Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Actorii din Turul Spaniei 2014

Update: cu o zi înainte de start, Lampre-Merida a anunţat că americanul Chris Horner nu va lua startul în cursă, urmând să fie înlocuit de italianul Valerio Conti. Din cauza unei bronşite, deţinătorul trofeului a primit un tratament cu cortizon, care a dus la înregistrarea unui nivel foarte scăzut al cortizolului din organism. Din punctul de vedere al Uniunii Cicliste Internaţionale, asta nu ar fi reprezentat nicio problemă, însă Lampre-Merida este înscrisă în Mişcarea Pentru un Ciclism Credibil, iar regulamentul acesteia le interzice rutierilor cu un nivel scăzut al cortizonului să participe în curse, din motive ce vizează sănătatea acestora.

De câţiva ani, Vuelta a devenit Marele Tur preferat al fanilor, iar situaţia nu se va schimba în 2014, când la start şi-au anunţat prezenţa aproape toţi rutierii importanţi de clasament general ai momentului, ce promit să ofere un spectacol fascinant de-a lungul următoarelor săptămâni. La aceştia se adaugă alte nume grele ale plutonului – sprinteri, oameni de clasice – ce vor contribui la prestigiul uriaş de care a început să se bucure cursa din Spania. În total, cicliştii veniţi aici au câştigat 11 Mari Tururi, 10 titluri mondiale, 24 de Monumente şi mai multe de 100 de etape în cursele majore.

Favoriţii la clasamentul general

Alberto Contador – accidentat în Turul Franţei, spaniolul a revenit pe bicicletă la mai puţin de două săptămâni de la acel moment şi s-a antrenat din greu pentru a ajunge într-o formă bună la startul Vueltei. Deşi există multe semne de întrebare cu privire la nivelul său, dar şi la felul cum va reacţiona după acea fractură de tibie, Contador nu trebuie subestimat, deoarece oricând este capabil să surprindă, asta chiar dacă echipa pe care se va baza este destul de subţire. Fără nicio îndoială, învingătorul din 2012 este joker-ul acestei ediţii. Dacă va trece cu bine de prima jumătate a cursei, orice va fi posibil. În cazul în care asta nu se va întâmpla, atunci obiectivul său va deveni câştigarea unei etape.

Chris Froome – pentru britanicul în vârstă de 29 de ani, Turul Spaniei este marea şansă de a-şi salva sezonul, unul foarte slab în comparaţie cu precedentul, în ciuda a şase victorii bifate în primele luni. Spre deosebire de Contador, ciclistul lui Sky are la dispoziţie o echipă extrem de solidă, capabilă să controleze lucrurile şi să îi pregătească terenul necesar pentru atacuri. Odată rămas cu adversarii săi, Froome va trebui să demonstreze două lucruri: că şi-a regăsit forţa din 2013, care l-a ajutat să dea câteva atacuri năucitoare în etapele montane, dar şi că are un oarecare simţ tactic. Fără acestea, Chris Froome va avea probleme, în ciuda faptului că este avantajat de prezenţa celor două etape de contratimp individual, unde le poate lua minute celorlalţi oameni de general.

Chris Horner – deţinătorul trofeului nu a fost în niciun moment din acest sezon la cel mai înalt nivel, însă în Turul Utah a anunţat că se află într-o formă mai bună decât în urmă cu 12 luni, ceea ce înseamnă că este pregătit pentru Vuelta. Locul 17 din Turul Franţei şi locul doi din Utah au confirmat că Horner a progresat exact aşa cum şi-a dorit înaintea ultimului Mare Tur al stagiunii. Totuşi, o victorie este exclusă, având în vedere calitatea adversarilor, dar şi traseul, care nu i se mai potriveşte atât de bine. Asta nu înseamnă că americanul în vârstă de 42 de ani nu poate impresiona din nou, o clasare pe podium fiind un rezultat ce îi este la îndemână.

Nairo Quintana – columbianul se află în pole-position pentru a realiza dubla Il Giro – Vuelta, performanţă pe care doar Alberto Contador a mai atins-o în ultimele decenii. Absent din circuit mai bine de două luni, Quintana a revenit în pluton odată cu Turul Burgosului, pe care l-a câştigat fără prea mari dificultăţi, în ciuda faptului că a fost undeva la doar 70% din potenţial. La ora actuală, sud-americanul pare cel mai puternic favorit la tricoul roşu, însă la fel de adevărat este că Turul Spaniei va fi primul său test adevărat din postura de principal pretendent la victorie într-un Mare Tur. Pentru a condimenta această cursă, Quintana va trebui şi să îi spulbere lui Alejandro Valverde, colegul său, speranţele la victorie încă din săptămâna inaugurală, astfel încât să îl oblige pe acesta să i se dedice în restul cursei.

