Cafe Roubaix

Rutierul săptămânii

În mod normal, după victoria superbă din Strade Bianche, aici trebuia să se afle Michal Kwiatkowski, însă balanţa s-a înclinat în defavoarea polonezului duminică după-amiaza, atunci când Alejandro Valverde a câştigat Roma Maxima. Spaniolul, criticat de multă lume după tactica aleasă în Strade Bianche, acolo unde a dat senzaţia că s-a mulţumit cu locul al treilea, deşi părea să poată lupta pentru victorie, a ţinut să le închidă gura criticilor şi a făcut-o în stil mare, câştigând cursa din Italia la capătul unei acţiuni iniţiate cu ceva mai mult de 30 de kilometri înainte de final.

Este adevărat, ciclistul lui Movistar nu a fost singur, ci l-a avut alături pe Domenico Pozzovivo, cu care s-a schimbat foarte bine la trenă, însă asta nu îi ia cu nimic din merite, mai ales că ibericul, cunoscut pentru stilul său defensiv şi deseori păgubos, a impresionat acum prin faptul că a fost extrem de agresiv şi nu i-a mai lăsat pe alţii să aibă iniţiativa, hotărând să mizeze totul pe cartea atacului, fără să mai ia în calcul alte variante (pentru prima dată după multă vreme, acesta şi-a ascultat instinctul, şi nu mintea). Cum o zicală devenită clişeu spune că “norocul ţine întotdeauna cu cei curajoşi”, Valverde a rezistat până la sosire în frunte şi a devenit doar al doilea spaniol triumfător în cursa cunoscută în trecut ca Giro del Lazio.

Aflat la prima victorie din carieră în Italia (o ţară pe care a evitat-o o bună perioadă de timp după pedeapsa primită din partea CONI), ciclistul în vârstă de 33 de ani pare mult mai motivat şi mai schimbat în comparaţie cu sezoanele precedente, şi chiar dacă asta nu înseamnă că se va transforma dintr-o dată, Alejandro Valverde nu are cum să nu impresioneze la ce formă arată de câteva săptămâni. Dacă va continua astfel şi în Ardeni, peste ceva mai mult de o lună, atunci declaraţiile sale, potrivit cărora poate termina Turul Franţei cel puţin pe podium, nu vor mai părea atât de îndrăzneţe.

Rutierul săptămânii

Într-o discuţie pe care am avut-o cu Patrick Lefevere în urmă cu câteva săptămâni, mi-a spus că se aşteaptă ca doi ciclişti ai echipei sale să aibă un sezon excelent: Michal Kwiatkowski şi Tom Boonen. Polonezul în vârstă de numai 23 de ani a impresionat deja, trecându-şi în palmares patru victorii, între acestea aflându-se şi prima a carierei într-o cursă pe etape, Turul Algarve. Mult mai titratul său coleg nu s-a lăsat mai prejos şi a răspuns cu câteva succese, dintre care cel mai important a venit la startul sezonului de clasice, şi a arătat că este într-o formă incredibilă, ca şi cum acest lucru nu ar fi fost evident după Turul Qatarului.

Dacă în Omloop Het Nieuwsblad nu a fost unul dintre protagonişti, belgianul şi-a luat revanşa în cealaltă cursă pe pavate a week-end-ului – Kuurne-Bruxelles-Kuurne – pe care a câştigat-o pentru a treia oară, stabilind un nou record. Prezent la start după ce sâmbătă a trecut printr-o zi extrem de dificilă (din cauza frigului şi a ploii), Boonen a profitat din plin de echipa puternică avută la dispoziţie şi cu ajutorul acesteia a iniţiat mişcarea câştigătoare, pe unul dintre dealurile de referinţă ale Flandrei, Oude Kwaremont.

Ajutată de Belkin, Omega Pharma-Quick Step a controlat perfect acea acţiune şi nu le-a permis în nicio clipă urmăritorilor să se apropie la mai puţin de un minut, deşi în pluton se aflau mulţi oameni puternici, între care şi britanicul Ian Stannard, învingătorul din Omloop. Finalul, aşa cum era de aşteptat, i-a aparţinut lui Boonen, care s-a redresat după o mică eroare şi arătat că sprintează în continuare ca în vremurile bune, luându-i faţa olandezului Moreno Hofland, un rutier ce începe să îşi construiască un nume nu doar la sprint, ci şi în clasice.

