Cafe Roubaix

Dylan Van Baarle: “Visez să câştig Turul Flandrei şi Paris-Roubaix”

Garmin-Sharp a făcut nu mai puţin de nouă transferuri pentru 2014, iar una dintre cele mai interesante mutări a fost aducerea olandezului Dylan Van Baarle, care a avut un sezon 2013 impresionant la tineret, unde a câştigat Olympia’s Tour, Thüringen-Rundfahrt, precum şi ambele titluri naţionale (pe şosea şi la contratimp). Un ciclist cu un “motor” uriaş, datorită căruia de multe ori obţine victorii plecând într-un contratimp solitar, Van Baarle are o afinitate pentru pavate, dealuri scurte şi vreme urâtă şi are toate şansele să devină unul dintre cei mai buni rutieri de clasice din lume.

Anul acesta, batavul îşi va face debutul în Turul Dubaiului, iar apoi este posibil să concureze în câteva clasice pe pavate. Înainte de prima sa cursă cu Garmin-Sharp, Dylan şi-a făcut timp pentru acest interviu, din care puteţi afla mai multe despre el.

– Dylan, de ce Garmin-Sharp, şi nu Belkin? 

Pentru că atunci când Garmin mi-a oferit un contract, Belkin nu a făcut-o, deoarece nu avea un sponsor în acel moment. În plus, Garmin a avut multă încredere în mine.

– Ce rol vei avea în echipă anul acesta? 

Sunt un rutier de clasice, iar ei doresc să mă îndrept în această direcţie. În 2014, voi încerca să devin mai puternic şi să capăt experienţă în clasice, unde sper să le fiu de ajutor lui Nick Nuyens, Johan Vansummeren şi Sebastian Langeveld. Va conta mult experienţa pe care o voi câştiga în cursele mari, astfel încât aceasta să mă ajute în viitor.

– Care va fi programul tău în primele luni? 

Pentru început, voi participa în Turul Dubaiului. Apoi, echipa va anunţa următoarele curse în care voi concura.

– Charles Wegelius a spus că poţi deveni un mare rutier de clasice. Eşti de acord sau te vezi capabil să devii un all-rounder, cu rezultate şi în cursele de o săptămână? 

Sunt de acord cu el, însă pot obţine rezultate bune şi în curse pe etape, precum Turul Beneluxului. Voi vedea ce va aduce anul, iar apoi vom putea spune ce fel de ciclist sunt.

– Dacă tot am vorbit despre asta, ce curse vrei să câştigi? 

Visez să mă impun în Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Îmi plac mult aceste curse încă de când eram mic.

– În 2013, ai avut o primă jumătate de sezon excelentă, dar apoi nu ai mai obţinut victorii. Ce s-a întâmplat? 

Nimic în mod deosebit, m-am pregătit pentru Campionatele Mondiale. În plus, am fost supravegheat în fiecare cursă şi în aceste condiţii nu este uşor să obţii atât de multe victorii.

– La Firenze, ai terminat pe locul 23 contratimpul individual şi ai sosit cu primul grup în cursa pe sosea. Cum au fost cele două experienţe?

În ziua contratimpului nu am fost la cel mai înalt nivel. Trebuie să fii foarte bun pentru a încheia pe podium. În ceea ce priveşte cursa pe şosea, nu cred că m-aş fi putut descurca mai bine.

– Ai avut multe victorii importante sezonul trecut, la sub 23 de ani. Care dintre acestea a fost cea mai importantă? 

Cel mai important succes a fost în Thuringer Rundfahrt, dar cea mai frumoasă victorie a venit la Campionatele Naţionale. Şi Olympia’s Tour se află sus pe această listă.

– De două sezoane eşti considerat unul dintre cei mai promiţători rutieri olandezi. Este o presiune mare pe umerii tăi, mai ales că oamenii aşteaptă imediat rezultate? 

