Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “iunie, 2013”

Turul Franţei 2013 – favoriţii la tricoul alb cu buline roşii

Este cel mai imprevizibil tricou distinctiv, întotdeauna fiind dificil de dat un pronostic în ceea ce priveşte câştigătorul. Un motiv ar fi că oamenii de clasament general nu sunt interesaţi de el, ultimul câştigător de Tur al Franţei care a plecat acasă cu tricoul alb cu buline roşii fiind Eddy Merkcx, în 1970. E adevărat, mulţi dintre cei care l-au câştigat de atunci au fost căţăratori adevăraţi, ca Lucien Van Impe sau Claudio Chiappucci, dar în ultimii ani a devenit o tradiţie ca această tunică să fie îmbrăcată la Paris de ciclişti care doar au adunat puncte în evadări, aşa cum a fost cazul cu Anthony Charteau sau Thomas Voeckler.

Cum lupta pentru tricoul galben este din ce în ce mai acerbă şi îi consumă pe rutieri enorm nu doar din punct de vedere fizic, ci şi psihic, ierarhia căţărătorilor a devenit o afacere între oamenii din rândul al doilea, care încearcă să îşi pună cumva amprenta asupra cursei sau să îşi asigure un contract bun pentru sezonul următor. Ediţia din acest an va avea 62 de căţărări, dintre care şapte de categorie specială. Acestea aduc şi cele mai multe puncte, 25. La fel ca în trecut, dacă finalul etapei este într-o ascensiune de categoria a doua, întâi sau specială, punctele se dublează, organizatorii dorind prin asta să echilibreze lupta pentru tricou, astfel încât la acesta să aibă şanse şi rutierii de clasament general, care se vor afla în prim-plan doar pe ultima căţărare a zilei.

Cine sunt candidaţii la tricoul alb cu buline roşii? Dacă vorbim despre favoriţii la tricoul galben, atunci Chris Froome, Alberto Contador şi Joaquim Rodriguez nu pot fi scoşi din calcule. Mai mult ca sigur însă, câştigătorul nu va veni din această categorie. Asta înseamnă că Pierre Rolland, Thomas Voeckler, Johnny Hoogerland, Mikel Nieve, Daniel Martin, Brice Feillu sau Daniel Navarro vor încerca să îşi adjudece această tunică până la Paris. Important pentru cei interesaţi de această ierarhie va fi ca în clipa în care se vor decide să meargă pentru tricoul alb cu buline roşii, şansele lor de reuşită depinzând de întârzierea pe care o vor avea în clasamentul general.

Tejay van Garderen: “Îl voi ajuta pe Cadel Evans în Turul Franţei”

Image

Nu mai puţin de cinci clasări în top zece a avut Tejay van Garderen în 2013 în cursele pe etape, între aceste rezultate strecurându-se şi o victorie, cea obţinută în a opta ediţie a Turului Californiei, acolo unde americanul în vârstă de doar 24 de ani nu le-a dat nicio şansă adversarilor, confirmând aşteptările puse în el înainte de start.

Evident, realizările sale i-au adus o selecţie în echipa lui BMC pentru Turul Franţei, cursă pe care anul trecut a terminat-o al cincilea, câştigând şi tricoul alb. Chiar dacă nu va fi căpitanul echipei americane, Van Garderen nu exclude o nouă clasare bună, însă asta va depinde de mai mulţi factori. Despre acest subiect, dar şi despre cum a arătat prima jumătate a sezonului pentru el, în interviul de mai jos, pe care l-am realizat cu ajutorul lui Sean Weide, ofiţerul de presă al lui BMC.

– Tejay, cum a fost sezonul tău până acum?

Tocmai am terminat Turul Elveţiei, iar înainte de asta am fost în Turul Californiei şi sunt mulţumit de cum am evoluat în ambele curse. În Elveţia, l-am ajutat pe Mathias Frank, în timp ce în California am avut o echipă puternică alături de mine, ceea ce a făcut lucrurile mult mai uşoare. Să am susţinerea întregii echipe a fost puţin intimidant, deoarece nu în fiecare zi Philippe Gilbert, campionul mondial, şi Thor Hushovd, fostul deţinător al titlului, îţi aduc bidoane. Am fost fericit pentru că m-am impus acolo, justificând astfel munca depusă de toată lumea. Am progresat frumos până la acea cursă, cu un loc patru în Paris-Nisa, un loc trei în Criteriul Internaţional şi un loc secund în Turul San Luis. Am muncit mult în timpul iernii şi cred că rezultatele se văd acum. Mi s-a spus că voi avea şansa să fiu liderul lui BMC în câteva dintre cursele scurte pe etape şi acestea m-au ajutat să mă pregătesc bine pentru Turul Franţei.

