Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “mai, 2014”

Turul Italiei – date statistice

– Alfredo Binda, Fausto Coppi şi Eddy Merckx împart recordul de succese la general, cinci

– Italia conduce în clasamentul pe naţiuni, cu 68 de triumfuri, aduse de 41 de rutieri

– Primul ciclist străin învingător la general a fost elveţianul Hugo Koblet, în 1950

– Lider într-o ierarhie a etapelor câştigate este Mario Cipollini, cu 42 de succese

– Alfredo Binda deţine recordul pentru cele mai multe victorii de etapă la o singură ediţie, 12, în 1927

– La 20 de ani şi 268 de zile, Fausto Coppi e cel mai tânăr câştigător din istorie; la polul opus se află un alt italian, Fiorenzo Magni, care s-a impus la 34 de ani şi 180 de zile

– 1912 a fost singurul an când s-a concurat pe echipe, şi nu invidiual

– Cea mai mică diferenţă între primul şi al doilea clasat a fost înregistrată în 1948, doar 11 secunde separându-i pe Fiorenzo Magni şi Ezio Cecchi

– În 1914, Alfonso Calzolari l-a învins pe Pierino Albini pentru o oră, 57 de minute şi 26 de secunde, un record al cursei

– 1931 a fost primul an în care liderul de la general a îmbrăcat tricoul roz

– Doar doi ciclişti din afara Europei au cucerit trofeul: Andy Hampsten (S.U.A.) şi Ryder Hesjedal (Canada)

– Şase ediţii nu au avut niciun rutier italian pe podiumul clasamentului general

– Cea mai scurtă ediţie a fost a patra – 2443 de kilometri – câştigată de echipa Atala; cea mai lungă ediţie a avut loc în 1964 – 4337 de kilometri – şi i-a revenit elveţianul Carlo Clerici

– Italianul Dario Beni a fost primul câştigător de etapă din istoria cursei

– Eddy Merckx are cele mai multe zile petrecute în tricoul roz, 79

– Gino Bartali şi-a adjudecat de şapte ori ierarhia căţărătorilor, un record al Turului Italiei

– Francesco Moser şi Giuseppe Saronni au câştigat de câte patru ori clasamentul pe puncte

– Vladimir Poulnikov şi Pavel Tonkov sunt singurii care s-au impus de două ori în ierarhia celui mai bun tânăr

– 25 de ţări au dat cel puţin un purtător al tricoului roz: Italia, Belgia, Spania, Franţa, Elveţia, Rusia, Germania, Luxemburg, Irlanda, Olanda, S.U.A., Australia, Ucraina, Marea Britanie, Suedia, Kazahstan, Canada, Norvegia, Portugalia, Lituania, Cehia, Columbia, Uzbekistan, Mexic şi Venezuela

– Caravana a luat de zece ori startul din afara Italiei (fără a pune la socoteală şi ediţia din 2014)

– 430 de kilometri a măsurat cea mai lungă etapă din istorie, între Lucca şi Roma, la ediţia din 1914

– 1920 a fost anul în care plutonul a ajuns pentru prima oară în afara Italiei, ţara vizitată fiind Elveţia.

– Contratimpul individual a fost introdus la ediţia din 1933, iar cel pe echipe, patru ani mai târziu

– În 1914 a fost consemnată cea mai lungă etapă ca durată, Bari-L’Aquila: 19 ore, 20 de minute şi 47 de secunde

– Milano este oraşul care a organizat cele mai multe finişuri de etapă, 85

Marco Pastonesi: “Quintana is the big favourite for the Giro”

This is the Giro week and that means you will find here an analysis of the favourites, all the details of the parcours, but also many interviews. The first one is with Gazzetta dello Sport’s Marco Pastonesi, a journalist who needs no further presentation. Last week-end, he was kind enough to make some time for the following interview, not only on the Giro, but also on the main Italian riders and the problems cycling encounters in his country for some time now.

– Mister Pastonesi, what do you think of the results Italian riders had this season?

The results weren’t so good. The Italian cycling is always in trouble, we are looking for some good riders for the Classics, and in the meantime we aren’t at the top. We are still waiting for good news. There are some fine riders, but they aren’t champions.

– What are the causes of this problems?