Nu în acest moment. Poate e o decizie bună că am semnat cu Garmin-Sharp, deoarece aici mă pot descurca ceva mai bine în clasice, în timp ce stau în umbra lui Sebastian Langeveld.

Din Picardia în America: Clément Chevrier

S-a apucat de ciclism la şapte ani, inspirat de tatăl său, dar şi de Laurent Jalabert, unul dintre cei mai bun rutieri francezi din acea perioadă. Numele său este Clément Chevrier, un ciclist care şi-a arătat talentul uriaş încă din 2010, atunci când a terminat pe locul cinci Tre Bresciana, unde a şi câştigat o etapă. Rezultatele sale au convins-o pe Chambéry CF – echipa “pepinieră” a lui AG2R – să semneze cu el, iar Clément a continuat să progreseze acolo în ultimii doi ani.

Cele mai bun rezultate ale carierei sale de până acum au venit în 2013: alături de Chambéry şi de echipa naţională, tânărul ciclist francez a terminat pe locul secund Tour des Pays de Savoie (unde a câştigat “etapa-regină”) şi Giro della Valle d’Aosta, înainte de a concura în Tour de l’Ain, o cursă 2.1 în care a impresionat încă o dată, încheind al 16-lea, la aproape opt minute în urma bunului său prieten Romain Bardet, care s-a impus la general.

În ultima parte a stagiunii, dezamăgirea de a nu fi semnat cu AG2R a fost imediat uitată după ce Clément s-a transferat la Bissell, echipa americană manageriată de Axel Merckx. Acolo, el va încerca să progreseze şi să îşi mai adauge victorii în CV, dar şi să facă pasul final spre o formaţie de World Tour în 2015.

– Clément, să vorbim pentru început despre sezonul 2013. Ai ratat victoria la general în Tour des Pays de Savoie şi Giro della Valle d’Aosta pentru mai puţin de un minut. După aceste curse, ai văzut jumătatea plină sau goală a paharului?

Jumătatea plină, categoric! Am fost foarte fericit pentru acele rezultate, deoarece m-am descoperit treptat, etapă după etapă şi cursă după cursă. Cu toate acestea, cred că m-aş fi putut descurca mai bine în Tour des Pays de Savoie. Multe lucruri au afectat desfăşurarea cursei, cum ar fi trenul care a oprit grupul meu înainte de ultima căţărare din etapa secundă.

– Unul dintre cele mai impresionante rezultate obţinute a fost victoria de pe La Toussuire. Cum te-ai simţit atunci?

A fost o zi extraordinară, deoarece acea etapă a fost cea mai dificilă, iar eu am câştigat-o în faţa familiei şi prietenilor. M-am pregătit special pentru această etapă în timpul cantonamentului din luna mai. Multă muncă se află în spatele acelui succes.

– Apoi, în vară, ai terminat pe locul 16 Tour de l’Ain, înaintea multor ciclişti profesionişti.

A fost prima mea cursă cu echipa naţională şi a trebuit să îmi găsesc locul în grup. În plus, această cursă trebuia să reprezinte pregătirea pentru Tour de l’Avenir. Acum pot spune că am fost la cel mai bun nivel în l’Ain. Pe parcursul competiţiei am fost foarte fericit, deoarece a fost prima mea cursă profesionistă şi am concurat alături de rutieri pe care îi văzusem doar la televizor. Am avut şi prieteni în pluton, iar Romain Bardet, câştigătorul de la general, m-a ajutat mult să obţin un rezultat bun, anticipând desfăşurarea cursei şi spunându-mi unde trebuie să stau în pluton. Am învăţat multe în Tour de l’Ain şi după rezultatul de acolo am devenit foarte încrezător pentru Tour de l’Avenir. Mi-am dat seama în acel moment că nivelul la care mă aflu îmi permite să fac parte din plutonul profesionist.

– Ştiu că ai avut aşteptări mari pentru Tour de l’Avenir, dar ai terminat doar pe locul al 19-lea. Ce s-a întâmplat?

