Cafe Roubaix

Tony Gallopin: “Mi-a lipsit victoria în 2012”

Sezonul acesta s-a terminat mai repede pentru Tony Gallopin decât şi-a propus rutierul echipei RadioShack-Nissan. Aflat la prima stagiune din carieră alături de o formaţie de World Tour, francezul în vârstă de 24 de ani a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai lui RadioShack-Nissan atât în clasicele de primăvară, cât şi în Marea Buclă. Din păcate pentru el, a suferit o fractură la mână în timpul Mondialelor din Olanda, iar din această cauză a ratat ultimele curse din 2012, an în care are şi un mare regret: că nu a obţinut niciun succes. Mai multe despre toate aceste lucruri, în interviul pe care Gallopin l-a acordat pentru Cafe Roubaix.

– Tony, cum te simţi?

Sunt bine acum. După accidentarea de la Campionatele Mondiale am fost la spital, iar doctorii au constatat că am o fractură, însă partea bună a fost că nu am avut dureri. Am fost nevoit să iau o pauză totală de 15 zile, ceea ce a însemnat automat că sezonul meu s-a încheiat.

– Până să fii implicat în acea căzătură produsă pe finalul Mondialelor de la Valkenburg, cum te-ai simţit în cursa pe şosea?

Totul a fost în regulă, iar obiectivul meu era să mă aflu alături de ceilalţi ciclişti pe ultima căţărare. I-am urmat mereu pe aceştia, mi-am păstrat energia, dar când am încercat să vin mai în faţă, s-a produs acea căzătură, aşa că pot spune că am avut ghinion.

– Ai concurat la Valkenburg fără comunicaţii radio? Cum a fost?

Pentru mine nu reprezintă o problemă să particip într-o cursă fără comunicaţii radio, acestea sunt importante doar pentru a primi informaţii în clasice. Însă pentru o cursă precum cea de la Mondiale, unde intri pe un circuit, nu ai nevoie de comunicaţii radio, dacă ai un bun căpitan de echipă. Evident, în cazul Marilor Tururi, situaţia este cu totul alta, deoarece acolo există mai multe pericole, din cauza drumului şi a publicului. Spre exemplu, în Turul Franţei, o echipă precum a noastră controlează cursa şi trebuie să ştie cine se află în evadare şi cum stau lucrurile.

– Tony, eşti la final de sezon acum. Cum a fost 2012 pentru tine?

Nu a fost un an rău, am înregistrat un progres evident şi am obţinut câteva locuri bune, undeva la 20 de clasări între primii zece. Am învăţat multe lucruri, dar nu am câştigat nicio cursă, iar asta mi-a lipsit. Sunt aproape de un rezultat mare, iar un exemplu în acest sens e felul în care m-am descurcat în cursele de World Tour din Canada, unde am terminat pe 11, respectiv pe 10. Am făcut multe lucruri bune, dar nu au fost suficiente pentru o victorie.

– Care va fi programul tău sezonul următor?

Cred că va semăna mult cu acesta. Mă voi concentra mult pe clasicele de primăvară, mai puţin Paris-Roubaix, deoarece nu mi se potriveşte. În schimb, am de gând să merg în Amstel Gold Race. Apoi, în a doua parte a anului, vreau să particip din nou în Turul Franţei, după care voi concura în cursele din Canada şi apoi la Campionatele Mondiale. Dacă voi avea acelaşi calendar ca sezonul acesta, voi fi mulţumit.

Paolo Bettini: “Echipa Italiei este de viitor”

Italia a fost una dintre formaţiile importante prezente la Campionatele Mondiale din Olanda şi a avut grijă să se facă remarcată în cursa masculină pe şosea, chiar dacă nu a plasat niciun ciclist între primii zece. Pentru “Squadra Azzura”, ediţia de la Valkenburg a fost mai mult una de tranziţie, testul cel mare urmând să fie Mondialele de anul viitor, programate în Toscana, regiunea natală a lui Paolo Bettini, selecţionerul Italiei. Tocmai de aceea, după competiţia din Olanda, l-am contactat pe Luca Ivessa, ofiţerul de presă al Federaţiei Italiene de Ciclism, şi cu ajutorul acestuia am realizat următorul interviu cu Bettini.

– Domnule Bettini, care erau aşteptările dumneavoastră de la Campionatele Mondiale?

La fel ca întotdeauna, înaintea unei astfel de competiţii vrei să dai totul, îţi fixezi cel mai important obiectiv şi îşi doreşti să te descurci cât mai bine, deşi eşti conştient că va fi foarte dificil.

– Mulţi au criticat naţionala Italiei după Valkenburg, deşi aceasta a fost tânără şi relativ neexperimentată. Cum le-aţi răspunde?

Într-adevăr, echipa noastră a fost foarte tânără, media de vârstă fiind undeva la 26 de ani. Şase dintre cei nouă ciclişti au participat pentru prima oară în carieră la Campionatele Mondiale, dar asta nu înseamnă că nu aveau experienţă. Alături de rutierii tineri s-au aflat şi ciclişti care au mai purtat echipamentul naţionalei, precum Luca Paolini sau Rinaldo Nocentini. Oricum, chiar şi cei mai tineri rutieri ai noştri veneau de la echipe importante şi aveau o bună experienţă la nivel internaţional. Sunt convins că am aliniat cea mai potrivită formaţie pentru un traseu precum cel de la Valkenburg. Acesta este un grup tânăr, creat după o muncă de doi ani, un grup în care trebuie să investim în continuare, gândindu-ne la viitor.

– Pe de altă parte, credeţi că se putea obţine mai mult decât locul 13? Dacă priviţi în urmă, aţi schimba ceva la strategia pentru ultimele două tururi?