The level of the other countries is much higher than before. In Italy, because of the crisis, there are less riders than in the past, less sponsorships, less teams, less room on the tv and newspapers, and this is why the world of cycling is suffering.

– One rider expected to be at the top is Moreno Moser, but he was disappointing this year so far.

We’re waiting for him, but it’s not easy, because his rivals are very tough. We don’t know what’s going on with Moser, he too doesn’t know. He feels well, but in races he can’t manage to stay with the main group. Let’s see him in the Giro d’Italia, maybe something will change.

– Are you satisfied with Vincenzo Nibali’s results this year?

Vincenzo Nibali is doing well, he didn’t win a race so far, but a victory is close. His main goal of the season is the Tour de France and I hope he’ll be ready by then, but even tough he is very strong, I don’t think he’ll be at the same level with Chris Froome and Alberto Contador. He will attack, as it’s in his nature, and this is why we love him, because he does it also when it’s not possible.

– What are your expectations for the Giro?

Contador and Froome will not be in the race, but the level is very good. There will be Nairo Quintana, who I think is the big favourite, Joaquim Rodriguez, who’s very loved here in Italy, Fabio Aru, who we hope to become more consistent in the next years. Michele Scarponi is very competitive, but not Ivan Basso, whose career I think is over. Let’s not forget Cadel Evans, practically he is Italian, we consider him Italian and love him very much, because he’s an example for everybody. It will be very exciting to have Evans among the favourites. Another tough challenger will be Rigoberto Uran, who made quite an impression last year. Daniel Martin proved to be a very good rider not only for the Classics, but also for the Grand Tours, and he’ll have a chance to show his real level. I fear that his team mate, Ryder Hesjedal, will not be at his best, I think he’s going down. We will have an exciting battle on the mountains, especially in the last week. Anyway, all of these riders should know that the Giro is more tough and has more surprises than the Tour de France. Something can happen everywhere.

– Who could be the surprise of this Giro?

My pick is Fabio Aru, but not for the first places. He still isn’t ready for three weeks, but I hope he can win a stage and get used with such a race. Is important for him not to feel the pressure. I like also Diego Rosa, because he’s always on the attack, but he still has to develop. I also think Domenico Pozzovivo can be the highest placed Italian rider. He is a pocket climber, but very powerful, and now is in the best years of his career

– What do you think the podium of the Giro will be?

Nairo Quintana, Joaquim Rodriguez, and Michele Scarponi, but I have to tell you that I was never good at making a prediction. I’m always wrong.

Marco Pastonesi: “Quintana este marele favorit în Giro”

Săptămâna aceasta îi e dedicată Turului Italiei, ceea ce înseamnă că veţi găsi aici o prezentare a favoriţilor, toate detaliile privind traseul celei de-a 98-a ediţii, dar şi multe interviuri. Primul dintre acestea îl are ca protagonist pe Marco Pastonesi, jurnalistul Gazzettei dello Sport, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Week-end-ul trecut, domnul Pastonesi a avut amabilitatea să îşi facă timp pentru interviul următor, nu doar despre Giro, dar şi despre principalii rutieri italieni şi problemele pe care ciclismul le întâmpină de ceva vreme în ţara sa.

– Domnule Pastonesi, ce părere aveţi despre rezultatele obţinute de rutierii italieni în acest sezon?

Rezultatele nu au fost deloc bune. Ciclismul italian are mereu dificultăţi, căutăm ciclişti buni pentru clasice, dar între timp nu ne aflăm în top. Aşteptăm în continuare veşti bune. Avem câţiva rutieri puternici, însă niciunul dintre aceştia nu este un campion.

– Care sunt cauzele acestor probleme?

Nivelul celorlalte ţări e mult mai ridicat decât înainte. În Italia, din cauza crizei, sunt mai puţini rutieri, mai puţini sponsori, mai puţine echipe şi şi mai puţin spaţiu alocat sportului la televizor şi în ziare. De aceea, lumea ciclismului suferă.

– Unul dintre italienii aşteptaţi să se afle în vârf este Moreno Moser, însă acesta a dezamăgit până acum în actualul sezon.

Îl aşteptăm să ajungă acolo, dar nu e uşor, deoarece adversarii săi sunt foarte puternici. Nu ştim exact ce se întâmplă cu Moser, nici el nu are idee. Se simte bine, însă în timpul curselor nu reuşeşte să stea în grupul principal. Să-l vedem în Turul Italiei, poate se va schimba ceva.