Nu am fost într-o condiţie fizică bună în timpul Tour de l’Avenir, m-am simţit mai bine în Tour de l’Ain. Cred că asta a fost din cauza programului foarte aglomerat pe care l-am avut din luna iunie, cu Tour des Pays de Savoie, Giro della Valle d’Aosta şi cantonamente, astfel încât am început Tour de l’Avenir obosit. Programul meu nu a fost perfect, dar a fost o experienţă folositoare, iar acum mă pot pregăti mai bine datorită acestui eşec.

– În septembrie, ai încheiat pe locul 11 cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale. Ai fost mulţumit cu acest rezultat sau crezi că te-ai fi putut descurca mai bine?

Sincer să fiu, sunt mulţumit, deoarece am dat tot ce am avut mai bun, însă când vine vorba despre echipă, am fost puţin dezamăgiţi, pentru că ne-am dorit să câştigăm, iar în acea zi tactica noastră nu a fost bună, în timp ce condiţiile pe care le-a avut echipa au fost perfecte. Problema a fost că am început lupta prea devreme în cursă.

– Dacă tot am adus vorba despre Campionatele Mondiale, cum ţi se pare traseul de la Ponferrada?

Am apucat să văd circuitul, nu sunt mari dificultăţi, cum a fost cazul la Florenţa anul trecut, dar va fi foarte solicitant. Cu mai mult de 3000 de metri diferenţă pozitivă de nivel, cursa sub 23 de ani va fi foarte dificilă, iar asta va fi pe placul căţărătorilor. Totuşi, finalul este într-o coborâre care vine după ultima ascensiune şi nu e potrivit pentru o sosire în solitar, ci pentru un sprint dintr-un grup redus. Este un traseu oarecum similar celui de la Florenţa, acolo unde toată lumea a sosit după Matej Mohoric, care a fost foarte puternic.

– Revenind la 2013, au fost câteva zvonuri în vară care spuneau că vei deveni profesionist alături de AG2R. Ce s-a întâmplat până la urmă?

Sunt puţin dezamăgit, deoarece atunci când începem să concurăm pentru Chambéry CF vrem să devenim profesionişti într-o echipă de World Tour la finalul formării noastre, Însă în actualul context sunt foarte fericit pentru decizia de a concura alături de Bissell, deoarece consider că este o echipă potrivită pentru mine şi progresul meu. În ceea ce mă priveşte, nu cred că am la momentul actual ceea ce este necesar pentru a deveni profesionist în World Tour, dar sper că Bissell reprezintă o trambulină bună în acest sens.

– Cum ai intrat în contact cu Bissell şi ce te-a determinat să te transferi acolo?

I-am trimis CV-ul lui Axel Merckx cu două zile înaintea Campionatelor Mondiale, sperând că voi primi un răspuns pozitiv. Imediat după cursă, am discutat cu Nathan Brown şi el mi-a spus că Axel este interesat de mine. Apoi, după doar o zi, am primit un telefon din partea lui Axel Merckx. Am contactat o singură echipă, doar pe Bissell, deoarece cred că pentru viitorul meu, munca pe care o depune Axel în formarea tinerilor rutieri este cea mai bună din lume înainte de a merge în World Tour. În plus, urmăresc această echipă din 2009 şi am visat ca într-o zi să concurez pentru Axel Merckx.

– Va fi o experienţă nouă având în vedere felul cum se concurează acolo şi altitudinile foarte ridicate?

Da, totul va fi complet nou pentru mine. Aştept cu nerăbdare să descopăr cursele, altitudinile ridicate, stilul de viaţă american, cultura şi coechipierii. Va fi o experienţă frumoasă.

– Ce ai dori să îmbunătăţeşti cu ajutorul lui Bissell?