– Cât de importantă a fost victoria din Turul Californiei? Cât de mult a contat că ai câştigat prima cursă pe etape din carieră pe teren propriu?

Obiectivul nostru a fost să câştigăm şi am reuşit, iar asta a fost extraordinar. Întotdeauna este greu să te impui atunci când eşti unul dintre favoriţi, deoarece toţi sunt cu ochii pe tine, însă cursa a fost dificilă încă de la început, ceea ce a dus imediat la crearea unor diferenţe în clasamentul general. Spre exemplu, în etapa încheiată la Avila Beach, vântul a produs haos în pluton, iar eu am luat tricoul galben mai devreme decât m-am aşteptat. Astfel, am fost obligat să îl apăr vreme de câteva zile. Asta a fost cea mai grea parte, dar a şi arătat cât de solidă a fost echipa. Băieţii au fost foarte motivaţi să mă ajute şi au avut o comportare impresionantă pe Mount Diablo.

– Imediat începe Turul Franţei, însă până să te întreb despre aşteptările tale acolo, aş dori să ştiu dacă eşti mulţumit de locul şapte din Turul Elveţiei sau ai avut speranţe mai mari pentru acea cursă?

Mă simt bine după Turul Elveţiei. Am avut un program încărcat începând cu luna mai: am fost în Turul Californiei, apoi am venit în Europa, unde a avut loc un cantonament în cadrul căruia ne-am antrenat pentru contratimpul pe echipe, după care am mers în Elveţia, totul culminând cu un cantonament cu echipa. Sunt încrezător în forma mea şi în abilitatea de a mă recupera, iar până la startul Turului Franţei voi fi perfect odihnit.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Nu am avut ocazia să analizez profilul etapelor cu atenţie, dar voi face asta în următoarele zile. Din cauza programului meu, nu am putut să inspectez traseul, aşa cum a făcut-o Cadel Evans.

– Care sunt obiectivele tale acolo? Tricoul alb, o nouă clasare bună la general?

Tricoul alb nu a fost un obiectiv anul trecut şi nu va fi nici acum. În 2012, l-am obţinut deoarece am fost în grupul principal zi de zi, ajutându-l pe Cadel. Dacă îl voi obţine din nou, mă voi bucura să îl port încă o dată, însă nu mă voi axa pe câştigarea sa. Nu rezultatul meu va fi important, ci să îl ajut pe Cadel să câştige din nou. Dacă voi fi zi de zi alături de el în frunte, atunci  cu siguranţă voi termina sus la general. Însă obiectivul va fi să îl ajut pe Cadel să prindă un nou podium.

– Între finalul ediţiei precedente şi startul acesteia, care sunt îmbunătăţirile pe care le-ai făcut?

O mare parte a pregătirii mele din acest an, în special înaintea sezonului, s-a axat pe îmbunătăţirea abilităţilor mele la contratimp şi pe munte, deoarece la aceste capitole am fost deficitar în 2012. Succesul din Turul Californiei mi-a oferit o încredere suplimentară şi a demonstrat progresele făcute la cele două capitole. Am câştigat contratimpul individual în căţărare, o victorie venită după o combinaţie între contratimp şi căţărare.

– Te-ai gândit la ce vei face după Turul Franţei?

Dacă totul merge bine, voi concura în Turul Colorado, în luna august. Este o cursă care se desfăşoară în statul unde locuiesc şi m-am bucurat de ea de fiecare dată până acum. Mi-ar plăcea să o câştig (n.r. anul trecut, Tejay van Garderen a terminat pe doi). În afară de asta, nu mi-am stabilit nimic. Turul Franţei este tot ce mă interesează în acest moment.

