Au mai rămas doar două zile până la startul celei de-a 96-a ediţii a Turului Flandrei, una dintre cele mai aşteptate clasice din această primăvară. De fapt, se poate spune că fanii aşteaptă această cursă încă din aprilie 2011, de când s-a încheiat Paris-Roubaix, ultima mare clasică pe pavate. Turul Flandrei din acest an este extrem de important din mai multe puncte de vedere: pentru prima oară după aproape un sfert de secol nu va mai exista combinaţia Muur-Kapelmuur – Bosberg la final; Fabian Cancellara va dori să îşi ia revanşa după înfrângerea din stagiunea precedentă, când a pierdut din cauza crampelor musculare, iar Tom Boonen va încerca să câştige cursa din ţara natală pentru a treia oară şi să devină “Leu al Flandrei”, titlu pe care l-au mai primit Achiel Buysse, Fiorenzo Magni, Eric Leman şi Johan Museeuw, idolul său.
La cum au decurs lucrurile până acum, Tom Boonen este principalul favorit la ceea ce ar fi o victorie istorică pentru el. Belgianul se bucură de una dintre cele mai bune primăveri din carieră, cu victorii în Turul San Luis, Turul Qatar-ului, Paris-Nisa, E3 Prijs Harelbeke şi Gent-Wevelgem. Pe de altă parte, Boonen de acum nu mai seamănă cu cel din anii de apogeu, în care a obţinut primele succese în clasicele pe pavate şi tricoul curcubeu. Rutierul lui Omega Pharma-Quick Step este mai calculat, nu îşi risipeşte energia şi răspunde doar la anumite atacuri. O contribuţie importantă la această transformare o are echipa sa (Sylvain Chavanel, Niki Terpstra, Gert Steegmans), una dintre cele mai bune din pluton pentru clasice, un alt avantaj al lui Boonen în raport cu Cancellara.
După succesul din Gent-Wevelgem, campionul mondial din 2005 a ţinut să sublinieze că nu el, ci tot elveţianul rămâne principalul favorit la victorie în Turul Flandrei. Din punctul meu de vedere, aceasta este o tactică a lui Tom Boonen, care încearcă să evite repetarea situaţiei din 2010. Atunci, în Paris-Roubaix, Thor Hushovd, Filippo Pozzato şi Roger Hammond au refuzat să colaboreze cu el pentru a-l prinde pe Fabian Cancellara, conştienţi că nu au şanse la sprint. La ce a arătat în cursele pe o zi din Flandra, este clar că Tom Boonen nu are rival dacă se ajunge pe final într-un grup redus, fiind clar în avantaj. Tocmai de aceea declaraţia dată după Gent-Wevelgem are rolul de a-i determina pe ceilalţi ciclişti să îl supravegheze în permanenţă pe rivalul de la RadioShack-Nissan.
Cum poate răspunde Cancellara?
Spre deosebire de Milano-San Remo, “Spartacus” se bucură de un traseu dificil în Turul Flandrei, care îi permite să facă diferenţa şi să îşi lase adversarii în urmă. Cursa din acest an are trei treceri peste Oude Kwaremont şi Paterberg, iar Cancellara s-a declarat mulţumit de cum arată traseul şi a subliniat că acum nu vor mai exista momente moarte, precum cel dintre Tenbosse şi Muur-Kapelmuur, sau cel de după Bosberg.
Deşi considerat de mulţi cel mai puternic rutier în clasicele pe pavate, elveţianul nu se bucură şi de cea mai valoroasă echipă, chiar dacă este adevărat că RadioShack-Nissan arată mai bine decât Leopard-Trek. Daniele Bennati, Tony Gallopin, Markel Irizar, Yaroslav Popovych, Gregory Rast, Hayden Roulston şi Jesse Sergent vor îmbina experienţa cu tinereţea şi vor încerca să îl ajute pe Fabian Cancellara să devină doar al 13-lea ciclist care se impune de cel puţin două ori în Turul Flandrei. La un moment dat, pentru a le obliga pe celelalte echipe să ducă trena, Bennati ar putea fi trimis în evadare, aşa cum s-a întâmplat în Montepaschi Strade Bianche.
Personal, mă aştept la un scenariu de genul acesta, aşa cum mă aştept şi la un atac dat devreme de Cancellara, prin care să încerce fragmentarea plutonului, astfel încât să scape de unii oponenţi sau de colegii acestora. Important pentru el va fi să nu mai încerce o acţiune epică, precum cea din 2011, ci să îşi păstreze forţele şi să răspundă la atacuri în primă fază, deoarece acestea vor veni. De asemenea, pentru a-şi mări şansele la victorie şi pentru a-şi economisi forţele, Cancellara va trebui să aibă un coleg alături până în ultima parte a cursei, de preferat până după al doilea circuit peste Oude Kwaremont – Paterberg. Apoi, dacă nu va reuşi să se desprindă decisiv şi să îşi lase adversarii în urmă, rămâne de văzut ce tactică va adopta atunci când se va afla într-un grup restrâns şi ce momente va alege pentru a accelera din nou.
Ceilalţi candidaţi
Toată lumea vorbeşte despre Peter Sagan, aşa cum a fost cazul şi înainte de Milano-San Remo, dar eu nu aş miza pe slovac pentru o surpriză, în ciuda potenţialului său enorm. Deşi susţine că îi va fi mai uşor în cursă, deoarece va parcurge circuitul de final de două ori înainte de declanşarea adevăratelor atacuri, Sagan s-ar putea să nici nu mai facă parte din primul grup în acea clipă, din cauza durităţii extrem de ridicate a traseului.
