Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “februarie, 2014”

Rutierul săptămânii

Multe rezultate notabile au fost înregistrate săptămâna trecută: în Turul Qatarului, Niki Terpstra s-a impus la general (prima victorie a olandezului într-o cursă pe etape), iar Tom Boonen a câştigat două etape, în timp ce Stephen Cummings şi-a trecut în palmares Turul Mediteranean, devenind doar al doilea britanic triumfător în cursa din Hexagon. Tot de acolo vine şi alegerea mea: este vorba despre John Degenkolb, ciclistul echipei Giant-Shimano, care a câştigat primele trei etape şi a plecat acasă cu tricoul pe puncte, repetând performanţa realizată de colegul său, Marcel Kittel, în Turul Dubaiului.

Despre german se ştia că nu este un sprinter pur şi că poate trece cu bine peste anumite căţărări, însă nimeni nu s-ar fi aşteptat ca acesta să nu aibă probleme pe Petit Galibier, ascensiune ce trebuia, în mod normal, să ducă la o selecţie serioasă a plutonului în runda secundă. Evoluţia din acea etapă este relevantă pentru progresul făcut de Degenkolb în ultima vreme, ciclistul lui Giant-Shimano arătând că e pregătit pentru un sezon mare, poate cel mai important de când a trecut la profesionişti, în 2011, alături de HTC-Highroad.

Cu un program diferit de cel al lui Kittel, vice-campionul mondial de tineret din 2010 va continua în următoarele săptămâni să concureze în Franţa (Tour du Haut Var şi Paris-Nisa), unde va beneficia de alte oportunităţi, pentru ca apoi să se concentreze pe toate clasicele de la San Remo până la Roubaix. În acele curse, rutierul în vârstă de 25 de ani va susţine adevăratele examene din 2014, şi chiar dacă nu va porni ca favorit, nu este deloc exclus să termine pe podium sau chiar să obţină o victorie la care visează de când era amator.

Turul Flandrei – 100 de ani în şase minute

Johnny Hoogerland: “I hope for a very good season”

Dutch champion on the road in 2013 after a wonderful ride, Johnny Hoogerland changed teams last season after the demise of Vacansoleil and signed a one-year contract with Androni Giocattoli-Venezuela, for which he already raced the Gran Premio Costa degli Etruschi, where he finished 19th. Now, Johnny Hoogerland is in the Tour Méditerranéen, but the biggest goals for him this season will come in the Spring, when he’ll ride the one-day races and the Giro.

– Johnny, what made you sign with Androni for this season?

There were some difficult times. A few teams stopped and then I had to look for something new. I can’t say it’s a trend, just that some teams were lucky, while other teams weren’t. There were many World Tour riders on the street, it was very hard to get a contract. It wasn’t the time to raise any unreasonable demands and I decided I have to do this.

– The change of teams means for you a new country and a new culture. How were the first contacts with Androni?

Everything was ok. Of course, it’s a new culture, but it’s still cycling. I like the fact that I’ve found here a small family, everyone is doing things together, is more friendly, while in Holland people are more on their own. I’m very happy about everything, I’m really enjoying it.

– Are you satisfied with your training before the start of the season?

I was for three weeks in Spain and then I went home for the birth of our first child, so I didn’t train for 15 days, just from time to time. Then, in January, I began training again. I have around 7500 km of training so far, so that’s ok.

– What’s your schedule for the first months?

Now I’ll do Tour Méditerranéen, and then I’ll go to Trofeo Laigueglia, followed by the Classic Sud Ardèche and Drôme Classic. Afterwards, I’ll come back to Italy for Gran Premio Città di Camaiore, Strade Bianche, and Roma Maxima. After Roma, I have ten days without any races, so I’ll just train for Gran Premio Nobili and Milan-Sanremo.

– With what thoughts will you start the Tour Méditerranéen?

The condition is ok, I can and I want to do a good race, because it’s important to show that I have some form so early in the season. If things will go better and better, I will probably try something on Mont Faron.

– Do you hope to be at the start of the Giro?

Of course! If I have the condition and things will go as planned, I’ll be there. But you never know what can happen in the next weeks.

– What will be your goals for this year?

