Cafe Roubaix

Il Giro 2013 – etapa a lX-a

Iniţial, plutonul trebuia să parcurgă o parte din circuitul Campionatelor Mondiale din toamnă, dar organizatorii au operat câteva schimbări, astfel încât traseul etapei a noua va arată altfel acum pe ultima porţiune. Startul se va da din Sansepolcro, iar până când vor ajunge la Florenţa, rutierii vor face cunoştinţă cu Passo della Consuma şi Vallombrosa (prima căţărare de categoria întâi de la această ediţie). După o lungă coborâre, se va urca pe Vetta le Croci, care va fi urmată de Fiesole (trei kilometri lungime, pantă maximă 11%), ascensiunea aflată şi pe traseul cursei pe şosea de la Mondiale. Singura diferenţă este că plutonul va aborda căţărarea pe versantul pe care vor coborî cicliştii în cursa din septembrie.

Profilul etapei pare să fie ideal pentru o nouă evadare, deşi nu este exclus ca favoriţii să aibă la rândul lor planuri, mai ales că luni vor beneficia de o pauză. Din prima categorie, candidaţi la victorie ar fi Stefano Pirazzi, Miguel Angel Rubiano Chavez, Emanuele Sella, Matteo Rabottini (pe care îl pot tenta şi punctele puse în joc în ierarhia căţărătorilor), Fabio Taborre şi unul dintre cicliştii echipei Colombia (Jarlinson Pantano sau Robinson Chalapud ar fi variantele sud-americanilor).

În ceea ce îi priveşte pe oamenii de general, mulţi sunt curioşi să vadă cum va răspunde Sky, care este clar că trebuie să iasă în faţă, pentru a reveni după loviturile primite până acum. Tocmai de aceea, nu ar fi deloc exclus ca gruparea britanică să atace pe final cu Rigoberto Uran sau Sergio Henao, pentru a vedea dacă şi cum răspund adversarii, îndeosebi Vincenzo Nibali, noul purtător al tricoului roz. Foarte activ până acum, şi Ryder Hesjedal ar putea apărea din nou la rampă pe ultima acensiune, pentru a încerca să recupereze o parte din secundele pierdute la contratimpul individual de sâmbătă.

În cazul în care evadarea va fi anihilată şi se va ajunge într-un grup numeros la sosire, puncheurii vor fi avantajaţi în lupta pentru victorie, deoarece drumul urcă în ultimii doi kilometri, până la finişul programat în Piazzale Michelangelo (panta medie este 3%). În acest caz, Enrico Battaglin, Fabio Felline, Danilo Di Luca şi Giovanni Visconti vor avea o şansă, dar nici Cadel Evans nu ar trebui neglijat, deoarece australianul va căuta să mai obţină secunde de bonificaţie.

Va fi a 31-a sosire din istorie la Florenţa, oraş care s-a aflat pe hartă şi la prima ediţie a Turului Italiei. La precedenta vizită, în 2009, profilul a fost cu totul altul, drept dovadă stând şi numele învingătorului de atunci, Mark Cavendish.

Vremea “Rechinului”

Italienii au motive de bucurie: după ceva mai mult de o săptămână de la startul Il Giro, principala lor speranţă la tricoul roz, Vincenzo Nibali, a urcat pe locul întâi în clasamentul general, cu doar un adversar aflat la mai puţin de un minut în urma sa, Cadel Evans. Chiar dacă poziţia pe care se află implică şi o muncă suplimentară a echipei sale, are şi avantaje, iar unul dintre acestea este că Nibali nu va fi obligat să atace, ci doar să-i supravegheze pe ceilalţi ciclişti.

Plecat din Italia după opt ani petrecuţi acolo, “Rechinul” a fost criticat la început pentru această mutare, însă le-a închis gura tuturor prin evoluţia sa fără cusur de la startul sezonului. Triumfător în Tirreno-Adriatico şi Turul Trentino, Vincenzo Nibali s-a prezentat într-o condiţie excelentă la startul Corsei Rosa, atât din punct de vedere fizic, cât şi mental, iar evoluţia de până acum “l-a catapultat” în postura de mare favorit la victorie, cu 13 etape rămase până la finalul cursei.

