La sfârşit de secol XlX, atunci când Théodore Vienne şi Maurice Perez au înfiinţat Paris-Roubaix, mai multe curse de o zi şi-au făcut apariţia, dar foarte puţine dintre acestea au rezistat apoi şi şi-au creat un renume. Nu a fost cazul cu Paris-Roubaix, care a trecut peste ambele conflagraţii mondiale, dispariţia unor sectoare tradiţionale cu pavate şi reticenţa multora dintre numele mari ale plutonului şi a ajuns să fie considerată cea mai importantă clasică din lume, pentru mulţi rutieri o victorie aici fiind sinonimă cu o carieră împlinită.
De aproximativ două decenii şi jumătate, Paris-Roubaix a devenit o cursă a specialiştilor, însă chiar şi înainte ca asta să se întâmple, toţi cei care se prezentau la start cu gândul la un rezultat bun erau conştienţi că trebuie să găsească o alchimie perfectă cu pavatele, vântul şi vremea, ce poate fi de multe ori capricioasă. O clasică în care “trebuie să mori de mai multe ori înainte de a deveni bărbat” (pentru a folosi un citat din anarhistul rus Mikhail Bakunin), Paris-Roubaix reprezintă poate ultima legătură dintre ciclismul actual şi cel brut şi nemilos din urmă cu un secol, o adevărată punte între trecut şi prezent, ce nu are cum să nu ofere de fiecare dată spectacol şi emoţie autentică.
Traseul
Startul va fi dat din Compiègne, iar vreme de 97,5 kilometri, tensiunea va creşte treptat în caravană, lucrurile cu adevărat serioase urmând să înceapă la Troisvilles, primul sector cu pavate dintre cele 28 propuse de organizatori. În lungime de 2200 de metri, Troisville deschide balul din 1987 şi îi va scutura şi îi va trezi la realitate pe mulţi, arătându-le în ce cursă se află. De altfel, nu este deloc exclus ca unii ciclişti să fie victimele căzăturilor inerente sau ale plasamentului slab şi să piardă încă de acolo contactul. Peste alţi câţiva kilometri, îşi va face apariţia Quiévy un alt punct important din prima jumătate a cursei, pentru ca Haveluy, un sector cotat la patru stele, să reprezinte încălzirea înainte de Arenberg.
Pe fâşia de piatră cubică ce brăzdează celebra pădure se va intra cu o viteză nebună, de 60 km/h, iar primii 800 de metri vor fi cu atât mai periculoşi, cu cât vor fi în coborâre. După aceştia, urmează alţi 1600 de metri plaţi, ce vor fi parcurşi aproape în şir indian. Un incident mecanic acolo este sinonim cu pierderea cursei, deoarece maşinile ajung foarte târziu, singura speranţă a unui favorit care are probleme în Arenberg fiind să întâlnească imediat un coleg. Poziţionarea va fi un alt element esenţial, Francesco Moser, triplul câştigător al Paris-Roubaix, fiind de părere că doar primii 24 de rutieri care intră în Arenberg au şanse să se impună.
La scurt timp după ce vor ieşi din pădure, cicliştii vor ajunge pe Wallers – Hélesmes (Pont Gibus), sector de patru stele, cu o lungime de 1600 de metri, ce are rolul de a împiedica o eventuală regrupare a plutonului. Hornaing, Tilloy – Sars-et-Rosiers şi Auchy-lez-Orchies îi vor ţine pe rutieri în priză, înainte ca aceştia să abordeze Mons-en-Pévèle, unul dintre principalele obstacole ale cursei. Mons-en-Pévèle este un deal cu o altitudine maximă de 107 metri, introdus pentru prima oară pe traseu în 1955. În primii 300 de metri, drumul coboară, apoi urcă în următorii 800, se face un important viraj de dreapta, pentru ca restul porţiunii cu pavate să fie pe un fals plat. Nici Mons-en-Pévèle nu va fi locul unde se va juca victoria, dar atacurile ar trebui să fie la ordinea zilei, fiind şanse mari ca din grupul care iese de acolo să fie desemnat câştigătorul.
Cysoing – Bourghelles şi Camphin-en-Pévèle, alte două sectoare dure, vor mai turna plumb în picioarele cicliştilor, înainte ca aceştia să intre pe Carrefour de l’Arbre (2100 de metri), porţiune care în trecut a cunoscut multe momente decisive, Marc Madiot (1985 şi 1991) şi Fabian Cancellara (2006) fiind doar câteva exemple în acest sens. În urmă cu exact opt secole, la Carrefour de l’Arbre a avut loc o bătălie extrem de importantă pentru istoria Franţei, la finalul căreia Regele Filip al ll-lea i-a învins pe Regele John al Angliei, pe Otto al lV-lea, conducătorul armatelor germanice şi pe Contele Ferrand de Flandra. Acum, bătălia îi va avea în prim-plan pe ciclişti, asta dacă se va ajunge acolo într-un grup relativ numeros.