I just want a very good season. When riding for a Pro Continental team, all races are important, especially the ones from Italy, because those bring points for the Coppa d’Italia, which can secure us a Giro wild card. I want to be aggressive and have a strong showing in all races, it doesn’t matter if it’s Strade Bianche or the Giro.

– Is there any race in particular you would like to win?

There are a lot of races I dream to win, it’s very difficult to choose just one. I think there are hundreds of beautiful races, but if I would have to pick just one from this season, if I can dream of one race, then I would have to say Milan-San Remo. It’s not going to be easy, but the new parcours is in my advantage.

Johnny Hoogerland: “Sper să am un sezon foarte bun”

Campion naţional pe şosea în 2013, rezultat obţinut după o evoluţie excelentă, Johnny Hoogerland a schimbat echipa la finalul sezonului, după desfiinţarea lui Vacansoleil, şi a semnat un contract pe un an cu Androni Giocattoli-Venezuela, pentru care a concurat deja în Gran Premio Costa degli Etruschi, unde a terminat pe locul al 19-lea. Acum, Johnny Hoogerland este prezent în Turul Mediteranean, dar cele mai mari obiective ale sale vor veni în primăvară, atunci când va participa în cursele de o zi şi în Turul Italiei.

– Johnny, ce te-a determinat să semnezi cu Androni pentru acest an?

A fost o perioadă dificilă. Câteva echipe s-au oprit şi am fost nevoit să îmi caut altceva. Nu pot spune că a fost un trend, doar că unele grupări au fost norocoase, în timp ce altele nu. Mulţi rutieri de World Tour au rămas fără contract, a fost foarte dificil să semnezi unul. Nu era momentul pentru a ridica pretenţii, aşa că am decis să vin aici.

– Ai schimbat echipa, ceea ce înseamnă o altă ţară şi o altă cultură. Cum au fost primele contacte cu Androni?

Totul a fost în regulă. Este adevărat, e o nouă cultură, dar tot despre ciclism este vorba. Îmi place că am găsit o mică familie, toată lumea e prietenoasă şi face lucrurile împreună, spre deosebire de Olanda, unde oamenii sunt mai mult pe cont propriu. Sunt foarte mulţumit şi mă bucur de ceea ce am găsit aici.

– Cum au decurs antrenamentele desfăşurate înainte de startul sezonului?

Am fost în Spania timp de trei săptămâni, după care am mers acasă, pentru naşterea primului nostru copil, aşa că vreme de 15 zile m-am pregătit doar din când în când. Apoi, în ianuarie, am început să mă antrenez din nou. Am adunat în jur de 7500 de kilometri, ceea ce este bine.

– Care e programul tău pentru primele luni?

Acum voi merge în Turul Mediteranean, după care voi participa în Trofeo Laigueglia, Classic Sud Ardèche şi Drôme Classic. După aceea, mă voi întoarce în Italia, pentru Gran Premio Città di Camaiore, Strade Bianche şi Roma Maxima. Vor urma zece zile fără curse, perioadă în care mă voi pregăti pentru Gran Premio Nobili şi Milano-San Remo.

– Cu ce gânduri iei startul în Turul Mediteranean?

Forma fizică e bună şi pot şi îmi doresc să fac o cursă bună, deoarece este important să arăt încă din prima parte a sezonului că mă aflu la un nivel ridicat. Dacă lucrurile vor merge din ce în ce mai bine, probabil voi încerca ceva pe Mont Faron.

– Mai târziu, speri să fii prezent şi la startul Turului Italiei?

Evident! Dacă am forma fizică necesară şi totul va decurge aşa cum am planificat, voi fi acolo. Însă niciodată nu ai de unde să ştii ce se va întâmpla în următoarele săptămâni.

– Ce obiective ţi-ai fixat pentru acest an?

Vreau să am un sezon foarte bun. Atunci când concurezi pentru o echipă Pro Continentală, toate cursele sunt importante, în special cele din Italia, care aduc puncte pentru Coppa Italia, competiţie ce ne poate asigura o prezenţă în Giro. Vreau să fiu în continuare agresiv şi să am o evoluţie solidă în toate cursele, indiferent că este vorba despre Strade Bianche sau Turul Italiei.

– Este o cursă anume pe care doreşti să o câştigi?