– Sunteţi mulţumit de rezultatele avute de Vincenzo Nibali în acest an?

Vincenzo merge bine, încă nu a câştigat o cursă, însă o victorie este aproape. Principalul său obiectiv e Turul Franţei şi sper să fie pregătit până atunci, dar chiar dacă e foarte puternic, nu cred că se va afla la acelaşi nivel cu Chris Froome şi Alberto Contador. Va ataca, deoarece asta e în ADN-ul lui şi noi tocmai de aceea îl iubim, pentru că iese la atac chiar şi atunci când nu pare posibil.

– Ce aşteptări aveţi de la Giro?

Contador şi Froome nu vor fi la start, dar nivelul este foarte bun. Îi vom avea pe Nairo Quintana, marele favorit în opinia mea, Joaquim Rodriguez, care e extrem de iubit în Italia, şi Fabio Aru, care sperăm să devină mai constant odată cu trecerea anilor. Michele Scarponi este competitiv, dar nu şi Ivan Basso, a cărui carieră consider că e încheiată. Să nu îl uităm pe Cadel Evans; practic, el este italian, îl considerăm italian şi îl iubim mult, deoarece e un exemplu pentru toată lumea. Va fi frumos să îl avem pe Evans printre favoriţi. Un alt candidat puternic va fi Rigoberto Uran, care a fost impresionant anul trecut. Daniel Martin a dovedit că este un ciclist foarte bun nu doar în clasice, ci şi în Marile Tururi, şi acum va beneficia de o şansă pentru a-şi arăta nivelul. În ceea ce îl priveşte pe colegul său, Ryder Hesjedal, mi-e teamă că acesta se află în cădere. Vom avea parte de o bătălie palpitană în munţi, mai ales în a treia săptămână. Oricum, toţi rutierii trebuie să fie conştienţi că Il Giro este mai dur şi are mai multe surprize decât Turul Franţei. Ceva se poate întâmpla oriunde.

– Cine ar putea fi surpriza Turului Italiei?

Alegerea mea este Fabio Aru, însă nu pentru primele locuri. Încă nu e pregătit pentru trei săptămâni, dar sper că se va impune într-o etapă şi se va obişnui cu o astfel de cursă. Este important pentru el să nu se afle sub presiune. Îmi mai place şi Diego Rosa, deoarece atacă mereu, însă mai trbeuie să crească. De asemenea, cred că Domenico Pozzovivo poate fi cel mai bine clasat italian. E un căţărător de buzunar, dar foarte puternic şi se află acum în cea mai bună perioadă a carierei.

– Cum credeţi că va arăta podiumul Il Giro?

Nairo Quintana, Joaquim Rodriguez şi Michele Scarponi, însă trebuie să mărturisesc că niciodată nu am fost bun la predicţii, întotdeauna greşesc.

Ierarhiile World Tour după Turul Romandiei

Clasamentul individual:

1 – Alberto Contador – 308 puncte

2 – Simon Gerrans – 264 de puncte

3 – Alejandro Valverde – 262 de puncte

4 – Fabian Cancellara – 260 de puncte

5 – Michal Kwiatkowski – 251 de puncte

6 – Niki Terpstra – 200 de puncte

7 – Sep Vanmarcke – 200 de puncte

8 – Peter Sagan – 183 de puncte

9 – John Degenkolb – 174 de puncte

10 – Simon Spilak – 167 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Omega Pharma-Quick Step – 700 de puncte

2 – Movistar – 568 de puncte

3 – Katusha – 529 de puncte

4 – Sky – 436 de puncte

5 – AG2R – 434 de puncte

6 – BMC – 430 de puncte

7 – Tinkoff-Saxo – 419 puncte

8 – Trek Factory Racing – 351 de puncte

9 – Orica-GreenEdge – 339 de puncte

10 – Belkin – 309 puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 805 puncte

2 – Belgia – 567 de puncte

3 – Australia – 516 puncte

4 – Marea Britanie – 425 de puncte

5 – Olanda – 405 puncte

6 – Franţa – 385 de puncte

7 – Italia – 323 de puncte

8 – Columbia – 302 puncte

9 – Elveţia – 292 de puncte

10 – Polonia – 251 de puncte

Who will win the Giro d’Italia?

