Concluzii după Turul Romandiei
Chris Froome a obţinut o victorie de care avea mare nevoie, nu doar pentru a le arăta tuturor că rămâne principalul favorit la câştigarea Turului Franţei, dar şi pentru a prinde încredere după perioada slabă pe care a traversat-o de la începutul lunii martie, când problemele de sănătate l-au împiedicat să ia startul în Tirreno-Adriatico şi să se prezinte în cea mai bună formă în Turul Cataluniei. Aflat undeva la 70-80% din potenţial, britanicul nu s-a arătat deranjat de absenţa unei sosiri la altitudine şi şi-a pus amprenta asupra cursei în cea mai dificilă etapă, scăpând de toţi ceilalţi căţărători. Apoi, în contratimpul din ultima zi, Froome a oferit poate cea mai impresionantă evoluţie a sa din 2014 şi a obţinut al doilea succes într-o cursă pe etape din acest sezon, bifând o bornă importantă în pregătirea pentru Marea Buclă.
Pentru a treia oară în carieră, Simon Spilak a terminat pe podium Turul Romandiei, rezultatul de duminică adăugându-se locului secund din 2013 şi victoriei de acum patru ani, când Alejandro Valverde a fost descalificat. Ajuns la aproape 28 de ani, slovenul a progresat de la sezon la sezon şi a devenit unul dintre cei mai constanţi ciclişti din pluton, în special în cursele pe etape. Cu victorii şi în cursele de o zi, Spilak mai are de demonstrat ceva în competiţiile majore, de trei săptămâni, iar Katusha îi va oferi această ocazie în vară, atunci când va fi liderul echipei ruse în Turul Franţei. La cum au mers lucrurile în Turul Romandiei, un top 15 şi/sau o victorie de etapă par să îi fie accesibile rutierului originar din Tišina.
Vincenzo Nibali nu a terminat nici măcar pe podium şi a fost surclasat de Chris Froome în etapa de la Aigle, însă italianul nu are (încă) de ce să fie îngrijorat pentru Turul Franţei. Rutierul Astanei a ales în acest sezon, spre deosebire de adversarii săi (dar şi de stagiunile anterioare), o abordare similară cu cea adoptată de Lance Armstrong între 1999 si 2005, participând în cursele de primăvară doar ca să îşi regleze forma şi să adune kilometri, fără a se arăta interesat de rezultate. Evident, alegerea lui Nibali are şi un grad ridicat de risc, pentru că acesta va avea un sezon ratat dacă va termina Le Tour cu mâna goală, însă e greu de crezut că asta se va întampla sub conducerea lui Alexandre Vinokourov. De altfel, nu nivelul fizic este capitolul la care mai trebuie să lucreze cei doi, ci strategia din timpul cursei, deoarece “Rechinul” mizează prea mult pe atac în momente în care ar trebui să fie mai conservator.
Deşi nu a obţinut încă un succes în tricoul curcubeu, Rui Costa este peste mulţi campioni mondiali din stagiunile precedente. Forma sa a fost bună încă de la începutul anului şi i-a adus clasări pe podium la general în Turul Algarve, Paris-Nisa şi Turul Romandiei (acolo unde a fost al treilea pentru al treilea sezon consecutiv), doar ghinionul împiedicându-l să se numere printre protagonişti în clasicele din Ardeni. Pentru portughez, primul mare obiectiv din 2014 va fi Turul Elveţiei, în luna iunie, urmat de Turul Franţei, câteva săptămâni mai târziu, acolo unde ţinteşte o clasare în top zece. Abia apoi, după Le Tour, va putea Rui Costa să fie judecat.
A 68-a ediţie a Turului Romandiei a fost cea mai reuşită din ultimul deceniu pentru gazde. Michael Albasini a prins o formă excelentă, care s-a tradus prin trei victorii de etapă (primul ciclist de la Laurent Jalabert, în 1999, care a reuşit asta), obţinute atât la sprint, cât şi din evadare, Johann Tschopp şi-a adjudecat tricoul de cel mai bun căţărător, în timp ce Mathias Frank a făcut cea mai bună cursă de World Tour a carierei şi a venit pe locul patru. În vârstă de 27 de ani, elveţianul s-a dovedit până acum a fi cel mai reuşit transfer al lui IAM, în condiţiile în care echipa Pro Continentală îşi punea la startul sezonului speranţele în Sylvain Chavanel. Dacă Frank îşi va păstra forma şi în Turul Franţei, sunt toate şansele ca participarea lui IAM acolo să fie una reuşită.
Cafe Roubaix 