Cafe Roubaix
Despre ciclismul de azi şi cel de altădată
Ierarhiile World Tour după Turul Elveţiei
Clasamentul individual:
1 – Alberto Contador – 397 de puncte
2 – Nairo Quintana – 345 de puncte
3 – Rui Costa – 268 de puncte
4 – Simon Gerrans – 264 de puncte
5 – Fabian Cancellara – 262 de puncte
6 – Alejandro Valverde – 262 de puncte
7 – Michal Kwiatkowski – 261 de puncte
8 – Niki Terpstra – 200 de puncte
9 – Sep Vanmarcke – 200 de puncte
10 – Peter Sagan – 197 de puncte
Clasamentul pe echipe:
1 – Omega Pharma-Quick Step – 796 de puncte
2 – Movistar – 781 de puncte
3 – Tinkoff-Saxo – 647 de puncte
4 – AG2R – 598 de puncte
5 – Katusha – 537 de puncte
6 – BMC – 531 de puncte
7 – Belkin – 518 puncte
8 – Sky – 476 de puncte
9 – Trek Factory Racing – 458 de puncte
10 – Lampre-Merida – 438 de puncte
Clasamentul pe naţiuni:
1 – Spania – 899 de puncte
2 – Columbia – 695 de puncte
3 – Olanda – 613 puncte
4 – Australia – 612 puncte
5 – Italia – 586 de puncte
6 – Belgia – 567 de puncte
7 – Franţa – 500 de puncte
8 – Marea Britanie – 485 de puncte
9 – Germania – 352 de puncte
10 – Elveţia – 340 de puncte
Rutierul săptămânii
267 de zile au trecut de la succesul lui Rui Costa la Firenze, acolo unde acesta l-a învins pe Joaquim Rodriguez şi a devenit primul portughez câştigător al titlului mondial. 267 de zile în care lusitanul a adunat multe căzături şi nu mai puţin de zece clasări pe podium, ce au dus la apariţia unei presiuni din ce în ce mai mari pe umerii săi, deoarece Turul Franţei se apropia, iar Rui Costa risca să se prezinte acolo fără niciun succes. Până la urmă, rutierul lui Lampre-Merida a obţinut acea atât de importantă victorie în Turul Elveţiei, cursa sa preferată, şi a arătat că blestemul tricoului curcubeu nu îl afectează.
Cu progrese evidente la contratimp, datorită cărora a limitat pierderile în raport cu germanul Tony Martin, liderul ierarhiei generale de la startul competiţiei, portughezul în vârstă de 27 de ani şi-a făcut calculele în jurul ultimei etape, în care a pornit într-o acţiune de totul sau nimic, alături de alţi oameni interesaţi să dea lovitura în clasament şi să schimbe scenariul previzibil pe care cursa l-a urmat până atunci. Autor al unei evoluţii inteligente, Rui Costa şi-a făcut perfect calculele pe căţărarea finală şi şi-a păstrat suficientă energie pentru a da un atac ce s-a dovedit decisiv.
Astfel, deţinătorul titlului mondial nu doar că s-a impus la Saas-Fee, dar a şi triumfat la general, devenind primul ciclist care a câştigat de trei ori consecutiv Turul Elveţiei, cursă pe care mulţi o consideră a patra cea mai importantă din lume, după cele trei Mari Tururi. Cu un moral solid, dar şi cu o formă din ce în ce mai bună, Rui Costa se va pregăti acum pentru Turul Franţei, unde va avea ocazia, în premieră, să conducă o echipă şi să se implice în lupta pentru clasamentul general. Având în vedere cum a mers săptămâna trecută, nu este deloc exclus ca purtătorul tricoului curcubeu să termine între primii cinci.