Joaquim Rodriguez – cu o excepţie (Turul Cataluniei), catalanul a ratat toate obiectivele pe care şi le-a fixat la startul anului, ceea ce înseamnă că acum este foarte motivat să câştige cursa de pe teren propriu, poate ultima oportunitate a carierei de a-şi trece în palmares un Mare Tur. Totuşi, lucrurile nu arată foarte bine pentru el, din mai multe motive: prezenţa unor adversari mai puternici, includerea a trei etape de contratimp (chiar şi în cel pe echipe, este de aşteptat ca “Purito” să piardă secunde bune) şi puţine secunde de bonificaţie puse în joc la sosire (10-6-4). De cealaltă parte, la aspecte pozitive intră prezenţa lui Daniel Moreno şi finişurile explozive desenate de Unipublic. Pentru spaniol, clasarea pe podium şi câteva victorii de etapă par a fi obiective mai realiste, un eventual succes al său la general putând fi catalogat ca o surpriză.

Rigoberto Uran – la fel ca Nairo Quintana, cel care l-a învins în Giro, şi Uran s-a întors în curse abia în august, participând în Tour de l’Ain, acolo unde a terminat pe 22. Rezultatul nu a fost deloc îngrijorător pentru columbian, care se află pe drumul cel bun, lucru ce mi-a fost confirmat de Carlos Verona, colegul său, spaniolul spunându-mi că principalul obiectiv al echipei Omega Pharma-Quick Step este să îl ajute pe Uran să lupte pentru un loc cât mai important la general. Un bun contratimpist, sud-americanul trebuie să arate că şi-a îmbunătăţit şi evoluţia pe munţi – capitol la care “a scârţăit” în unele etape din Turul Italiei – dacă vrea să aibă cu adevărat şanse să termine cursa între primii trei.

Alejandro Valverde – după Le Tour, mulţi au fost de părere că rutierul lui Movistar este terminat, însă acesta a răspuns imediat, triumfând în Clasica San Sebastian. Foamea de victorii şi dorinţa de a demonstra că rămâne unul dintre cei mai valoroşi ciclişti din lume îl vor ambiţiona să lupte pentru tricoul roşu, în ciuda faptului că nu el, ci Quintana este liderul desemnat al lui Movistar. Deşi în Turul Franţei a avut probleme, Valverde rămâne o “vulpe bătrână”, care va face tot posibilul ca să lupte pentru tricoul roşu sau o clasare pe podium, profitând şi de faptul că adversarii nu vor sta atât de mult cu ochii pe el.

Cicliştii menţionaţi mai sus sunt cei care se vor implica în bătăliile ce se vor da pentru tricoul roşu şi pentru podium, însă asta nu înseamnă că sunt singurii oameni de clasament general capabili să obţină un rezultat bun. Al treilea în Il Giro, Fabio Aru a spus în mai multe rânduri că Vuelta e un obiectiv important pentru el, iar asta înseamnă că italianul ar trebui să se afle constant în grupul favoriţilor pe finişurile în căţărare. Un alt tânăr, Wilco Kelderman, are potenţialul şi armele necesare ca să obţină un top cinci, lucru valabil şi pentru Daniel Martin, care va încerca să îşi salveze sezonul aici.

Julian Arredondo se prezintă cu gânduri la clasamentul general, iar dacă lucrurile nu vor merge în direcţia dorită, se poate reorienta oricând către tricoul de cel mai bun căţărător. Columbianul pare un pariu sigur la câştigarea unei etape, ceea ce nu se poate spune despre conaţionalul său, Carlo Betancur. Totuşi, dacă acesta îşi va regăsi picioarele din Paris-Nisa, atunci va trebui urmărit pe ascensiuni, unde mai este aşteptat să apară şi tânărul Warren Barguil, aflat înaintea celui mai important test al sezonului. BMC va miza pe Cadel Evans şi Samuel Sanchez, desfăşurarea cursei urmând să decidă cine va fi liderul echipei, însă aşteptările nu sunt foarte mari din partea celor doi. Asta nu se poate spune despre belgianul Jurgen Van Den Broeck, care a trecut peste problemele de sănătate din iulie şi e pregătit să lupte pentru o victorie.