Rutierul săptămânii

Chris Froome a îndurat două luni dificile, cu accidentări, rezultate slabe şi non-starturi, ceea ce a dus la apariţia unor incertitudini privind capacitatea sa de a-şi apăra cu succes trofeul câştigat în Turul Franţei, anul trecut. Pentru o bună perioadă, toate aceste gânduri au dispărut, deoarece britanicul în vârstă de 28 de ani a câştigat Turul Romandiei – al şaptelea succes al carierei într-o cursă pe etape – iar maniera în care a făcut-o a fost impresionantă, mai ales că s-a impus fără să aibă la dispoziţie un finiş în căţărare.  

Triumful lui Froome a fost clădit pe două momente: atacul dat în etapa a treia, pe ultima ascensiune, acolo unde a dezvoltat 105 rotaţii pe minut, şi la contratimpul individual din ultima zi, desfăşurat în Neuchâtel, la finalul căruia l-a învins pe campionul mondial, Tony Martin. Succesul rutierului originar din Kenya este foarte important şi pentru Sky, o echipă măcinată de probleme în ultima vreme şi care a devenit dependentă de Froome, acesta fiind responsabil pentru o treime din victoriile grupării manageriate de David Brailsford în 2014.

Ce urmează acum pentru britanic? O perioadă de pauză, un cantonament la altitudine, iar apoi Critériul Dauphiné, care va începe pe opt iunie. Acolo vom vedea prima confruntare adevarată a sezonului între Chris Froome şi Alberto Contador, urmând ca la finalul ei să aflăm cine va lua startul în Turul Franţei nu doar cu avantajul de pe şosea, ci şi cu cel psihologic, care se poate dovedi extrem de important.

Concluzii după Turul Romandiei

Chris Froome a obţinut o victorie de care avea mare nevoie, nu doar pentru a le arăta tuturor că rămâne principalul favorit la câştigarea Turului Franţei, dar şi pentru a prinde încredere după perioada slabă pe care a traversat-o de la începutul lunii martie, când problemele de sănătate l-au împiedicat să ia startul în Tirreno-Adriatico şi să se prezinte în cea mai bună formă în Turul Cataluniei. Aflat undeva la 70-80% din potenţial, britanicul nu s-a arătat deranjat de absenţa unei sosiri la altitudine şi şi-a pus amprenta asupra cursei în cea mai dificilă etapă, scăpând de toţi ceilalţi căţărători. Apoi, în contratimpul din ultima zi, Froome a oferit poate cea mai impresionantă evoluţie a sa din 2014 şi a obţinut al doilea succes într-o cursă pe etape din acest sezon, bifând o bornă importantă în pregătirea pentru Marea Buclă.

Pentru a treia oară în carieră, Simon Spilak a terminat pe podium Turul Romandiei, rezultatul de duminică adăugându-se locului secund din 2013 şi victoriei de acum patru ani, când Alejandro Valverde a fost descalificat. Ajuns la aproape 28 de ani, slovenul a progresat de la sezon la sezon şi a devenit unul dintre cei mai constanţi ciclişti din pluton, în special în cursele pe etape. Cu victorii şi în cursele de o zi, Spilak mai are de demonstrat ceva în competiţiile majore, de trei săptămâni, iar Katusha îi va oferi această ocazie în vară, atunci când va fi liderul echipei ruse în Turul Franţei. La cum au mers lucrurile în Turul Romandiei, un top 15 şi/sau o victorie de etapă par să îi fie accesibile rutierului originar din Tišina.

Vincenzo Nibali nu a terminat nici măcar pe podium şi a fost surclasat de Chris Froome în etapa de la Aigle, însă italianul nu are (încă) de ce să fie îngrijorat pentru Turul Franţei. Rutierul Astanei a ales în acest sezon, spre deosebire de adversarii săi (dar şi de stagiunile anterioare), o abordare similară cu cea adoptată de Lance Armstrong între 1999 si 2005, participând în cursele de primăvară doar ca să îşi regleze forma şi să adune kilometri, fără a se arăta interesat de rezultate. Evident, alegerea lui Nibali are şi un grad ridicat de risc, pentru că acesta va avea un sezon ratat dacă va termina Le Tour cu mâna goală, însă e greu de crezut că asta se va întampla sub conducerea lui Alexandre Vinokourov. De altfel, nu nivelul fizic este capitolul la care mai trebuie să lucreze cei doi, ci strategia din timpul cursei, deoarece “Rechinul” mizează prea mult pe atac în momente în care ar trebui să fie mai conservator.