Vreau să devin mai bun în general, iar în special pe munţi şi în cursele pe etape. Îmi doresc să acumulez o experienţă vastă şi să învăţ multe lucruri cu ajutorul programului de curse pe care îl voi avea, cantonamentelor şi experienţei staff-ului şi a colegilor. Apoi, după acest sezon, sper să concurez în World Tour. Acesta este obiectivul meu final alături de Bissell. Pentru asta, pe parcursul stagiunii trebuie să arăt pe bicicletă că am abilităţile necesare. De asemenea, aş dori să îmi îmbunătăţesc engleza, deoarece sunt student din nou la Afaceri şi este foarte important să vorbesc această limbă.

– Cunoşti programul pe care îl vei avea? În ce curse ai vrea să participi?

Nu, nu îmi ştiu programul în acest moment, dar vreau să concurez şi să fiu într-o formă bună pentru Liège-Bastogne-Liège sub 23 de ani, Turul Californiei şi Turul Colorado, alături de Bissell. Pe lângă aceste curse, îmi doresc să particip alături de echipa naţionala în Tour des Pays des Savoie şi Tour de l’Avenir.

– Care vor fi obiectivele tale pentru 2014?

În prima parte a stagiunii voi încerca să obţin un rezultat bun în versiunea pentru tineret a Liège-Bastogne-Liège, deoarece îmi plac clasicele, iar această cursă este foarte frumoasă, dar în acelaşi timp şi foarte dificilă. Apoi, voi încerca să fiu în cea mai bună formă pentru Turul Californiei. Nivelul e foarte ridicat acolo, aşa că nu pot spune că am un obiectiv concret, dar vreau să dau tot ce am mai bun pentru echipă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Turul Colorado. Dacă voi putea concura alături de naţională, mi-ar plăcea să merg bine în Tour des Pays des Savoie, Tour de l’Avenir şi la Campionatele Mondiale, evident, dacă voi fi prezent acolo.

– Unul dintre visurile tale e să câştigi Turul Lombardiei într-o bună zi. De ce îţi place atât de mult această clasică?

Este o cursă frumoasă: drumurile, căţărările, tifosi. Îmi place să concurez în Italia, e o cultură diferită, iar atmosfera este specială. În plus, cursa e foarte dificilă şi se potriveşte calităţilor mele de căţărător. Îmi plac mult clasicele şi sunt atras în special de Liège-Bastogne-Liège, este o cursă dificilă şi legendară în acelaşi timp!

– Şi în afară de acestea, în ce alte curse îţi mai doreşti să îţi laşi amprenta de-a lungul anilor?

În 2014, aş vrea să strălucesc în Tour de l’Avenir, deoarece este cursa “regină” la categoria sub 23 de ani. Pe lângă asta, Milano-San Remo mă face să visez, dar nu e potrivită caracteristicilor mele. Evident, ca toţi căţărătorii, visez la Turul Franţei şi la câştigarea unei importante etape montane acolo.

Michael Valgren Andersen: “Nu îmi place să fiu al doilea”

Multe echipe au fost interesate să obţină semnătura lui Michael Valgren Andersen, unul dintre cei mai promiţători ciclişti danezi, după ce acesta a avut un 2013 excelent, an în care a câştigat Liège–Bastogne–Liège la tineret (pentru a doua oară consecutiv), Flèche du Sud şi o etapă din Tour de l’Avenir – primul danez din ultimii patru ani care a reuşit asta – la capătul unei evadări memorabile.

Deloc surprinzător, Michael a ales-o în cele din urmă pe Tinkoff-Saxo, singura echipă daneză din World Tour, alături de care şi-a propus să progreseze cât mai mult, astfel încât în viitor să devină un ciclist de clasice, dar şi de curse pe etape. Mai multe despre asta, în interviul următor, ultimul din 2013 pe Cafe Roubaix.

– Michael, cum a fost primul cantonament cu Tinkoff-Saxo?