Philippe Gilbert a fost cel mai puternic, iar atunci când se află într-o asemenea formă, tuturor le e dificil să îl învingă, nu doar italienilor. Dacă nu ar fi căzut şi s-ar fi aflat într-o poziţie mai bună la sprintul final, Oscar Gatto ar fi putut termina mai aproape de podium. M-am uitat la înregistrările video şi cred că am fi putut face ceva mai mult cu Vincenzo Nibali în ultimele două tururi. Întotdeauna este uşor să vorbeşti după ce totul s-a încheiat, dar o cursă nu se câştigă cu “dacă” şi “poate”. Nu am obţinut un rezultat excepţional, însă băieţii s-au descurcat bine şi şi-au pus amprenta asupra scenariului cursei. Am avut cei mai mulţi rutieri în grupul fruntaş pe final şi de fiecare dată când ne-am aflat în evadare, am încercat să “aprindem artificiile”.

– Credeţi că lucrurile ar fi putut arăta altfel cu comunicaţii radio? Sunteţi pentru folosirea acestora?

Să spunem că sunt 50-50 în această problemă. Să vă explic: avem nouă ciclişti în cursă şi ar trebui să existe comunicaţii radio la fiecare trei rutieri. Ar fi important, deoarece selecţionerul ar putea interveni la nivel tactic, ceea ce mă readuce la precedenta întrebare: dacă am fi beneficiat de comunicaţii radio, poate aş fi schimbat strategia în ultimele două tururi.

– Vreau să vă pun câteva întrebări despre Moreno Moser. V-aţi aşteptat să aibă un parcurs atât de bun în 2012?

Moreno e un talent adevărat, iar în primul sezon ca profesionist a obţinut câteva rezultate impresionante şi i-a făcut pe oameni să vorbească despre el. A evoluat la cel mai înalt nivel tot sezonul, bifând victorii atât în cursele de o zi, cât şi în cursele pe etape.

– Ce fel de rutier credeţi că poate deveni în viitor? Până acum, a arătat că îi plac mult cursele valonate.

Este încă prea devreme pentru a vorbi despre asta. Mai întâi, el trebuie să descopere de ce e capabil. Momentan, Moreno are calităţi extraordinare de “finisseur”, care îl pot ajuta să joace un rol important în clasicele valonate. În ceea ce priveşte marile curse pe etape, tot el va trebui să îşi dea seama cum se va descurca pe munţii înalţi şi la contratimp. Indiferent de ce se va întâmpla, va fi un rutier esenţial pentru ciclismul italian şi pentru echipa naţională.

– Anul viitor, Campionatele Mondiale se vor desfăşura în Toscana, ceea ce înseamnă că vor fi şi mai importante pentru dumneavoastră. Cum credeţi că vor arăta lucrurile?

Sunt de părere că va fi o ediţie minunată a Mondialelor. Toscana este o regiune incredibilă, un tărâm al marilor campioni, unde oamenii mănâncă, beau şi respiră ciclism. Va fi un eveniment extrem de important atât din punct de vedere sportiv, cât şi turistic. Multe oraşe superbe au fost incluse în cursele de anul viitor, la fel ca şi drumuri folosite în cursele majore.

– Ce părere aveţi despre profilul cursei pe şosea? Mulţi au spus că va fi cea mai grea din ultimele trei decenii.

Cu siguranţă, va fi o ediţie dificilă, dar nu aş spune că este cea mai grea din ultimele trei decenii, deoarece au mai fost unele ediţii dure, iar un exemplu e cea din urmă cu câţiva ani, când Abraham Olano s-a impus în Columbia.

– Şi o ultimă întrebare: aţi văzut traseul din Il Giro 2013, care credeţi că sunt şansele lui Vincenzo Nibali la victorie?

Eu cred că i se potriveşte. Va fi o cursă foarte frumoasă şi plină de provocări. Va trebui să îşi apere poziţia la contratimp, pentru că pe munţii mari va avea destule ocazii să atace şi să intre în posesia tricoului roz.

Gianni Savio: “Vrem titlul naţional”

Peste câteva zile, sezonul european de ciclism se va încheia. Doar câteva curse au mai rămas în calendar, o parte dintre acestea urmând să se desfăşoare în Italia. Acolo se va afla şi Androni Giocattoli-Venezuela, echipă ai cărei rutieri vor fi conduşi din maşină de Gianni Savio. După ce a suferit un atac de cord la începutul lunii septembrie, managerul italian s-a reîntors în curse şi speră acum ca echipa lui să devină pentru al treilea an consecutiv campioană naţională.

Marţi, cu două zile înainte de Coppa Sabatini, am discutat cu Gianni Savio despre această ultimă parte a sezonului, decisivă pentru echipa sa, deoarece îşi joacă prezenţa în ediţia de anul viitor a Turului Italiei. Un rezumat al acestei conversaţii, în rândurile următoare.

Despre titlul de campioană a Italiei: “Acesta este obiectivul nostru pe final de stagiune. Ocupăm primul loc, înaintea lui Liquigas, dar nu ne luptăm cu aceasta, deoarece ierarhia finală ia în calcul doar echipele care nu sunt în World Tour. Pentru noi este foarte important să câştigăm, în condiţiile în care foarte puţine lucruri mai sunt sigure în ciclismul de astăzi. Un lucru cert e că deţinătoarea titlului va primi o invitaţie în Il Giro, urmare a acordului existent între Federaţia Italiană de Ciclism şi RCS Sport. Aşadar, vom da totul în ultimele trei curse ale sezonului: Coppa Sabatini, Giro dell’Emilia şi Gran Premio Beghelli.”

Despre rutierii care au plecat de la Androni: “Nu sunt deloc supărat pe ei, ba chiar am rămas în relaţii foarte bune. Mă bucur pentru Jose Serpa şi Miguel Ubeto că au ajuns la Lampre, meritau asta. Serpa a fost alături de mine încă de la începutul carierei de profesionist şi ne-am înţeles foarte bine timp de şapte ani. Jonathan Monsalve a plecat şi el la Farnese Vini, însă nu am ce să îi reproşez. Pur şi simplu aşa merg lucrurile. Dacă nu am bani pentru a-i păstra pe Roberto Ferrari sau pe Serpa, asta este.”

Despre transferurile din această toamnă: “Am adus câţiva rutieri şi s-ar putea să nu ne oprim aici, dar momentan nu mă gândesc la asta, ci la cursele rămase din calendar. Aşa cum am mai spus, Campionatul Naţional este prioritar pentru noi. Filosofia mea a fost să onorez mereu competiţiile în care echipa a participat şi nu voi renunţa niciodată la asta. Oricum, eu nu voi transfera ciclişti doar de dragul de a-i aduce, aşa cum fac alte formaţii, ci pentru că îi doresc neapărat şi am încredere în ei.”