Campionii naţionali din 2013

Ţara Cursa de contratimp Cursa pe şosea
Africa de Sud Daryl Impey Jay Thomson
Australia Luke Durbridge Luke Durbridge
Austria Matthias Brandle Riccardo Zoidl
Belarus Kanstantsin Siutsou Andrei Krasinilkau
Belgia Kristof Vandewalle Stijn Devolder
Canada Curtis Dearden Zachary Bell
Cehia Jan Barta Jan Barta
Columbia Carlos Ospina Walter Pedraza
Croaţia Matija Kvasina Robert Kiserlovski
Danemarca Brian Vandborg Michael Mørkøv
Elveţia Fabian Cancellara Michael Schar
Estonia Tanel Kangert Rein Taaramae
Franţa Sylvain Chavanel Arthur Vichot
Germania Tony Martin André Greipel
Grecia Ioannis Tamouridis Ioannis Tamouridis
Irlanda Michael Hutchinson Matt Brammeier
Italia Marco Pinotti Ivan Santaromita
Japonia Masatoshi Oba Yukiya Arashiro
Kazahstan Andrey Mizourov Alexsandr Dyachenko
Letonia Gatis Smukulis Aleksejs Saramotins
Lituania Ignatas Konovalovas Tomas Vaitkus
Luxemburg Bob Jungels Bob Jungels
Marea Britanie Alex Dowsett Mark Cavendish
Norvegia Edvald Boasson Hagen Thor Hushovd
Noua Zeelandă Joseph Cooper Hayden Roulston
Olanda Lieuwe Westra Johnny Hoogerland
Polonia Maciej Bodnar Michal Kwiatkowski
Portugalia Rui Costa Joni Brandao
România Andrei Nechita Andrei Nechita
Rusia Ilnur Zakarin Vladimir Isaychev
Slovacia Peter Velits Peter Sagan
Slovenia Klemen Stimulak Luka Pibernik
Spania Jonathan Castroviejo Jesus Herrada
S.U.A. Tom Zirbel Fred Rodriguez
Suedia Gustav Larsson Michael Olsson
Ucraina Andriy Vasylyuk Denis Kostyuk
Venezuela Jose Rujano Edwin Becerra

Turul Franţei 2013 – favoriţii la tricoul alb

Thibaut Pinot – francezul s-a făcut remarcat încă din 2010, atunci când a devenit cel mai bun căţărător al Turului Romandiei, la doar 20 de ani. De atunci, a urmat o serie impresionantă de rezultate, dintre care se evidenţiază victoria de etapă obţinută la ediţia precedentă a Marii Bucle şi locul zece pe care a terminat la general. Fără îndoială, cel mai bun produs al ciclismului din Hexagon în ultimul deceniu, Pinot posedă o naturaleţe şi un zvâc care îi pun de multe ori în dificultate pe adversarii săi atunci când se află pe munţi, aspecte dublate de o rezistenţă impresionantă pentru vârsta sa. Cum şi la contratimp a făcut progrese de luat în seamă, aspect arătat în Turul Elveţiei (unde a terminat pe patru), iar toată echipa îi va fi alături, Pinot poate spera la câştigarea unui tricou alb pe care şase compatrioţi l-au mai obţinut de la introducerea acestuia.

Nairo Quintana – este doar unul dintre cei doi rutieri (celălalt fiind Vincenzo Nibali) care i-a pus probleme serioase lui Sky într-o cursă pe etape în 2013. Dacă “Rechinul” a făcut asta în Tirreno-Adriatico, Quintana a reuşit în Turul Ţării Bascilor, acolo unde a terminat în faţa lui Richie Porte şi Sergio Henao, care păreau să nu aibă nicio problemă la start în a-şi adjudeca generalul. Un obişnuit al altitudinilor ridicate (trei ani de zile, a mers la şcoală cu bicicleta, de la 1600 la 3000 de metri), sud-americanul este un talent fabulos, care a fost perfect crescut până acum de Movistar, grupare ce i-a stabilit un program aerisit în 2013 şi i-a permis să se antreneze în ţara natală vreme de două luni. Problema este că va trebui să îl susţină pe Alejandro Valverde, liderul echipei spaniole, iar asta l-ar putea costa timp important, cel puţin în prima jumătate a cursei. Dacă Valverde nu se va ridica la nivelul aşteptărilor, Quintana va primi mână liberă, însă atunci s-ar putea să fie prea târziu pentru a mai trage la clasamentul tinerilor.

Andrew Talansky – americanul a arătat că este un rutier de clasament general încă din 2010, atunci când a terminat pe locul secund Tour de l’Avenir, după Nairo Quintana. În 2012, a venit şi primul succes al carierei într-o astfel de competiţie, Tour de l’Ain, pentru ca anul acesta să încheie pe poziţia secundă Paris-Nisa, acolo unde a bifat şi o victorie de etapă. Contratimpul plat din Turul Franţei îi va pune probleme ciclistului echipei Garmin-Sharp, dar acesta va avea ocazia să recupereze timpul pierdut în etapele montane, şi nu doar pe căţărări, ci şi pe coborâri, unde este mereu dispus să îşi asume riscuri. Tot ce rămâne de văzut e în ce măsură va fi liderul lui Garmin, în condiţiile în care la start se vor mai afla Ryder Hesjedal şi Daniel Martin.