Fără să fie un ciclist carismatic, Nibali atrage prin determinarea sa şi prin riscurile pe care şi le asumă aproape mereu, nu doar datorită curajului, mult peste media actuală a plutonului, dar şi pentru a compensa diferenţele care îl separă de ceilalţi rutieri. Până acum, aceste calităţi, dublate de o tactică foarte bună, l-au ajutat de minune în Il Giro, iar “Rechinul”, dacă va scăpa de tradiţionala sa zi slabă de pe parcursul unui Mare Tur, poate deveni al 41-lea italian din istorie care se impune în Corsa Rosa.

Il Giro 2013 – etapa a Vlll-a

Au trecut patru ani de la ultimul contratimp individual “mamut” din Turul Italiei, desfăşurat la ediţia din 2009, atunci când rusul Denis Menchov s-a impus pe un traseu dificil, în lungime de 60,6 kilometri, cu două căţărări repertoriate. Acum, profilul este mult mai uşor, însă tot e lung (54,8 kilometri) şi cu suficiente porţiuni ce le pot pune probleme oamenilor de clasament general, care vor avea de trecut peste un obstacol important aflat între ei şi tricoul roz.

Deşi a mers sub aşteptări vineri, Bradley Wiggins rămâne marele favorit la victorie, însă evoluţia sa va depinde de condiţiile meteo, pe britanic favorizându-l un traseu uscat. Campion olimpic la Londra, Wiggins va avea ocazia să treacă pe primul loc în clasamentul general, dar pentru asta va fi nevoit să recupereze un minut şi 33 de secunde. Totuşi, planurile sale nu se vor opri aici, obiectivul fiind să pună apoi cel puţin încă un minut la general faţă de toţi oponenţii lui la tricoul roz.

Vincenzo Nibali, cel mai bine plasat dintre favoriţi, va trebui să arate că antrenamentele intense la contratimp pe care le-a făcut în iarnă au meritat, în timp ce Cadel Evans şi Ryder Hesjedal vor încerca să limiteze pierderile şi să rămână aproape de Wiggins. Tot dintre cicliştii de general, spaniolul Beñat Intxausti va trebui urmărit cu atenţie, mai ales după ce în Turul Ţării Bascilor a realizat un contratimp foarte bun.

Dintre specialiştii disciplinei interesaţi strict de victoria de etapă, Stef Clement, Luke Durbridge, Svein Tuft, Fredrik Kessiakoff şi Wilco Kelderman (în ciuda vârstei fragede, pe olandez nu îl deranjează distanţa, drept dovadă stând locul patru din contratimpul individual al ediţiei din 2012 a Criteriului Dauphiné, când a terminat pe locul patru, după 53,5 kilometri) ar mai putea conta în clasamentul rundei.

Contratimpul individual de sâmbătă va avea de toate: pe lângă distanţa impresionantă, traseul este foarte tehnic, mai ales în prima jumătate, acolo unde îşi vor face apariţia în jur de 30 de viraje. A doua parte va beneficia şi ea de punctele sale de atracţie: o porţiune de piatră cubică şi o sosire în urcare, la Saltara, cu pantă maximă 13%. Un motiv în plus pentru ca diferenţele realizate la finalul etapei a opta să fie imense, de ordinul minutelor.

Ploaia care a schimbat Il Giro

Cu aproximativ 50 de kilometri rămaşi din etapa a şaptea a Turului Italiei, condiţiile meteo s-au înrăutăţit, iar acest aspect şi-a pus amprenta nu doar asupra desfăşurării rundei, ci şi întregii curse. Cel mai “şifonat” dintre toţi a ieşit Bradley Wiggins, care a părut o copie a lui Chris Froome din Tirreno-Adriatico, atunci când compatriotul său a clacat în condiţii similare. Singura diferenţă este că învingătorul din Turul Franţei a avut de suferit şi pentru că a căzut pe coborâre, iar apoi i s-a activat instinctul de autoconservare, care l-a făcut să ruleze extrem de prudent până la final.