Mulţi rutieri îşi vor face debutul în Vuelta, doi dintre aceştia venind de la Orica-GreenEdge. Este vorba despre Adam Yates şi Esteban Chaves, ce îşi pot depunde candidatura la titlul de “revelaţie a cursei”. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul lui Merhawi Kudus şi Louis Meintjes, de la MTN-Qhubeka, aceştia fiind doi dintre cei mai talentaţi tineri ciclişti din plutonul Turului Spaniei. Alţi oameni de urmărit pe munţi mai sunt Kenny Elissonde, Robert Gesink, Ryder Hesjedal, Johann Tschopp, Andrew Talansky, Natnael Berhane şi Daniel Navarro, cu toţii fiind dornici să demonstreze ceva şi să lupte pentru o victorie, un loc important la general sau pentru ierarhia căţărătorilor.

Ceilalţi protagonişti

Fără victorie din luna iunie, Peter Sagan speră să pună punct acestei serii în Vuelta, unde revine după trei ani. Slovacul va avea la dispoziţie multe finaluri ce i se potrivesc, tot ce rămâne de văzut fiind cum le va gestiona. La sprinturi şi în etapele cu sosiri uşor valonate vor mai apărea şi John Degenkolb şi Michael Matthews, doi ciclişti a căror rivalitate a început în urmă cu cinci ani, când concurau la tineret. În septembrie, aceştia vor merge la Campionatele Mondiale, iar Turul Spaniei va reprezenta ocazia ideală pentru a-şi intra în formă.

Alţi sprinteri tineri care ar trebui să aibă un impact asupra etapelor de plat sunt Nacer Bouhanni, aflat la una dintre ultimele curse alături de FDJ, Andrea Guardini (care încă nu are un contract pentru 2015) şi Moreno Hofland, olandezul ce a impresionat în Turul Utah. Deşi susţine că nu a fost niciodată un sprinter, Tom Boonen mai mult ca sigur se va implica în această luptă, unde va fi prezent şi campionul Belgiei, Jens Debusschere. Câştigător al unei etape în Turul Burgosului, Matteo Pelucchi va încerca să le strice socotelile marilor favoriţi, la fel ca Gerald Ciolek, de la care MTN-Qhubeka are aşteptări.

Contratimpurile individuale îi vor avea ca mari favoriţi pe Tony Martin şi Fabian Cancellara. Germanul este campionul mondial al disciplinei, în timp ce elveţianul va dori să arate că rămâne în elita sportului la acest capitol, în ciuda faptului că nu a mai câştigat un contratimp de un an. În afară de cele două runde, Cancellara şi Martin ar putea lupta pentru victorie şi în etapele în linie, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii. Tot o etapă şi-a fixat ca obiectiv şi Luis Leon Sanchez, un ciclist subestimat de mulţi, poate pentru că evoluează la o echipă Pro Continentală. Alături de Sanchez, Philippe Gilbert, Damiano Caruso, Rohan Dennis, Alessandro de Marchi şi Michael Valgren mai promit să se facă remarcaţi în următoarele trei săptămâni.

Câte zile de cursă/victorii au favoriţii din Turul Spaniei 2014

Chris Froome 32/6

Daniel Martin 34/0

Fabio Aru 41/1

Alberto Contador 43/6

Chris Horner 48/0

Nairo Quintana 50/7

Alejandro Valverde 54/10

Joaquim Rodriguez 55/2

Rigoberto Uran 56/1

Wilco Kelderman 59/0

Who will win the Vuelta?

Rutierul săptămânii

În anii ’70-’80, trei fraţi belgieni şi-au construit un palmares solid în ciclism: Leo, Johan şi Paul au câştigat, împreună, o etapă în Turul Cataluniei, o alta în Turul Ţării Bascilor, Bruxelles–Ingooigem, mai multe etape în Turul Franţei, dar şi Turul Elveţiei. Ce legătură au aceştia cu alegerea pentru săptămâna ce tocmai a trecut? Simplu: cei trei sunt tatăl (Leo) şi unchii (Johan şi Paul) lui Tim Wellens, primul belgian care s-a impus în Turul Beneluxului, la cea de-a zecea ediţie a cursei apărute în 2005.

Venit, la fel ca mulţi alţi rutieri aflaţi în plutonul actual, din mountain bike, Tim Wellens a fost un amator cu rezultate impresionante în curse de şosea ca Tour des Pays de Savoie, Toscana-Terra di ciclismo, Le Triptyque des Monts et Châteaux şi Tour de l’Avenir, toate aceste clasări aducându-l în atenţia lui Lotto-Belisol, cu care a şi semnat la jumătatea lui 2012. Odată parafată această înţelegere, flamandul a beneficiat de şansa de a participa în competiţii de World Tour, arătându-şi în câteva ocazii potenţialul, în ciuda faptului că progresul său a fost mai lent.