Sunt foarte multe curse în care vreau să mă impun, e greu să aleg una. Cred că sunt sute de astfel de curse frumoase, însă dacă ar trebui să nominalizez una singură din acest sezon, atunci aş spune Milano-San Remo. Nu va fi uşor, dar noul traseu mă avantajează şi sunt foarte încrezător.

 

Rutierul săptămânii

Taylor Phinney şi Marcel Kittel sunt cei doi oameni care şi-au pus amprenta asupra Turului Dubaiului, însă alegerea mea pentru săptămâna trecută nu vine din cursa desfăşurată în Emiratele Arabe Unite, ci din Franţa, acolo unde s-a încheiat a 44-a ediţie a Étoile de Bessèges. Tradiţional, aceasta a fost decisă la contratimpul individual din ultima etapă, ce i-a revenit lui Tobias Ludvigsson, unul dintre cei mai talentaţi tineri rutieri din pluton, suedezul asigurând un final de săptămână excelent pentru Giant-Shimano, echipă care a ajuns deja la cinci victorii în 2014.

Venit la gruparea olandeză în 2012, Ludvigsson a crescut foarte mult în ultimele sezoane, în special sub îndrumarea lui Christian Guiberteau, care a sesizat imediat potenţialul scandinavului la contratimp şi a decis să lucreze în această direcţie. Au urmat multe antrenamente în tunelul aerodinamic, însă nu au fost neglijate nici calităţile de căţărător ale ciclistului în vârstă de 22 de ani, obiectivul lui Giant-Shimano fiind ca acesta să devină un rutier complet, capabil să lupte pentru victorie în cursele pe etape.

La prima astfel de competiţie din 2014, au apărut şi rezultatele: după ce s-a asigurat că nu a pierdut decât câteva secunde înaintea ultimei zile, Tobias Ludvigsson a făcut un contratimp excelent la Alès şi astfel şi-a adjudecat clasamentul general, devenind doar al treilea suedez din ultimii ani care se impune într-o cursă 2.1, după Gustav Larsson (Tour du Limousin, 2010) şi Thomas Löfkvist (Turul Mediteranean, 2013).

Turul Mediteranean va fi următoarea cursă a sezonului pentru ciclistul nordic, şi chiar dacă traseul este mai dificil decât cel din Étoile de Bessèges, iar concurenţa mult mai puternică, acesta are şanse mari la un nou rezultat important, care să îi ofere şi mai multă încredere înaintea primului obiectiv major al sezonului, Tirreno-Adriatico.

Leopold König: “I want a top 10 finish and a stage win in the Tour de France”

Training Team NetApp Endura  2014

He started with ice hockey at a very young age and then, when he was 12, discovered mountain biking as an excellent preparation for the winter season. Even if he had serious potential in ice hockey, Leopold König decided to switch his focus to road cycling at the age of 14 and he has no reason whatsoever to regret that decision.

After a couple of seasons with PSK Whirlpool, the young Czech signed with NetApp-Endura in 2011 and had his best year so far in 2013, when he won his national tour, the queen stage of the Tour of California, and a stage in the Vuelta a España (Alto de Peñas Blancas), where he also finished 9th overall. After these results, it’s only fair for Leopold Konig to have bigger goals ahead of this season. What are these? You can find out by reading the following interview.

– Leo, did you expect to have such a good run in the Vuelta?

Actually, I was sure of it, even if it was my first Grand Tour. I knew I was able to do well in a three-week race, because in shorter stage races, of ten days or two weeks, I was feeling better and better day after day. After doing the Tour of California and the Criterium du Dauphiné I was sure I’ll do well in Spain and luckily it all worked out.

– How was your stage win?

To be honest, my first goal was to get a top 10 finish in the GC, and my second goal was to win a stage. For someone who is trying to do well in the GC it’s quite hard to win a stage, and if you look at the top 10 from the Vuelta you can see around five guys won a stage. I was really proud that I was part of the group of riders that won a stage. I was also surprised that I achieved this goal in the first week, so it was a great feeling.

– You regret not finishing higher in the GC?