Despre Jose Rujano: “Pot să spun 100% că nu va mai face parte din echipa noastră sezonul următor. I-am cerut să onoreze Turul Italiei, dar nu a făcut asta. După ce a abandonat acolo, a dispărut, deşi sezonul său nu se terminase. Am încercat să dau de el şi să îi spun că mai are obligaţii, că trebuie să meargă în Turul Venezuelei, însă a fost de negăsit. E cu adevărat incredibil ceea ce a făcut. Nu doresc să spun mai mult despre asta, deoarece nu vreau să creez polemici. Cert este că în 2013 nu va mai fi alături de noi.”

Jonathan Tiernan-Locke: “Ar fi extraordinar să merg la Mondiale”

Jonathan Tiernan-Locke a făcut senzaţie în primele luni ale lui 2012, după ce a câştigat două curse importante, Turul Mediteranean şi Tour du Haut Var. Victoriile sale au fost cu atât mai surprinzătoare, cu cât britanicul în vârstă de 27 de ani venea de la Endura Racing, echipă aflată în eşalonul Continental. După acele succese, el a mai terminat pe locul secund în Turul Murciei, pentru ca apoi, în vară, să câştige o altă cursă, Turul Alsaciei, unde a bifat şi două victorii de etapă.

Un rutier foarte talentat, Tiernan-Locke “a explodat” târziu în ciclism, din cauza unor probleme de sănătate, dar acum este pregătit să îşi arate potenţialul, iar în 2013 va avea această ocazie, deoarece a semnat cu o echipă de World Tour, deşi momentan nu se ştie numele acesteia. Pentru că am vrut să aflu mai multe despre rezultatele sale impresionante şi planurile pentru viitor, l-am contactat pe Martin Steele, ofiţerul de presă al echipei Endura Racing, iar acesta m-a ajutat să realizez interviul de mai jos.

– Jon, ai avut un sezon foarte bun până acum, câştigând trei curse pe etape. La începutul anului, care au fost obiectivele tale?

Mi-am dorit să obţin câteva victorii, iar scopul meu a fost să mă aflu într-o formă bună la startul stagiunii, deoarece ştiam că profilul curselor de atunci mi se potriveşte. A fost o oportunitate imensă pentru mine! Din nefericire, m-am îmbolnăvit apoi şi m-am accidentat, iar din această cauză am ratat câteva curse pe care mi le fixasem drept obiectiv. Acum am revenit şi sunt pregătit pentru Turul Marii Britanii.

– După “dubla” pe care ai realizat-o, Turul Mediteranean/Tour du Haut Var, mulţi au spus despre tine că eşti noua senzaţie din ciclism. Cum te-ai simţit, te-au schimbat acele succese?

A fost ciudat la început, pentru că nu mai concurasem împotriva acelor rutieri până atunci, cu excepţia Turului Marii Britanii. Am fost încrezător în forţele mele, dar am fost şi un necunoscut pentru majoritatea plutonului şi tocmai de aceea i-am surprins pe mulţi. Apoi, atât eu, cât şi echipa mea am primit mai multă atenţie, iar reacţia oamenilor a fost pozitivă, ceea ce m-a ajutat să progresez.

– Ştiu că ai trecut printr-o perioadă dificilă, după ce ai fost diagnosticat greşit cu febră glandulară, iar din această cauză ai fost obligat să iei o pauză de trei ani. Te-ai gândit la acea vreme să renunţi la ciclism?

Da, mi-am spus că asta a fost şi s-a terminat totul. Nu mai doream să practic ciclismul. Nici măcar nu mai aveam o bicicletă şi am renunţat la orice fel de antrenament! Cei trei ani au reprezentat o perioadă lungă, dar am decis să mă întorc, fără să am gânduri mari, ci doar să revin la un anumit nivel fizic şi să mă bucur de curse din nou.

– Ce te-a motivat să te reîntorci?

Să fiu sincer, acea noutate dată de ieşirile în oraş din timpul universităţii, când beam tot timpul, a dispărut, iar mie au început să îmi lipsească atât cursele, cât şi ciclismul. Lucram în magazinul de biciclete al unui coleg şi la televizor mergea Turul Franţei; în acel moment, le-am spus băieţilor că vreau să revin.

– Ai aproape 28 de ani şi ai ratat câteva sezoane din cauza problemelor menţionate mai sus. Fără acestea, cum crezi că ar fi arătat cariera ta? Sau preferi să nu te gândeşti la asta?

Nu mă preocupă acest lucru, mai ales că am petrecut o perioadă frumoasă departe de ciclism. Acum, sportul este prioritatea mea, dar viaţa înseamnă mai mult decât cursele de ciclism. Sunt fericit pentru că am avut şansa să revin şi de această dată apreciez mai mult totul.

– Marea Britanie va avea nouă rutieri la Campionatele Mondiale de la Valkenburg. Crezi sau speri că vei fi unul dintre aceştia?

Ar fi extraordinar să îmi închei anul astfel, dar nu va fi uşor să ajung acolo. Sincer să fiu, nu mă aştept să fiu selecţionat.

– Mulţi sunt de părere că ai putea fi una dintre revelaţiile cursei, dacă vei fi chemat la echipă. Ce părere ai despre traseul de la Valkenburg?

Îmi place mult profilul de acolo, însă nu trebuie să uităm că va fi cursa de o zi cu cel mai ridicat nivel din 2012. Totul vine la o săptămână după Turul Marii Britanii, iar eu sper să fiu în cea mai bună formă dacă voi avea ocazia să fiu prezent acolo.

– Ce urmează pentru tine în 2013? Vei merge la o echipă de World Tour?

Da, deşi nu pot confirma încă unde voi concura. Fiţi pe fază!

– După ce vei ajunge acolo, ce cursă ţi-ai dori să câştigi? Care este visul tău?