După acest ultim sector de cinci stele, până la final vor mai rămâne doar trei porţiuni cu piatră cubică, însă şansele ca acolo să se mai schimbe ceva sunt infime. Odată încheiat “Drumul Giganţilor” (300 de metri), rutierii vor parcurge o scurtă fâşie de asfalt şi vor intra pe legendarul velodrom din Roubaix, unde vuietul creat de miile de spectatori îl va însoţi pe câştigătorul ediţiei cu numărul 112.
Favoriţii
Fabian Cancellara este numele aflat pe buzele tuturor după victoria impresionantă din Turul Flandrei. Elveţianul are ocazia să devină doar al treilea rutier cu patru succese în Paris-Roubaix, însă misiunea sa va fi extrem de dificilă şi, la cum arată lucrurile, sunt şanse mai mari să nu se impună decât să treacă linia de sosire primul. În Flandra, la fel ca în Paris-Roubaix 2013, ciclistul lui Trek Factory Racing nu a mai putut să îşi distanţeze toţi adversarii, la fel ca în alţi ani, şi chiar a recunoscut că a suferit. În plus, nici echipa lui nu mai e atât de solidă, după ce Stijn Devolder a declarat forfait, ceea ce creşte şansele ca deţinătorul titlului să fie izolat devreme de celelalte formaţii. Mult mai relaxat după victoria de duminică, Fabian Cancellara nu va avea niciun impuls să tragă după atacanţi şi va fi tentat să lase responsabilitatea pe mai tinerii săi adversari, mai ales că aceştia au cel mai mult de pierdut. Evident, asta nu înseamnă că Fabian Cancellara nu e principalul candidat la victorie, ci că mai degrabă va avea o abordare defensivă, bazată pe bogata sa experienţă.
Dacă pornim de la ideea că Fabian Cancellara este marele favorit al ediţiei din 2014, atunci Sep Vanmarcke pare să fie principalul adversar al acestuia. Clasat în top cinci în Omloop Het Nieuwsblad, Kuurne-Bruxelles-Kuurne, E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem şi Turul Flandrei, belgianul se află mai aproape ca niciodată de un mare succes. Totuşi, după înfrângerea suferită în urmă cu câteva zile, rămâne de văzut dacă acesta va avea o tactică ofensivă, pentru a forţa o selecţie serioasă pe una dintre porţiunile-cheie ale cursei, sau dacă va prefera să fie mai conservator, astfel încât să rămână cu ceva energie în cazul unei noi sosiri la sprint.
La fel ca în Turul Flandrei, Omega Pharma-Quick Step va fi echipa cea mai puternică şi va încerca să controleze cursa şi să dicteze ceea ce se va întâmpla. Dacă şi-a revenit din punct de vedere fizic, Tom Boonen va fi omul pe care va miza gruparea belgiană, însă acesta va fi păstrat pentru porţiunea finală a cursei. Până atunci, Omega va iniţia atacuri şi important pentru ea va fi să găsească variante mai bune decât în Turul Flandrei, ca Niki Terpstra sau Guillaume Van Keirsbulck, oameni care au forţa necesară pentru a rezista în faţă. Evident, un succes al lui Boonen ar conta enorm, însă cum trupa lui Patrick Lefevere riscă să rămână fără victorie în Monumentele pe pavate, prioritar va fi primul loc, indiferent de numele ciclistului care îl va obţine, iar Zdenek Stybar, dacă îţi regăseşte forma de anul trecut, poate fi un candidat serios.
Din cauza unor probleme de sănătate, Taylor Phinney a absentat de la startul multor curse de o zi din acest sezon, dar prezenţa sa în evadarea iniţială din Turul Flandrei a arătat că americanul e pregătit pentru Paris-Roubaix. Dublu câştigător la tineret al cursei din nordul Franţei, Phinney a ajuns la un nivel foarte bun şi va juca un rol important pentru BMC, o echipă foarte ofensivă, care îl va avea şi pe belgianul Greg Van Avermaet, un alt rutier extrem de motivat, ce îi poate aduce victoria pe velodromul din Roubaix. Phinney şi Van Avermaet vor fi susţinuţi de oameni ca Manuel Quinziato, Marcus Burghardt sau Thor Hushovd, care vor încerca să stea cât mai mult lângă cei doi lideri, astfel încât să le creeze un avantaj numeric.
Alexander Kristoff este în forma vieţii şi nu are cum să nu fie considerat un favorit în cursa de duminică. Norvegianul va avea alături doi oameni puternici pe pavate – Luca Paolini şi Vladimir Gusev – şi nu va fi obligat să atace, datorită calităţilor sale la sprint, ce îi permit să îi urmeze pe principalii candidaţi la victorie. Un alt sprinter, John Degenkolb, va porni la drum cu speranţe mari, mai ales că Paris-Roubaix i se potriveşte foarte bine, aspect vizibil încă de la prima sa participare aici, în 2011, când a terminat pe un impresionant loc 19. La fel ca Alexander Kristoff, şi Degenkolb a arătat în Turul Flandrei o mare disponibilitate la efort, element care contează enorm într-o cursă ca Paris-Roubaix.
