutul de outsider în etapele valonate, în timp ce Van Den Broeck, autor al unei evoluţii foarte bune în Dauphiné, va căuta să termine între primii cinci la general şi să repete astfel rezultatul din 2010 şi 2012. Dacă lucrurile nu vor merge bine pentru belgian, acesta se poate transforma într-unul dintre pretendenţii la câştigarea tricoului alb cu buline roşii.

Movistar – toată lumea pentru Alejandro Valverde, acesta pare să fie motto-ul echipei spaniole. Ajuns la 34 de ani, ibericul este conştient că se află înaintea ultimei şanse de a termina Le Tour pe podium. Nivelul său e în continuare foarte ridicat, însă rămâne de văzut dacă şi tactica va fi pe măsură, Valverde fiind cunoscut pentru alegerile greşite pe care le face în multe rânduri. Pe lângă general, rutierul în vârstă de 34 de ani are ca obiectiv şi un succes de etapă, iar prima ocazie va veni în a doua zi a cursei. Dacă va lua tricoul galben acolo, spaniolul îl poate ţine şi o săptămână.

NetApp-Endura – Leopold König vine în Turul Franţei pentru prima dată în carieră, iar cehul se bucură de o echipă solidă, din care fac parte Tiago Machado, David de la Cruz şi Bartosz Huzarski (ce poate beneficia de şanse în etapele valonate). Conştient de dificultatea cursei şi de nivelul adversarilor, König şi-a propus un top 15, însă principalul său obiectiv este câştigarea unei etape, prin care NetApp să răsplătească încrederea organizatorilor.

Omega Pharma-Quick Step – Mark Cavendish va fi omul de urmărit, în tentativa sa de a demonstra că este cel mai bun sprinter din lume. Britanicul şi-a fixat două ţinte clare: prima etapă, care i-ar aduce şi tricoul galben, şi ultima, de pe Champs-Élysées, acolo unde anul trecut a pierdut pentru prima dată. “Trenuleţul” său are rutieri unul şi unul, însă nu este destul de omogen, iar asta s-ar putea vedea în momentele-cheie. Altfel, echipa belgiană va spera ca Tony Martin să câştige unicul contratimp individual, în vreme ce Michal Kwiatkowski va rula fără presiunea de a obţine o clasare bună la general, polonezul fiind mai mult interesat de un succes de etapă.

Orica-GreenEdge – este o echipă care îşi poate pune serios amprenta asupra primei săptămâni, datorită unor oameni ca Simon Gerrans, Luke Durbridge, Jens Keukeleire sau Mathew Hayman, cu toţii capabili să aducă victorii, clasări pe podium, dar şi să ajute la “sechestrarea” tricoului galben. În etapele de munte mediu, Michael Albasini şi Simon Yates (chiar dacă britanicul e neo-profesionist) pot ieşi la suprafaţă. În plus, cu Yates – care poate fi una dintre revelaţiile cursei – Orica a dat şi o excelentă lovitură de PR, deoarece acesta este singurul englez prezent la start.

Sky – echipa care l-a dat pe câştigătorul tricoului galben la ultimele două ediţii vine pregătită să îşi apere trofeul, chiar dacă problemele de sănătate i-au afectat mai mulţi ciclişti, între care şi Chris Froome, liderul său. Pentru Sky, victoriile de etapă nu contează, doar tricoul galben fiind important. Toţi ceilalţi ciclişti vor trage pentru Froome – care susţine că se află în cea mai bună formă a carierei – şi vor trebui să se ridice nu doar la nivelul său, ci şi al cursei, care se anunţă mult mai dificilă decât a fost în 2012 sau 2013. Pentru Froome va fi foarte important ca Richie Porte să îşi regăsească picioarele de anul trecut, în caz contrar, tot greul pe ultima parte a căţărărilor urmând să cadă pe Mikel Nieve.

Tinkoff-Saxo – la fel ca marele său adversar la tricoul galben, şi Alberto Contador se bucură de o echipă echilibrată, capabilă să îl ajute atât pe munte, dar şi în etapele de plat sau pe atât de temutele pavate. Totuşi, e posibil ca spaniolul să acuze la un moment dat absenţa lui Roman Kreuziger, el neavând un “locotenent” la fel de puternic. În plus, Rafal Majka a fost chemat aici în ultima clipă şi nu prezintă nicio garanţie că poate sta alături de Contador vreme de trei săptămâni. Din contră, oboseala acumulată de polonez în Giro şi lipsa antrenamentelor l-ar putea scoate din joc devreme, iar Michael Rogers nu va fi suficient pentru a acoperi golul creat.

Trek Factory Racing – echipa americană are drept obiectiv o victorie de etapă şi şansele de a o obţine sunt mari. Prima oportunitate va veni în etapa a cincea, când Fabian Cancellara va încerca să îmblânzească pavatele din nordul Franţei, urmând ca odată ce munţii îşi vor face apariţia, Haimar Zubeldia, Frank şi Andy Schleck să îşi încerce şansa. Primii doi vor o clasare bună la general, Andy Schleck fiind cel care va avea libertatea de a merge în evadări, acolo unde va putea fi văzut şi veteranul Jens Voigt, în etapele de tranziţie. Deşi nu va putea conta pe un “trenuleţ”, Danny van Poppel merită să fie urmărit la sprinturi, deoarece un top trei nu reprezintă un rezultat imposibil.

