Cafe Roubaix

O nouă provocare pentru Wiggins

Lui Bernard Hinault nu i-a plăcut niciodată Paris-Roubaix şi a refuzat în prima parte a carierei să ia startul acolo. În cele din urmă, în 1980, cel poreclit “Le Blaireau” a decis să participe în “Infernul Nordului”, nu atât la presiunea venită din partea presei, cât pentru a arăta (încă o dată) că nu cunoaşte frica. Nu a câştigat, iar asta l-a înfuriat atât de tare pe rutierul echipei Renault-Elf-Gitane, încât în sezonul viitor, îmbrăcat în tricoul curcubeu, a venit decis să câştige prestigioasa clasică. Cu 13 kilometri înainte de final, lucrurile nu păreau deloc favorabile pentru breton, care a căzut din cauza unui câine şi astfel a fost distanţat.

Mulţi ar fi renunţat în acel moment, dar nu şi Hinault, care a strâns din dinţi şi a tras din greu pentru a-i prinde pe cicliştii aflaţi în faţă, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe celebrul velodrom din Roubaix, francezul a condus în permanenţă, în timp ce Roger De Vlaeminck pregătea sprintul. Belgianul a accelerat pe exterior, Hinault a răspuns imediat şi a trecut victoria linia de sosire victorios, fără să arunce nici cea mai mică privire spre un De Vlaeminck care a ratat şansa de a triumfa pentru a cincea oară în “Regina Clasicelor”. De atunci, din 1981, niciun alt câştigător de Tur al Franţei nu s-a mai impus în Paris-Roubaix.

De altfel, treptat-treptat, oamenii de Mari Tururi au început să evite o participare în “Infernul Nordului”, care a devenit o cursă rezervată specialiştilor în ultimele decenii. Din 2014, există o mică şansă ca acest trend să se schimbe, deoarece Bradley Wiggins, învingătorul din Le Tour 2012, este decis să concureze în Paris-Roubaix, şi nu pentru a se pregăti în vederea Turului Franţei (care va avea o etapă cu porţiuni de piatră cubică), ci pentru a obţine cel mai bun rezultat posibil. Deşi şansele la o clasare între primii zece par a fi reduse (dar nu inexistente), e de apreciat intenţia britanicului, care a participat ultima dată acolo în 2009, când a terminat pe locul 25, la ceva mai mult de şase minute diferenţă de învingător.

Interesant este că acelaşi Wiggins (un ciclist care are în permanenţă nevoie de noi provocări pentru a face sacrificii, astfel încât să fie mereu la cel mai înalt nivel) a mai declarat că nu vrea ca acest sezon să fie ultimul al său pe şosea, dorinţa multiplului campion olimpic fiind să concureze şi în 2015, când este tentat să ia startul în Paris-Roubaix cu gândul la primul loc, clasica din Hexagon fiind de ani buni unul dintre obiectivele sale. Dacă visul i s-ar împlini şi ar termina victorios, britanicul născut la Gent (oraşul natal al lui Walter Godefroot, campionul din Paris-Roubaix 1969) ar intra într-o galerie extrem de selectă, a rutierilor care au cucerit un Mare Tur, dar şi “Regina Clasicelor” de-a lungul carierei.