Fără a fi 100% relevantă pentru ce se va întâmpla în Monumentele pe pavate (de-a lungul timpului, în acelaşi sezon, doar cinci oameni au făcut dubla Kuurne-Bruxelles-Kuurne – Turul Flandrei şi numai unul s-a impus în Kuurne şi Paris-Roubaix), cursa din Belgia le-a arătat principalilor adversari ai lui Tom Boonen, Fabian Cancellara şi Peter Sagan, nivelul la care se află maşinăria numită Omega Pharma-Quick Step, cu fostul campion mondial în rol de comandant şi Zdenek Stybar, momentan absent din prim-plan (dar şi din Kuurne), pregătit să pună în scenă un “Devolder”.

Rutierul săptămânii

Nu mai puţin de patru curse pe etape s-au încheiat duminică, iar în trei dintre acestea au obţinut victorii (de etapă şi/sau la general) rutieri al căror principal obiectiv în 2014 este Turul Franţei: Alejandro Valverde s-a impus în Turul Andaluziei, Alberto Contador a terminat pe locul secund Turul Algarve, după ce a câştigat pe Alto do Malhão, în timp ce Chris Froome a bifat al doilea succes consecutiv în Turul Omanului. De altfel, britanicul este alegerea pentru săptămâna trecută, din mai multe motive, pe care le voi prezenta în continuare.

În primul rând, campionul din Marea Buclă i-a învins pe mulţi dintre cicliştii pe care îi va întâlni în luna iulie: Tejay van Garderen (aflat într-o formă impresionantă), Vincenzo Nibali (care are câteva kilograme serioase în plus), Robert Gesink sau Jurgen Van Den Broeck, fără a-i pune la socoteală pe rutierii de general care nu se vor afla la startul din Yorkshire (Joaquim Rodriguez, Rigoberto Uran), dar au făcut implozie atunci când Froome a accelerat pe Muntele Verde.

Liderul lui Sky, venit în Oman după câteva săptămâni de antrenamente în Africa de Sud, a arătat o formă mai bună decât anul trecut în această perioadă şi a profitat de fiecare ocazie pentru a ataca. După “antrenamentele” din etapa a treia şi a patra, Chris Froome “a aprins artificiile” în penultima zi, profitând de munca excelentă a columbianului Sergio Henao – care a arătat că îl poate înlocui cu succes pe Richie Porte – şi şi-a învins adversarii fără drept de apel, diferenţa realizată pe doar un kilometru şi jumătate fiind de ordinul zecilor de secundă (totodată, Froome a stabilit un nou record de ascensiune pe Muntele Verde).

Primă cursă a sezonului a fost şi primul obiectiv îndeplinit de britanic în 2014, nivelul arătat de acesta atât de devreme fiind cu adevărat impresionant. Până la Turul Franţei, mai rămân alte patru obstacole pentru Froome, iar următorul este Tirreno-Adriatico. Acolo, cu Alberto Contador de asemenea la start, vom afla dacă Le Tour va fi sau nu din nou un “one-man show”.

Rutierul săptămânii

Multe rezultate notabile au fost înregistrate săptămâna trecută: în Turul Qatarului, Niki Terpstra s-a impus la general (prima victorie a olandezului într-o cursă pe etape), iar Tom Boonen a câştigat două etape, în timp ce Stephen Cummings şi-a trecut în palmares Turul Mediteranean, devenind doar al doilea britanic triumfător în cursa din Hexagon. Tot de acolo vine şi alegerea mea: este vorba despre John Degenkolb, ciclistul echipei Giant-Shimano, care a câştigat primele trei etape şi a plecat acasă cu tricoul pe puncte, repetând performanţa realizată de colegul său, Marcel Kittel, în Turul Dubaiului.