Concluzii după Turul Elveţiei
Rui Costa a devenit primul rutier care a câştigat cursa de trei ori consecutiv şi a urcat pe locul al doilea într-un clasament al tuturor timpurilor, după italianul Pasquale Fornara, de patru ori învingător aici. Fără victorie până de la startul stagiunii, campionul mondial a întrerupt seria negativă în Turul Elveţiei, la fel ca Thor Hushovd, în 2011, şi a confirmat aşteptările puse în el de Lampre-Merida, atunci când aceasta l-a transferat la startul sezonului. Rui Costa nu este un rutier spectaculos, dar se remarcă prin felul în care abordează fiecare cursă, extrem de clinic şi cu o tactică mereu bine pusă la punct. Asta i-a adus tricoul curcubeu, în septembrie 2013, şi l-a transformat într-un om de urmărit luna viitoare, în Turul Franţei.
Peter Sagan a demonstrat că este şi anul acesta principalul favorit la câştigarea tricoului verde în Marea Buclă, acolo unde doar o accidentare l-ar putea împiedica să îşi adjudece tunica distinctivă. În Turul Elveţiei, slovacul în vârstă de 24 de ani a câştigat o etapă, a terminat alte cinci în top zece şi s-a impus în ierarhia pe puncte. Pe de altă parte, ciclistul echipei Cannondale a mai arătat că nu a scăpat de carenţele existente la nivel tactic, supraestimându-şi forţele/subestimându-şi adversarii în momente în care mai multă cumpătare i-ar fi putut aduce noi succese. Tocmai pentru a progresa la acest capitol, Sagan trebuie să schimbe echipa şi să ajungă pe mâinile unui director sportiv care să îl poată disciplina. Un motiv în plus pentru a semna cu Tinkoff-Saxo şi Bjarne Riis.
Tony Martin a susprins pe toată lumea cu evoluţia sa foarte bună şi a terminat pe locul patru, ratând o prezenţă pe podium pentru doar 23 de secunde. Germanul, o forţă la contratimp, a devenit un om de luat în seamă şi pe munţi, iar asta îi poate oferi mai multe opţiuni pentru viitor. Dacă Marile Tururi ies din discuţie, nu acelaşi lucru se poate spune despre cursele de o săptămână, ca Turul Elveţiei, Tirreno-Adriatico sau Paris-Nisa (pe care a şi câştigat-o, în 2011). Cu câteva kilograme în minus, un contratimp de cel puţin 20 de kilometri şi o echipă mult mai puternică (nu aşa cum a fost cazul în Elveţia), rutierul lui Omega Pharma-Quick Step poate ajunge să lupte constant pentru victorie sau pentru podium în prestigioasele competiţii pe etape din World Tour.
În interval de doar o lună, Italia a demonstrat că viitorul său sună bine în cursele pe etape. După ce Fabio Aru a terminat pe locul al treilea Il Giro, a venit rândul lui Davide Formolo să iasă în evidenţă, cu un solid loc şapte în Turul Elveţiei. Un ciclist care nu s-a remarcat prin multe victorii la amatori, ci mai degrabă prin evoluţiile constante, italianul în vârstă de doar 21 de ani a surprins la sezonul său de debut şi i-a făcut pe mulţi să afirme că nu are cum să nu câştige un Mare Tur în viitor, mai ales că probele de contratimp nu reprezintă o problemă pentru el. Dacă Peter Sagan va pleca de la Cannondale, Formolo se poate transforma într-unul dintre liderii echipei şi nu ar fi deloc exclus să fie un protagonist în Giro, în ciuda vârstei fragede.
Turul Elveţiei a reprezentat un test important pentru Andy Schleck, iar acesta nu l-a trecut, deşi începutul a fost promiţător, cu luxemburghezul sosind în pluton în primele etape şi făcând un contratimp individual rezonabil. Marile examene pentru ciclistul lui Trek Factory Racing au venit sâmbătă şi duminică, când s-a ajuns la altitudine, pe Verbier, respectiv Saas-Fee. Acesta nu a impresionat acolo, iar şansele sale de a prinde echipa pentru Turul Franţei sunt mici. Totuşi, cum Frank Schleck pare aproape de un start în Le Tour, este posibil ca Andy să fie luat acolo, însă e greu de crezut că poate lupta pentru mai mult decât o victorie de etapă dintr-o evadare.