În 2014, al doilea său sezon întreg ca profesionist, Tim Wellens a impresionat încă din primăvară, când a bifat două podiumuri de etapă în Il Giro, mult timp fiind în cărţi şi pentru câştigarea tricoului albastru. În acel moment, a devenit evident că o victorie va veni curând, iar ciclistul lui Lotto-Belisol a fost foarte aproape să o obţină în Ster ZLM Toer, acolo unde doar 12 secunde l-au despărţit de câştigarea clasamentului general, adjudecat de compatriotul său, Philippe Gilbert.

De atunci au trecut două luni şi alte patru curse, ultima dintre acestea, Turul Beneluxului, aducându-l pe Wellens pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Un bun căţărător, indiferent de teren (dealuri, munte mediu sau înalt), dar şi un rutier solid la contratimp, belgianul a dat un atac devastator în penultima etapă a cursei de World Tour, pe un traseu similar celui din Liège–Bastogne–Liège, iar acţiunea sa curajoasă şi, în acelaşi timp, subestimată de adversari, i-a adus nu doar victoria de etapă, ci şi tricoul de lider, pe care apoi l-a apărat fără probleme, câştigând la general şi confirmând că poate fi unul dintre cicliştii importanţi ai următorilor ani.

Până la a face planuri pentru sezoanele viitoare, Tim Wellens mai are câteva curse de disputat în actuala stagiune, cum ar fi Marele Premiu de la Plouay şi Turul Lombardiei. Între acestea, având în vedere evoluţia din ultima vreme, este foarte posibil să se infiltreze şi o prezenţă la Campionatele Mondiale de la Ponferrada, acolo unde Belgia va putea trimite o echipă formată din nouă oameni.

Turul Spaniei – date statistice

– Recordul de victorii la general este împărţit de Tony Rominger şi Roberto Heras, care s-au impus de câte trei ori

– Ierarhia naţiunilor e condusă de Spania (31 de victorii), urmată de Franţa (9) şi Belgia (7)

– Julian Berrendero (1942), Freddy Maertens (1997) şi Tony Rominger (1994) au condus cursa din prima şi până în ultima zi

– Şapte rutieri s-au impus la general fără să îşi adjudece o etapă: Jean Dotto (1955), Rolf Wolfshohl (1965), Ferdinand Bracke (1971), Jose Pessarodona (1976), Marco Giovannetti (1990), Angel Casero (2001) şi Alejandro Valverde (2009)

– Agustin Tamames (1970), Domingo Perurena (1975), Hennie Kuiper (1976), Oscar Sevilla (2001) şi Roberto Heras (2002) au pierdut tricoul de lider în ultima zi

– Delio Rodriguez este lider într-un clasament al etapelor câştigate, cu 39 de succese

– Elveţianul Alex Zülle are cele mai multe zile petrecute în tricoul de lider, 48

– Sean Kelly şi Laurent Jalabert şi-au adjudecat de câte patru ori ierarhia pe puncte, un record al competiţiei

– Jose Luis Laguia este singurul ciclist care a triumfat de cinci ori în clasamentul căţărătorilor

– Recordul de participări îi aparţine lui Iñigo Cuesta, care a luat de 17 ori startul în Vuelta

– Jose Vicente Garcia Acosta şi Federico Echave au cele mai multe ediţii încheiate, 14

– Trei rutieri din afara Europei s-au impus la general: Luis Herrera (Columbia), Alexandre Vinokourov (Kazahstan) şi Chris Horner (S.U.A.)

– Cea mai mică diferenţă între primul şi al doilea clasat a fost consemnată în 1984, când Eric Caritoux l-a învins pe Alberto Fernandez pentru doar şase secunde

– La polul opus se află cursa din 1945, câştigată de Delio Fernandez, cu un avans de 30 de minute şi opt secunde în faţa lui Julian Berrendero

– Spaniolul Domingo Perurena este singurul ciclist care a purtat tricoul de lider la şase ediţii

– Belgianul Freddy Maertens deţine recordul pentru cele mai multe succese obţinute la o ediţie: 13 (1977)

– În 1948 s-a înregistrat cea mai mică medie orară: 25,72 km/h; 55 de ani mai târziu, a fost consemnată cea mai ridicată medie orară: 42,50 km/h

– Cea mai lungă perioadă de timp între două victorii ale gazdelor a fost între 1991 şi 1998

– Ediţia inaugurală, din 1935, a avut cele mai puţine etape (14); recordul pentru cele mai multe etape a fost bifat în 1947 (24)