Tejay van Garderen – anul trecut, a devenit doar al treilea american din istorie, după Greg LeMond (1984) şi Andrew Hampsten (1986), care a plecat acasă cu tricoul alb. Performanţa sa, dublată de un excelent loc cinci la general, a fost cu atât mai impresionantă, cu cât el a venit în cursă ca “locotenent” al lui Cadel Evans, situaţie care se va repeta şi la ediţia centenară. Chiar dacă traseul de acum e mai dificil, asta nu înseamnă că Van Garderen nu poate lupta pentru tricoul alb, însă toate aceste calcule vor depinde de evoluţia colegului său australian. Mult mai bun pe munte decât în 2012, aspect demonstrat în toate cursele pe etape în care a participat în actualul sezon, ciclistul echipei BMC va avea nevoie şi de un pic de şansă pentru a fi din nou unul dintre protagoniştii Marii Bucle. În cazul în care o va primi, este de aşteptat să arate iar lucruri frumoase.

Turul Franţei 2013 – favoriţii la tricoul verde

Mark Cavendish – campionul mondial din 2011 a avut un sezon foarte bun până acum, care “i-a cimentat” locul în galeria celor mai mari sprinteri din istorie. Nu mai puţin de 13 victorii a obţinut ciclistul originar din Insula Man, cinci dintre acestea venind în Turul Italiei, acolo unde Cavendish a cucerit şi tricoul roşu, acordat învingătorului din ierarhia pe puncte. Deşi echipa sa nu s-a ridicat mereu la nivelul lui, britanicul a dovedit că are în continuare un instinct incredibil, care îl ajută “să sară” din roată în roată în ultimii 500 de metri ai etapei, folosindu-se de adversarii săi. De la finalul Il Giro, Omega Pharma-Quick Step a făcut mai multe antrenamente pentru sprinturi, iar rezultatele ar trebui să se vadă în rundele de plat ale Marii Bucle. Cu Tony Martin sau Sylvain Chavanel ca “motoare” şi un Gert Steegmans care pare că revine la nivelul din perioada când îl lansa pe Tom Boonen, Mark Cavendish nu are cum să nu fie marele favorit la sprinturi, tot ce rămâne de văzut fiind dacă acesta se va concentra pe câştigarea cât mai multor etape sau dacă va încerca şi să-şi adjudece tricoul verde, ceea ce ar necesita o muncă suplimentară.

André Greipel – dintre favoriţii la clasamentul pe puncte, germanul în vârstă de 30 de ani a avut cel mai “aerisit” calendar în 2013, el concurând cu aproximativ două săptămâni mai puţin decât Mark Cavendish. Recent, Greipel l-a devansat pe britanic în etapele din Ster ZLM Toer, dar acesta nu reprezintă un indicator de luat în seamă, cunoscut fiind faptul că adversarul său se află mereu la un nivel scăzut în cursele dinaintea unui Mare Tur. În schimb, un aspect care nu poate fi trecut cu vederea de nimeni este cel al echipei, Lotto-Belisol având un “trenuleţ” net superior celui pe care îl oferă Omega Pharma-Quick Step. Cum Turul Franţei este singura competiţie de trei săptămâni în care André Greipel va participa în actuala stagiune, nici nu se pune problema ca acesta să nu se prezinte într-o formă excelentă la start. Dacă la asta adăugăm şi faptul că îl cunoaşte foarte bine pe fostul său coleg de la Columbia, devine din ce în ce mai clar că Greipel îi va pune lui Cavendish probleme cu care acesta nu s-a întâlnit în Giro.

Peter Sagan – ocupă locul întâi într-un clasament al succeselor din acest sezon, la egalitate cu Mark Cavendish, şi va lua startul în Turul Franţei din postura de deţinător al tricoului verde, pe care anul trecut l-a câştigat la debut. Slovacul nu este un sprinter pur, dar e extrem de imprevizibil şi curajos, aspecte de care sunt conştienţi Cavendish şi Greipel. De asemenea, ciclistul echipei Cannondale va profita din plin de etapele valonate din Corsica, dar şi din Franţa continentală, care îi pot aduce puncte ce se pot dovedi preţioase la final. Evident, şi sprinturile intermediare vor reprezenta o ţintă pentru Sagan, câteva dintre acestea fiind plasate după căţărări peste care oponenţii săi au şanse mici să treacă. Totuşi, rutierul în vârstă de 23 de ani va avea câteva obstacole în drumul său: absenţa unui “lansator” veritabil, dar şi prezenţa multor sprinteri puri în cursă, care se pot plasa între el şi cei doi rivali ai săi la tricoul verde, împiedicându-l astfel să obţină multe puncte.