Două echipe s-au remarcat prin agresivitatea arătată – IAM Cycling şi Belkin – iar asta le-a adus câte un loc pe podium. Gruparea elveţiană a fost motivată să onoreze invitaţia primită şi a făcut asta datorită lui Mathias Frank, care şi-a relansat pe deplin cariera aici şi s-a transformat într-un adevărat lider, oferindu-i lui IAM suficiente motive să spere la un Tur al Franţei foarte bun. De cealaltă parte, Belkin a încercat să fie cât mai vizibilă, astfel încât să atragă atenţia unor sponsori, şi a reuşit, Bauke Mollema fiind unul dintre cei mai ofensivi rutieri din cursă. Dacă va repeta această strategie şi în Marea Buclă, şansele echipei olandeze de a continua şi în sezonul viitor vor creşte considerabil.
Pe scurt
Nicholas Roche a câştigat Route du Sud, trecându-şi în palmares primul succes al carierei într-o cursă pe etape. În vârstă de 29 de ani, Roche a devenit doar al treilea irlandez care s-a impus în Route du Sud, după tatăl său, Stephen Roche (1985), şi vărul său, Daniel Martin (2011). Principal favorit la startul competiţiei, Alejandro Valverde a sosit pe locul al doilea, la 45 de secunde în urma învingătorului, în timp ce pe trei s-a clasat un alt rutier de la Tinkoff-Saxo, australianul Michael Rogers. Ambii ciclişti ai echipei ruse sunt aşteptaţi să îl însoţească pe Alberto Contador în Le Tour.
Philippe Gilbert a triumfat în Ster ZLM Toer (fostul Ster Elektrotoer), câştigând şi două etape pe parcurs. Belgianul de la BMC, care nu va participa în Turul Franţei, a ajuns la trei victorii în cursa de pe teren propriu, performanţă pe care nu a mai atins-o niciun alt rutier. Pe lângă clasamentul general, Gilbert şi-a mai adjudecat şi ierarhia pe puncte. Podiumul din Ster ZLM Toer a fost 100% belgian: Tim Wellens a terminat pe doi, la 12 secunde de învingător, în timp ce a treia treaptă i-a revenit lui Gianni Meersman.
Turul Sloveniei a fost o competiţie a premierelor: dacă Sonny Colbrelli şi Francesco Manuel Bongiorno şi-au trecut în palmares cel dintâi succes la profesionişti, Tiago Machado a obţinut prima victorie într-o cursă pe etape. Portughezul în vârstă de 28 de ani, venit la NetApp-Endura la începutul acestui sezon, i-a devansat pe rusul Ilnur Zakarin, învingătorul din Turul Azerbaidjanului, şi pe italianul Matteo Rabottini. De remarcat că în ultima etapă, câştigată de Elia Viviani, Eduard Grosu a terminat pe locul secund, înaintea australianului Michael Matthews.
Înaintea Campionatelor Naţionale, programate săptămâna viitoare, ierarhia victoriilor individuale este condusă de rutierul lui Lotto-Belisol, André Greipel, care a câştigat 11 curse. Germanul în vârstă de 31 de ani e urmat de Mark Cavendish şi Alexander Kristoff, ambii cu câte nouă succese. În clasamentul pe echipe, locul întâi este ocupat de Omega Pharma-Quick Step, care a adunat 39 de victorii. Pe locul al doilea e Giant-Shimano, cu 25 de succese, podiumul fiind completat de Orica-Green-Edge, aflată la borna 21.
Într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport, Vincenzo Nibali a declarat că în 2015 va participa în Il Giro şi Le Tour. Va fi pentru a doua oară în cariera italianului de la Astana când acesta va concura în primele două Mari Tururi ale sezonului, după 2008; atunci, el s-a clasat pe 11 în Corsa Rosa şi pe 20 în Turul Franţei. Este de aşteptat ca Nibali să îl aibă alături pe compatriotul său, Fabio Aru, care a impresionat în Il Giro, terminând pe locul al treilea. Dorit de BMC şi Sky, acesta se află foarte aproape să îşi prelungească înţelegerea cu Astana.
