Cafe Roubaix

Vuelta 2014 – etapa a Xl-a

Gazda rundei de miercuri, San Miguel de Aralar, este o căţărare de categoria întâi, dar caracteristicile sale o recomandă mai mult drept o ascensiune de categorie specială, care poate duce la câteva diferenţe importante. Însă până să ajungă acolo, cicliştii – care vor pleca la drum din Pamplona – vor trece de sprinturile intermediare de la Tafalla şi Estella, precum şi de Puerto de Lizzaraga, o ascensiune de categoria a treia al cărei vârf e plasat cu 32 de kilometri înainte de sosire. De pe Lizzaraga se va coborî până la poalele celei de-a doua ascensiuni a zilei, căreia îi va reveni onoarea să găzduiască în premieră un final de etapă în Vuelta.

San Miguel de Aralar are 9,9 kilometri lungime şi pantă medie 7,5%, însă şi zone de 14%, ce vor apărea cu doi kilometri înainte de sosire, acolo unde s-ar putea să înceapă lupta dintre favoriţi, asta dacă nu cumva vor avea alte gânduri şi vor declanşa ostilităţile mai devreme. Deşi Alberto Contador îşi permite o poziţie defensivă, nu este exclus ca spaniolul să iasă la atac, conştient că astfel le mai poate lua timp important lui Chris Froome şi Nairo Quintana, eliminându-i din calculele pentru tricoul roşu. Pe de altă parte, în cazul în care columbianul nu se resimte după căzătura de marţi, acesta poate ataca încă din prima parte a căţărării, astfel încât să le pună probleme lui Contador şi echipei sale, una destul de subţire. Dacă strategia va avea succes, atunci Valverde ar putea fi principalul beneficiar, spaniolul fiind acum liderul lui Movistar.

Contratimpul individual de marţi l-a adus pe Rigoberto Uran pe podium, sud-americanul confirmând progresul făcut la această disciplină. Totuşi, de când merge mai bine în etapele contracronometru, columbianul de la Omega Pharma-Quick Step parcă nu mai este la fel de puternic pe munte. Tocmai de aceea, runda de pe San Miguel de Aralar îi va oferi câteva răspunsuri lui Uran, care va afla la ce poate spera în a doua jumătate a cursei. Şi Chris Froome este aşteptat să reacţioneze, însă impresia generală e că britanicul nu se află la nivelul oamenilor de pe podium, ceea ce ar putea duce la noi secunde cedate în lupta sa cu aceştia.

Mullt mai puternic arată Joaquim Rodriguez, care a avut prestaţii bune atât pe Aramon Valdelinares, cât şi la contratimp, unde a terminat pe locul 17. Ciclistul Katushei trebuie să înceapă să recupereze timp faţă de oponenţii săi, iar etapa a Xl-a îi va oferi o bună oportunitate pentru a face asta, mai ales că “Purito” se va gândi şi la secundele de bonificaţie puse în joc la sosire. Alţi rutieri de urmărit pe finalul rundei de miercuri mai sunt Daniel Martin, aflat şi el într-o dispoziţie excelentă, Fabio Aru, Mikel Nieve, Esteban Chaves, dar şi Winner Anacona, care se gândeşte din ce în ce mai serios la o clasare bună în Vuelta.

Contador este lider în Turul Spaniei

În cazul în care suporterii lui Alberto Contador se ghidează după semne, atunci îl pot considera deja pe iberic ca fiind învingător în cea de-a 69-a ediţie a Vueltei. Motivul? Încă de la startul cursei, au apărut multe coincidenţe care au amintit de precedentele sale triumfuri în Marile Tururi, iar acestea au continuat şi în a doua săptămână. Pentru început, lui Contador i-a fost repartizat numărul 201, acelaşi purtat în Turul Spaniei 2012. Tot ca atunci, Movistar a câştigat contratimpul pe echipe din prima etapă, iar Jonathan Castroviejo a îmbrăcat tricoul roşu. Un alt semn important a venit marţi, atunci când Alberto Contador a devenit lider la general, după prima zi de pauză a competiţiei. De ce contează? Pentru că, până acum, în toate Marile Tururi adjudecate, ciclistul lui Tinkoff-Saxo a preluat tunica distinctivă după o zi de pauză.