Lista de start pentru Turul Franţei 2013

AG2R: Christophe Riblon, Blel Kadri, Maxime Bouet, Samuel Dumoulin, Romain Bardet, Hubert Dupont, Sebastien Minard, John Gadret, Jean-Christophe Peraud.

Argos-Shimano: Roy Curvers, John Degenkolb, Tom Dumoulin, Johannes Frohlinger, Simon Geschke, Marcel Kittel, Koen de Kort, Albert Timmer, Tom Veelers.

Astana: Jakob Fuglsang, Assan Bazayev, Janez Brajkovic, Enrico Gasparotto, Francesco Gavazzi, Andrey Kashechkin, Fredrik Kessiakoff, Alexey Lutsenko, Dmitri Muravyev.

Belkin: Lars Boom, Laurens ten Dam, Robert Gesink, Tom Leezer, Bauke Mollema, Lars Petter Nordhaug, Bram Tankink, Sep Vanmarcke, Maarten Wynants.

BMC: Brent Bookwalter, Marcus Burghardt, Cadel Evans, Philippe Gilbert, Amael Moinard, Steve Morabito, Manuel Quinziato, Michael Schar, Tejay van Garderen.

Cannondale: Peter Sagan, Maciej Bodnar, Kristijan Koren, Alessandro De Marchi, Alan Marangoni, Fabio Sabatini, Moreno Moser, Ted King, Brian Vandborg.

Cofidis: Yoann Bagot, Jerome Coppel, Egoitz Garcia, Christophe Le Mevel, Guillaume Levarlet, Luis Angel Mate, Rudy Molard, Daniel Navarro, Rein Taaramae.

Europcar: Thomas Voeckler, Pierre Rolland, Cyril Gautier, David Veilleux, Yukiya Arashiro, Davide Malacarne, Jerome Cousin, Kevin Reza, Yohann Gene.

Euskaltel: Mikel Nieve, Igor Anton, Ion Izagirre, Gorka Izagirre, Ruben Perez, Juan Jose Lobato, Romain Sicard, Juan Jose Oroz,  Mikel Astarloza.

FDJ: Nacer Bouhanni, Murilo Fischer, Jeremy Roy, Pierrick Fedrigo, Thibaut Pinot, Alexander Geniez, Arthur Vichot, William Bonnet, Arnold Jeannesson.

Katusha: Pavel Brutt, Alexander Kristoff, Aliaksandr Kuchynski, Alberto Losada, Daniel Moreno, Joaquim Rodriguez, Gatis Smukulis, Yuriy Trofimov, Eduard Vorganov.

Lampre: Damiano Cunego, Matteo Bono, Davide Cimolai, Elia Favilli, Roberto Ferrari, Adriano Malori, Manuele Mori, Przemyslaw Niemiec, Jose Serpa.

Lotto-Belisol: Lars Ytting Bak, Bart De Clercq, André Greipel, Adam Hansen, Greg Henderson, Jurgen Roelandts, Marcel Sieberg, Jurgen Van Den Broeck, Frederik Willems.

Movistar: Alejandro Valverde, Rui Costa, Nairo Quintana, Andrey Amador, Jonathan Castroviejo, Ruben Plaza, Imanol Erviti, Jose Ivan Gutierrez, Jose Joaquín Rojas.

Omega Pharma-Quick Step: Mark Cavendish, Sylvain Chavanel, Michal Kwiatkowski, Tony Martin, Jerome Pineau, Gert Steegmans, Niki Terpstra, Matteo Trentin, Peter Velits.

Orica-GreenEdge: Michael Albasini, Simon Clarke, Simon Gerrans, Matthew Goss, Daryl Impey, Brett Lancaster, Cameron Meyer, Stuart O’Grady, Svein Tuft.

RadioShack-Leopard: Jan Bakelants, Laurent Didier, Tony Gallopin, Markel Irizar, Andreas Kloden, Maxime Monfort, Andy Schleck, Jens Voigt, Haimar Zubeldia.

Saxo-Tinkoff: Alberto Contador, Michael Rogers, Roman Kreuziger, Nicolas Roche, Matteo Tosatto, Daniele Bennati, Sergio Paulinho, Jesus Hernandez, Benjamin Noval.