Lista de start pentru Turul Franţei 2014
AG2R: Romain Bardet, Mikael Cherel, Samuel Dumoulin, Ben Gastauer, Blel Kadri, Sebastian Minard, Matteo Montaguti, Jean-Christophe Peraud, Christophe Riblon.
Astana: Andriy Grivko, Dmitriy Gruzdev, Jakob Fuglsang, Maxim Iglinskiy, Tanel Kangert, Vincenzo Nibali, Michele Scarponi, Alessandro Vanotti, Lieuwe Westra.
Belkin: Lars Boom, Stef Clement, Steven Kruijswijk, Tom Leezer, Bauke Mollema, Bram Tankink, Laurens ten Dam, Sep Vanmarcke, Maarten Wynants.
BMC: Darwin Atapuma, Marcus Burghardt, Amaël Moinard, Daniel Oss, Michael Schär, Peter Stetina, Greg Van Avermaet, Tejay van Garderen, Peter Velits.
Bretagne-Séché: Jean Marc Bideau, Anthony Delaplace, Brice Feillu, Romain Feillu, Armindo Fonseca, Arnaud Gerard, Florian Guillou, Benoit Jarrier, Florian Vachon.
Cannondale: Maciej Bodnar, Alessandro De Marchi, Ted King, Kristijan Koren, Marco Marcato, Jean-Marc Marino, Fabio Sabatini, Peter Sagan, Elia Viviani.
Cofidis: Nicolas Edet, Egoitz Garcia, Cyril Lemoine, Luis Angel Mate, Rudy Molard, Daniel Navarro, Adrien Petit, Julien Simon, Rein Taaramäe.
Europcar: Yukiya Arashiro, Bryan Coquard, Cyril Gautier, Yohann Gene, Alexandre Pichot, Perrig Quemeneur, Kevin Reza, Pierre Rolland, Thomas Voeckler.
FDJ: William Bonnet, Mickael Delage, Arnaud Démare, Arnold Jeannesson, Matthieu Ladagnous, Cedric Pineau, Thibaut Pinot, Jeremy Roy, Arthur Vichot.
Garmin-Sharp: Janier Acevedo, Jack Bauer, Alex Howes, Benjamin King, Sebastian Langeveld, Tom-Jelte Slagter, Andrew Talansky, Johan Vansummeren.
Giant-Shimano: Roy Curvers, Koen de Kort, John Degenkolb, Dries Devenyns, Tom Dumoulin, Cheng Ji, Marcel Kittel, Albert Timmer, Tom Veelers.
IAM Cycling: Sylvain Chavanel, Martin Elmiger, Mathias Frank, Heinrich Haussler, Reto Hollenstein, Roger Kluge, Jerome Pineau, Sebastien Reichenbach, Marcel Wyss.
Katusha: Vladimir Isaychev, Alexander Kristoff, Luca Paolini, Alexander Porsev, Joaquim Rodriguez, Egor Silin, Gatis Smukulis, Simon Spilak, Yuri Trofimov.
Lampre-Merida: Davide Cimolai, Rui Costa, Kristijan Durasek, Chris Horner, Sacha Modolo, Nelson Oliveira, Maximiliano Richeze, Jose Serpa, Rafael Valls.
Lotto-Belisol: Lars Bak, Bart De Clercq, Tony Gallopin, André Greipel, Adam Hansen, Greg Henderson, Jurgen Roelandts, Marcel Sieberg, Jurgen Van Den Broeck.
Movistar: Imanol Erviti, John Gadret, Jesus Herrada, Beñat Intxausti, Ion Izagirre, Ruben Plaza, Jose Joaquin Rojas, Alejandro Valverde, Giovanni Visconti.
NetApp-Endura: Jan Barta, David de la Cruz, Zakkari Dempster, Bartosz Huzarski, Leopold König, Tiago Machado, Jose Mendes, Andreas Schillinger, Paul Voss.