Dacă părăsim această sferă a superstiţiilor, lucrurile arată în continuare bine pentru spaniolul în vârstă de 31 de ani. Campionul din 2008 şi 2012 se află relativ aproape de forma afişată la începutul verii, când ţintea Turul Franţei, iar asta ar trebui să le dea de gândit adversarilor săi. “Călcâiul lui Ahile” pentru Contador este echipa, care seamănă mult, ca nivel, cu cea avută la dispoziţie în Criteriul Dauphiné, acolo unde a pierdut victoria în ultima zi, tocmai pentru că a fost nevoit să răspundă de unul singur numeroaselor atacuri date pe final, când cursa a explodat şi a devenit imposibil de controlat.

Tocmai pentru că nu are colegi suficient de puternici care să îl protejeze, adversarii spaniolului păstrează şanse la victorie, însă aceştia trebuie să fie foarte ofensivi şi să iasă la atac devreme, deoarece acţiunile iniţiate cu doar doi kilometri înainte de sosire nu pot aduce mare lucru. La fel ca în 2012, Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez se conturează a fi principalii oponenţi ai lui Alberto Contador, însă ambii sunt cu o clasă sub compatriotul lor, iar asta înseamnă că vor avea nevoie şi de o tactică excelentă pentru a-l învinge.

Dacă pentru ibericul în vârstă de 31 de ani contratimpul de marţi a reprezentat o confirmare a formei sale şi a intenţiilor pe care le are, pentru Chris Froome şi Nairo Quintana a venit ca un duş cu apă rece, ambiţiile lor la general suferind o lovitură importantă. Totuşi, pentru că aceasta e Vuelta, cei doi nu pot fi scoşi încă din calcule, cel puţin nu înainte de finalul săptămânii secunde. Pe de altă parte, dacă Froome şi Quintana nu vor reveni, iar Valverde şi “Purito” vor merge în nota obişnuită, senzaţia este că Alberto Contador se poate gândi deja că va ajunge îmbrăcat în roşu la Santiago de Compostela.

Vuelta 2014 – etapa a X-a

Primul contratimp individual de la această ediţie se va desfăşura între Real Monasterio de Santa Maria de Veruela şi Borja, pe distanţa de 36,7 kilometri. Încă de la start, drumul va urca vreme de 11,2 kilometri, însă căţărarea repertoriată – Alto del Moncayo (categoria a treia) – are doar 2,2 kilometri şi pantă medie 5,5%. Din vârf, se va coborî până la final, traseul fără prea multe viraje, fiind perfect pentru specialiştii puternici, precum Tony Martin, triplul campion mondial al disciplinei. Germanul în vârstă de 29 de ani va porni cu prima şansă, însă Fabian Cancellara, deşi nu l-a mai învins pe Martin de mult într-un contratimp, este capabil să facă asta acum.

Este adevărat, ascensiunea e mai scurtă şi mai puţin dură decât cea aflată pe traseul etapei câştigate de elveţian în Vuelta 2013, însă Cancellara se află mereu la un nivel foarte bun în această perioadă, în timp ce adversarul său abia îşi construieşte forma pentru Mondialele de la Ponferrada. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că rutierul lui Trek Factory Racing a suferit din cauza căldurii în prima săptămână, iar kilogramele date jos s-ar putea resimţi marţi. Dacă se va impune, Fabian Cancellara îşi va trece în palmares al patrulea succes din carieră în Vuelta, după cele din 2009 (Assen, Valencia) şi 2013 (Tarazona).

Deşi a progresat mult în ultimele 12 luni, bifând victorii în Turul San Luis, Tirreno-Adriatico şi la Campionatele Naţionale, nu Adriano Malori porneşte cu şansa a treia, ci Chris Froome. Britanicul în vârstă de 29 de ani este, de departe, cel mai bun contratimpist dintre oamenii de clasament general şi va încerca să arate asta încă o dată şi să le ia zeci de secunde adversarilor săi la tricoul roşu, mai ales după ce duminică, pe ultimii kilometri de pe Aramon Valdelinares, a suferit şi a rămas în urmă atunci când au început atacurile.

