Cafe Roubaix

Concluzii după Turul Elveţiei

Rui Costa a devenit primul rutier care a câştigat cursa de trei ori consecutiv şi a urcat pe locul al doilea într-un clasament al tuturor timpurilor, după italianul Pasquale Fornara, de patru ori învingător aici. Fără victorie până de la startul stagiunii, campionul mondial a întrerupt seria negativă în Turul Elveţiei, la fel ca Thor Hushovd, în 2011, şi a confirmat aşteptările puse în el de Lampre-Merida, atunci când aceasta l-a transferat la startul sezonului. Rui Costa nu este un rutier spectaculos, dar se remarcă prin felul în care abordează fiecare cursă, extrem de clinic şi cu o tactică mereu bine pusă la punct. Asta i-a adus tricoul curcubeu, în septembrie 2013, şi l-a transformat într-un om de urmărit luna viitoare, în Turul Franţei.

Peter Sagan a demonstrat că este şi anul acesta principalul favorit la câştigarea tricoului verde în Marea Buclă, acolo unde doar o accidentare l-ar putea împiedica să îşi adjudece tunica distinctivă. În Turul Elveţiei, slovacul în vârstă de 24 de ani a câştigat o etapă, a terminat alte cinci în top zece şi s-a impus în ierarhia pe puncte. Pe de altă parte, ciclistul echipei Cannondale a mai arătat că nu a scăpat de carenţele existente la nivel tactic, supraestimându-şi forţele/subestimându-şi adversarii în momente în care mai multă cumpătare i-ar fi putut aduce noi succese. Tocmai pentru a progresa la acest capitol, Sagan trebuie să schimbe echipa şi să ajungă pe mâinile unui director sportiv care să îl poată disciplina. Un motiv în plus pentru a semna cu Tinkoff-Saxo şi Bjarne Riis.

Tony Martin a susprins pe toată lumea cu evoluţia sa foarte bună şi a terminat pe locul patru, ratând o prezenţă pe podium pentru doar 23 de secunde. Germanul, o forţă la contratimp, a devenit un om de luat în seamă şi pe munţi, iar asta îi poate oferi mai multe opţiuni pentru viitor. Dacă Marile Tururi ies din discuţie, nu acelaşi lucru se poate spune despre cursele de o săptămână, ca Turul Elveţiei, Tirreno-Adriatico sau Paris-Nisa (pe care a şi câştigat-o, în 2011). Cu câteva kilograme în minus, un contratimp de cel puţin 20 de kilometri şi o echipă mult mai puternică (nu aşa cum a fost cazul în Elveţia), rutierul lui Omega Pharma-Quick Step poate ajunge să lupte constant pentru victorie sau pentru podium în prestigioasele competiţii pe etape din World Tour.

În interval de doar o lună, Italia a demonstrat că viitorul său sună bine în cursele pe etape. După ce Fabio Aru a terminat pe locul al treilea Il Giro, a venit rândul lui Davide Formolo să iasă în evidenţă, cu un solid loc şapte în Turul Elveţiei. Un ciclist care nu s-a remarcat prin multe victorii la amatori, ci mai degrabă prin evoluţiile constante, italianul în vârstă de doar 21 de ani a surprins la sezonul său de debut şi i-a făcut pe mulţi să afirme că nu are cum să nu câştige un Mare Tur în viitor, mai ales că probele de contratimp nu reprezintă o problemă pentru el. Dacă Peter Sagan va pleca de la Cannondale, Formolo se poate transforma într-unul dintre liderii echipei şi nu ar fi deloc exclus să fie un protagonist în Giro, în ciuda vârstei fragede.

Turul Elveţiei a reprezentat un test important pentru Andy Schleck, iar acesta nu l-a trecut, deşi începutul a fost promiţător, cu luxemburghezul sosind în pluton în primele etape şi făcând un contratimp individual rezonabil. Marile examene pentru ciclistul lui Trek Factory Racing au venit sâmbătă şi duminică, când s-a ajuns la altitudine, pe Verbier, respectiv Saas-Fee. Acesta nu a impresionat acolo, iar şansele sale de a prinde echipa pentru Turul Franţei sunt mici. Totuşi, cum Frank Schleck pare aproape de un start în Le Tour, este posibil ca Andy să fie luat acolo, însă e greu de crezut că poate lupta pentru mai mult decât o victorie de etapă dintr-o evadare.

Două echipe s-au remarcat prin agresivitatea arătată – IAM Cycling şi Belkin – iar asta le-a adus câte un loc pe podium. Gruparea elveţiană a fost motivată să onoreze invitaţia primită şi a făcut asta datorită lui Mathias Frank, care şi-a relansat pe deplin cariera aici şi s-a transformat într-un adevărat lider, oferindu-i lui IAM suficiente motive să spere la un Tur al Franţei foarte bun. De cealaltă parte, Belkin a încercat să fie cât mai vizibilă, astfel încât să atragă atenţia unor sponsori, şi a reuşit, Bauke Mollema fiind unul dintre cei mai ofensivi rutieri din cursă. Dacă va repeta această strategie şi în Marea Buclă, şansele echipei olandeze de a continua şi în sezonul viitor vor creşte considerabil.