We can speculate about that, because it’s a long race and anything can happen. Of course, I could have been higher, but on the other I could have finished maybe 20-30 minutes behind. I’m happy I was in the top 10, but I regret the last mountain stage, on the Angliru, because I was confident I can keep my 7th place. I felt good in the last two days, but that day I just didn’t had good legs and I paid for the fact I was sick for some time. Anyway, top 10 was a great success.

– Let’s talk now about this season. What’s your programme?

I will start at the Challenge Mallorca and then I’ll do the Tour of Oman, followed by Tirreno-Adriatico.

– Any early goals for these races?

Oman and Tirreno will be very important, we have to show that we are in a good mood from the start of the season. I want results in both races, GC and also stage wins.

– If NetApp-Endura gets some wild cards for the Ardennes Classics, are you interested in these races as well?

I’ve never done the Ardennes Classics, but maybe I’ll do Liège–Bastogne–Liège if we get invited. I know the one-day races are always very difficult, I also have some limits in going full gas there, so I will not have any big goals.

– Are there any things you would like to improve?

I want to focus on the Grand Tours in the following years, because this is what I like in cycling. I would like to improve my time trial skills. Things are already going very well, as I started working for the ITT since three years ago. Also, I think I can still upgrade in the mountains and bridge the gap to guys like Chris Froome, Vincenzo Nibali and the Spanish riders.

– NetApp-Endura has a wild card for the Tour de France. What will your objectives be there? GC and a stage win?

Yes, that’s the plan, even if it’s going to be very difficult and I will race against some of the best riders in the world. After the Vuelta, I’m very confident I can do it. The course is balanced, not as hard as the Vuelta, which was extreme. On the other hand, we have five mountain finishes and all are very hard. The first week will be very tricky, with the stages in Great Britain and the one with cobbles. The individual time trial in the last week can suit me, because I can recover without any problems and I could have an advantage comparing to the pure climbers in such a long ITT. Actually, I’m sure I can gain some time there.

Leopold König: “Vreau un top 10 şi o victorie de etapă în Turul Franţei”

Training Team NetApp Endura  2014

A început cu hocheiul pe gheaţă de mic, iar apoi, la vârsta de 12 ani, a descoperit mountain biking-ul şi l-a practicat pentru a se pregăti înaintea sezonului de iarnă. Chiar dacă avea potenţial real pentru a continua cu hocheiul, Leopold König a hotărât să treacă la ciclismul pe şosea când avea 14 ani şi nu are niciun motiv să regrete acea decizie.

După câteva sezoane petrecute alături de PSK Whirlpool, tânărul ceh a semnat cu NetApp-Endura în 2011 şi s-a bucurat de cel mai bun an de până acum în 2013, când a câştigat turul naţional, etapa-regină din Turul Californiei şi o etapă din Turul Spaniei (Alto de Peñas Blancas), acolo unde a terminat pe locul al nouălea. După aceste rezultate, este normal ca Leopold König să aibă ambiţii şi mai mari pentru 2014. Care sunt acestea? Aflaţi din interviul următor.

– Leo, te-ai aşteptat să ai o evoluţie atât de bună în Vuelta?

Am fost sigur de asta, chiar dacă mă aflam la primul Mare Tur din carieră. Ştiam că sunt capabil să mă descurc bine într-o cursă de trei săptămâni, deoarece în cursele scurte pe etape, de zece zile sau două săptămâni, m-am simţit mai bine de la o zi la alta. După Turul Californiei şi Criteriul Dauphiné am fost convins că mă voi descurca bine în Spania, şi, din fericire, totul a ieşit aşa cum mi-am dorit.

– Cum a fost victoria de etapă?

Să fiu sincer, principalul meu obiectiv a fost să termin în top zece la general, iar cel de-al doilea să câştig o etapă. Pentru cineva care încearcă să se descurce bine la general este destul de dificil să câştige o etapă, iar dacă te uiţi la primii zece din Vuelta, poţi vedea că doar vreo cinci dintre aceştia s-au impus într-o etapă. Am fost foarte mândru că am făcut parte din grupul cicliştilor cu victorie de etapă. De asemenea, am fost surprins să bifez acest obicetiv încă din prima săptămână, sentimentul a fost de-a dreptul minunat.

– Regreţi că nu ai terminat mai sus în ierarhia generală?