– 33 de ţări au dat cel puţin un câştigător de etapă, în vreme ce 20 de naţiuni au oferit măcar un lider al ierarhiei generale

– Cele mai vizitate oraşe din istoria cursei sunt Madrid (117), Zaragoza (90) şi Barcelona (89)

– Ultimul campion mondial en-titre care a câştigat Vuelta a fost Freddy Maertens, în 1977

– Angelino Soler este cel mai tânăr învingător din istorie, la 21 de ani şi 166 de zile

– Cel mai vârstnic campion e Chris Horner, care a triumfat la 41 de ani şi 327 de zile

– Recordul de victorii consecutive îi aparţine lui Delio Rodriguez, învingător în şase etape la ediţia din 1941

– Doar două ţări străine au găzduit startul Vueltei: Portugalia şi Olanda

Lista de start pentru Turul Spaniei 2014

AG2R: Carlos Betancur, Maxime Bouet, Hubert Dupont, Damien Gaudin, Patrick Gretsch, Yauheni Hutarovich, Lloyd Mondory, Rinaldo Nocentini, Sebastien Turgot.

Astana: Fabio Aru, Daniil Fominykh, Andrea Guardini, Jacopo Guarnieri, Mikel Landa, Alexey Lutsenko, Tanel Kangert, Paolo Tiralongo, Andrey Zeits.

Belkin: Stef Clement, Robert Gesink, Moreno Hofland, Martijn Kaizer, Wilco Kelderman, Paul Martens, Laurens ten Dam, Maarten Tjallinii, Robert Wagner.

BMC: Rohan Dennis, Cadel Evans, Philippe Gilbert, Steve Morabito, Dominik Nerz, Manuel Quinziato, Samuel Sanchez, Larry Warbasse, Danilo Wyss.

Caja Rural: Javier Aramendia, David Arroyo, Pello Bilbao, Karol Domagalski, Francesco Lasca, Lluis Mas, Antonio Piedra, Luis Leon Sanchez, Amets Txurruka.

Cannondale: Maciej Bodnar, Damiano Caruso, George Bennett, Guillaume Boivin, Alessandro De Marchi, Oscar Gatto, Matthias Krizek, Paolo Longo, Peter Sagan.

Cofidis: Yoann Bagot, Jerome Coppel, Romain Hardy, Gert Jõeäär, Christophe Le Mevel, Guillaume Levarlet, Luis Angel Mate, Daniel Navarro, Romain Zingle.

Europcar: Natnael Berhane, Jerome Cousin, Dan Craven, Jimmy Engoulvent, Vincent Jerome, Yannick Martinez, Maxime Mederel, Bryan Nauleau, Romain Sicard.

FDJ: Nacer Bouhanni, Kenny Elissonde, Murilo Fischer, Alexandre Geniez, Johan Le Bon, Cedric Pineau, Thibaut Pinot, Anthony Roux, Geoffrey Soupe.

Garmin-Sharp: Nathan Brown, Andre Cardoso, Koldo Fernandez, Nathan Haas, Ryder Hesjedal, Daniel Martin, David Millar, Andrew Talansky, Johan Vansummeren.

Giant-Shimano: Nikias Arndt, Warren Barguil, Lawson Craddock, John Degenkolb, Johannes Frohlinger, Chad Haga, Koen De Kort, Tobias Ludvigsson, Ramon Sinkeldam.

Katusha: Giampaolo Caruso, Sergei Chernetckii, Alexandr Kolobnev, Dmitry Kozontchuk, Alberto Losada, Daniel Moreno, Joaquim Rodriguez, Yuri Trofimov, Eduard Vorganov.

IAM Cycling: Marcel Aregger, Jonathan Fumeaux, Sebastien Hinault, Dominic Klemme, Pirmin Lang, Matteo Pelucchi, Vicente Reynes, Aleksejs Saramotins, Johann Tschopp.

Lampre-Merida: Winner Anacona, Valerio Conti, Damiano Cunego, Elia Favilli, Roberto Ferrari, Przemyslav Niemiec, Filippo Pozzato, Maximiliano Richeze, Jose Serpa.

Lotto-Belisol: Sander Armee, Vegard Breen, Bart De Clercq, Jens Debusschere, Adam Hansen, Greg Henderson, Pim Ligthart, Maxime Monfort, Jurgen Van Den Broeck.

Movistar: Andrey Amador, Jonathan Castroviejo, Imanol Erviti, Jose Herrada, Gorka Izagirre, Adriano Malori, Javier Moreno, Nairo Quintana, Alejandro Valverde.