Deşi nu a obţinut încă un succes în tricoul curcubeu, Rui Costa este peste mulţi campioni mondiali din stagiunile precedente. Forma sa a fost bună încă de la începutul anului şi i-a adus clasări pe podium la general în Turul Algarve, Paris-Nisa şi Turul Romandiei (acolo unde a fost al treilea pentru al treilea sezon consecutiv), doar ghinionul împiedicându-l să se numere printre protagonişti în clasicele din Ardeni. Pentru portughez, primul mare obiectiv din 2014 va fi Turul Elveţiei, în luna iunie, urmat de Turul Franţei, câteva săptămâni mai târziu, acolo unde ţinteşte o clasare în top zece. Abia apoi, după Le Tour, va putea Rui Costa să fie judecat.

A 68-a ediţie a Turului Romandiei a fost cea mai reuşită din ultimul deceniu pentru gazde. Michael Albasini a prins o formă excelentă, care s-a tradus prin trei victorii de etapă (primul ciclist de la Laurent Jalabert, în 1999, care a reuşit asta), obţinute atât la sprint, cât şi din evadare, Johann Tschopp şi-a adjudecat tricoul de cel mai bun căţărător, în timp ce Mathias Frank a făcut cea mai bună cursă de World Tour a carierei şi a venit pe locul patru. În vârstă de 27 de ani, elveţianul s-a dovedit până acum a fi cel mai reuşit transfer al lui IAM, în condiţiile în care echipa Pro Continentală îşi punea la startul sezonului speranţele în Sylvain Chavanel. Dacă Frank îşi va păstra forma şi în Turul Franţei, sunt toate şansele ca participarea lui IAM acolo să fie una reuşită.

Lista de start pentru Il Giro 2014

AG2R: Davide Appollonio, Julien Berard, Maxime Bouet, Axel Domont, Hubert Dupont, Patrick Gretsch, Matteo Montaguti, Domenico Pozzovivo, Alexis Vuillermoz.

Androni Giocattoli-Venezuela: Marco Bandiera, Manuel Belletti, Marco Frapporti, Yonder Godoy, Johnny Hoogerland, Franco Pellizotti, Jackson Rodriguez, Diego Rosa, Emanuele Sella.

Astana: Valerio Agnoli, Fabio Aru, Janez Brajkovic, Enrico Gasparotto, Borut Bozic, Mikel Landa, Paolo Tiralongo, Michele Scarponi, Andrey Zeits.

Bardiani: Enrico Barbin, Enrico Battaglin, Nicola Boem, Francesco Manuel Bongiorno, Marco Canola, Sonny Colbrelli, Stefano Pirazzi, Nicola Ruffoni, Edoardo Zardini.

Belkin: Jetse Bol, Rick Flens, Marc Goos, Martijn Keizer, Wilco Kelderman, Steven Kruijswijk, David Tanner, Maarten Tjallingii, Jos van Emden.

BMC: Brent Bookwalter, Yannick Eijssen, Cadel Evans, Ben Hermans, Steve Morabito, Daniel Oss, Manuel Quinziato, Samuel Sanchez, Danilo Wyss.

Cannondale: Ivan Basso, Oscar Gatto, Michel Koch, Paolo Longo Borghini, Alan Marangoni, Moreno Moser, Daniele Ratto, Davide Villella, Elia Viviani.

Colombia: Edwin Avila, Robinson Chalapud, Fabio Duarte, Leonardo Duque, Jarlinson Pantano, Carlos Quintero, Jeffry Romero, Miguel Angel Rubiano, Rodolfo Torres.

Europcar: Yukiya Arashiro, Tony Hurel, Davide Malacarne, Maxime Mederel, Perrig Quemeneur, Pierre Rolland, Romain Sicard, Bjorn Thurau, Angelo Tulik.

