Cafe Roubaix

Turul Ţării Bascilor 2014

O cursă mereu cu un parfum aparte, Turul Ţării Bascilor se bucură şi anul acesta de un interes ridicat din partea rutierilor de top, deşi interesele lor sunt variate: unii vin la start ca să câştige clasamentul general, alţii să se pună la punct înaintea clasicelor din Ardeni, iar alţii să se pregătească pentru Il Giro. Aşa cum se întâmplă din 2005, competiţia face parte din World Tour, Turul Ţării Bascilor fiind una dintre cele trei curse spaniole pe etape aflate acolo, alături de Turul Cataluniei şi Vuelta.

Înfiinţat în 1924 şi câştigat încă din primii ani de nume mari, ca Francis Pélissier, Victor Fontan sau Gino Bartali, Turul Ţării Bascilor se află doar la cea de-a 54 ediţie, deoarece între 1936 şi 1968 nu s-a desfăşurat, urmare a Războiului Civil din Spania şi a problemelor financiare apărute ulterior. Timid, au existat câteva tentative de a repune competiţia pe picioare, dar nimic nu s-a concretizat până în 1969, când cursa a fost preluată de La Voz de España. De atunci, Turul Ţării Bascilor a crescut în statut şi a devenit un punct important al calendarului spaniol (şi al celui mondial, de un deceniu), iar cea mai clară dovadă o reprezintă lista câştigătorilor din ultimii 20 de ani, pe care se află Claudio Chiappucci, Tony Rominger, Laurent Jalabert, Alberto Contador sau Chris Horner.

Traseul

Prima etapă va fi automat sinonimă cu spectacolul şi va aduce atacuri din pluton, deoarece pe traseu sunt înşirate opt căţărări, iar ultima va apărea cu doar şapte kilometri înainte de sosire. Este vorba despre Alto de Gaintza, (2,3 kilometri lungime şi pantă medie 13 %), care reprezintă terenul ideal pentru favoriţi de a se desprinde din pluton, mai ales că apoi urmează o coborâre relativ scurtă, de nici şapte kilometri, şi un finiş în urcare, pe o pantă de 8%.

O zi mai târziu, puncheurii şi cicliştii de Ardeni vor beneficia de o oportunitate importantă, pentru ca miercuri să revină în prim-plan oamenii de general. Totuşi, cum ultimul deal nu este foarte greu, nu ar fi exclus ca plutonul să controleze ostilităţile, astfel încât la sosire să se ajungă cu un grup relativ masiv, iar victoria să fie decisă după un sprint. Etapa-regină va veni joi, pe Eibar, un finiş tradiţional al cursei din Spania, care se întoarce pe hartă pentru al şaselea an consecutiv.

Santuario de Arrate vine la capătul unei etape în lungime de 151 de kilometri şi va fi precedată de patru căţărări: Asentzio, Karabieta, Iixua şi Aiastia. Arrate, ascensiune pe care Samuel Sanchez s-a impus de trei ori, are 7,3 kilometri lungime şi pantă medie 6,7%, iar importante vor fi primele două treimi, deoarece finalul are o pantă mai dulce şi nu poate duce la crearea unor diferenţe. În schimb, dacă un ciclist va ataca undeva înainte de intrarea în ultimii 1500 de metri, pe panta ce sare de 7%, atunci va putea lua între cinci şi zece secunde. În cazul în care un grup redus trece de vârf, câştigător va fi rutierul care va intra primul în virajul final.

Penultima etapă le va surâde atacanţilor şi evadaţilor, fiind greu de crezut că favoriţii la tricoul galben se vor implica, în ciuda faptului că ultima căţărare apare când mai sunt doar nouă kilometri. Nu doar că dealul nu este suficient de dificil, dar rutierii de general vor fi cu gândul mai mult la contratimpul de sâmbătă, care va decide învingătorul. Va fi pentru 24-a oară la rând când o astfel de etapă va pune punct Turului Ţării Bascilor, iar traseul (25,9 kilometri) va fi şi cel mai lung din această perioadă. Contratimpul va avea două căţărări solicitante (Gaintzagaigana şi Santa Eufemia), cu pantă medie 6%, respectiv 6,9%, iar cicliştii vor trebui să negocieze cu atenţie şi coborârile, care le pot ridica probleme, mai ales dacă va ploua.

Favoriţii

Alberto Contador revine în Turul Ţării Bascilor, iar forma arătată în acest sezon îl face să fie unul dintre favoriţi, deşi traseul nu îl avantajează 100%. Dublu câştigător al cursei, spaniolul va fi susţinut de o echipă foarte puternică, din care nu va lipsi Roman Kreuziger (un ciclist ce poate emite, la rândul său, pretenţii la un rezultat bun), şi va ţinti o a treia clasare pe podium în 2014, după succesul din Tirreno-Adriatico şi locul secund ocupat în Turul Cataluniei. Pentru a avea o şansă la tricoul galben, Contador va fi obligat să atace pe Arrate şi să câştige cu un avans bunicel, iar apoi să facă un contratimp excelent în ultima zi. Evident, în afară de cele două etape menţionate, rutierul lui Tinkoff-Saxo va trebui să fie foarte atent la atacurile pe care cicliştii cu punch le vor da pe căţărările dure, în rundele ce se vor încheia în coborâre.