Îmi plac clasicele din Ardeni, cu toată energia şi tensiunea lor, dar şi faptul că nu există un clasament general. Acolo e un singur învingător. Liège–Bastogne–Liège este clasica pe care aş dori cel mai mult să o câştig, însă aş fi mulţumit cu o victorie în oricare dintre cursele de o zi din Ardeni.

Yvon Sanquer: “Vrem în World Tour în 2014”

2012 nu a fost cel mai reuşit sezon din istoria lui Cofidis, dar lucrurile par să reintre pe drumul cel bun odată cu a doua jumătate a anului. Yvon Sanquer a fost numit în funcţia de manager şi acesta s-a pus imediat pe treabă, pentru a fi sigur că situaţia din această stagiune nu se va mai repeta şi în 2013. În acest sens, Sanquer a realizat câteva transferuri foarte bune (Christophe Le Mevel, Daniel Navarro, Jérôme Coppel sau Guillaume Levarlet) şi a format o echipă al cărei obiectiv va fi să se descurce cât mai bine în cursele pe etape din sezonul următor.

Pe lângă cei menţionaţi, Cofidis îl mai are şi pe Rein Taaramäe, care este aşteptat să confirme locul 11 obţinut în Turul Franţei din 2011, când nu mult a lipsit ca estonianul să câştige tricoul alb. Cu acest lot puternic, Cofidis speră să ajungă în sezoanele viitoare înapoi în World Tour, structură din care nu mai face parte de trei ani. Despre toate aceste lucruri, dar şi multe altele, în interviul de mai jos, pe care Yvon Sanquer l-a acordat site-ului Cafe Roubaix.

– Domnule Sanquer, David Moncoutié încearcă să câştige pentru a cincea oară în carieră tricoul de cel mai bun căţărător în Vuelta, dar şansele sale nu par foarte mari, în condiţiile în care în cursă se mai află Alberto Contador, Chris Froome şi Joaquim Rodriguez.

Este clar că nu îi va fi uşor, deoarece sunt aceşti rutieri foarte buni, dar şi multe finişuri în urcare pe ascensiuni dificile. Tocmai de aceea, sunt şanse mari ca un ciclist implicat în lupta pentru clasamentul general să se impună în ierarhia celor mai buni căţărători. Totuşi, cred că David are o şansă, chiar dacă mică, să câştige din nou acest tricou, deoarece se poate implica într-o evadare în una dintre etapele cu multe căţărări, astfel încât să obţină puncte importante. Asta trebuie să facă, pentru că altfel, dacă aşteaptă în pluton apariţia ascensiunilor finale, îi va fi dificil să termine în faţa unor rutieri precum Contador, Froome, Rodriguez sau Valverde. E obligatoriu să meargă în evadare şi cred că etapa a 14-a este potrivită pentru aşa ceva. Oricum, ca să fie sigur de tricoul acesta, are nevoie de mai multe evadări.

– De asemenea, David Moncoutié a anunţat că doreşte să se retragă la finalul sezonului. Aţi încercat să îl convingeţi să mai continue un an?

David a avut o carieră lungă şi cred că a luat decizia potrivită. Din păcate, în Turul Franţei a fost implicat într-o căzătură destul de serioasă şi nu i-a fost uşor să revină la forma maximă în Vuelta. Cu toate astea, el a făcut-o, deoarece a fost foarte motivat pentru această cursă, unde doreşte al cincilea tricou de cel mai bun căţărător şi o victorie de etapă. Cât priveşte prezenţa lui în pluton şi în 2013, i-ar fi foarte dificil, pentru că îmbătrâneşte; să nu uităm că sezonul viitor ar împlini 38 de ani şi are 16 sezoane la profesionişti în spate. Eu îi respect hotărârea şi chiar dacă va lua decizia finală după Turul Spaniei, el are de gând să îşi încheie cariera odată cu Vuelta.

– Echipa dumneavoastră a transferat în ultimele săptămâni câţiva rutieri foarte buni, precum Jérôme Coppel, Christophe Le Mevel sau Daniel Navarro. Pare o schimbare de gardă la Cofidis.

Da, am adus ciclişti noi, cu un potenţial sportiv foarte ridicat, deoarece era obligatoriu să îmbunătăţim acest aspect, în condiţiile în care dorim să ajungem din nou în World Tour. Aveam nevoie de un lot mai puternic şi am vrut să mai aduc un lider, în afară de Rein Taaramäe, nu pentru că nu aş avea încredere în el, ci pentru a-l ajuta, astfel încât el să se afle sub o mai mică presiune. Este adevărat, s-a maturizat, dar e bine întotdeauna să ai doi lideri pentru cursele importante, precum Turul Franţei, Paris-Nisa, Turul Cataluniei, Turul Ţării Bascilor sau Criteriul Dauphiné. De asemenea, e important să avem rutieri cu o experienţă vastă, aşa cum sunt Christophe Le Mevel sau Daniel Navarro, care îi pot ajuta pe liderii noştri. Ei pot fi căpitanii lui Cofidis pe şosea şi chiar obţine rezultate bune. Dani Navarro e foarte bun pe munte, am văzut asta cât timp a concurat alături de Alberto Contador, e un “locotenent” de încredere. Pe lângă asta, el poate aduce victorii, aşa cum s-a întâmplat anul acesta, în Tour de l’Ain, sau în 2010, când a câştigat o etapă în Criteriul Dauphiné, după ce a evadat pe Chamrousse, o ascensiune foarte dificilă. La un moment dat, Dani ar putea beneficia şi de propria şansă, în cazul în care liderul echipei va avea probleme. În ceea ce îl priveşte pe Christophe, el nu mai este acelaşi ciclist din urmă cu câţiva ani, dar tot poate obţine rezultate bune. Să nu uităm că a fost al şaptelea în Turul Franţei, are clasări bune în Giro şi Vuelta, iar în august a terminat pe locul patru în Clasica San Sebastian. Echipa va fi una frumoasă, cu doi lideri, alţi doi rutieri cu o vastă experienţă, Dani şi Christophe, dar şi cu un ciclist precum Guillaume Levarlet, care va fi de mare ajutor. Am făcut aceste transferuri, deoarece am vrut să contruim o echipă completă pentru cursele pe etape, mai ales că acestea vor reprezenta principalele obiective ale grupării noastre. Nu vom neglija nici cursele de o zi, însă important a fost să devenim mai buni pentru cursele pe etape, în special Turul Franţei, acolo unde vom avea nevoie de o invitaţie ca să participăm. Pentru asta, trebuie să le demonstrăm celor de la ASO de ce suntem în stare, trebuie să le arătăm că putem face lucruri mari în cursele pe etape.