Sky: Chris Froome, Richie Porte, Edvald Boasson Hagen, Peter Kennaugh, Vasil Kiryienka, David Lopez, Kanstantsin Siutsou, Ian Stannard, Geraint Thomas.

Sojasun: Anthony Delaplace, Julien El Fares, Brice Feillu, Jonathan Hivert, Cyril Lemoine, Jean-Marc Marino, Julien Simon, Maxime Mederel, Alexis Villermoz.

Vacansoleil: Kris Boeckmans, Juan Antonio Flecha, Thomas De Gendt, Johnny Hoogerland, Sergey Lagutin, Wout Poels, Boy van Poppel, Danny van Poppel, Lieuwe Westra.

* pe măsură ce echipele vor fi anunţate, lista va fi actualizată.

Qatar 2016

Peste câţiva ani, pentru prima oară în istoria Campionatelor Mondiale, acestea se vor desfăşura în Orientul Mijlociu. Qatar a fost singura ţară care şi-a depus candidatura şi a primit fără probleme dreptul a organiza cursele în 2016. Totuşi, lucrurile nu vor fi atât de simple, cel puţin nu pentru sprinterii care se aşteptau la un profil perfect plat. Recent, Philippe Chevallier, directorul sportiv şi tehnic al Uniunii Cicliste Internaţionale, a fost să inspecteze traseul propus de către gazde şi a fost dezamăgit de ce a văzut, transmiţându-le celor din Qatar că trebuie să îl schimbe şi să îl facă mai dificil.

Astfel, Federaţia de Ciclism de acolo va fi obligată să construiască un traseu deluros, deoarece UCI doreşte să le ofere oportunităţi tuturor rutierilor. Evident, sprinterii vor fi favorizaţi în continuare, însă atacanţii vor avea o şansă în plus. Iar dacă luăm în considerare şi declaraţia lui Chevallier, care a spus că traseul va semăna cu cel al Jocurilor Olimpice din 1980, devine din ce în ce mai clar că plutonul nu va mai avea parte de o simplă “plimbare prin parc”, aşa cum a fost Copenhaga 2011, când a câştigat Mark Cavendish.

În plus, mai apare o problemă: din cauza temperaturilor extrem de ridicate, cursele din Qatar vor fi programate la jumătatea lunii octombrie, iar asta îi va oblige pe cicliştii interesaţi de tricoul curcubeu să îşi schimbe pregătirea. Cum UCI nu are de gând să organizeze calendarul în funcţie de Mondiale, asta înseamnă că Turul Spaniei, care se va termina cu aproximativ o lună înainte, nu îi va ajuta prea mult pe cei care vor dori să ajungă în formă maximă în Orientul Mijlociu, mult mai importante urmând să fie antrenamentele şi clasicele din Italia, dar şi Turul Beijingului. Pe de altă parte, nu ar fi de mirare ca Turul Qatarului, deja o cursă de tradiţie la startul sezonului, să fie mutată târziu în toamnă, pentru a le oferi cicliştilor un “aperitiv” înainte de Campionatele Mondiale.

Ierarhiile World Tour după Turul Elveţiei

Clasamentul individual:

1 – Fabian Cancellara – 351 de puncte

2 – Peter Sagan – 329 de puncte

3 – Vincenzo Nibali – 322 de puncte

4 – Chris Froome – 311 puncte

5 – Richie Porte – 305 puncte

6 – Daniel Martin – 267 de puncte

7 – Carlos Betancur – 255 de puncte

8 – Joaquim Rodriguez – 246 de puncte

9 – Michele Scarponi – 213 puncte

10 – Rui Costa – 199 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Sky – 1062 de puncte

2 – Katusha – 769 de puncte

3 – Movistar – 749 de puncte

4 – Astana – 574 de puncte

5 – Garmin-Sharp – 486 de puncte

6 – Omega Pharma-Quick Step – 483 de puncte

7 – RadioShack-Leopard – 481 de puncte

8 – BMC – 471 de puncte

9 – Blanco – 439 de puncte

10 – AG2R – 418 puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 811 puncte

2 – Columbia – 766 de puncte

3 – Italia – 720 de puncte

4 – Marea Britanie – 622 de puncte

5 – Australia – 553 de puncte

6 – Olanda – 456 de puncte

7 – Franţa – 430 de puncte

8 – Elveţia – 424 de puncte

9 – Belgia – 410 puncte

10 – Slovacia – 339 de puncte

Concluzii după Turul Elveţiei

– Rui Costa şi-a câştigat definitiv un loc în cartea de istorie a cursei despre care mulţi spun că este a patra ca importanţă din calendar, după cele trei Mari Tururi. Dacă anul trecut a devenit primul portughez care s-a impus aici, rutierul lui Movistar a obţinut acum o victorie mai categorică şi mai impresionantă, deoarece nu l-a avut pe Alejandro Valverde drept “locotenent”. Odată cu acest succes, lusitanul şi-a asigurat un contract important, indiferent de echipa în culorile căreia va evolua începând cu 2014. Tot ce mai rămâne de văzut este care va fi ierarhia lui Movistar pentru Turul Franţei, în condiţiile în care Alejandro Valverde şi Nairo Quintana se vor afla şi ei acolo.