Movistar nu îl va avea la start pe Nairo Quintana, deţinătorul trofeului, însă asta nu este nicio problemă, deoarece traseul i se potriveşte mult mai bine lui Alejandro Valverde, care are drept obiectiv să se impună în singura cursă importantă pe etape din Spania ce nu se află încă în palmaresul său. Cel mai bun rezultat al ibericului aici este un loc secund, ocupat în 2006, dar forma arătată în această primăvară îl face să fie poate chiar principalul favorit la victorie. Valverde, care va folosi Turul Ţării Bascilor drept pregătire pentru clasicele din Ardeni, îşi va face calculele mai ales în funcţie de Contador, conştient că înaintea ultimei etape trebuie să aibă un avans de măcar zece secunde în faţa acestuia. Cum nu se acordă bonificaţii, asta înseamnă că va trebui să iasă la atac cu fiecare ocazie.

Fără victorie în 2014, Rui Costa şi-a propus să “spargă gheaţa” în Turul Ţării Bascilor şi să obţină un succes care i-ar aduce multă linişte şi încredere înaintea Ardenilor. Tocmai de aceea, este de aşteptat ca deţinătorul titlului mondial să aibă o abordare extrem de agresivă şi să încerce ceva imediat cum va apărea o ocazie, iar asta înseamnă că va ataca în cel puţin trei dintre cele şase etape. Portughezul nu e cel mai puternic pe căţărări, dar poate rezista fără probleme acolo şi poate forţa apoi pe coborâri. Dacă nu se desprinde astfel, pentru Rui Costa rămâne sprintul, capitol la care ciclistul lui Lampre-Merida îi depăşeşte pe mulţi dintre adversari.

Turul Ţării Bascilor ar putea fi al doilea succes din carieră pentru Michal Kwiatkowski într-o cursă pe etape, după Turul Algarve. Dacă în Tirreno-Adriatico a suferit pe căţărările lungi, polonezul în vârstă de 23 de ani nu va întâmpina aceleaşi probleme în Spania, unde ascensiunile sunt mult mai scurte şi i se potrivesc de minune. Susţinut de o echipă din care nu vor lipsi Jan Bakelants, Tony Martin şi Wout Poels, Kwiatkowski are toate şansele să se impună, mai ales că etapa finală, contratimpul în lungime de aproape 26 de kilometri, îl poate ajuta să pună secunde bune între el şi ceilalţi oameni de clasament general.

Pe hârtie, dealurile scurte şi cu pante dure ar trebui să îi creeze probleme lui Tejay van Garderen, însă nivelul bun la care se află acesta, concretizat printr-un loc pe podium în Turul Cataluniei, îi dă speranţe americanului că poate lupta pentru tricoul galben. Van Garderen se va baza pe doi colegi cu o experienţă uriaşă – Cadel Evans şi Samuel Sanchez – şi tot ce va trebui să facă în primele cinci etape va fi să stea mereu lângă Valverde, Rui Costa sau Contador, asigurându-se astfel că nu va porni cu handicap în ultima etapă. Un nou rezultat bun al său ar asigura-o pe BMC că nu a greşit când a hotărât să îl numească lider pentru Turul Franţei.

Învingătorul din Paris-Nisa, Carlos Betancur, va fi şi el la start, însă participarea sa a fost confirmată cu doar câteva zile înainte de debutul cursei, din cauza unor probleme de sănătate. Tocmai de aceea, columbianul nu poate fi considerat un candidat la un loc pe podium, ci cel mult la un succes de etapă. Alte echipe care vor căuta victorii pe parcursul săptămânii vor fi Giant-Shimano, prin Warren Barguil, Caja Rural, al cărei lider va fi Luis Leon Sanchez, şi Garmin-Sharp, grupare ce se va baza pe olandezul Tom-Jelte Slagter.

În schimb, Katusha şi Belkin se pot gândi liniştite la un loc pe podium. Gruparea rusă îl va susţine pe Simon Spilak, slovenul care şi-a intrat în formă după un început mai liniştit de sezon, în timp ce formaţia olandeză va miza pe doi rutieri, Robert Gesink şi Bauke Mollema. Dintre aceştia, Mollema pare mai îndreptăţit să termine între primii trei, nu doar datorită contratimpului superior, dar şi parcursului din 2014, batavul arătând în ultimele săptămâni că se află la un nivel mai bun decât compatriotul său.

Date statistice

– Jose Antonio Gonzales Linares are cele mai multe victorii la general, patru, obţinute între 1972 şi 1978

– În clasamentul pe naţiuni, prima este Spania (22), urmată de Italia (7) şi Elveţia (5)

– Francezul Laurent Jalabert deţine recordul celor mai multe succese de etapă, nouă

– Sean Kelly şi Domingo Perurena împart recordul celor mai multe succese de etapă, 11

– Francezul Laurent Jalabert are cele mai multe zile petrecute în tricoul galben, 12

– Cea mai mare diferenţă între primul şi al doilea clasat a fost înregistrată la ediţia inaugurală, atunci când francezul Francis Pelissier l-a învins pe fratele său, Henri, pentru 14 minute şi 54 de secunde

– La polul opus, cel mai mic ecart a fost consemnat în 1989, când doar o secundă i-au separat pe Stephen Roche şi Federico Etxabe

– În 53 de ediţii, niciun campion mondial nu a triumfat în ierarhia generală

– Primul câştigător de Tur al Franţei care s-a impus în Turul Ţării Bascilor a fost Jacques Anquetil, în 1969; ultimul a fost Alberto Contador, în 2009

– La 20 de ani şi 160 de zile, Alberto Bettiol este cel mai tânăr rutier prezent la startul ediţiei din 2014; cel mai vârstnic e Jens Voigt, 42 de ani şi 202 zile