Am mai participat în două cantonamente cu echipa, dar asta s-a întâmplat doar după ce am primit o invitaţie. Acum, situaţia a fost cu totul alta. M-am simţit ca făcând parte din echipă, iar ceilalţi ciclişti sunt mai sociabili şi au grijă de tine. A fost o experienţă extraordinară. Mi-a plăcut mult cantonamentul, atmosfera a fost foarte frumoasă şi aştept cu nerăbdare să fac parte din echipă.

– Ce te-a făcut să o alegi pe Tinkoff-Saxo, în condiţiile în care ai primit oferte de la mai multe grupări de World Tour?

Pentru mine, a fost o alegere uşoară, Bjarne Riis fiind factorul determinant. Am avut o discuţie cu Bjarne şi mi-am dat seama că are o idee clară despre viitorul meu. Sunt danez, aşa că Tinkoff-Saxo a fost mereu echipa mea favorită. Este un vis devenit realitate.

– Care va fi programul tău? Ştii în ce curse vei participa în prima parte a sezonului?

Voi începe devreme, cu Turul Down Under, unde îi voi lua locul lui Michael Rogers. Va fi foarte entuziasmant să iau startul într-o cursă atât de mare. Sper să mă ridic la nivelul aşteptărilor, deoarece apoi voi participa în Liège–Bastogne–Liège, ceea ce va fi incredibil pentru mine, pentru că iubesc această cursă.

– Cu ce speranţe şi aşteptări vei porni la drum în noul sezon?

Mă aştept să fie foarte greu. Nu mă aştept să concurez şi să obţin imediat rezultate uriaşe, însă abia aştept să încep şi să văd ce nivel este în cursele de World Tour. Sper să învăţ multe în primul meu an, îi voi urmări cu atenţie pe “veteranii” din echipă şi voi învăţa de la ei.

– Ai câştigat de două ori Liège–Bastogne–Liège la tineret, Flèche du Sud şi o etapă în Tour de l’Avenir. Care dintre aceste victorii este mai importantă pentru tine?

E o întrebare dificilă. Îmi plac toate succesele mele, în special cel din clasamentul general al Flèche du Sud, pentru că îmi doresc să fiu bun în viitor în cursele mai mici pe etape. Însă Liège–Bastogne–Liège 2013 este cea mai importantă. E o victorie mare, deoarece a venit acolo pentru al doilea an consecutiv, iar asta înseamnă constanţă, nu noroc. Este un sentiment aparte atunci când treci linia de sosire din Liège–Bastogne–Liège singur, deoarece te gândeşti că este o cursă prezentă şi la profesionişti şi conştientizezi că e o clasică mare, datorită numelui. Tocmai de aceea este un succes important pentru mine.

– Visezi să te impui în Liège–Bastogne–Liège şi la profesionişti, devenind astfel primul rutier care câştigă această clasică atât la tineret, cât şi la profesionişti? Sau ai alte obiective?

Evident, visez să câştig Liège–Bastogne–Liège în World Tour, este o cursă mare şi frumoasă, care merită mult respect. Trebuie să fii inteligent şi viclean pentru a o câştiga. Însă cel mai mult îmi doresc să devin un rutier complet, care se poate căţăra, descurca la contratimp şi care poate merge bine în cursele pe etape. Asta mă fascinează cu adevărat! Nu ştiu unde voi excela. Bjarne şi Steven de Jongh, antrenorul meu, vor afla asta. Însă mie îmi plac şi Marile Tururi, aşa că, într-o bună zi, cine ştie?

– Care sunt punctele tale forte?

Sunt încăpăţânat şi am un “motor” puternic. Nu îmi place să termin al doilea şi lupt mereu să fiu cel mai bun. Am o cadenţă foarte bună şi aleg întotdeauna un “pas mare”.

– Pe de altă parte, ce lucruri doreşti să mai îmbunătăţeşti?

Trebuie să fiu mai consecvent la antrenamente, şi în special, după acestea. Mă refer aici la ceea ce mănânc şi la cât timp dorm. Practic, trebuie să fiu mai profesionist.