Omega Pharma-Quick Step: Jan Bakelants, Mark Cavendish, Michal Golas, Michal Kwiatkowski, Tony Martin, Alessandro Petacchi, Niki Terpstra, Mark Renshaw, Matteo Trentin.
Orica-GreenEdge: Michael Albasini, Simon Clarke, Luke Durbridge, Simon Gerrans, Mathew Hayman, Jens Keukeleire, Christian Meier, Svein Tuft, Simon Yates.
Sky: Bernhard Eisel, Chris Froome, Vasil Kiryienka, David Lopez, Mikel Nieve, Danny Pate, Richie Porte, Geraint Thomas, Xabier Zandio.
Tinkoff-Saxo: Daniele Bennati, Alberto Contador, Jesus Hernandez, Rafal Majka, Michael Mørkøv, Sergio Paulinho, Nicholas Roche, Michael Rogers, Matteo Tosatto.
Trek Factory Racing: Matthew Busche, Fabian Cancellara, Markel Irizar, Gregory Rast, Andy Schleck, Frank Schleck, Danny van Poppel, Jens Voigt, Haimar Zubeldia.
Traseul Turului Franţei 2014
Etapa l – Leeds – Harrogate (190,5 kilometri)
Etapa a ll-a – York – Sheffield (201 kilometri)
Etapa a lll-a – Cambridge – Londra (155 de kilometri)
Etapa a lV-a – Le Touquet-Paris-Plage – Lille Metropole (163,5 kilometri)
Etapa a V-a – Ypres – Arenberg Porte du Hainaut (155,5 kilometri)
Etapa a Vl-a – Arras – Reims (194 de kilometri)
Etapa a Vll-a – Epernay – Nancy (234,5 kilometri)
Etapa a Vlll-a – Tomblaine – Gerardmer La Mauselaine (161 de kilometri)
Etapa a lX-a – Gerardmer – Mulhouse (170 de kilometri)
Etapa a X-a – Mulhouse – La Planche des Belles Filles (161,5 kilometri)
Etapa a Xl-a – Besançon – Oyonnax (187,5 kilometri)
Etapa a Xll-a – Bourg-en-Bresse – Saint-Etienne (185,5 kilometri)
Etapa a Xlll-a – Saint-Etienne – Chamrousse (197,5 kilometri)
Etapa a XlV-a – Grenoble – Risoul (177 de kilometri)
Etapa a XV-a – Tallard – Nimes (155 de kilometri)
Etapa a XVl-a – Carcassonne – Bagneres-de-Luchon (237,5 kilometri)
Etapa a XVll-a – Saint-Gaudens – Pla d’Adet (124,5 kilometri)
Etapa a XVlll-a – Pau – Hautacam (145,5 kilometri)
Etapa a XlX-a – Maubourguet Pays du Val d’Adour – Bergerac (208,5 kilometri)
Etapa a XX-a – Bergerac – Perigueux (54 de kilometri)
Etapa a XXl-a – Evry – Paris (137,5 de kilometri)
Alex Kirsch: “My eyes are on L’Avenir and Ponferrada”
Just 22-year-old and riding for the Leopard Development Team since 2012, Alex Kirsch is turning out to be one of the best all-rounders in the U23 ranks, with solid results in the Classics, individual time trials, sprints, and even some stage races, like the prestigious Tour de Normandie and Le Triptyque des Monts et Châteaux. This season, he had 11 top-10 placings, the highlight being a podium he got in the prologue of his home race, the Tour de Luxembourg.
But how did he became fond of cycling? What are his goals for this season and what plans does he have for the future? You can read more about these in the first-ever interview of Alex Kirsch.
– Alex, how did you start cycling?
My dad has always been a cycling fan, traveling to watch the Tour de France. One day, the Tour de Luxembourg passed through my hometown. I saw the bunch passing and even got a bottle. After that I said to my father that I wanted to start cycling.
– What do you recollect from your first years?