– Peter Sagan a demonstrat încă o dată că nu are limite: slovacul a plecat din Elveţia cu două victorii şi tricoul rezervat câştigătorului pe puncte, dar parcă niciuna dintre aceste realizări nu a fost atât de impresionantă ca locul 20 pe care a terminat contratimpul individual din ultima etapă. Căţărarea din a doua jumătate a traseului a avut 11,2 kilometri lungime şi pantă medie 8,4%, însă asta nu l-a împiedicat pe ciclistul lui Cannondale să facă unul dintre cele mai bune contratimpuri ale carierei şi să confime că se află pe drumul cel bun pentru Marea Buclă, despre care a spus că îi oferă nu mai puţin de 12 etape în care se poate impune.

– Văzut ca favorit la tricoul galben, mai ales după succesul din Turul Californiei şi forma bună arătată în cursa de pe teren propriu, Tejay van Garderen a terminat doar pe locul şapte acum, dar acesta nu este un rezultat îngrijorător pentru tânărul american, deoarece mai are timp suficient să atingă nivelul dorit pentru Turul Franţei. Acolo, important pentru el va fi ca BMC să îşi stabilească rapid priorităţile, astfel încât să nu se trezească la jumătatea cursei că nu se mai poate baza pe niciuna dintre cele două variante iniţiale pentru ierarhia generală.

– La ce a arătat în Turul Elveţiei, Thibaut Pinot poate emite pretenţii la o clasare în top cinci în Le Tour. Francezul în vârstă de doar 23 de ani este cu adevărat impresionant pe căţărări (teren pe care puţini rutieri din pluton se pot compara cu el), a făcut progrese evidente la contratimp şi mai are timp să se antreneze pentru a trece cu bine de coborările tehnice şi rapide, care i-au pus probleme în ultima săptămână. În cazul în care Pinot va face un Tur al Franţei memorabil, merită pusă o întrebare: îl va mai putea ţine FDJ şi în sezonul viitor?

– A terminat pe locul 40, la 25 de minute şi jumătate de învingător, dar Andy Schleck are toate motivele să spere că va fi la un nivel ridicat în iulie, astfel încât să lupte pentru măcar o victorie de etapă în Turul Franţei. Poate părea puţin pentru un ciclist care are patru clasări pe podium în Marile Tururi, dar nu trebuie uitat că luxemburghezul vine după cea mai dificilă perioadă a carierei, în care şi-a pierdut forma şi încrederea. Schleck nu va fi favorit nici măcar la o clasare între primii cinci, dar ediţia centenară a Marii Bucle poate marca startul unui nou drum pentru el, la finalul căruia să redevină rutierul din urmă cu câteva sezoane.

Brian Cookson: “UCI are nevoie de o schimbare”

Brian Cookson

În luna septembrie, 42 de membri din întreaga lume ai Uniunii Cicliste Internaţionale îşi vor alege preşedintele pentru următorii patru ani. În mod normal, Pat McQuaid ar fi fost acesta, deoarece irlandezul era singurul candidat până mai acum câteva săptămâni, când Brian Cookson, actualul preşedinte al Federaţiei Britanice de Ciclism, a anunţat că va fi adversarul lui McQuaid.

În vârstă de 61 de ani, Brian Cookson se află la conducerea ciclismului britanic din 1997, sportul din Albion cunoscând cea mai bună perioadă din istorie de când el a fost ales (cei interesaţi să cunoască mai multe aspecte despre viaţa şi cariera englezului, le pot găsi aici). Personal, am fost curios să aflu de ce a ales să candideze la şefia UCI, cum vede situaţia ciclismului actual şi ce reforme propune, dacă va fi ales. Pentru asta, l-am contactat pe Brian Cookson la finalul săptămânii trecute şi el a avut amabilitatea de a-mi răspunde la întrebări. Ce a ieşit, în interviul de mai jos.

– Domnule Cookson, de ce aţi candidat la postul de preşedinte al Uniunii Cicliste Internaţionale?