FDJ: Nacer Bouhanni, Sebastien Chavanel, Arnaud Courteille, Murilo Fischer, Alexandre Geniez, Johan Le Bon, Francis Mourey, Laurent Pichon, Jussi Veikkanen.

Garmin-Sharp: Andre Cardoso, Thomas Dekker, Tyler Farrar, Koldo Fernandez, Nathan Haas, Ryder Hesjedal, Daniel Martin, Dylan van Baarle, Fabian Wegmann.

Giant-Shimano: Bert de Backer, Simon Geschke, Marcel Kittel, Tobias Ludvigsson, Luka Mezgec, Georg Preidler, Tom Stamsnijder, Albert Timmer, Tom Veelers.

Katusha: Maxim Belkov, Giampaolo Caruso, Vladimir Gusev, Alberto Losada, Daniel Moreno, Luca Paolini, Joaquim Rodriguez, Angel Vicioso, Eduard Vorganov.

Lampre-Merida: Winner Anacona, Matteo Bono, Mattia Cattaneo, Damiano Cunego, Roberto Ferrari, Manuele Mori, Przemyslav Niemiec, Jan Polanc, Diego Ulissi.

Lotto-Belisol: Sander Armee, Lars Ytting Bak, Kenny Dehaes, Gert Dockx, Adam Hansen, Maxime Monfort, Tosh Van Der Sande, Tim Wellens, Dennis Vanendert.

Movistar: Andrey Amador, Igor Anton, Eros Capecchi, Jonathan Castroviejo, Jose Herrada, Gorka Izagirre, Adriano Malori, Nairo Quintana, Francisco Ventoso.

Neri Sottoli-Yellow Fluo: Giorgio Cecchinel, Ramon Carretero, Francesco Chicchi, Daniele Colli, Andrea Fedi, Mauro Finetto, Yonathan Monsalve, Simone Ponzi, Matteo Rabottini.

Omega Pharma-Quick Step: Gianluca Brambilla, Thomas De Gendt, Iljo Keisse, Serge Pauwels, Alessandro Petacchi, Wout Poels, Pieter Serry, Rigoberto Uran, Julien Vermote.

Orica-GreenEdge: Luke Durbridge, Mitchell Docker, Michael Hepburn, Brett Lancaster, Michael Matthews, Cameron Meyer, Ivan Santaromita, Svein Tuft, Pieter Weening.

Sky: Edvald Boasson Hagen, Dario Cataldo, Philipp Deignan, Bernhard Eisel, Sebastian Henao, Salvatore Puccio, Kanstantsin Siutsou, Chris Sutton, Ben Swift.

Tinkoff-Saxo: Christopher Juul-Jensen, Rafal Majka, Jay McCarthy, Evgeni Petrov, Pawel Poljanski, Nicholas Roche, Michael Rogers, Ivan Rovny, Chris Anker Sørensen.

Trek Factory Racing: Eugenio Alafaci, Julian Arredondo, Fumiyuki Beppu, Fabio Felline, Danilo Hondo, Robert Kiserlovski, Giacomo Nizzolo, Boy van Poppel, Riccardo Zoidl.

Carlos Barbero: “My dream is Milan-Sanremo”

Carlos Barbero

Four years ago, he made himself noticed for the first time in the U23 ranks, winning a stage in the Three Days of Alava. Since then, Carlos Barbero continued to impress and develop into a strong sprinter, whose dream is to win Milan-Sanremo, as his idol, Mario Cipollini, did back in 2002. Riding for the Continental team Euskadi, the 23-years-old Spanish cyclist had a great start to the season, winning the Volta ao Alentejo and finishing third in the Vuelta a la Rioja.

More than sure, these results will bring him in the spotlight and catch the attention of World Tour teams, but Carlos Barbero doesn’t think of this, the only thing on his mind being to continue his strong series of results. More on this and his future goals, in the following interview.

– Carlos, are you satisfied with your season so far?

My goal was to improve my results in each race I rode in the previous season. In the Volta ao Alentejo, the stages suited me with those punchy climbs and steep gradients, and thanks to the bonifications I managed to take the GC win. It was a very tense race, since it was decided for only a few seconds.

– How important was that win?