MTN-Qhubeka: Gerald Ciolek, Merhawi Kudus, Louis Meintjes, Sergio Pardilla, Kristian Sbaragli, Daniel Teklehaimanot, Jay Robert Thomson, Jacques Janse Van Rensburg, Jaco Venter.

Omega Pharma-Quick Step: Tom Boonen, Gianluca Brambilla, Nikolas Maes, Tony Martin, Wouter Poels, Pieter Serry, Rigoberto Uran, Martin Velits, Carlos Verona.

Orica-Greenedge: Sam Bewley, Esteban Chaves, Simon Clarke, Mitchell Docker, Brett Lancaster, Michael Matthews, Cameron Meyer, Ivan Santaromita, Adam Yates.

Sky: Dario Cataldo, Philip Deignan, Chris Froome, Peter Kennaugh, Vasil Kiryienka, Christian Knees, Mikel Nieve, Luke Rowe, Kanstantsin Siutsou.

Tinkoff-Saxo: Daniele Bennati, Alberto Contador, Jesus Hernandez, Sergio Paulinho, Ivan Rovny, Chris Anker Sørensen, Matteo Tosatto, Michael Valgren, Oliver Zaugg.

Trek Factory Racing: Julian Arredondo, Fabian Cancellara, Fabio Felline, Bob Jungels, Yaroslav Popovych, Jesse Sergent, Jasper Stuyven, Kristof Vandewalle, Haimar Zubeldia.

Odd Christian Eiking: “I want a top-3 finish in L’Avenir”

Odd Christian Eiking

In his first season with Team Joker, 19-year-old Odd Christian Eiking already made some waves in the races he did and showed himself to be one of the most brightest prospects of Norwegian cycling. After a 3rd place at the National Championships in June, he raced the Giro della Valle d’Aosta and had a superb performance, finishing 2nd in the GC. That result – the best of a Norwegian rider in the Italian race – made him more confident ahead of his next two big goals of the season, the Tour de l’Avenir and the World Championships.

– Odd, how did you start cycling?

It all started when I was 10. At that point I wasn’t into the Tour de France or anything like that, I just started because I liked to ride my bike. The first couple of years it was nothing serious, I played football and did cross-country skiing. Only when I was around 14-15 years I started to get more serious.

– Did you have an idol you looked up to?

I’ve had a couple of idols that inspired me, but the rider I think is the most inspiring is Alberto Contador, because of his attacking riding style.

– How would you describe yourself as a rider?

I have proven I’m good on the climbs and in the tougher races, but there are still some things I need to work on. For example, I want to be a better time trialist. Also, I have to improve my positioning in the peleton.

– How did you end up riding for Joker?

I had a pretty good Tour of Berlin last year (ed. – 3rd in stage 1 and 10th overall) and a couple of weeks after that I’ve won a race in the National Cup. Joker is the best team in Norway, therefore it was natural for me to say yes when they came with a contract offer.

– In June, you were very impressive at the Nationals and finished 3rd. How was the race?

The race was like many other Championships, pretty tough with many small breakaway attempts all day. In the second-to-last lap I managed to break away with some other guys. The last time up the only hill on the circuit I tried to attack and go solo, but I was caught on the flat section before the finish. Afterwards, I was pretty thrilled with my 3rd place, it was above the expectations I’ve had before the start.

– One month later, you’ve had a great Giro Valle d’Aosta, finishing 2nd overall and in the top 11 of each stage. Did you expect such results?

I came into that race aiming for a top result. I thought I could do a top-5 result, and I was 3rd before the final stage. Finishing 2nd in the end was a really good result for me.

– What other races will you do until the end of the season?

The next race now is Tour de l’Avenir, where I hope for a podium finish in the GC. After that, I’m going to the World Championships in Ponferrada.

– Are you thinking about turning pro next year?

I think I will stay with Joker for one more season, at least the first half of next year. It can be good for me to gain more experience before turning pro. But I will take a decision after this season

– And what dreams do you have?

My dream is to get a nice result in the Tour de France, and by this I mean to do a good GC or to win a stage. I think I could also do pretty good in some of the Classics, like Liège–Bastogne–Liège or Il Lombardia.

Odd Christian Eiking: “Vreau o clasare pe podium în L’Avenir”

Odd Christian Eiking

Aflat în primul său sezon alături de Joker, Odd Christian Eiking (19 ani) a atras atenţia în cursele în care a participat şi a arătat că este unul dintre cele mai fascinante talente ale ciclismului norvegian în clipa de faţă. După un loc trei la Campionatele Naţionale, în luna iunie, Odd a mers apoi în Giro della Valle d’Aosta şi a avut o evoluţie superbă, clasându-se pe doi la general. Acel rezultat – cel mai valoros al unui ciclist norvegian în cursa din Italia – i-a dat mai multă încredere pentru următoarele obiective importante ale sezonului, Tour de l’Avenir şi Campionatele Mondiale.