– Aveţi de gând să mai realizaţi alte transferuri până la finalul sezonului? Dacă da, ce tip de rutieri doriţi să mai aduceţi?

În acest moment, lotul nostru este definitivat într-o proporţie destul de mare şi aproape am terminat bugetul pentru transferuri. Anul viitor poate vom mai aduce un sprinter sau un ciclist pentru cursele de o zi, dar acum ne interesează doar oamenii specializaţi pe cursele pe etape. Asta a fost prioritatea noastră.

– Aţi spus mai devreme că doriţi să reveniţi în World Tour. Când credeţi că se va întâmpla asta?

Anul viitor nu va fi posibil, deoarece echipa trebuie să se concentreze acum să facă un sezon bun. Cel mai probabil, vom ajunge acolo în 2014 sau 2015. Sunt şanse mari să obţinem licenţa pentru 2014, aceasta este ţinta pe care ne-am fixat-o.

– Ce părere aveţi despre acest sistem World Tour?

Cred că e puţin complicat şi dificil de înţeles pentru public, dar este necesar să avem un clasament pe criterii sportive, nu doar financiare. Uniunea Ciclistă Internaţională asta a încercat să facă şi nu a fost uşor. Oamenii trebuie să îşi dea seama că această ierarhie are o utilitate, deşi pe viitor cred că ar putea fi schimbate câteva lucruri. Nu e un sistem perfect, dar reprezintă un punct de plecare şi este necesar să îl îmbunătăţim. Ce e greu de înţeles pentru public şi pentru echipe este faptul că un rutier care pleacă la finalul sezonului la o altă grupare, ia cu el şi punctele obţinute pentru prima echipă. Asta poate fi dezamăgitor pentru unii, însă este o situaţie dificil de schimbat. În acest moment, eu nu am o soluţie.

– Dar nu vi s-ar părea mai corect ca un ciclist să plece la noua echipă cu 50% din puncte câştigate, iar cealaltă jumătate să rămână la fosta sa grupare?

Da, putem găsi astfel de soluţii. După doi sau trei ani de la crearea acestui sistem e necesar să reflectăm puţin. Nu este bine întotdeauna să schimbi regulile, mai întâi trebuie să vedem cum merg lucrurile cu aceste reguli şi abia apoi să analizăm situaţia. Trebuie să găsim o soluţie de compromis în privinţa punctelor, astfel încât acestea să se împartă între fosta şi viitoarea echipă a rutierului.

– Domnule Sanquer, mai am o singură întrebare, în ceea ce îl priveşte Rein Taaramäe. Unde credeţi că ar trebui să devină mai bun pentru a fi cu adevărat un om de clasament general în Marile Tururi?

El s-a descurcat foarte bine în Turul Franţei din 2011, când a terminat pe locul 11, ceea ce a reprezentat un rezultat extraordinar. Rein are un potenţial imens şi poate creşte şi mai mult în viitor, astfel încât să termine între primii cinci sau chiar primii trei în ierarhia generală a unui Mare Tur. Anul acesta a fost mai dificil pentru el, deoarece a avut două probleme: mai întâi, a fost diagnosticat cu mononucleoză la începutul stagiunii, după care s-a accidentat la cot în Turul Cataluniei. Nu s-a putut pregăti aşa cum trebuia pentru Turul Franţei, iar aceasta e o explicaţie pentru cum a mers acolo. La început s-a descurcat excelent, să nu uităm cât de bine a terminat pe La Planche des Belles Filles, unde a terminat alături de favoriţi. Are talent, are potenţial şi poate deveni mai bun. În legătură cu ce m-aţi întrebat, cred că este necesar ca el să concureze în curse precum un adevărat lider, iar cu echipa care îi va fi alături, va putea face asta. Trebuie să se comporte ca un lider şi să ia deciziile în timpul curselor. Poate obţine lucruri extraordinare şi a venit timpul să facă asta, iar eu trebuie să îl ajut. Având în vedere ce colegi va avea din sezonul viitor, sunt convins că va beneficia de cât mai multe oportunităţi.

Daan Luijkx: “Nu discutăm cu Petacchi”

La finalul etapei a noua din Turul Spaniei, înainte de a se îmbarca în avion pentru cel mai lung transfer al cursei, Daan Luijkx, managerul lui Vacansoleil, a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări despre Vuelta şi campania de transferuri a echipei sale.

– Domnule Luijkx, ce se întâmplă cu Thomas de Gendt? E pe locul 70 în Turul Spaniei, la aproape 36 de minute în urma liderului. Presupun că v-aţi fi aşteptat la o evoluţie mai bună din partea lui.

Thomas ne-a spus la startul cursei că va încerca să lupte pentru clasamentul general. Cum asta nu mai este posibil, obiectivul lui şi al echipei e să obţină o victorie de etapă în următoarele săptămâni. Însă mizăm pe un rezultat bun şi din partea lui Tomasz Marczynski, care s-a descurcat bine la general, până acum.

– În ierarhia World Tour, Vacansoleil ocupă locul al 15-lea. Are echipa motive de îngrijorare privind licenţa pentru 2013?

Nu, totul este în regulă deoarece nu acel clasament contează, ci rutierii pe care îi avem şi punctele lor. Pe baza acestora, noi ne aflăm pe locul zece. Totuşi, această ierarhie nu este publică, o cunosc doar cei de la Uniunea Ciclistă Internaţională şi cei care fac propriile calcule.

– Recent, Vacansoleil a semnat cu Juan Antonio Flecha pentru sezonul următor. Ce aşteptări aveţi din partea lui?