The first years were not so serious. In my amateur team we learned a lot about team spirit and they put importance on bike handling skills. In Luxembourg nobody puts pressure on you in opposite to other countries where you have to fight early on to get into the national team. We had all these experiences without stress and had a lot of fun during the years.
– How important were for your progress the seasons spent with Leopard Development?
The Leopard project was an important step in my development. In 2012 I said to myself: “now you focus on cycling and see how far you get”. Maybe I was still physically not ready for that, because I suffered a lot the first part of the season. But I got through and just progressed steadily from that point on. A Continental team is really what you need to progress, because the step from amateur to World Tour level is just too big.
– What are your strong points?
I think my strong points are that I’m very serious and hard working. I had a lot of setbacks with knee injuries and sickness in the early years, but I always kept going and tried to pursue my dream, although the results didn’t come so early. I work a lot on my weaknesses to prevent injuries and just try to be the best athlete I can.
– And what do you feel you still need to improve?
I’m still young, so I feel like I can improve in every field. Physically I think I can make further steps in the next years. Mentally I improved already a lot, because I can manage the pressure better, but I still need to be more confident. For example, it still feels strange that people see me as one of the favourites of a race.
– This season you’ve got strong results in one-day races and stage races, but not a win. What do you thing you missed?
It is true that this season I am very consistent. I’ve been on the podium four times and regularly in the top 10. I think the difference between winning and getting second or third is experience. I was not used to be in the game for the victory so I still make some mistakes like attacking too much or at the wrong time. But the more often you come into the situation to win, the more experience you get to make the right decision or taking risks in the good moment. Of course, you also need that tiny bit of luck, like always in sport. But as we say in sports: “Luck is when preparation meets opportunity”!
– Is there a mental pressure on you to get that first win?
No, there is no mental pressure at all. Until now my whole season has been a surprise to myself. Third in the prologue of the Tour de Luxembourg or in the time trial in a famous race like Le Triptyque des Monts et Châteaux felt already like a personal victory. It is true that now I came close a lot of times. My goal for the second part of the season is to go for that win, but it is not an obsession.
– What’s the result you’re most proud of so far in your career?
Without any doubt it is 3rd in the prologue of the Tour de Luxembourg. I remember going to watch that race when I was a child. I could hardly imagine starting there one day, not even thinking about being close to winning. It is a category 2.HC race and I beat a lot of big names from World Tour and Pro Continental teams. That makes me proud and motivates me a lot for the future!
– What is your schedule for the rest of the season?
I will line up for the Oberösterreich Rundfahrt and the National Championships. I hope I can keep my shape high for these races, before taking a good rest. After that, my eyes are on the Tour de l’Avenir, which starts with a prologue, and the World Championships. I will have a good build up for those races with the Czech Cycling Tour and the Tour d’Alsace.
– And what goals do you have for these races?
My main goals are the Tour de l’Avenir and the World Championships. I really want to do well there. But until that, there are so many beautiful races and I want to take every opportunity I can get.
– Did you give a thought about turning pro next year?
Turning pro has always been a long time goal, but now things start to get more serious. I don’t want to spend too much energy on thinking about that. I mean I’m still very young, I just try to get as many results as I can and do my best in every race and hopefully I get rewarded with a pro contract at the end of the season.
Alex Kirsch: “Mă concentrez pe L’Avenir şi Mondiale”
În vârstă de doar 22 de ani şi aflat alături de echipa Leopard Development din 2012, Alex Kirsch se dovedeşte a fi unul dintre cei mai buni all-rounderi ai categoriei sub 23 de ani, cu rezultate bune în clasice, contratimpuri, sprinturi şi chiar în unele curse pe etape, ca Turul Normandiei şi Le Triptyque des Monts et Châteaux, două curse foarte prestigioase. Sezonul acesta, a adunat deja 11 clasări în top zece, cel mai bun rezultat fiind locul trei ocupat pe teren propriu, în prologul Turului Luxemburgului.