– Odd, cum ai început ciclismul?

Am început la vârsta de 10 ani, dar nu pentru că aş fi fost atins de febra Turului Franţei, ci pentru că pur şi simplu îmi plăcea să merg pe bicicletă. În primii ani nu a fost nimic serios, deoarece mai jucam fotbal şi practicam schi fond. Abia la 14-15 ani am început să fiu mai serios.

– Ai avut vreun idol?

Da, am avut câţiva ciclişti care m-au inspirat, iar cel mai mult a făcut-o Alberto Contador, datorită stilului său ofensiv.

– Cum te-ai descrie ca rutier?

Până acum, am observat că mă descurc bine pe căţărări şi în cursele dificile, însă mai trebuie să muncesc la contratimp, dar şi să îmi îmbunătăţesc plasamentul în pluton.

– Din acest sezon, concurezi pentru Joker. Cum ai ajuns aici?

Am avut o evoluţie bună anul trecut în Turul Berlinului (n.r. – locul 3 în prima etapă şi locul 10 la general), iar la câteva săptămâni după aceea am câştigat o cursă în Cupa Naţională. Joker este cea mai bună echipă din Norvegia, aşadar, era normal să îi accept oferta atunci când mi-a oferit un contract.

– În iunie ai luat startul la Campionatele Naţionale, unde te-ai clasat pe trei. Cum a fost?

Cursa pe şosea a fost ca majoritatea Campionatelor Naţionale, destul de dură şi cu multe tentative de evadare. În penultimul tur am reuşit să evadez împreună cu alţi ciclişti, iar la ultima trecere peste unicul deal de pe circuit am încercat să atac şi să plec în solitar, dar am fost prins pe porţiunea de plat dinainte de sosire. Am fost mulţumit cu locul al treilea, a fost peste aşteptările avute înainte de start.

– O lună mai târziu, ai avut o evoluţie excelentă în Giro Valle d’Aosta, încheind pe doi la general şi în top 11 în fiecare etapă. Te-ai aşteptat să mergi atât de bine?

M-am prezentat acolo cu intenţia de a obţine un rezultat bun. M-am gândit că pot încheia între primii cinci, iar înaintea etapei finale mă aflam pe trei. Până la urmă, să vin al doilea în acea cursă a fost un rezultat foarte bun pentru mine.

– În ce alte curse vei mai participa până la finalul sezonului?

Următoarea mea oprire este Tour de l’Avenir, unde sper să termin pe podium. Apoi, voi concura la Campionatele Mondiale de la Ponferrada.

– Te gândeşti să devii profesionist anul viitor?

Cred că voi mai rămâne alături de Joker încă un sezon, sau cel puţin prima jumătate a anului următor. Mă poate ajuta mult să mai câştig experienţă înainte de a deveni profesionist. O decizie finală voi lua doar după ce se va încheia această stagiune.

– Ce curse visezi să câştigi ca profesionist?

Marea mea dorinţă este să mă descurc bine în Turul Franţei, să pot obţine o clasare bună la general sau o victorie de etapă. De asemenea, în viitor cred că mai pot avea rezultate bune şi în clasice ca Liège–Bastogne–Liège sau Turul Lombardiei.

Rutierul săptămânii

Un ciclist de la o echipă Continentală, Adam Blythe, s-a impus în cursa de o zi de la Londra, în vreme ce Tom Danielson, un veteran, a câştigat a zecea ediţie a Turului Utah. Totuşi, niciunul dintre aceştia nu este alegerea pentru săptămâna trecută, ci Rafal Majka, care şi-a continuat forma excelentă arătată în iulie şi a triumfat în Turul Poloniei, pe parcurs adjudecându-şi şi două etape, ambele cu finiş în căţărare. Astfel, el a devenit primul polonez din ultimii 11 ani care a câştigat această cursă (aflată în World Tour) şi poate fi considerat unul dintre cei mai titraţi ciclişti din 2014, în palmaresul său aflându-se cinci succese, toate bifate în ultimele săptămâni.