Vrem să ne bazăm pe doi rutieri în clasicele pe pavate. În 2012 i-am avut pe Bjorn Leukemans şi pe Stijn Devolder, dar acesta nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Astfel, Devolder nu va mai face parte din echipa noastră sezonul următor, iar noi am adus un înlocuitor foarte bun, pe Flecha, care a mers bine în primăvară, atât în Turul Flandrei, cât şi în Paris-Roubaix. El şi cu Leukemans vor fi liderii noştri pentru aceste curse.

– Săptămâna trecută au apărut câteva zvonuri, potrivit cărora Vacansoleil i-ar dori pe Grega Bole şi Alessandro Petacchi. Există vreun adevăr în aceste informaţii?

Pot confirma, cu siguranţă, că nu discutăm cu Petacchi.

– Totuşi, presupun că nu aţi încheiat campania de transferuri.

Într-adevăr, purtăm negocieri în această perioadă cu mai mulţi rutieri, dar, încă o dată, nu şi cu Petacchi.

Alexandr Pliuschin: “Clasicele din Ardeni, visul meu”

În 2010, la doar 23 de ani, Alexandr Pliuschin şi-a făcut debutul în Turul Franţei şi s-a făcut remarcat printr-un atac prin care a încercat să păcălească plutonul într-o etapă încheiată la sprint. După o aventură de câteva sezoane la două formaţii de World Tour, campionul Moldovei a decis să semneze cu Leopard-Trek, echipă aflată în eşalonul Continental. Deşi pentru mulţi această mutare ar putea reprezenta un pas înapoi, nu aşa au stat lucrurile în cazul lui Pliuschin, care vede sezonul petrecut la gruparea luxemburgheză drept cel mai bun din carieră. Despre evoluţia sa din acest an şi planurile pentru viitor, mai jos, într-un interviu pe care Alexandr Pliuschin l-a acordat pentru Cafe Roubaix.

– Alexandr, eşti mulţumit de cum au decurs lucrurile în acest sezon?

2012 a început destul de bine, deşi întotdeauna este dificil să îţi intri în ritm la startul anului. Faptul că am pornit la drum cu o echipă mică a însemnat că nu a existat presiune pe mine. În plus, am avut cel mai bun staff alături, am luat totul uşor şi am obţinut câteva rezultate frumoase în prima parte, iar acum, în a doua jumătate, am continuat această serie. Practic, fără presiune, rezultatele au venit.

– În prima parte a carierei, ai avut rezultate bune în cursele de o zi, precum Classique des Alpes sau Turul Flandrei sub 23 de ani. În schimb, acum te-ai descurcat mai bine în curse de mai multe zile. Te transformi într-un rutier de curse pe etape?

Da, aşa este. Anul acesta m-am concentrat mult pe cursele pe etape, am înregistrat progrese, chiar dacă am concurat în competiţii de mai mică importanţă. M-am descurcat bine în toate cursele pe etape în care am participat în 2012, aproape mereu am terminat între primii trei şi sunt foarte încrezător în forţele mele Datele mele arată că am devenit mai puternic şi mai rezistent pe distanţe lungi, iar asta mă va ajuta anul viitor. E posibil ca în clasicele de primăvară din 2013 să mă descurc bine, însă eu îmi doresc rezultate importante în Turul Romandiei şi Turul Elveţiei.

– Care ar fi punctele tale forte?

Sunt un all-rounder: nu mă descurc rău pe căţărări şi am şanse să progresez la acest capitol, cu un antrenament specific. De asemenea, cred că pot deveni mai bun la contratimp. Singura mea slăbiciune e sprintul.

– Îmi amintesc că anul trecut, atunci când ai semnat cu Leopard-Trek, ai spus că Johan Bruyneel ţi-a promis că din 2013 vei ajunge la RadioShack-Nissan. Mai este această mutare de actualitate sau s-a schimbat ceva?

Pentru mine s-a schimbat ceva. RadioShack-Nissan e o grupare puternică, iar Johan Bruyneel este un manager bun, însă eu am alte gânduri pentru anul viitor în ceea ce priveşte dezvoltarea mea, deoarece sunt de părere că într-o altă echipă voi avea şanse mai mari să ajung la un nivel mai ridicat. Oricum, totul va fi mai clar după Campionatele Mondiale.

– Alexandr, ai fost la două echipe de World Tour, AG2R şi Katusha. De ce ai plecat de acolo, ce nu a mers bine?

Eram foarte tânăr când am devenit profesionist şi mă aflam departe de casă. AG2R era o echipă foarte bună, dar nu am fost pregătit la nivel mental. Mi-am început sezonul cu o fractură de claviculă şi totul a mers prost din acel moment. În ceea ce o priveşte pe Katusha, tot ce pot spune este că acolo au existat câteva neînţelegeri.

– Ce planuri ai pentru ultima parte a acestui sezon?

Toate cursele în care voi participa vor fi foarte importante pentru mine, deoarece vreau să îmi răsplătesc echipa pentru tot ce mi-a oferit şi pentru susţinerea pe care mi-a acordat-o. Chiar dacă este o echipă mică, Leopard-Trek a fost de departe cea mai potrivită pentru mine, datorită filosofiei şi atmosferei. Le sunt foarte recunoscător celor de aici şi vreau să dau totul în cursele la care voi participa.

– Mi-ai spus mai devreme că ai dori rezultate bune în Turul Romandiei şi în Turul Elveţiei. Dar care este visul tău?

Clasicele din Ardeni, iar apoi Turul Elveţiei. Locuiesc în această ţară, e a doua mea casă şi vreau să obţin cel mai bun rezultat posibil acolo, dacă voi fi selectat pentru a merge acolo.

– Ar mai fi ceva ce vreau să te întreb: la ce nivel ai spune că este ciclismul în Moldova?

E foarte greu de zis. Sunt mulţi rutieri foarte buni, dar le este dificil să se dezvolte, din cauza problemelor financiare. Ţara e foarte sărăcă, iar cicliştii, chiar dacă sunt puternici, uneori nu au nici ce mânca. Le este extrem de greu să se antreneze, singura lor oportunitate să se facă remarcaţi vine atunci când merg în altă ţară, însă şi atunci e dificil, pentru că au o singură cursă la dispoziţie. Pot spune că am fost foarte norocos să ajung unde sunt acum. În Moldova sunt talente mari, dar cum nu există oameni interesaţi să investească în ciclism, rutierii nu au nicio şansă.