Dintre pretendenţii la victoria finală, columbianul Rigoberto Uran mai este aşteptat să meargă bine, în vreme ce Alberto Contador, Alejandro Valverde şi Nairo Quintana trebuie să limiteze pierderile, care oricum nu ar trebui să fie foarte mari, având în vedere prima parte a traseului. În plus, în ceea ce îl priveşte pe Quintana, acesta şi-a îmbunătăţit contratimpul de la un sezon la altul, iar un eventual rezultat solid columbianului nu ar trebui considerat o surpriză.

În afară de cei menţionaţi, cine ar mai putea să bifeze o clasare bună la Borja? Un ciclist care trebuie luat în seamă este Kristof Vandewalle, venit aici după două victorii în ultimele luni, obţinute în Turul Austriei şi Turul Poloniei. În afară de campionul Belgiei, Vasil Kiryienka are şanse să termine sus, mai ales că va trage puternic, ca să fixeze repere pentru colegul său, Chris Froome, dar nici Jesse Sergent sau Rohan Dennis nu trebuie trecuţi cu vederea, mai ales că ultimul a ocupat locul secund la Jocurile Commonwealth.

Concluzii după prima săptămână din Vuelta

Nairo Quintana poartă tricoul roşu după nouă etape, însă e greu de crezut că rutierul lui Movistar va conduce multă vreme ierarhia generală. Nu doar că marţi urmează un contratimp individual, dar columbianul nici nu este interesat să deţină tunica distinctivă mai mult de jumătate din cursă, deoarece asta ar însemna un efort suplimentar pentru echipa sa. Mai degrabă, în următoarele zile, Quintana va avea grijă să limiteze pierderile faţă de adversarii săi, pentru ca mai apoi, când va atinge nivelul dorit, să declanşeze câteva atacuri de totul sau nimic, prin care să încerce să preia definitiv controlul asupra Turului Spaniei. Un lucru îmbucurător pentru ciclistul sud-american este că rămâne în continuare cu picioarele pe pământ şi le acordă tuturor adversarilor atenţia cuvenită, nefiind dispus să îl subestimeze pe niciunul dintre aceştia.

Alberto Contador a venit în Vuelta ca să câştige clasamentul general, lucru care a devenit clar pentru toată lumea încă de pe La Zubia, acolo unde a încheiat al treilea. Apoi, odată cu atacul dat duminică, ibericul în vârstă de 31 de ani a confirmat că problemele la picior au dispărut, iar el se află într-o dispoziţie excelentă, ce îi permite să spere că va îmbrăca tricoul roşu la Santiago de Compostela. Pentru cei care mai aveau îndoieli cu privire la forma rutierului de la Tinkoff-Saxo, trebuie menţionat că timpul său pe ultimii şapte kilometri de pe Aramon Valdelinares a fost mai slab cu doar 29 de secunde decât cel al lui Roberto Heras, la ediţia din 2005. Tocmai de aceea, a doua parte a cursei este aşteptată să aducă un Alberto Contador dezlănţuit, pregătit să atace şi să încerce să îşi surprindă oponenţii.

Un om care nu a ascuns adevărul cu privire la nivelul său este Chris Froome. Britanicul a spus încă de la început că încă mai are de lucrat până să atingă forma dorită, iar asta s-a văzut duminică, atunci când Froome nu s-a simţit bine şi a mers la cacealma, trimiţându-şi echipa la trenă. Până la urmă, slăbiciunile ciclistului echipei Sky s-au văzut datorită atacului dat de Contador, iar acesta a pierdut câteva zeci de secunde. Având în vedere ce a arătat până acum, nu ar fi de mirare ca evoluţia sa la contratimpul individual de marţi să nu fie atât de zdrobitoare cum se crede, caz în care Chris Froome ar rata o bună oportunitate de a se distanţa de adversari. Pe de altă parte, cum a doua jumătate a Turului Spaniei aduce multe finişuri în urcare, timp va fi pentru ca acesta să pună secundele atât de mult dorite între el şi rivalii la tricoul roşu.