Despre german se ştia că nu este un sprinter pur şi că poate trece cu bine peste anumite căţărări, însă nimeni nu s-ar fi aşteptat ca acesta să nu aibă probleme pe Petit Galibier, ascensiune ce trebuia, în mod normal, să ducă la o selecţie serioasă a plutonului în runda secundă. Evoluţia din acea etapă este relevantă pentru progresul făcut de Degenkolb în ultima vreme, ciclistul lui Giant-Shimano arătând că e pregătit pentru un sezon mare, poate cel mai important de când a trecut la profesionişti, în 2011, alături de HTC-Highroad.

Cu un program diferit de cel al lui Kittel, vice-campionul mondial de tineret din 2010 va continua în următoarele săptămâni să concureze în Franţa (Tour du Haut Var şi Paris-Nisa), unde va beneficia de alte oportunităţi, pentru ca apoi să se concentreze pe toate clasicele de la San Remo până la Roubaix. În acele curse, rutierul în vârstă de 25 de ani va susţine adevăratele examene din 2014, şi chiar dacă nu va porni ca favorit, nu este deloc exclus să termine pe podium sau chiar să obţină o victorie la care visează de când era amator.

Rutierul săptămânii

Taylor Phinney şi Marcel Kittel sunt cei doi oameni care şi-au pus amprenta asupra Turului Dubaiului, însă alegerea mea pentru săptămâna trecută nu vine din cursa desfăşurată în Emiratele Arabe Unite, ci din Franţa, acolo unde s-a încheiat a 44-a ediţie a Étoile de Bessèges. Tradiţional, aceasta a fost decisă la contratimpul individual din ultima etapă, ce i-a revenit lui Tobias Ludvigsson, unul dintre cei mai talentaţi tineri rutieri din pluton, suedezul asigurând un final de săptămână excelent pentru Giant-Shimano, echipă care a ajuns deja la cinci victorii în 2014.

Venit la gruparea olandeză în 2012, Ludvigsson a crescut foarte mult în ultimele sezoane, în special sub îndrumarea lui Christian Guiberteau, care a sesizat imediat potenţialul scandinavului la contratimp şi a decis să lucreze în această direcţie. Au urmat multe antrenamente în tunelul aerodinamic, însă nu au fost neglijate nici calităţile de căţărător ale ciclistului în vârstă de 22 de ani, obiectivul lui Giant-Shimano fiind ca acesta să devină un rutier complet, capabil să lupte pentru victorie în cursele pe etape.

La prima astfel de competiţie din 2014, au apărut şi rezultatele: după ce s-a asigurat că nu a pierdut decât câteva secunde înaintea ultimei zile, Tobias Ludvigsson a făcut un contratimp excelent la Alès şi astfel şi-a adjudecat clasamentul general, devenind doar al treilea suedez din ultimii ani care se impune într-o cursă 2.1, după Gustav Larsson (Tour du Limousin, 2010) şi Thomas Löfkvist (Turul Mediteranean, 2013).

Turul Mediteranean va fi următoarea cursă a sezonului pentru ciclistul nordic, şi chiar dacă traseul este mai dificil decât cel din Étoile de Bessèges, iar concurenţa mult mai puternică, acesta are şanse mari la un nou rezultat important, care să îi ofere şi mai multă încredere înaintea primului obiectiv major al sezonului, Tirreno-Adriatico.

Rutierul săptămânii

Săptămâna trecută a fost slabă în curse, însă a dat startul competiţiilor în Europa, acolo unde s-au desfăşurat Gran Premio Costa degli Etruschi şi Grand Prix La Marseillaise. Din Franţa vine şi ciclistul care a impresionat cel mai mult duminică. Este vorba despre Kenneth Vanbilsen, rutierul în vârstă de doar 23 de ani al echipei Topsport Vlaanderen, care a devenit al optulea belgian din istorie triumfător în La Marseillaise.