Dintr-un rutier care promitea mult în această primăvară, Majka a ajuns să confirme, sezonul său (şi poate întreaga carieră) luând o cu totul altă turnură după ce a ajuns în echipa lui Tinkoff-Saxo pentru Turul Franţei, urmare a problemelor întâmpinate de cehul Roman Kreuziger. Acolo, polonezul pur şi simplu a explodat, trecându-şi în palmares două etape (Risoul şi Saint-Lary Soulan) şi îmbrăcând la Paris tricoul alb cu buline roşii. Acel parcurs excelent a avut un efect incredibil asupra mentalului lui Rafal Majka, iar ciclistul în vârstă de 24 de ani s-a eliberat de o presiune imensă şi a prins o încredere fantastică în forţele sale, ce l-a ajutat să domine Turul Poloniei, la doar câteva după finalul Marii Bucle.

De nenumărate ori de-a lungul istoriei, s-a dovedit că psihicul foarte puternic poate transforma un ciclist mai mult decât o pot face ştiinţa şi antrenamentele, şi exact asta s-a întâmplat cu Majka, aflat pe un trend ascendent ce este posibil să nu îl părăsească până la finalul stagiunii. Odată cu triumful de săptămână trecută, a devenit clar că polonezul este un rutier destinat să lupte pentru victorie în Marile Tururi, cu condiţia să mai progreseze, în special la contratimp. Asta nu se va întâmpla anul viitor, însă în două sau trei sezoane ani sunt toate şansele ca actualul ciclist al lui Tinkoff-Saxo să ia startul într-o cursă majoră ca unul dintre marii favoriţi. Până atunci, pentru Majka mai rămâne în acest an Turul Colorado, o cursă pe care o poate câştiga, dacă va avea la start forma arătată în ultima vreme.

Pe scurt

Vincenzo Nibali va reveni în curse peste câteva săptămâni, odată cu prima cursă a Tripticului Lombard, Tre Valli Varesine. De acolo, câştigătorul Turului Franţei ar putea participa în Marele Premiu de la Plouay, ce va fi urmat de Coppa Bernocchi, Coppa Agostoni şi Memorialul Marco Pantani. Apoi, Nibali va merge în Spania, pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada. Acolo, ciclistul Astanei va concura atât în contratimpul pe echipe, cât şi în cursa de şosea, Nibali urmând să fie liderul naţionalei pregătite de Davide Cassani. După Mondiale, peninsularul va mai lua startul în Turul Lombardiei, ultimul Monument al sezonului.

La mai bine de trei decenii de la ultima ediţie a Turului Corsicii pentru profesionişti, insula din Mediterană va avea din nou o cursă în calendarul UCI. Este vorba despre Clasica din Corsica, ce se va desfăşura pe 26 martie 2015, în preajma Criteriului Internaţional, care are loc tot acolo. Cursa de o zi va porni din Bastia, se va încheia la Ajaccio, iar pe traseu va fi plasată şi Col de Vizzanova, care a figurat şi în Turul Franţei 2013. Căţărarea are 12,4 kilometri lungime şi pantă medie 4,1%.

Sunt şanse foarte mari ca ediţia din acest an a Turului Beijingului să fie şi ultima, la doar trei ani de la înfiinţarea competiţiei. Anunţul a fost făcut de un oficial al Biroului pentru Sport din capitala Chinei, care a mai spus că membrii comitetului de organizare se vor întâlni cu reprezentanţi ai Uniunii Cicliste Internaţionale la jumătatea lunii octombrie, după încheierea cursei, pentru a vedea dacă aceasta mai poate avea un viitor. În cele trei ediţii de până acum, Tony Martin (de două ori) şi Beñat Intxausti s-au impus la general.

Accidentat la umăr în prima zi a Marii Bucle, Mark Cavendish este aşteptat să se întoarcă în curse odată cu Tour de l’Ain, ce se va desfăşura între 12 şi 16 august. În funcţie de evoluţia de acolo, staff-ul echipei Omega Pharma-Quick Step va decide dacă Turul Spaniei – ce pleacă la drum pe 23 august – va fi următoarea cursă în care va participa fostul campion mondial. În vârstă de 29 de ani, Cavendish a concurat o singură dată în Vuelta, la ediţia din 2010, atunci când a câştigat trei etape şi clasamentul pe puncte.

Perioada de transferuri a început de mai puţin de o săptămână, dar deja au fost anunţate câteva mutări spectaculoase. Toate transferurile efectuate pot fi găsite aici, în timp ce aici pot fi consultate zvonurile apărute pe piaţă în ultima vreme. Nu uitaţi de lista stagiarilor, 57 de tineri rutieri urmând să evolueze în aceste săptămâni pentru echipele Pro Continentale şi de World Tour.

Navigare în articole