Cafe Roubaix

Tony Gallopin: “Mi-a lipsit victoria în 2012”

Sezonul acesta s-a terminat mai repede pentru Tony Gallopin decât şi-a propus rutierul echipei RadioShack-Nissan. Aflat la prima stagiune din carieră alături de o formaţie de World Tour, francezul în vârstă de 24 de ani a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai lui RadioShack-Nissan atât în clasicele de primăvară, cât şi în Marea Buclă. Din păcate pentru el, a suferit o fractură la mână în timpul Mondialelor din Olanda, iar din această cauză a ratat ultimele curse din 2012, an în care are şi un mare regret: că nu a obţinut niciun succes. Mai multe despre toate aceste lucruri, în interviul pe care Gallopin l-a acordat pentru Cafe Roubaix.

– Tony, cum te simţi?

Sunt bine acum. După accidentarea de la Campionatele Mondiale am fost la spital, iar doctorii au constatat că am o fractură, însă partea bună a fost că nu am avut dureri. Am fost nevoit să iau o pauză totală de 15 zile, ceea ce a însemnat automat că sezonul meu s-a încheiat.

– Până să fii implicat în acea căzătură produsă pe finalul Mondialelor de la Valkenburg, cum te-ai simţit în cursa pe şosea?

Totul a fost în regulă, iar obiectivul meu era să mă aflu alături de ceilalţi ciclişti pe ultima căţărare. I-am urmat mereu pe aceştia, mi-am păstrat energia, dar când am încercat să vin mai în faţă, s-a produs acea căzătură, aşa că pot spune că am avut ghinion.

– Ai concurat la Valkenburg fără comunicaţii radio? Cum a fost?

Pentru mine nu reprezintă o problemă să particip într-o cursă fără comunicaţii radio, acestea sunt importante doar pentru a primi informaţii în clasice. Însă pentru o cursă precum cea de la Mondiale, unde intri pe un circuit, nu ai nevoie de comunicaţii radio, dacă ai un bun căpitan de echipă. Evident, în cazul Marilor Tururi, situaţia este cu totul alta, deoarece acolo există mai multe pericole, din cauza drumului şi a publicului. Spre exemplu, în Turul Franţei, o echipă precum a noastră controlează cursa şi trebuie să ştie cine se află în evadare şi cum stau lucrurile.

– Tony, eşti la final de sezon acum. Cum a fost 2012 pentru tine?

Nu a fost un an rău, am înregistrat un progres evident şi am obţinut câteva locuri bune, undeva la 20 de clasări între primii zece. Am învăţat multe lucruri, dar nu am câştigat nicio cursă, iar asta mi-a lipsit. Sunt aproape de un rezultat mare, iar un exemplu în acest sens e felul în care m-am descurcat în cursele de World Tour din Canada, unde am terminat pe 11, respectiv pe 10. Am făcut multe lucruri bune, dar nu au fost suficiente pentru o victorie.

– Care va fi programul tău sezonul următor?

Cred că va semăna mult cu acesta. Mă voi concentra mult pe clasicele de primăvară, mai puţin Paris-Roubaix, deoarece nu mi se potriveşte. În schimb, am de gând să merg în Amstel Gold Race. Apoi, în a doua parte a anului, vreau să particip din nou în Turul Franţei, după care voi concura în cursele din Canada şi apoi la Campionatele Mondiale. Dacă voi avea acelaşi calendar ca sezonul acesta, voi fi mulţumit.