Turul Franţei 2014 – date statistice

– 22 de echipe (18 de World Tour şi 4 Pro Continentale) şi 198 de rutieri se vor afla la start

– 47 dintre aceşti ciclişti îşi vor face debutul în Turul Franţei

– Va fi pentru a 20-a oară când Turul Franţei va pleca din afara Hexagonului

– Trei câştigători ai cursei se vor afla la start: Alberto Contador (2007 şi 2009), Andy Schleck (2010) şi Chris Froome (2013)

– 237,5 kilometri va avea cea mai lungă etapă, care se va desfăşura între Carcassonne şi Bagnères-de-Luchon

– Cel mai înalt punct la această ediţie va fi atins pe Col d’Izoard, 2360 de metri altitudine

– Nouă oraşe îşi vor face debutul în cursă: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul şi Maubourguet Pays du Val d’Adour

– 3664 de kilometri va avea această ediţie, cea mai lungă din ultimii 15 ani

– În afară de Franţa, caravana va mai vizita trei ţări: Marea Britanie, Belgia şi Spania

– Ediţia din 2014 va fi a şaptea consecutivă în care nu se vor acorda secunde de bonificaţie

– Cinci etape se vor încheia la altitudine: La Planche des Belles Filles, Chamrousse, Risoul, Pla d’Adet şi Hautacam

– Va fi pentru prima dată în ultimii 61 de ani când Turul Franţei va avea un singur contratimp individual

– Dintre rutierii prezenţi la start, Fabian Cancellara are cele mai multe zile petrecute în tricoul galben, 28

– Bretagne-Séché şi FDJ sunt echipele care au adus ciclişti dintr-o singură ţară, Franţa

– Cele mai cosmopolite grupări sunt BMC şi Lampre-Merida, care au rutieri din opt ţări

– Trek Factory Racing îi dă pe cel mai tânăr ciclist, Danny van Poppel (20 de ani şi 344 de zile), şi pe cel mai vârstnic, Jens Voigt (42 de ani şi 291 de zile)

– Pentru Jens Voigt, acesta va fi al 17-lea start în Turul Franţei, germanul urmând să îi egaleze pe George Hincapie şi Stuart O’Grady

– Mark Cavendish este rutierul cu cele mai multe victorii de etapă, 25

– Turul Franţei va pleca pentru a doua oară din Regatul Unit, iar Simon Yates va fi al 65-lea ciclist britanic care va concura în această cursă

– Cheng Ji, rutierul lui Giant-Shimano, va deveni primul chinez din istorie care va participa în Marea Buclă

– 34 de ţări vor fi reprezentate în pluton: Argentina, Australia, Austria, Belarus, Belgia, Canada, Cehia, China, Columbia, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Kazahstan, Letonia, Lituania, Luxemburg, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, S.U.A., Rusia, Norvegia, Noua Zeelandă, Ucraina

– Franţa este naţiunea cu cei mai mulţi ciclişti la această ediţie, 44

– Nu mai puţin de 22 de campioni naţionali vor fi prezenţi la start

– În cazul unei victorii, John Degenkolb, Vasil Kiryienka, Vincenzo Nibali, Mikel Nieve şi Luca Paolini pot intra în clubul rutierilor cu succese în toate Marile Tururi

Câte zile de cursă/victorii au favoriţii din Turul Franţei 2014

Chris Horner – 20/0

Chris Froome – 27/6

Leopold König – 28/0

Andrew Talansky – 30/1

Tejay van Garderen – 32/1

Alejandro Valverde – 32/9

Alberto Contador – 33/6

Bauke Mollema – 36/1

Simon Spilak – 36/2

Thibaut Pinot – 38/0

Frank Schleck – 39/1

Haimar Zubeldia – 41/0

Romain Bardet – 42/1

Jurgen Van Den Broeck – 44/0

Rui Costa – 45/2

Vincenzo Nibali – 45/1

Mathias Frank – 48/2

Pierre Rolland – 52/0

Turul Franţei – date statistice

– Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Bernard Hinault şi Miguel Indurain sunt rutierii cu cele mai multe succese la general, cinci

– Ierarhia pe naţiuni e dominată de Franţa (36), care e urmată de Belgia (18) şi Spania (12)

– Echipa comercială cu cele mai multe succese la general este Peugeot, 9

– 59 de ciclişti au câştigat cel puţin o dată Turul Franţei

– Eddy Merckx conduce într-un clasament al zilelor petrecute în tricoul galben, 96

– Tot belgianul a adunat şi cele mai multe victorii de etapă, 34, între 1969 şi 1975