În schimb, ceva îmi spune că Filippo Pozzato va realiza o cursă bună, care se poate încheia cu cel puţin o clasare între primii cinci, dacă nu chiar un loc pe podium. În Qatar, italianul şi-a fracturat clavicula şi mulţi au crezut că sezonul său de primăvară s-a încheiat, dar se poate ca acea accidentare să fie cel mai bun lucru care i se putea întâmpla în actuala stagiune, deoarece i-a schimbat programul de pregătire şi l-a ajutat să atingă vârful de formă la momentul potrivit. Într-un interviu pentru Sporza, Pozzato a spus că va răspunde la accelerările venite din partea lui Gilbert, Boonen şi Cancellara, dar şi că ia în calcul un atac la ultima trecere peste Oude Kwaremont.
Francezii aşteaptă de două decenii un câştigător în Turul Flandrei, iar acesta ar putea veni în persoana lui Sylvain Chavanel. Campionul Franţei a mers bine în E3 Prijs, a câştigat Cele Trei Zile de la De Panne (primul ciclist din Hexagon care s-a impus acolo) şi ar putea juca rolul lui Stijn Devolder din 2008, când belgianul a reprezentat varianta-surpriză a lui Quick Step. Locul secund din 2011 arată că Turul Flandrei este o clasică pe gustul lui Chavanel, iar acesta ar putea avea şansa lui dacă adversarii se vor supraveghea şi îl vor neglija, lăsându-l să plece. Patrick Lefevere nu s-ar supăra în cazul în care Chavanel va ajunge primul la final, şi nu Boonen.
Philippe Gilbert rămâne în continuare o enigmă. Campionul Belgiei a scăpat de infecţia la măsea, dar a recunoscut că nu se află la cel mai ridicat nivel, în condiţiile în care obiectivele sale vin în a doua jumătate a lunii, în Ardeni. Cu el, Alessandro Ballan, George Hincapie şi Greg Van Avermaet, BMC are mai multe cărţi de jucat şi mă gândesc dacă nu cumva a început deja cu un bluf, numit Gilbert, care ar putea ataca atunci când nimeni nu îl ia în calcule.
Stijn Devolder nu a mai bifat un succes de aproape doi ani, dar mi-a plăcut cum s-a prezentat în clasicele din martie şi în Cele Trei Zile de la De Panne. Turul Flandrei ar putea consemna revenirea ciclistului echipei Vacansoleil între cei mai buni, dar pentru asta el trebuie să treacă peste problemele mentale care îl frământă de aproape un an şi jumătate. Devolder nu este singurul rutier pe care sunt curios să îl văd la lucru: Edvald Boasson Hagen va fi liderul lui Sky şi aşteptările sunt mari din partea celui care a fost comparat de multe ori cu Sean Kelly.
Câştigător în Omloop Het, Sep Vanmarcke este un candidat la podium, cu atât mai mult cu cât se va bucura de ajutorul unei echipe puternice a lui Garmin-Barracuda. Un alt ciclist tânăr şi extrem de talentat este John Degenkolb; al cincilea în Milano-San Remo, germanul a mărturisit într-un interviu acordat pentru Cafe Roubaix că obiectivul său e să termine între primii zece în Flandra. În fine, aş încheia lista favoriţilor cu Matti Breschel. Danezul de la Rabobank a avut un 2011 de coşmar, cu multe accidentări, însă acum şi-a revenit, a obţinut clasări importante în actualul sezon şi va fi un om de luat în seamă în Turul Flandrei.
16 dealuri în 2012
255 kilometri are traseul din acest an, cu un kilometru mai scurt decât la ediţia precedentă. Vremea se anunţă relativ bună – cer înnorat, 10 grade Celsius, un vânt care nu va bate cu putere şi 20% şanse de precipitaţii – ceea ce înseamnă că diferenţele vor fi făcute strict pe şosea. Primii 115 kilometri vor fi liniştiţi, urmând ca apoi să îşi facă apariţia cel dintâi deal al zilei, Taaienberg.
Multă lume vorbeşte despre combinaţia Oude Kwaremont – Paterberg ca fiind cea mai importantă a cursei, dar nu trebuie uitat că plutonul va trece peste Koppenberg, unde mă aştept să se formeze mai multe grupuri. Dealul are doar 600 de metri lungime, este acoperit cu piatră cubică, iar panta maximă e de 22%. Plasamentul va fi extrem de important acolo, deoarece Koppenberg nu măsoară mai mult de doi metri în lăţime, iar unii rutieri se vor folosi cu siguranţă de acest decor pentru a-i lăsa pe adversari fără “locotenenţi”.
Oude Kwaremont şi Paterberg, obstacolele care se repetă de trei ori, sunt la rândul lor pavate şi au pante dure, în special Paterberg, unde se trece de 20%. Un alt aspect care diferenţiază această ascensiune de Oude Kwaremont este drumul foarte îngust şi întortocheat, ce permite atacuri atât la urcare, cât şi la coborâre. Când se va trece într-un grup numeros pe acolo, se vor da lupte serioase pentru un loc cât mai bun, iar blocajele pot apărea la tot pasul, favorizându-i pe cei aflaţi în faţă. De la ultima prezenţă a lui Paterberg până la final mai sunt doar 13 kilometri, ceea ce înseamnă că dacă un ciclist va scăpa de acolo cu un avans de 20 de secunde, are toate şansele să se impună.
Turul Flandrei va fi transmis de Eurosport, la fel ca în fiecare an, şi va putea fi urmărit în două părţi: prima începe la 12:45, iar ultima, la 16:15.
Cafe Roubaix 