Putem specula în legătură cu asta, deoarece este o cursă lungă şi orice se poate întâmpla. Evident, mi-aş fi dorit să închei mai sus, dar la fel de posibil era să termin la 20 sau 30 de minute diferenţă. Sunt fericit că am fost între primii zece, însă regret ultima etapă montană, pe Angliru, deoarece eram încrezător că pot rămâne pe locul al şaptelea. M-am simţit bine în precedentele două zile, dar atunci nu am avut picioare puternice şi am plătit pentru că eram bolnav de ceva vreme. Oricum, acel top zece a fost un rezultat mare.

– Să vorbim acum despre noul sezon. Care e programul tău?

Voi începe în Challenge-ul Mallorca, după care voi merge în Turul Omanului şi Tirreno-Adriatico.

– Şi ce obiective ai?

Oman şi Tirreno vor fi foarte importante, trebuie să demonstrăm că ne aflăm la un nivel ridicat încă de la startul sezonului. Îmi doresc rezultate bune în ambele curse la nivel de clasament general, dar şi de victorii de etapă.

– Dacă NetApp-Endura primeşte invitaţii pentru clasicele din Ardeni, te interesează să concurezi acolo?

Nu am mai participat niciodată în clasicele din Ardeni, însă în cazul în care vom fi invitaţi, poate voi concura în Liège–Bastogne–Liège. Ştiu că aceste curse de o zi sunt întotdeauna foarte dificile, eu am anumite limite atunci când trebuie să merg la maximum, aşa că nu voi avea mari obiective.

– Sunt aspecte pe care doreşti să le îmbunătăţeşti?

Vreau să mă concentrez pe Marile Tururi în anii următori, pentru că acestea îmi plac cel mai mult în ciclism. Îmi doresc să îmi îmbunătăţesc abilităţile la contratimp. Lucrurile merg deja foarte bine aici, deoarece am început să muncesc la asta încă de acum trei ani. De asemenea, cred că pot deveni mai bun în munţi, pentru a mă apropia de Vincenzo Nibali, Chris Froome şi de cicliştii spanioli.

– NetApp-Endura a primit o invitaţie pentru Turul Franţei. Care vor fi obiectivele tale? Clasamentul general şi o victorie de etapă?

Da, acesta este planul, chiar dacă va fi foarte dificil şi voi concura împotriva celor mai buni rutieri din lume. După Vuelta, sunt foarte încrezător că voi reuşi. Traseul e echilibrat, nu atât de dificil precum cel din Turul Spaniei, care a fost extrem. Pe de altă parte, avem cinci sosiri la altitudine şi toate sunt grele. Prima săptămână va avea multe capcane, cu etape în Marea Britanie şi pe pavate. Contratimpul individual din ultima săptămână mi se potriveşte, deoarece mă recuperez foarte bine şi aş avea un avantaj în comparaţie cu căţărătorii puri într-un astfel de contratimp lung. De fapt, sunt convins că pot câştiga timp acolo.

Pe scurt

ASO a anunţat traseul din 2014 pentru Paris-Roubaix, clasica din Hexagon urmând să aibă 257 de kilometri lungime şi 28 de sectoare cu pavate, care vor însuma 51,1 kilometri. Nouă dintre aceste porţiuni Gruson – Carrefour de l’arbre, Ennevelin – Pont-Thibaut, Mons-en-Pévèle, Bersée, Orchies – Beuvry, Sars-et-Rosières – Tilloy-lez-Marchiennes, Brillon – Warlaing, Wandignies-Hamage – Hornaing şi Hélesmes – Waller – vor figura şi în etapa a cincea din Turul Franţei, când plutonul va ajunge la Porte du Hainaut, deşi nu toate vor fi identice (pentru Marea Buclă, organizatorii vor modifica distanţa şi direcţia din care vor fi abordate).

Deşi iniţial se vorbea că Turul Spaniei din 2017 va pleca din Olanda, acolo unde caravana ar fi trebuit să stea până la cinci zile, sunt şanse mult mai mari ca startul să fie dat din Nîmes, oraş francez aflat în regiunea Languedoc-Roussillon. Momentan, informaţia oferită de ziarul Le Figaro nu a fost confirmată de Unipublic, compania care organizează cursa, dar dacă lucrurile vor sta până la urmă aşa, Vuelta se va afla la al start străin din istorie, după Lisabona (1997) şi Assen (2009).