Fără îndoială, a fost una dintre cele mai grele zile trăite de Wiggins pe bicicletă, cel puţin de când a început transformarea sa în rutier de Mari Tururi, iar liderul lui Sky a văzut cum speranţele sale la tricoul roz au început să se năruie. Evident, cursa pentru trofeu nu s-a încheiat, însă britanicul nu mai are alura din vara anului trecut, când a părut imperturbabil şi invincibil. În schimb, acum lasă impresia unui om iritat de întâmplările recente, un om care a adunat multe frustrări şi pare din ce în ce mai nesigur pe forţele sale.

Ce a surprins a fost tactica echipei Sky, care a preferat să îi ţină pe Rigoberto Uran şi Sergio Henao lângă un Wiggins lipsit de motivaţie, pentru care prezenţa columbienilor nu a reprezentat nimic. Cei doi sud-americani stăteau bine în clasamentul general (cu un plus pentru Uran), iar dacă gruparea britanică le-ar fi dat mână liberă pe finalul etapei, atunci ar fi salvat ceva dintr-o zi care s-a dovedit a fi dezastruoasă. Aşa, există riscul ca David Brailsford să ajungă să regrete din nou strategia aleasă, cum s-a întâmplat şi la finalul Turului Spaniei din 2011.

Il Giro – etapa a Vll-a

Vineri, când se va împlini o săptămână de la startul cursei, o evadare va avea prima şansă cu adevărat mare de a reuşi la această ediţie. Traseul în lungime de 177 de kilometri, care va purta plutonul între Marina di San Salvo şi Pescara, este înţesat cu mai mult de zece căţărări scurte, dar nervoase, dintre care patru sunt repertoriate. Va fi o rundă asemenătoare cu cea de la ediţia precedentă, încheiată la Porto Sant’Elpidio, când s-a impus Miguel Angel Rubiano Chavez.

Tocmai de aceea, columbianul va fi din nou unul dintre principalii candidaţi la victorie, într-o zi care se poate transforma într-un duel al celor mai puternice echipe Pro Continentale din Italia. Androni Giocattoli-Venezuela şi Vini Fantini, căci despre acestea este vorba, şi-au fixat etapa a şaptea ca obiectiv încă dinainte de startul cursei, cu atât mai mult cu cât pot propune mai multe variante la victorie. Pentru Androni, în afară de Rubiano Chavez, se mai poate implica Fabio Felline, în timp ce Vini Fantini îi va avea pe Danilo Di Luca (care se va afla pe teren propriu) şi Mauro Santambrogio. Tocmai de aceea, dacă aceste două echipe vor trimite oameni în evadare, sunt toate şansele ca o astfel de acţiune să reuşească, mai ales că plutonul va fi mai mult cu gândul la contratimpul individual de sâmbătă.

Un obişnuit al evadărilor, Lars Ytting Bak ar putea merge şi el în faţă, la fel ca Marco Marcato sau Jérôme Pineau. Dar cum vor sta lucrurile cu oamenii de clasament general? Aşa cum bine au punctat Max Sciandri şi David Brailsford, etapa a şaptea seamănă foarte mult cu penultima zi din Tirreno-Adriatico, atunci când rutierii au avut parte de căţărări similare, cu pante infernale, care au dus la crearea unor diferenţe însemnate. Acum nu se va ajunge la 30%, însă ultimele două ascensiuni repertoriate au pantă maximă 18%, respectiv 14%.

Cum în Tirreno-Adriatico a dat lovitura într-o astfel de etapă, după un atac perfect gândit, Vincenzo Nibali ar putea fi tentat să încerce acelaşi lucru şi aici, indiferent dacă se va afla în primul grup pe final sau în urma unei evadări. Obiectivul italianului nu vor fi secundele de bonificaţie, ci un ecart cât mai mare în faţa lui Bradley Wiggins, iar acest scenariu pare realizabil, deoarece britanicul nu este “croit” pentru astfel de căţărări. În plus, dacă Ryder Hesjedal sau Cadel Evans vor veni lângă Nibali, şansele de a-i pune probleme lui Wiggins vor creşte considerabil.