Nebăgat în seamă de nimeni, Robert Gesink ocupă locul opt în ierarhia generală, la doar un minut şi 19 secunde în urma liderului. De ce este demn de menţionat rezultatul olandezului? Pentru că acesta a suferit o operaţie pe inimă în urmă cu mai puţin de patru luni, cariera sa fiind pusă sub semnul întrebării la acel moment. La asta s-a adăugat şi blocajul mental pe care îl suferea de ceva vreme rutierul lui Belkin, un element ce l-a împiedicat în multe rânduri să progreseze. Contrar aşteptărilor, batavul în vârstă de 28 de ani a revenit pe bicicletă după câteva săptămâni şi a impresionat în Turul Poloniei, unde a terminat între primii zece. Până la finalul Vueltei mai este drum lung, iar greul de abia acum va începe, dar Gesink are toate şansele să fie una dintre poveştile frumoase ale acestei ediţii.

John Degenkolb şi Nacer Bouhanni au confirmat că sunt cei mai în formă sprinteri prezenţi în Turul Spaniei, câştigând câte două etape. Drept urmare, germanul şi francezul ocupă primele două locuri în clasamentul tricoului verde, separaţi de doar 13 puncte, însă şansele lor la câştigarea acestei ierarhii sunt reduse, deoarece finişurile din a doua jumătate a cursei le sunt extrem de favorabile oamenilor de general. Tocmai de aceea, lupta dintre ei va continua să se dea pentru victorie în puţinele etape de plat rămase la dispoziţie, iar ciclistul din Hexagon va porni de fiecare dată cu prima şansă, Bouhanni având ocazia să devină rutierul cu cele mai multe succese în Marile Tururi din 2014.

Columbia, la putere in Vuelta

14 septembrie 2001 – Santiago Botero devenea doar al patrulea rutier columbian care conducea Turul Spaniei. 18 septembrie 2007 – Leonardo Duque îi aducea Columbiei a 28-a victorie de etapă în ultimul Mare Tur al sezonului. Mult timp, acestea au rămas rezultatele de referinţă în Vuelta pentru ţara sud-americană, însă totul s-a schimbat pe 31 august 2014, odată cu etapa a noua, care a consemnat o dublă lovitură dată de rutierii columbieni: Winner Andrew Anacona s-a impus pe Aramon Valdelinares, iar compatriotul său, Nairo Quintana, a îmbrăcat tricoul roşu, cu 12 etape înainte de finalul unei curse ce a început cu adevărat abia pe finalul primei săptămâni.

În vârstă de 26 de ani, Anacona şi-a făcut cunoscut potenţialul în Girobio 2011, unde a terminat pe locul doi, la mai puţin de jumătate de minut în urma actualului său coleg de la Lampre-Merida, Mattia Cattaneo, dar înaintea lui Fabio Aru, Moreno Moser sau Enrico Battaglin. Provenit dintr-o familie în care ciclismul era la mare preţ (tatăl său i-a dat cele două prenume după Peter Winnen şi Andrew Hampsten), columbianul a avut multe rezultate impresionante la tineret, însă nu a putut să le reproducă şi la profesionişti, în mare parte, din cauza accidentărilor. Tocmai de aceea, victoria de pe Aramon Valdelinares – prima a carierei – contează enorm şi poate fi considerată ca un start nou.

În ceea ce îl priveşte pe conaţionalul său, Nairo Quintana, acesta nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind deja unul dintre cei mai titraţi ciclişti din pluton. Autor al unei performanţe istorice în primăvară – triumful din Giro – liderul lui Movistar impresionează nu doar prin calităţile de căţărător, dar şi prin sângele rece arătat pe munte, în momentele-cheie, Quintana fiind un rutier foarte cerebral. Deşi încă nu este la nivelul dorit şi admite că mai e loc de îmbunătăţiri, sud-americanul în vârstă de 24 de ani conduce Turul Spaniei aproape de jumătatea cursei, iar dacă lucrurile vor merge aşa cum îşi doreşte, iar forma sa va deveni din ce în ce mai bună odată cu trecerea zilelor, atunci va fi aproape imposibil de învins. Apoi, în cazul unui nou succes într-o cursă majoră, după cel din Turul Italiei, 2014 va putea fi catalogat, fără îndoială, ca fiind sezonul Columbiei.