Valerio Piva: “Joaquim Rodriguez va fi liderul în Vuelta”

Pentru Katusha, ediţia din acest an nu a fost una de ţinut minte. Venită cu gânduri mari acolo, echipa din Rusia a fost nevoită să se mulţumească cu puţin, după ce liderul ei, Denis Menchov, a pierdut timp serios în etapa-regină din Alpi. După dezamăgirea din Hexagon, Katusha şi-a fixat alte obiective, iar despre acestea, dar şi despre Turul Franţei, a vorbit Valerio Piva, directorul sportiv al echipei, într-un interviu pe care l-am realizat cu ajutorul ofiţerului de presă al grupării de World Tour, Paolo Grillandi

– Domnule Piva, ce gânduri aveţi după Turul Franţei?

Evident, ne-am aşteptat la un rezultat mai bun în clasamentul general. După prima săptămână, Denis Menchov se afla între primii cinci şi ne-am gândit atunci că un top trei este posibil. Din păcate, a suferit în acea etapă din Alpi şi nu şi-a mai putut reveni. În plus, am fost loviţi de ghinion: am avut un plan B ce îl implica pe Oscar Freire, un rutier care putea câştiga cel puţin o etapă, dar el a căzut şi acea accidentare l-a scos din Turul Franţei. Pe de altă parte, Eduard Vorganov a realizat o treabă foarte bună: a terminat între primii 20 şi a făcut parte din multe evadări. Să nu îl uităm nici pe Luca Paolini, care a fost prins cu 200 de metri înainte de sosire în etapa a 18-a. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, ar fi luptat pentru victorie.

– Ce s-a întâmplat cu Menchov în Alpi, de ce a pierdut atât de mult timp?

Pur şi simplu a prins o zi slabă. A simţit că nu mai are deloc rezerve de energie, a acumulat oboseală după fiecare căţărare şi astfel a ajuns să piardă 13 minute. E ceva ce i se poate întâmpla oricui.

– După acel moment, care au devenit obiectivele Katushei?

Am fost obligaţi să ne schimbăm planurile: Denis urma să încerce să îşi îmbunătăţească poziţia la general, în timp ce restul cicliştilor noştri trebuiau să meargă în evadări, pentru a încerca să câştige o etapă. Însă toată lumea a dorit să plece în evadari, iar din această cauză a fost foarte dificil să o găseşti pe cea potrivită.

– V-aţi aşteptat ca Sky să domine atât de categoric cursa?

Sky este o echipă foarte puternică şi toţi ştiau că traseul i se potriveşte lui Bradley Wiggins. În plus, alături de el era Chris Froome, care demonstrase în Vuelta 2011 de ce e în stare. Au depus o muncă incredibilă pentru a păstra tricoul galben atât de mult timp şi au meritat să câştige clasamentul general.

– Revenind la Katusha, sunteţi mulţumit de sezonul avut până acum?

Da, deoarece este un an pozitiv pentru noi: am obţinut multe victorii, am fost foarte aproape să câştigăm Turul Italiei, iar înainte de Turul Franţei am condus clasamentul World Tour, atât la individual, cât şi la echipe. Obiectivul nostru e să revenim acolo după Vuelta.

– Cum va arăta Turul Spaniei pentru Katusha?

Liderul nostru va fi Joaquim Rodriguez, dar s-ar putea să îl trimitem acolo şi pe Denis Menchov. Momentan, el este pe lista provizorie, iar dacă îl vom selecta, va fi pentru a-l ajuta pe Rodriguez în ierarhia generală. Însă nu doar acolo s-ar vedea aportul său, ci şi în contratimpul pe echipe. Dacă va fi posibil, Menchov va încerca şi să câştige o etapă.

Sean Yates: “Bradley Wiggins poate deveni şi mai bun”

Nu am scris nimic imediat după finalul Turului Franţei, deoarece tot ce am avut de zis despre noul câştigător am spus pe parcurs, când victoria lui Bradley Wiggins devenea din ce în ce mai clară. În schimb, am preferat să aflu mai multe de la Sean Yates, directorul sportiv al primului rutier britanic învingător în Marea Buclă.

– Domnule Yates, felicitări pentru triumful lui Bradley Wiggins! Ce înseamnă acest succes pentru sportul britanic?

Mulţumesc! E pentru prima oară în istorie când s-a întâmplat aşa ceva şi a dus ciclismul la un cu totul alt nivel în mentalul colectiv din Marea Britanie. Singura cursă cunoscută de orice britanic este Turul Franţei, iar Bradley tocmai s-a impus acolo. E pe prima pagină în toate ziarele, se vorbeşte despre asta la toate posturile de televiziune, iar victoria este cu atât mai importantă, cu cât a venit înaintea Jocurilor Olimpice. A adus un sentiment nou în rândul britanicilor.

– Este comparabilă cu primul triumf al unui rutier american în Turul Franţei, în 1986?

Nu pot spune cu exactitate, deoarece nu mă aflam în Statele Unite când Greg LeMond a câştigat tricoul galben, însă, din punctul meu de vedere, succesul lui Bradley Wiggins e cu mult peste cel al lui LeMond. Impactul victoriei sale e imens în Marea Britanie.

– În urmă cu trei ani, când Sky a anunţat că vrea să câştige Turul Franţei cu un ciclist britanic, mulţi au privit cu neîncredere şi amuzament această declaraţie. Acum, mai repede decât şi-a propus, Sky şi-a îndeplinit obiectivul.

Într-adevăr, a fost considerat ceva ciudat la acea vreme, iar lumea nu ne-a luat în serios. Însă noi am ridicat ştacheta foarte sus, dar nu doar în Turul Franţei, ci şi în restul curselor, unde am obţinut zeci de victorii. Ajunge o scurtă privire peste clasamentele mondiale pentru ca oamenii să îşi dea seama că am fost mereu prezenţi în curse şi am realizat performanţe. Am demonstrat că atunci când suntem la cel mai înalt nivel, suntem mai buni decât toţi ceilalţi.