Va fi pentru a 17-a oară când Il Giro va ajunge la Pescara şi pentru prima dată după 12 ani. La precedenta vizită, în 2001, a fost programat un prolog, iar belgianul Rik Vebrugghe l-a învins pe reprezentantul gazdelor, Dario Frigo, pentru opt secunde.

Cavendish, pe urmele lui Guerra şi Rodriguez

În 2007, la debutul său într-un Mare Tur, Mark Cavendish a făcut cunoştinţă cu partea neplăcută a vieţii de sprinter, scurta sa experienţă în Turul Franţei fiind marcată de mai multe căzături şi probleme mecanice, serie încheiată cu un abandon venit devreme, în etapa a opta. A fost un “botez” dur, dar de pe urma căruia britanicul a avut numai de învăţat, deoarece în 11 dintre cele curse de trei săptămâni în care a mai participat apoi, doar o singură dată nu a obţinut o victorie.

De atunci, actualul ciclist al echipei Omega Pharma-Quick Step a câştigat nu mai puţin de 38 de etape, cel mai recent succes venind joi, atunci când fostul campion mondial s-a impus la Margherita di Savoia, după un final ca la carte, atât din partea lui, cât şi a “lansatorului” său, Gert Steegmans. Ciclistul din Insula Man s-a impus de o manieră categorică, senzaţia generală fiind că s-a întrebuinţat doar la 75% din capacitate pentru a trece primul linia de sosire.

După această victorie, Cavendish şi-a consolidat locul al şaselea într-un clasament al tuturor timpurilor, iar până la finalul Turului Italiei, în ciuda faptului că mai sunt puţine etape de plat, îi poate egala pe alţi doi rutieri uriaşi, Learco Guerra şi Delio Rodriguez, ambii aflaţi la cota 39 şi ambii foşti câştigători de Mari Tururi, diferenţa fiind că Mark Cavendish ar fi singurul care a bifat succese de etapă în Giro, Le Tour şi Vuelta.

Il Giro 2013 – etapa a Vl-a

La ediţia precedentă a Turului Italiei, Mark Cavendish a fost primul rutier care a bifat două succese de etapă. Scenariul are toate şansele să se repete şi acum, joi, atunci când plutonul va sosi pentru prima oară în istorie în micuţa localitate Margherita di Savoia, aflată în regiunea Apulia. Va fi o rundă scurtă, doar 169 de kilometri, a cărei singură particularitate va fi parcurgerea a două tururi de câte 16 kilometri în ultima parte.

Foarte interesant de văzut va fi dacă Mark Cavendish va beneficia acum de ajutorul unui “lansator”, după ce la Napoli a fost lăsat singur, cu 500 de metri înainte de final, din cauza unei probleme mecanice a lui Gert Steegman. În cazul în care asta se va întâmpla din nou, britanicul se va folosi cel mai probabil de “trenuleţul” Orica-GreenEdge, cel mai “sudat” din cursă. Echipa australiană îl va da pe unul dintre adversarii lui Cavendish, Matthew Goss, care caută în continuare primul succes din ultimul an într-un Mare Tur.

Chiar dacă la Napoli nu a putut arăta la ce nivel se află, Mattia Gavazzi promite să fie unul dintre protagonişti pe finalul etapei, la fel ca Nacer Bouhanni şi Elia Viviani. Un alt italian, Giacomo Nizzolo, ar putea juca la rândul lui un rol important, în condiţiile în care va fi ajutat de germanul Danilo Hondo, unul dintre cei mai experimentaţi “lansatori” din pluton, în timp ce John Degenkolb va încerca să îi dea peste cap planurile lui Cavendish şi să devină primul ciclist de la această ediţie care realizează “dubla”.