Sky propune multe nume interesante, dar declaraţiile date de cicliştii săi în ultimele zile sunt contradictorii: Geraint Thomas a spus că va munci pentru Edvald Boasson Hagen, norvegianul a declarat că va încerca să îl ajute pe galez, în timp ce Bradley Wiggins a amintit în mai multe rânduri că poate obţine un top zece. Dacă Thomas va evita căzăturile ce par să nu se mai oprească, atunci va fi printre protagonişti în Paris-Roubaix, dar este posibil ca rolul său să depindă şi de intenţiile lui Wiggins. Primul câştigător de Tur al Franţei care participă în “Infernul Nordului” în ultimii 22 de ani, britanicul a încheiat pe 32 Turul Flandrei şi pare pregătit să obţină un rezultat mare în Franţa. În teorie, după transformările pe care le-a suferit organismul său în ultimul sezon şi jumătate, Wiggins pare croit pentru dificultăţile din Paris-Roubaix, dar un rol foarte important îl va avea şi plasamentul său în momentele-cheie, iar acest aspect vine odată cu experienţa, care îi lipseşte ciclistului echipei Sky.
Foarte tăcut în primele clasice ale sezonului, Sebastien Langeveld a demonstrat în Turul Flandrei că îşi intră în formă, locul zece de acolo dându-i rutierului olandez speranţe la un rezultat similar duminică. Revenit în Paris-Roubaix după trei ani, Peter Sagan va fi nerăbdător să facă uitată evoluţia din Belgia, însă slovacul nu pare să aibă forţa necesară pentru a îmblânzi pavatele din nordul Franţei şi a rămâne alături de favoriţi când se vor declanşa atacurile. Tot ca outsideri vor porni Filippo Pozzato, Sebastian Turgot, Damien Gaudin sau Bjorn Leukemans, şanse la un rezultat valoros urmând să aibă fie dacă prind o zi excelentă, fie dacă se vo infiltra într-o evadare şi vor profita de eventualele neînţelegeri dintre principalii rutieri.
Date statistice
– Roger De Vlaeminck şi Tom Boonen împart recordul de victorii în Paris-Roubaix, câte patru fiecare
– Roger De Vlaeminck are şi cele mai multe podiumuri, 9
– Clasamentul naţiunilor este condus de Belgia, cu 55 de succese
– Raymond Impanis şi Servais Knaven au cele mai multe ediţii încheiate, câte 16
– Zece rutieri au realizat “dubla” Turul Flandrei – Paris-Roubaix în acelaşi an
– Marc Madiot este singurul câştigător de Paris-Roubaix la tineret care s-a impus şi la profesionişti
– În 1949, doi ciclişti au fost declaraţi învingători, André Mahé şi Serse Coppi
– Cea mai ridicată medie orară a fost înregistrată la ediţia din 1964 – 45,130 km/h
– Australianul Stuart O’Grady este singurul rutier din afara Europei care şi-a adjudecat cursa din Franţa
– Cea mai lungă evadare reuşită i-a aparţinut lui Dirk Demol, în 1988: 222 de kilometri
– Bernard Hinault e ultimul campion mondial care s-a impus în Paris-Roubaix, la ediţia din 1981
– Doar cinci ciclişti au triumfat din postura de câştigători en-titre ai Turului Franţei: Fausto Coppi, Louison Bobet, Felice Gimondi, Eddy Merckx, Bernard Hinault
– Cel mai tânăr învingător este Albert Champion, la 20 de ani şi 362 de zile; la polul opus se află Gilbert Duclos-Lassalle, care s-a impus ultima oară la vârsta de 38 de ani şi 229 de zile
– Ultimul succes francez datează din 1997 şi a fost adus de Frederic Guesdon
– În 1992, Eddy Planckaert şi Steve Bauer au fost separaţi pe velodrom de numai un centimetru
– Cea mai mare diferenţă între primul şi al doilea clasat a fost consemnată în 1898, atunci când Maurice Garin l-a învins pe Auguste Stephan pentru 28 de minute
– Prima oară când învingătorul a fost recompensat cu trofeul în formă de piatră cubică a fost în 1977
– Paris-Roubaix este Monumentul cu cele mai multe ediţii desfăşurate, 111
– Cel mai tânăr rutier prezent la start în 2014 este Niccolo Bonifazio, 20 de ani şi 166 de zile; cel mai vârstnic e Sebastian Hinault, 40 de ani şi 61 de zile
– Sezonul acesta, nu mai puţin de 52 de ciclişti îşi vor face debutul în Paris-Roubaix
Cafe Roubaix 