– Care a fost factorul decisiv pentru succesul din Marea Buclă?

Aş spune că au fost mai mulţi: puterea echipei, determinarea şi ambiţia arătate de rutieri cu fiecare ocazie. Însă asta nu ar trebui să mire pe nimeni, deoarece am arătat la fel în toate cursele câştigate anul acesta. În plus, am crescut de la o cursă la alta şi am prins din ce în ce mai multă încredere.

– Domnule Yates, a existat vreun moment dificil pentru Sky în cele trei săptămâni ale Turului Franţei?

Nu ştiu, nu pot spune că au existat astfel de situaţii. Ok, unele finişuri de etapă au fost grele, dar ca echipă nu am întâmpinat deloc probleme şi nu am fost puşi în dificultate. Nu vreau să spun că a fost uşor, însă niciodată nu ne-am aflat în situaţii din care să nu avem ieşire.

– Pentru dumneavoastră, care a fost cea mai frumoasă imagine din Turul Franţei?

Aş spune La Planche del Belles Filles, când am început oficial campania pentru tricoul galben. Tocmai se încheia o săptămână nebună şi tensionată petrecută în Belgia şi în nordul Franţei, iar noi am pus în scenă ceva la care am muncit tot anul. Echipa s-a achitat perfect de misiune şi a făcut asta cu panaş; am obţinut victoria de etapă şi ne-am plasat într-o poziţie excelentă pentru următoarele două săptămâni.

– Mulţi au fost impresionaţi de cum s-a descurcat Bradley Wiggins pe căţărări.

El a fost foarte bun pe munte, poate nu la fel de bun precum Chris Froome, însă nu a fost pus în dificultate de ceilalţi. Dacă vă uitaţi peste rezultate, ar fi câştigat cursa şi fără contratimpurile individuale. Practic, nu doar contratimpul l-a ajutat să se impună, ci tot “pachetul” cu care s-a prezentat la start.

– După contratimpurile câştigate în Marea Buclă, este Bradley Wiggins principalul favorit la medalia olimpică de aur?

E unul dintre favoriţi, alături de Tony Martin şi Fabian Cancellara. Este vice-campion mondial şi a arătat de ce e în stare. Are calităţile necesare pentru a fi mai rapid decât în Le Tour şi de a deveni mai bun. Mă aştept la o luptă strânsă între ei trei. Să nu uităm că Bradley se va prezenta acolo după o cursă de trei săptămâni, dar dacă se va odihni şi se va recupera, atunci va avea o şansă mare. În plus, el nu a pierdut niciun contratimp sezonul acesta şi vrea să continue pe acest drum.

– Domnule Yates, chiar şi după triumful din Turul Franţei, aţi spus că Bradley Wiggins tot nu şi-a atins potenţialul maxim. Ce înseamnă asta, la ce să ne mai aşteptăm din partea lui?

Eu consider că poate fi mai bun şi mai rapid, atât pe munte, cât şi la contratimp. A devenit de curând un rutier de Mari Tururi şi este liderul celei mai bune echipe din lume în acest moment. Mai e loc de multe îmbunătăţiri şi vă asigur că nu l-aţi văzut pe cel mai puternic Bradley Wiggins.

– Aşadar, anul viitor va ţinti din nou Turul Franţei.

Evident, deşi nu am văzut încă traseul. Dacă va fi un contratimp individual, asta va fi în favoarea sa, mai ales că pe munte nu poate fi lăsat în urmă. În 2013, Alberto Contador va fi acolo, poate şi Joaquim Rodriguez, plus alţi ciclişti, însă ei nu ne sperie. Bradley se va antrena în continuare cu acelaşi obiectiv în minte. El ştia că ediţia din acest an îl favoriza, datorită contratimpurilor, şi tocmai de aceea nu s-a axat foarte mult pe dezvoltarea abilităţilor de căţărător, ba chiar a avut câteva kilograme în plus faţă de Vuelta din 2011. Dacă vor fi mai mulţi munţi în 2013, atunci se va concentra pe căţărări la antrenamente, deoarece poate fi mai bun acolo. O decizie finală va fi luată în funcţie de profilul ediţiei de anul viitor.

Daan Luijkx: “Rămânem optimişti”

Deşi marţi a fost zi de pauză în Turul Franţei, Daan Luijkx, managerul lui Vacansoleil, a fost foarte ocupat. Cu toate acestea, a avut amabilitatea să îmi răspundă la câteva întrebări.

Despre Wout Poels: “În acest moment este la spital, la terapie intensivă şi în condiţie stabilă. Nu e necesară o intervenţie chirurgicală, dar situaţia este foarte dificilă, din cauza problemelor la rinichi. A ajuns înapoi în Olanda, unde va rămâne în continuare internat în spital”.

Despre ceilalţi rutieri ai lui Vacansoleil prezenţi în Turul Franţei: “Mai mulţi au fost implicaţi în acea căzătură teribilă. Pe lângă Wout Poels, alţi cinci oameni s-au mai aflat acolo, între aceştia fiind Lieuwe Westra sau Rob Ruijgh. Din fericire, au început să îşi revină şi suntem optimişti că vom avea mai mult succes în următoarea săptămână şi jumătate”.

Despre obiectivele echipei în Marea Buclă: “Aveam două la start: o victorie de etapă şi clasamentul general, dar acesta nu mai este posibil, pentru că Wout Poels a abandonat. Acum, vom căuta să obţinem acel succes de etapă”.

Despre căzăturile din Turul Franţei: “Presiunea pe rutieri şi echipe este mare, deoarece cursa e foarte importantă pentru toată lumea. Toţi îşi doresc să fie în faţă mereu, atât sprinteri, cât şi ciclişti de general, însă nu este destul loc acolo. Să nu uităm şi câţi spectatori sunt pe marginea drumului, dar să nu uităm nici de elicoptere, din cauza cărora rutierii nu pot auzi când cineva frânează. Căzăturile sunt produse de o combinaţie de factori”.