Până acum, IAM Cycling este echipa care a primit cele mai multe invitaţii pentru cursele de World Tour. Gruparea elveţiană, aflată la doar al doilea sezon în pluton, va participa în Paris-Nisa, Tirreno-Adriatico, Milano-San Remo, E3 Prijs Harelbeke, Gent-Wevelgem, Turul Franţei şi Turul Lombardiei. Într-un clasament al wild card-urilor, IAM e urmată de Androni Giocattoli-Venezuela şi Cofidis, ambele având câte cinci invitaţii pentru cursele de World Tour.

Interviurile continuă la Cafe Roubaix în săptămânile viitoare. Duminică, Leopold König va vorbi despre rezultatele obţinute în Vuelta 2013 şi obiectivele pentru acest sezon, urmând ca mai apoi să faceţi cunoştinţă cu câţiva tineri ciclişti foarte talentaţi din Australia, Danemarca şi Spania.

O nouă provocare pentru Wiggins

Lui Bernard Hinault nu i-a plăcut niciodată Paris-Roubaix şi a refuzat în prima parte a carierei să ia startul acolo. În cele din urmă, în 1980, cel poreclit “Le Blaireau” a decis să participe în “Infernul Nordului”, nu atât la presiunea venită din partea presei, cât pentru a arăta (încă o dată) că nu cunoaşte frica. Nu a câştigat, iar asta l-a înfuriat atât de tare pe rutierul echipei Renault-Elf-Gitane, încât în sezonul viitor, îmbrăcat în tricoul curcubeu, a venit decis să câştige prestigioasa clasică. Cu 13 kilometri înainte de final, lucrurile nu păreau deloc favorabile pentru breton, care a căzut din cauza unui câine şi astfel a fost distanţat.

Mulţi ar fi renunţat în acel moment, dar nu şi Hinault, care a strâns din dinţi şi a tras din greu pentru a-i prinde pe cicliştii aflaţi în faţă, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe celebrul velodrom din Roubaix, francezul a condus în permanenţă, în timp ce Roger De Vlaeminck pregătea sprintul. Belgianul a accelerat pe exterior, Hinault a răspuns imediat şi a trecut victoria linia de sosire victorios, fără să arunce nici cea mai mică privire spre un De Vlaeminck care a ratat şansa de a triumfa pentru a cincea oară în “Regina Clasicelor”. De atunci, din 1981, niciun alt câştigător de Tur al Franţei nu s-a mai impus în Paris-Roubaix.

De altfel, treptat-treptat, oamenii de Mari Tururi au început să evite o participare în “Infernul Nordului”, care a devenit o cursă rezervată specialiştilor în ultimele decenii. Din 2014, există o mică şansă ca acest trend să se schimbe, deoarece Bradley Wiggins, învingătorul din Le Tour 2012, este decis să concureze în Paris-Roubaix, şi nu pentru a se pregăti în vederea Turului Franţei (care va avea o etapă cu porţiuni de piatră cubică), ci pentru a obţine cel mai bun rezultat posibil. Deşi şansele la o clasare între primii zece par a fi reduse (dar nu inexistente), e de apreciat intenţia britanicului, care a participat ultima dată acolo în 2009, când a terminat pe locul 25, la ceva mai mult de şase minute diferenţă de învingător.

Interesant este că acelaşi Wiggins (un ciclist care are în permanenţă nevoie de noi provocări pentru a face sacrificii, astfel încât să fie mereu la cel mai înalt nivel) a mai declarat că nu vrea ca acest sezon să fie ultimul al său pe şosea, dorinţa multiplului campion olimpic fiind să concureze şi în 2015, când este tentat să ia startul în Paris-Roubaix cu gândul la primul loc, clasica din Hexagon fiind de ani buni unul dintre obiectivele sale. Dacă visul i s-ar împlini şi ar termina victorios, britanicul născut la Gent (oraşul natal al lui Walter Godefroot, campionul din Paris-Roubaix 1969) ar intra într-o galerie extrem de selectă, a rutierilor care au cucerit un Mare Tur, dar şi “Regina Clasicelor” de-a lungul carierei.