Deoarece iubesc ciclismul şi cred cu tărie că UCI are neapărată nevoie de o schimbare completă la nivelul conducerii.

– Iniţial v-aţi arătat susţinerea pentru Pat McQuaid, dar lucrurile au luat o altă întorsătură între timp, iar dumneavoastră aţi fost deranjat de faptul că vechile probleme nu s-au rezolvat. Care sunt aceste probleme?

Toată munca bună depusă de UCI a fost afectată de lipsa de încredere pe care oamenii o au în liderii săi. Pentru prea mulţi oameni, sportul nostru este asociat cu dopajul, cu deciziile luate în spatele uşilor închise şi cu conflicte avute cu membri importanţi ai familiei ciclismului.

– De ce nu au dispărut aceste probleme până acum?

Multe dintre ele pleacă de la două lucruri, dopajul şi felul cum a fost guvernată UCI, schimbările fiind făcute fără o consultare adecvată în prealabil. Atunci când sponsorii, companiile TV şi fanii sunt afectaţi, de obicei este vorba despre unul dintre aceste două lucruri sau chiar de ambele.

– În cazul în care deveniţi preşedinte UCI, care vor fi obiectivele dumneavoastră, care credeţi că sunt schimbările majore de care are nevoie ciclismul?

Dacă voi fi ales, atunci voi:

– crea o Uniune Ciclistă Internaţională mai deschisă şi mai modernă, ce va colabora cu toţi cei implicaţi în acest sport pe care îl iubim

– separa procedurile ce ţin de lupta anti-doping de conducerea sportului

– crea o structură decizională şi o cultură bazate pe un mediu mult mai familial

– asigura o transparenţă totală în luarea deciziilor-cheie

– avea o strategie clară pentru dezvoltarea ciclismului global la fiecare nivel

– avea grijă ca acoperirea TV şi parteneriatele cu sponsorii să aducă încasări mai mari, pentru a ajuta la dezvoltarea ciclismului

Detalii ale viziunii mele pentru UCI vor fi incluse în manifestul electoral pe care îl voi face public luna aceasta.

– Vă gândiţi şi la schimbarea calendarului World Tour şi la modalitatea de acordare a licenţelor pentru echipe?

Avem nevoie de o reformă completă a structurii, astfel încât fanii să o înţeleagă mai uşor, să devină mai atractivă pentru sponsori şi să se bucure de mai multă stabilitate. Aceste aspecte vor ajuta întregul proces şi vor creşte transparenţa în ceea ce priveşte acordarea licenţelor World Tour, pentru care vor conta criterii etice şi financiare mult mai puternice.

– Cum îşi poate recâştiga ciclismul credibilitatea după aceşti ultimi ani tumultuoşi, pentru ca fanii şi sponsorii să se întoarcă la acest sport?

Indiferent dacă sunt sponsori, rutieri, fani sau reprezentanţi ai companiilor TV, oamenii trebuie să aibă încredere în UCI ca organism de conducere responsabil. Voi colabora cu Agenţia Mondială Anti-Doping pentru a crea o unitate independentă care să se ocupe de toate aspectele ce ţin de lupta anti-doping, deoarece e foarte important să recâştigăm încrederea tuturor pe parcursul acestui proces.

– În ultimii ani, ciclistele profesioniste s-au plâns de lipsa susţinerii, a curselor şi a banilor. Aveţi un plan pentru a aduce modificări şi aici?

Recent, Federaţia Britanică de Ciclism a lansat o strategie pentru a transforma ciclismul britanic pentru femei, iar ca preşedinte UCI, înlesnirea accesului femeilor, indiferent de nivel, va fi una dintre priorităţile mele. A venit momentul să impunem un salariu minim la nivel profesionist pentru rutierele din primul eşalon, dar şi pentru a susţine premii egale pentru femei în cursele organizate sub egida UCI.

– Cum îi veţi convinge pe membrii din întreaga lume să vă voteze pe dumneavoastră, şi nu pe Pat McQuaid, care este preşedinte de opt ani deja?

Aceasta nu e o campanie anti-Pat, însă Uniunea Ciclistă Internaţională are nevoie de o schimbare la nivelul conducerii. Au fost câteva greşeli în această guvernare, în special legate de dopaj, iar sportul nu poate continua să înainteze până când nu vor fi rezolvate. Principiile unei conduceri oneste, deschise şi transparente au constituit o parte integrantă a transformării Federaţiei Britanice de Ciclism şi sunt încrezător că le pot implementa şi la UCI.

Post Navigation