– Recordul de succese la o singură ediţie e împărţit de trei ciclişti: Charles Pélissier, Eddy Merckx şi Freddy Maertens

– Fabian Cancellara este rutierul cu cele mai multe zile petrecute în galben (28) fără să fi câştigat cursa

– Richard Virenque şi-a adjudecat ierarhia căţărătorilor în şapte rânduri, un record al cursei

– Un record a stabilit şi germanul Erik Zabel, care s-a impus de şase ori în clasamentul pe puncte

– Jan Ullrich şi Andy Schleck sunt singurii care au câştigat de câte trei ori tricoul alb

– Francezul Raymond Poulidor e ciclistul cu cele mai multe clasări pe podium, opt

– François Faber este singurul rutier care a câştigat cinci etape la rând, performanţă reuşită la ediţia din 1909

– Australianul Stuart O’Grady şi americanul George Hincapie au cele mai multe participări în Marea Buclă, 17

– Joop Zoetemelk deţine recordul pentru cele mai multe ediţii încheiate, 16

– Cel mai tânăr învingător din istorie este Henri Cornet, care avea 19 ani şi 355 de zile la victoria din 1904

– La polul opus se află belgianul Firmin Lambot, câştigătorul din 1922 (36 de ani şi 131 de zile)

– Italianul Fabio Battestini este cel mai tânăr câştigător de etapă, 19 ani şi 133 de zile, în 1931

– Cel mai vârstnic e belgianul Pino Cerami, care avea 41 de ani şi 95 de zile când a obţinut succesul din 1963

– Doar doi ciclişti din afara Europei s-a impus la general, americanul Greg LeMond şi australianul Cadel Evans

– 14 rutieri au părăsit competiţia în timp ce ocupau primul loc în clasament

– Jean Robic, Jan Janssen şi Greg LeMond sunt singurii rutieri care au preluat tricoul galben la finalul ultimei etape

– Firmon Lambot, Roger Walkowiak, Gastone Nencini, Lucien Aimar, Greg LeMond şi Oscar Pereiro Sio au câştigat Turul Franţei fără să obţină o victorie de etapă

– Cea mai lungă evadare solitară reuşită i-a aparţinut lui Albert Bourlon, 253 de kilometri, la ediţia din 1947

– Până acum, 23 de naţiuni au avut cel puţin un rutier care a condus ierarhia generală

– Africa de Sud, Australia, Canada, Columbia şi S.U.A. sunt cele cinci ţări din afara Europei care au dat un purtător de tricou galben

– Bernard Hinault este singurul ciclist care a purtat tricoul galben la opt ediţii

– Cea mai mică diferenţă dintre primul şi al doilea clasat a fost consemnată în 1989, când Greg LeMond l-a învins pe Laurent Fignon pentru opt secunde

– În 1903, Maurice Garin a câştigat cursa cu un avans de două ore, 59 de minute şi 21 de secunde în faţa compatriotului său, Lucien Pothier

– 11 rutieri au triumfat în Turul Franţei la prima participare, în timp ce patru ciclişti s-au impus la ultima prezenţă

– Maurice Garin, Philippe Thys, Ottavio Bottecchia, Nicolas Frantz şi Romain Maes au condus cursa din prima până în ultima etapă

– Louison Bobet, Eddy Merckx, Bernard Hinault şi Greg Lemond au câştigat Turul Franţei din postura de campioni mondiali

– Andy şi Frank Schleck sunt singurii fraţi care au terminat pe podium în acelaşi an (2011)

– Ediţia a doua a fost cea mai scurtă (2420 de kilometri), cea mai lungă având loc în 1926 (5745 de kilometri)

– Cea mai scăzută medie orară a unei ediţii a fost în 1922 – 24,1 km/h – iar cea mai mare, în 2006: 40,7 km/h

– În întreaga istorie a cursei, trei etape au fost neutralizate, în 1978, 1995 şi 1998

– Alpe d’Huez a găzduit primul finiş în căţărare, la ediţia din 1952, Fausto Coppi fiind cel care s-a impus acolo

– Prima dată când s-a ajuns în afara Franţei a fost în 1907, plutonul vizitând Metz, care aparţinea de Germania la acea vreme

– Parisul a figurat de cele mai multe ori pe traseul cursei (144), fiind urmat în această ierarhie de Bordeaux (134) şi Pau (117)

– Cel mai vizitat oraş din afara Franţei este Liège (22)

– 1992 este ediţia în care au plutonul a trecut prin cele mai multe ţări străine, 6: Belgia, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania

– Tricoul galben a apărut pentru prima dată la ediţia din 1919

– Clasamentul căţărătorilor a fost introdus în 1933, cel pe puncte după alte două decenii, iar ierarhia tinerilor în 1975

– Pirineii şi-au făcut debutul în 1910, în timp ce Alpii au apărut un an mai târziu

– Col du Galibier este cel mai înalt punct care a găzduit un finiş de etapă – 2645 de metri – în 2011

– Căţărarea peste care s-a trecut de cele mai multe ori e Col du Tourmalet (78)