Dar cum a ajuns să practice ciclismul? Care sunt obiectivele sale pentru acest sezon şi ce planuri are pentru viitor? Puteţi afla mai multe despre toate acestea în următorul interviu, primul pe care Alex Kirsch l-a acordat vreodată.
– Alex, cum ai început ciclismul?
Tatăl meu a fost întotdeauna un fan al ciclismului, călătorind pentru a urmări Turul Franţei. Într-o zi, Turul Luxemburgului a trecut prin oraşul meu, am văzut plutonul şi chiar am intrat în posesia unui bidon. Apoi, i-am spus tatălui meu că vreau să mă apuc de ciclism.
– Ce amintiri ai din primii ani?
Primele sezoane nu au fost foarte serioase. În echipa de amatori pentru care am concurat am învăţat multe despre spiritul de echipă, iar cei de acolo au pus accentul şi pe abilităţile tehnice. În Luxemburg, nimeni nu pune presiune pe tine, spre deosebire de celelalte ţări, unde trebuie să lupţi de devreme pentru a ajunge în echipa naţională. Am trecut prin toate aceste experienţe fără stres şi m-am simţit foarte bine în acei ani.
– Cât de importante au fost pentru progresul tău sezoanele petrecute alături de Leopard Development?
Proiectul Leopard a fost un pas important în evoluţia mea. În 2012 mi-am spus că trebuie să mă concentrez pe ciclism şi să văd cât de departe pot ajunge. Poate nu eram încă pregătit din punct de vedere fizic, pentru că am suferit mult în prima parte a sezonului, dar am trecut peste asta şi am progresat constant din acel moment. O echipă Continentală este ceea ce îţi trebuie pentru a evolua, deoarece pasul de la amatori la World Tour este prea mare.
– Care sunt atuurile tale?
Cred că punctele mele forte sunt seriozitatea şi faptul că muncesc din greu. Am avut multe probleme de sănătate şi accidentări la genunchi în primii ani, însă am continuat să merg mai departe şi să încerc să îmi ating visul, chiar dacă rezultatele nu au venit atât de devreme. Muncesc mult la punctele slabe pentru a preveni accidentările şi pentru a fi cel mai bun sportiv posibil.
– Ce simţi că mai trebuie să îmbunătăţeşti?
Sunt încă tânăr şi îmi dau seama că pot îmbunătăţi fiecare aspect. Din punct de vedere fizic, cred că mai pot face paşi în sezoanele viitoare. Am crescut deja mult la nivel mental, deoarece mă pot descurca mai bine sub presiune, dar încă trebuie să devin mai încrezător. Spre exemplu, mă simt ciudat atunci când oamenii mă consideră unul dintre favoriţi într-o cursă.
– Sezonul acesta ai avut rezultate bune în cursele de o zi şi în cele pe etape, dar nu ai obţinut o victorie. Ce crezi că ţi-a lipsit?
Este adevărat că în acest an sunt foarte constant, m-am clasat de patru ori pe podium şi de mai multe ori în top zece. Cred că diferenţa dintre a câştiga şi a termina pe doi sau pe trei e dată de experienţă. Nu am fost obişnuit să lupt pentru victorie, aşa că mai comit unele greşeli, cum ar fi să atac de prea multe ori sau la momentul inoportun. Însă cu cât te afli mai des în situaţia de a te impune, cu atât capeţi mai multă experienţă pentru a lua decizia bună sau pentru a-ţi asuma riscuri la momentul potrivit. Evident, ai nevoie şi de aceea bucăţică de noroc, cum e cazul mereu în sport. Însă, aşa cum spunem de obicei, “norocul vine atunci când pregătirea întâlneşte oportunitatea”.
– Există o anumită presiune la nivel mental pentru a obţine acel prim succes?
Nu, chiar deloc. Până acum am fost surprins de sezonul avut, iar locul al treilea din prologul Turului Luxemburgului sau din contratimpul individual al unei curse faimoase, precum Le Triptyque des Monts et Châteaux, au fost ca o victorie personală. Este adevărat că m-am aflat aproape de multe ori, iar obiectivul meu pentru a doua jumătate a sezonului este să încerc să obţin acel succes, dar asta nu va fi o obsesie.