Numele rutierului

Anul în care a câştigat Paris-Roubaix

Victoriile din Marile Tururi

Louison Bobet

1956

Turul Franţei 1953, 1954, 1955

Fausto Coppi

1950

Turul Italiei 1940, 1947, 1949, 1952, 1953; Turul Franţei 1949, 1952

Henri Cornet

1906

Turul Franţei 1904

François Faber

1913

Turul Franţei 1909

Maurice Garin

1897, 1898

Turul Franţei 1903

Felice Gimondi

1966

Turul Italiei 1967, 1969, 1976; Turul Franţei 1965; Turul Spaniei 1968

Bernard Hinault

1981

Turul Italiei 1980, 1982, 1985; Turul Franţei 1978, 1979, 1981, 1982, 1985; Turul Spaniei 1978, 1983

Jan Janssen

1967

Turul Spaniei 1967; Turul Franţei 1968

Sean Kelly

1984, 1986

Turul Spaniei 1988

Octave Lapize

1910, 1911, 1912

Turul Franţei 1910

André Leducq

1928

Turul Franţei 1930, 1932

Silvere Maes

1933

Turul Franţei 1936, 1939

Eddy Merckx

1968, 1970, 1963

Turul Italiei 1968, 1970, 1972, 1973, 1974; Turul Franţei 1969, 1970, 1971, 1972, 1974; Turul Spaniei 1973

Francesco Moser

1978, 1979, 1980

Turul Italiei 1984

Henri Pellisier

1919, 1921

Turul Franţei 1923

Georges Speicher

1936

Turul Franţei 1933

Louis Trousselier

1905

Turul Franţei 1905

Thor Hushovd: “I’m ready for a big year”

Thor Hushovd

The first ever Tour of Dubai will have many great riders at the start, and one of these is Thor Hushovd, the 2010 world champion. Heading into his 3rd season with BMC, the Norwegian is determined to have a great season and repay the confidence showed by the team when he had difficulties for one and a half years.

With just a couple of days before the start of the Tour of Dubai, Andrea Agostini, BMC’s press officer, helped me get in touch with Thor Hushovd and thus find out more about the racing programme and the objectives he has for 2014.

– Thor, you had a difficult first half of the season in 2013, but things changed after winning the national title. Was that a crucial win?

That win was very important, and I needed it for the confidence. From that moment on, everything changed and I won lots of races. Also, it was very special to win in my hometown! I have to be honest, I didn’t expect to get so many wins, because it’s never easy to win a bike race. Biggest surprise was all the bunch sprints I won, after a few years without winning flat bunch sprints.

– How was racing in front of your fans in these new races, such as the Arctic Race of Norway and the Tour des Fjords?

It meant a lot to me, it’s incredible how big and popular cycling is in Norway. It was very special to race in my home country, to see and meet the fans, and also show them how the races are.

– Cycling is more and more popular in Norway. What do you think should be the next step: a World Tour team, a World Tour race, or hosting the World Championships?

I think all three would be nice, but if I could choose, I would say a World Tour team would be best. Then the team could sign more Norwegians, and that is what we need now, more Norwegians pros in the peleton. Would also be a big motivation for the younger riders, they will see there dream is closer.

– What’s your racing schedule for 2014?

I will do the Tour of Dubai, Tour Mediterraneen, Tour du Haut Var, Omloop Het Nieuwsblad, Paris-Nice, then all the Classics in the North. I would also like to do Tour de France this year, after not racing there over the past two years.

– And what goals do you have for this 15th season as a pro?

I’m ready and motivated, it helped a lot to finish last year on a high note. I also want to do well for BMC, since I had one and a half years with no results. My goal is to win a Classic, hopefully Paris-Roubaix, which will always be my dream. Then, I just want to win a lot of races.

– The Tour de France will have a stage with cobbles, four years later after you won a similar one. Do you think of this?

Absolutely! When I saw the course, I decided immediately to try to do the Tour. So that will also be a goal for me this year, to win that stage.

– Did you give a thought until what age will you continue in the peloton?

That is difficult to say. I’m very happy of what I’m doing, but first of all I would like to have a big year in 2014, then I will see if I can sign for two more years. If I do, it will be enough. What life brings after my career stops will just be an adventure.

Post Navigation