Mult timp, s-a crezut că victoria în cursa din Hexagon va fi obţinută dintr-o evadare, dar plutonul a tras puternic pe final şi s-a ajuns la sprint masiv, acolo unde Vanbilsen a produs o surpriză care a confirmat potenţialul său, arătat încă din urmă cu două sezoane, când a câştigat Turul Flandrei sub 23 de ani şi a terminat pe locul al optulea la Campionatele Mondiale. Un sprinter prin definiţie, flamandul se descurcă din ce în ce mai bine şi în cursele de o zi, rezultatul de referinţă până la succesul de duminică fiind Paris-Tours 2013, acolo unde a venit pe 13, în acelaşi timp cu câştigătorul, John Degenkolb.

Cum Topsport Vlaanderen este una dintre echipele de tradiţie ale Belgiei, Kenneth Vanbilsen va avea un program frumos în această primăvară şi suficiente oportunităţi de a mai ieşi în evidenţă în clasice. Una dintre acestea va veni la începutul lunii martie, atunci când ar trebui să se afle la start în Kuurne-Bruxelles-Kuurne, cursă decisă de cele mai multe ori la sprint. Dacă va continua să impresioneze, e posibil ca finalul stagiunii să îl găsească semnând un contract cu o grupare de World Tour.

PS: nu puteam să trec cu vederea evoluţia lui Eduard Grosu, ciclistul lui Vini-Fantini-Nippo (echipă Continentală japoneză, al cărei cartier general se află în Italia). Venit la startul Gran Premio Costa degli Etruschi, Grosu a plecat în evadare şi a rezistat mult timp acolo, fiind penultimul prins, după care a terminat cursa pe locul 93 şi a primit premiul pentru cel mai agresiv rutier din cursă. De miercuri, românul în vârstă de 21 de ani va putea fi văzut în Turul Dubaiului, unde se vor mai afla ciclişti ca Fabian Cancellara, Rui Costa, Mark Cavendish, Peter Sagan, Marcel Kittel sau Joaquim Rodriguez.

Rutierul săptămânii

Începând de astăzi, inaugurez această rubrică pe blog, care îi va aparţine ciclistului cu cea mai impresionantă evoluţie în cursele desfăşurate săptămâna trecută. Duminică, Simon Gerrans a devenit primul rutier din istorie triplu învingător în Turul Down Under, dar nu lui îi aparţine acest prim articol, ci lui Nairo Quintana, care a arătat o formă minunată încă din startul sezonului şi a câştigat a opta ediţie a Turului San Luis (cea mai dificilă de până acum din punct de vedere al traseului), devenind primul columbian triumfător în cursa din Argentina.

Turul San Luis a debutat cu o surpriză, victoria lui Phil Gaimon, după o evadare judecată greşit de pluton. Tocmai de aceea, americanul s-a trezit cu un avans foarte mare, de aproape patru minute şi jumătate, datorită căruia mulţi au început să creadă că poate da lovitura în America de Sud. Pe hârtie, şansele lui Gaimon au crescut după cea dintâi sosire la altitudine, atunci când a sosit în acelaşi timp cu favoriţii, însă rutierul lui Garmin-Sharp a avut parte de o dură trezire la realitate pe Cerro El Amago, acolo unde Nairo Quintana a atacat devreme şi a recuperat incredibil, finalul zilei găsindu-l la doar patru secunde de lider.

Poate cel mai impresionant moment în evoluţia columbianului a venit în contratimpul individual din etapa a cincea, câştigat de italianul Adriano Malori. Quintana, care a arătat progrese la contratimp încă din Turul Andaluziei 2013, a mers excelent pe traseul valonat din San Luis, asigurându-şi locul întâi la general, cu o zi înaintea ultimului final în căţărare, pe care sud-americanul l-a controlat perfect, permiţându-şi să îi lase pe adversarii săi să lupte pentru victorie.

După acest al cincilea triumf al carierei într-o cursă pe etape (Turul Murciei, Route du Sud, Turul Ţării Bascilor şi Turul Burgosului), Nairo Quintana este mai mult decât pregătit pentru a fi liderul lui Movistar într-un Mare Tur. Singura întrebare e dacă asta se va întâmpla în Giro sau Le Tour, iar răspunsul este la sponsorii echipei.