– Care este cel mai important rezultat din cariera ta de până acum?
Fără îndoială, locul al treilea din prologul Turului Luxemburgului. Îmi amintesc cum mergeam să urmăresc cursa atunci când eram mic şi îmi era greu să îmi imaginez că voi concura acolo într-o bună zi, cu atât mai mult să mă gândesc că pot fi atât de aproape de un succes. Este o cursă 2.HC şi am devansat multe nume mari din echipe World Tour şi Pro Continentale. Asta mă face mândru şi mă motivează pentru viitor.
– Ce program ai pentru restul stagiunii?
Voi merge în Oberösterreich Rundfahrt şi apoi la Campionatele Naţionale. Sper să îmi pot păstra nivelul ridicat pentru aceste curse, înainte de a mă odihni. După aceea, mă voi concentra pe Tour de l’Avenir, care începe cu un prolog, şi pe Campionatele Mondiale. Mă voi pregăti pentru aceste curse în Turul Cehiei şi în Turul Alsaciei.
– Şi ce obiective ţi-ai fixat?
Principalele mele ţinte sunt Tour de l’Avenir şi Campionatele Mondiale. Îmi doresc mult să mă descurc bine acolo. Până atunci, sunt alte curse frumoase şi vreau să profit de fiecare oportunitate pe care o voi avea.
– Te-ai gândit dacă vei deveni profesionist anul viitor?
Acest lucru a fost întotdeauna un obiectiv pentru mine, iar lucrurile încep să devină tot mai serioase. Nu vreau să îmi consum prea multă energie gândindu-mă la asta. Sunt încă foarte tânăr, încerc să obţin cât mai multe rezultate şi să dau tot ce am mai bun în fiecare cursă. Sper ca toate acestea să îmi aducă un contract de profesionist la finalul sezonului.
Rutierul săptămânii
Andrew Talansky nu este o vedetă şi nici nu îl interesează să ajungă. În schimb, americanul în vârstă de 25 de ani e un rutier care munceşte mult, face sacrificii şi este concentrat mereu pe a deveni mai bun, astfel încât să transforme toate orele petrecute pe bicicletă în rezultate care să îi asigure un loc în istoria sportului. O astfel de victorie a fost cea obţinută în Criteriul Dauphiné, acolo unde a fost răsplătit pentru strategia extrem de curajoasă cu un succes uriaş, la care nimeni nu s-a aşteptat.
Aflat pe locul trei înainte de ultima etapă, ciclistul echipei Garmin-Sharp a riscat totul în ultima zi şi la final a fost victorios, ajutat şi de faptul că principalii doi favoriţi la tricoul galben, Chris Froome şi Alberto Contador, au fost încleştaţi într-o luptă surdă la un moment dat. Un rutier foarte bun pe munte, dar care impresionează şi la contratimp, Talansky se transformă într-unul dintre cei mai compleţi oameni de curse pe etape din pluton, în acelaşi timp fiind un exponent important al noii generaţii, despre care se vorbeşte de câţiva ani.
De altfel, Talansky şi-a făcut cunoscut potenţialul încă din 2010, când a devenit campion naţional la tineret şi a terminat pe locul secund Tour de l’Avenir, după columbianul Nairo Quintana. De atunci, ciclistul din Statele Unite a participat în trei Mari Tururi, a terminat două dintre acestea în top zece (Vuelta 2012 şi Le Tour 2013), iar acum este pregătit pentru un altul – Turul Franţei – acolo unde nu e exclus să ajungă să lupte pentru podium în ultima săptămână.
Andrew Talansky nu este o vedetă şi nici nu îl interesează să ajungă. În loc să îşi facă timp să sărbătorească succesul din Criteriul Dauphiné, a plecat imediat după încheierea cursei la Bergerac, pentru a inspecta traseul contratimpului individual din penultima etapă a Marii Bucle.
Cafe Roubaix 