This victory was an enormous satisfaction and means a lot to me because a few months before the race, in the winter, it looked like I don’t have a future in cycling anymore, due to the financial problems encountered by the Euskadi team and the fact I didn’t get any offers from other teams.

– After Alentejo, you raced Vuelta a la Rioja and the Tour du Loir-et-Cher.

Yes, and in both races I finished on the podium. We all like to win, but ultimately, top three placings are also important.

– You’re impressive in the sprints and on the short climbs, but are there any other skills you’d like to develop?

I want to improve these two qualities, after all, you have to put in value the skills you have and try to be the best. As sprints and short climbs suit me, I want to be good when it comes to these, especially as my dream is to win Milan-Sanremo.

– What’s your programme for the rest of the season?

What I know for sure is that I will race the Vuelta a Castilla y Leon, the National Championships, Tour of Qinghai Lake, Klasika de Ordizia, Circuito de Getxo, and the Vuelta a Burgos.

– Are you thinking of signing with a Pro Continental or World Tour team for next year?

I have no plan for next season, I just take things day by day and hope that in the end I will be able to sign with a team of a higher category. This is my goal.

Carlos Barbero: “Visul meu e Milano-San Remo”

Carlos Barbero

În urmă cu patru ani, s-a făcut remarcat pentru prima dată în cursele de tineret, câştigând o etapă în cele Trei Zile ale Alavei. De atunci, Carlos Barbero a continuat să impresioneze şi să se transforme într-un sprinter puternic, al cărui vis este să se impună Milano-San Remo, la fel ca idolul său, Mario Cipollini, în 2002. Aflat la echipa Continentală Euskadi, ciclistul spaniol (23 de ani), a avut un start excelent în acest sezon, triumfând în Volta ao Alentejo şi terminând pe podium Vuelta a la Rioja.

Mai mult ca sigur, aceste rezultate au atras atenţia multor echipe de World Tour, însă Carlos Barbero nu se gândeşte la asta, singurul lucru pe care se concentrează fiind să îşi continue seria impresionantă de rezultate. Mai multe despre ţintele sale, în interviul următor.

– Carlos, eşti mulţumit de acest sezon până acum?

Obiectivul meu a fost să-mi îmbunătăţesc rezultatele obţinute în fiecare cursă disputată în stagiunea anterioară. În Volta ao Alentejo mi s-au potrivit foarte bine etapele, au fost finişuri explozive, pe pante abrupte, şi cu ajutorul bonificaţiilor am reuşit să obţin victoria la general. A fost o cursă foarte tensionată, având în vedere că s-a decis la o diferenţă de câteva secunde.

– Cât de important a fost succesul de acolo pentru tine?

Această victorie a reprezentat o satisfacţie enormă şi înseamnă mult pentru mine, deoarece cu câteva luni înaintea cursei, în iarnă, se părea că nu voi mai avea viitor în ciclism, din cauza problemelor întâmpinate de echipa Euskadi, dar şi pentru că nu am primit oferte de la alte grupări.

– După Alentejo, ai concurat în Vuelta a la Rioja şi în Tour du Loir-et-Cher.

Da, şi în ambele curse am avut clasări pe podium. Tuturor ne place să câştigăm, dar, până la urmă, şi clasările în top trei sunt importante.

– Eşti impresionant la sprint şi pe căţărările scurte. Sunt şi alte aspecte la care vrei să lucrezi?

Vreau să îmi îmbunătăţesc aceste două calităţi. În definitiv, trebuie să îţi pui în valoare aptitudinile şi să încerci să fii cel mai bun. Cel mai bine mi se potrivesc sprintul şi căţărările scurte, aşa că vreau să devin mai puternic la aceste două capitole, mai ales că visul meu e să câştig Milano-San Remo.

– Care este programul tău pentru lunile următoare?

Momentan, ştiu sigur că voi participa în Vuelta a Castilla y Leon, Campionatele Naţionale, Turul Lacului Qinghai, Klasika de Ordizia, Circuito de Getxo şi Turul Burgosului.

– Te gândeşti să semnezi pentru sezonul viitor cu o echipă Pro Continentală sau de World Tour?

Nu am niciun plan pentru 2015, iau lucrurile zi după zi şi sper că voi reuşi, în cele din urmă, să semnez cu o echipă de o categorie superioară. Acesta este obiectivul.

Navigare în articole